5,988 matches
-
Palatului regal și într-o clădire (Biblioteca Fundației, actuala B.C.S.), înălțată de Carol I. Se produc dezordini și chiar busculade la conferințele despre Chaplin, care era "jidan" sau despre André Gide, pe atunci filo-comunist. Petru Comarnescu e atacat și de legionari și de masoni (căci avea și dreapta locul ei important în cadrul simpozioanelor). Asociația Criterion, despre care ni se oferă un bogat material documentar, a fost nevoită să-și înceteze activitatea. Organizatorul ei o numește ultima tribună liberă unde își puteau
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
populară. Se puneau în proaspătul academician mari speranțe, care au fost confirmate de el cu prisosință, speranțe-certitudini că el - scria Hasdeu - îi va face cunoscuți, “în toate ale lor”, pe țăranii români, “nu numai pentru că poartă în vinele lor sângele legionarilor romani și matroanelor Romei, ci pentru că acel sânge n-a degenerat după două mii de ani, astfel că ieri acel țăran a uimit Europa întreagă printr-o antică vitejie, luptându-se alături de Regele nostru”. Se bucurase de onoruri: în 1882, Regele
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
povestește pe un ton ironic (marți, 4 februarie 1941): „ Zoe, cu o lună înainte, când pleca noaptea de la mine, aproape niciodată nu uita să-mi aducă aminte că nimeni nu trebuie să știe că ne vedem. «Înțelegi, frații mei sunt legionari și nu vreau să-i pun în situații penibile.» Dar astăzi îmi telefonează, mă roagă să vin la ea și, la plecare, când eu ezit să trec prin camera fratelui ei - care era acolo - ea mă îndeamnă să trec liniștit
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
de revoltă împotriva propriei culturi, ci, cel puțin în cazul lui Eliade, impulsul unui „spirit convins până la obsesie că este obligația fiecăruia să dea tot ce e mai bun în el” (Emil Cioran). Adolescentul, studentul, profesorul, „idolul noii generații”, (ne)legionarul, prietenul și mai ales românul Mircea Eliade - acestea sunt doar câteva piese de puzzle dintr-o imagine a cărui alcătuire cere o energie egală cu a „modelului”. O „notă dominantă” se simte totuși chiar și în acest „portret incomplet”. Am
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
aflat într-un colț. Stelian își scoase pălăria și-i salută pe cei aflați în încăpere. Printre ei îl recunoscu mai întâi pe Mendelică, fiul cel mai mare al lui Mișu Leibovici, omul pe care îl ajutase să evite, în timpul legionarilor, trimiterea pe un șantier de muncă obligatorie pentru evrei, angajându-l ca funcționar în Cooperație. Dat afară de la catedra de limbi clasice, pe care o avusese mulți ani la un liceu bucureștean, Mendelică ajunsese, după instalarea comuniștilor la putere, profesor
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
avans a drepturilor de autor până la vânzarea întregului tiraj. Revine și altă dată asupra acelorași probleme presante și solicită împroprietărirea cu pământ a scriitorilor pentru a le îmbunătăți situația materială. Când Sadoveanu a fost supus unui tir de amenințări din partea legionarilor, care i-au ars cărțile în piața publică, Rebreanu a semnat, în fruntea altor confrați, „un protest al intelectualilor”, condamnând aspru manifestările huliganice și barbare: „Dacă Mihail Sadoveanu poate fi ostracizat cu atâta ușurință, fără a ține seama măcar de
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
mare scriitor poate fi pus la stâlpul infamiei pentru credințele sale, înseamnă dărâmarea oricăror ierarhii a valorilor și bolșevizarea tuturor criteriilor de judecată.” Ca director al Teatrului Național, Rebreanu a avut, la fel, o atitudine fermă față de provocările antisemite ale legionarilor, prevenindu-l pe Directorul Siguranței Statului și anexând scrisorii sale pe aceea a „arhanghelilor”, care îl somau, sub amenințarea cu moartea, s-o elimine de pe scenă pe „jidanca” Lelia (Leni) Caller. Niculae Gheran ne informează că și în aceste condiții
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
în loc de Alexandru... (p. 123); despre Constantin Radovici (1877-1916), actor, se spune că „la începutul secolului 19 a avut o trupă proprie.” Evident, nu poate fi decât sec. 20 (p.126). Altă notă: „Este vorba de prefectul Ion Manciu împușcat de legionari” (p. 224). De precizat că a fost ucis chiar de către Corneliu Zelea Codreanu. La p. 404, „Convorbiri literare, nr. 11, nov. 1895”, în loc de 1995. Dar acestea sunt mărunțișuri, mici scăpări, firești de-a lungul a 500 de pagini. Ediția critică
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
extrem de critică. Mai trecuse nu de mult prin asemenea situație, când internatul se închisese din cauza cutremurului din 1940. Și atunci colindase străzile căutând silișteni, colegi de școală, cantine publice, unde să poată servi o masă. La unele puncte ale orașului, legionarii dădeau de mâncare săracilor, notează scriitorul în Viața ca o pradă, deci e posibil să fi supraviețuit și astfel. Oricum, a ajuns și la sediul Legiunii, împins de curiozitate, împreună cu Megherel, un siliștean ajuns șofer legionar. Cunoscuț ai scriitorului Marin
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
de memorialistă, "ca să ia o rețetă pentru un medicament". La reacția autoarei Pînzei de păianjen � "Am înghețat"), prietena i-a precizat că ministrul în cauză "nu e ca ceilați [...] e un sfînt", că "și printre ei evita să spună legionari sînt cîțiva...". Povestea are însă și o continuare peste cîtva timp: "... într-o zi i-am văzut fotografia în gazetă. Era căutată de poliție. A fost căutată și la mine acasă, sub pat și în dulap, într-o duminică pe
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
întreprinderea Poligrafică. Tabloul de familie îi reușește Tiei Șerbănescu tot ca spectacol lingvistic, plin de vioiciune, împănat cu greșeli, confuzii, formule specific regățene. Limbajul umple de viață personajele, mai mult decît viața însăși cu întîmplările ei. într-o discuție despre legionari, de pildă, fiica își chestionează mama (adoptivă, mai adevărată decît cea biologică) asupra epocii cu pricina, mizînd pe orgoliul istoric cu totul nejustificat al acesteia. O întreabă deci dacă i-a văzut pe legionari. "Cum să nu?" a zis mama
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
întîmplările ei. într-o discuție despre legionari, de pildă, fiica își chestionează mama (adoptivă, mai adevărată decît cea biologică) asupra epocii cu pricina, mizînd pe orgoliul istoric cu totul nejustificat al acesteia. O întreabă deci dacă i-a văzut pe legionari. "Cum să nu?" a zis mama, așa cum mă așteptam. "Cum să nu-i știu? Păi cîte nu făceau..." -Ei, ce făceau? Am întreba-t-o. I-ai văzut tu, cu ochii tăi? -Cum să nu? repetă mama, convinsă, dar cu
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
performanța de a pătrunde clandestin în România și de „a ieși" din nou, în Occident - de mai multe ori; autorul îi dedică o atenție deosebită (Silviu Crăciunaș a scris o carte despre „aventura" sa în România). Printre aceștia erau și legionari - așa cum s-a scris nu o dată - dar această apartenență ideologică și politică - extremistă, deplorabilă, culpabilizantă - nu a fost, probabil, atunci, luată prea mult în seamă de organizatori (polemicile de acum pentru actele de curaj de atunci nu mai au sens
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
slab (dar cu unele pusee de energie). Un om sub vremuri, nu un om care își pune pecetea asupra vremurilor (ex: Alexandru cel Mare sau Napoleon, aflați la putere cam la aceeași vârstă). A făcut figurație întâi pe langă Antonescu & legionari, apoi (câțiva ani) pe langă Antonescu singur, apoi când se vedea că Hitler pierdea și rușii intrau în țară și-a adunat energia și l-a înlăturat pe Antonescu dar am căzut din lac în puț, țara a fost ocupată
Regele nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82442_a_83767]
-
le spună poveștile de groază care s-au petrecut aici în secolul trecut. Fortul militar a fost transformat prima dată în pușcărie în timpul răscoalei din 1907, cănd penitenciarele Vechiului Regat deveniseră neîncăpătoare. Siguranță a folosit-o apoi că închisoare politică, legionarii ca loc de execuție sumara, iar dictatură comunistă a transformat-o într-un lagăr de exterminare. :: află pe Bucharest by hand pe cine a găzduit între zidurile sale bătrânul fort în timpul secolului trecut Trist e că țările străine, moderne și
Fortul groazei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82510_a_83835]
-
poartă stindardul sovietic peste tot in lume. Și România se poate mândri cu astfel de simulacre de procese, atât în prezent, cât și în trecut, notabil în vremea în care nu era înscăunat chiar de tot “regimul roșu” (vezi “procesele” legionarilor care au continuat activitatea cuiburilor după rebeliunea din ianuarie 1941, atunci când copii și tineri au fost condamnați la 25 de ani de închisoare pentru niște cântece, afișe sau scrisori, fiind exterminați prin închisori pentru că au continuat activități pașnice în cadrul unui
Scrisorile lui Hodorkovski by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82600_a_83925]
-
alte lecturi. La G. Călinescu, în Bietul Ioanide personajele cititoare abundă. Aici întîlnim atitudini diferite față de lectură foarte semnificative. Ioanide însuși are o vastă bibliotecă din care îl invită să se împărtășească și pe fiul său, Tudorel. Acesta, intrat la legionari, refuză: - Cărțile sînt lucruri moarte. Viața e mai interesantă. Gonzalv Ionescu face într-adevăr din cărți niște mortăciuni, citate în bibliografii pentru a obține un post de profesor. Doamna Farfara citește de-a valma un număr mare de romane franțuzești
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
Al. Săndulescu Dacă volumul anterior Trădarea intelectualilor, pe care l-am comentat în numărul precedent, se deschidea cu un capitol privind " Vânătoarea de vrăjitoare", mai exact cu asanarea terenului de "fasciști", "legionari", "trădători", "mistici", "reacționari" etc., cel de față, Reeducare și prigoană, înfățișează pe larg ofensiva politrucilor dogmatici împotriva "decadentismului" (modernismului), a poeziei "evazioniste" a "turnului de fildeș", a estetismului și în genere a artei "descompuse" burgheze, "intrate în putrefacție". Cam acesta
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
aceasta nu aflăm la cartea de față: comunismul și fascismul au fost la fel de nocive. Numeroase articole pledează în ultima vreme pentru stringenta necesitate de a se organiza un proces al comunismului. Citez la întâmplare: "Geme presa de demascări ale intelectualilor legionari români, dar nu se suflă un cuvânt despre intelectualii de extremă stângă al căror rol la nenorocirea țării e la fel de mare, dacă nu chiar mai mare: odată băgați în închisori sau fugiți în străinătate, legionarii n-au mai avut nici o
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
presa de demascări ale intelectualilor legionari români, dar nu se suflă un cuvânt despre intelectualii de extremă stângă al căror rol la nenorocirea țării e la fel de mare, dacă nu chiar mai mare: odată băgați în închisori sau fugiți în străinătate, legionarii n-au mai avut nici o influență asupra evenimentelor din România. în schimb, sutele de mii de asasinate din anii ^50 s-au produs măcar cu acordul, dacă nu cu complicitatea directă a intelectualilor comuniști, deținători de funcții politice"6. în afară de
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
din vremea comunismului: Ștefan Voicu și Gogu Rădulescu. Istoricul Florin Țurcanu trece sub deplină tăcere toate acestea. Legionarismul și antisemitismul lui Eliade rămân principalele probleme controversate. Ele au declanșat polemici și au împărțit exegeții în două tabere antagonice. Simpatia față de legionari, atitudinea antidemocratică și câteva "puseuri" împotriva maghiarilor, bulgarilor și evreilor (în anumite condiții istorice, în deceniul al patrulea) nu pot fi negate de nimeni, pentru că textele sunt fără echivoc. Ele totalizează doar câteva pagini din cele câteva mii ale publicisticii
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
munca mea, vor fi îngropate în pământ. Mă întreb ce blestem apasă asupra generației mele, ca ratarea și moartea să ne secere atât de timpuriu și cu atâta cruzime?"7 Dând dovadă de profesionalism, autorul monografiei neagă hotărât mărturia fostului legionar Ion Zeană, citat de Claudio Mutti, că Eliade ar fi făcut parte din "cuibul" legionar Axa. E tranșant și atunci când afirmă: "Este imposibil să ne bazăm pe mărturia din 1992 a soției lui Codreanu (Corneliu Zelea, M.H.) despre întâlnirile dintre
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
Fier la începutul lui 1937" (p. 337). Dar - constat eu! - nici un rând din corespondența dintre Eliade și Radu Gyr nu conține vreo aluzie la această încadrare. Și-apoi, ce are de spus autorul nostru despre afirmația fără tăgadă a unui legionar din al doilea "eșalon" - Vasile Posteucă (necitată în Mircea Eliade prizonierul istoriei): "Eliade l-a cunoscut pe Căpitan. I-a fost, prin Nae Ionescu, aproape, deși n-a fost niciodată legionar cu fișă de cuib și legământ" (Vasile Posteucă, Dezgroparea
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
într-un anumit moment (pp. 257, 373, 378, 358, 444, 585 etc.). în acest domeniu monografia Dnei Alexandra Laignel-Lavastine e mult mai "competentă". "Nu avem nici un indiciu despre reacția imediată a lui Eliade în fața acestui masacru (asasinarea de către echipa de legionari a demnitarilor la 26-28 noiembrie 1940, M.H.). Amintire târzie, își notează în memorii că fusese "scandalizat" de aceste asasinate, care, adaugă el, "au anulat sensul religios, de Ťjertfăť al legionarilor executați sub Carol și au compromis irevocabil Garda de Fier
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
a lui Eliade în fața acestui masacru (asasinarea de către echipa de legionari a demnitarilor la 26-28 noiembrie 1940, M.H.). Amintire târzie, își notează în memorii că fusese "scandalizat" de aceste asasinate, care, adaugă el, "au anulat sensul religios, de Ťjertfăť al legionarilor executați sub Carol și au compromis irevocabil Garda de Fier". "Gândea la fel și în iarna 1940-1941? Nu e deloc sigur (subl. M.H.) cu atât mai mult cu cât nu găsim nici o aluzie la acest episod sângeros în jurnalul său
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]