131 matches
-
și Gheorghe a’ dumitale se mai duce pe la fetele Tananicăi... observă gazda. - Dă, nânașă, știu eu, se mai duce... zise Vică strâmtorat. - Să nu-l lege vreuna, că nu știu cum focu’ fac de leagă așa bărbații. Și tare-s răulence, niște leneșe și niște haimanale. Nu s-a însurat bietul Nechitoaie cu o Tananică ? Și cât câștigă el cu meseria, îl vezi că are vreun spor ? Chirfosește tot Tananica lui. Și Ion a’ Paraschivei lui Murgoci, la fel. Și Vasile Sprivac tot
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în mișcare roțile viitorului ce nu va avea sfârșit și va uita de început. Să nu întrebi timpul de ce face ceea ce face. El pur și simplu...curge. Ne vom vedea foarte curând..., sfârși atunci moșneagul, lăsându-și mâna să cadă leneșă pe lângă corp, iar privirea îi alunecă în întunericul ce aștepta sub el. Am simțit un ghiont în coastele din dreapta. Abia dacă merita să-i dau atenție... Apoi încă unul. Și încă unul. De fiecare dată mai puternic și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de întoarcerea lor neașteptată și nu știau ce să facă. Față de ziua plecării lor fastuoase, acum totul era liniștit. Japonezii erau întâmpinați doar de slujbași, de copiii care se uitau la ei din depărtare și de clipocitul valurilor ce spălau leneșe plaja. Samuraiul își îndreptă privirea înspre mare, unde în ziua aceea plutise ca o fortăreață galionul pe care se urcaseră ei. Acum, pe locul acela se întindea doar oglinda lină a mării. Pe plajă fuseseră oprite luntrie înțesate cu desagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iertate îți sunt toate păcatele. Tatăl cunoaște jalea și durerea ta. Nu-ți fie teamă.” De undeva se auzi o pasăre țipând înnebunită o dată, apoi de două ori. Rupse câteva surcele și le aruncă în vatră unde flăcăruile se întinseră leneșe începând să muște din frunzele uscate. Samuraiul și-l închipui pe omul cu părul împletit în cozi scriind aceste cuvinte pe foaie în coliba sa din Tecali. Poate că nopțile în împrejurimile lacului Tecali erau la fel de adânc precum nopțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că e în dosul storului dat în jos, la un metru de mine. Zgomote, la răstimpuri, produse de saltarele scrinului, de ușa garderobei, anunțau etapele toaletei. O vedeam, prin auz, îmbrăcîndu-se. A apărut peste un sfert de oră. - Ah, ce leneșă sunt! Aștepți de mult? - Da... Nu, de câteva minute. Venită de-a dreptul din odaia de culcare și cu fața ușor boțită de somnul neîmplinit, părea că aduce cu dânsa ceva din viața ei intimă: i-am sărutat mâna cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de bronz. Dacă mă uit în jos și-mi sug burta, pot să-i văd asul de treflă și poteca misterioasă a crăpăturii ei, ca interiorul unui măr tăiat în două. Acum mă crezi? Așteaptă: uite-i mâna, atârnându-i leneșă sub fund, zece parai de manichiură pe fiecare unghie. Seamănă cu... Uau. Nici chiar Selina nu face așa ceva prea des. Ce-i drept, putorile se adoră, își iubesc fiecare milimetru din ființa lor. Și eu sunt în genunchi și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fugi spre Maison d'Art. Acolo, întreaga dispoziție a apartamentului încadra artistic expozițiile și toată atmosfera era estetică. Prefera anume una din săli, pentru condițiile ei de spațiu și lumină și pentru canapeaua circulară care permitea o mișcare de rotație leneșe în jurul orizontului tapetat de tablouri. O prefera, mai ales pentru că avea un număr oarecare de tablouri vechi, achiziții proprii, care locuiau pereții permanent, ca niște gazde statornice, oferind ospitalitate indulgentă carnavalului .mobil al expozițiilor lor. Când expoziția nouă era valoroasă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
totul taman pe dos. Dacă i-aș fi ajutat eu și nu Misty O’Malley, aș fi avut impresia că sunt o fraieră. Dar așa, inversând situația, fiindcă eu le trăgeam clapa și Misty îi ajuta, mă simțeam ca o leneșă. Ca și cum n-aș fi fost bună de nimic. Așa că la întoarcere am început să mă plimb așa, fără vreo țintă precisă, cu o farfurie de unt în mână. Asta până când unul dintre tipii îmbrăcați în pulover m-a oprit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi fie acceptat? Nu-l condamn, de fapt. Majoritatea oamenilor sunt sceptici. Mama nu ratează niciodată ocazia să-mi spună că nu o să ajung niciodată nimic în viață. Și toți profesorii de la vechea mea școală tot scriau „Katie e o leneșă“ pe numeroasele fișe de observație. Cu cine stai când ești în New York ? îl întreb deodată pe Adam, pentru că nu vreau să mai vorbim despre scenariul meu. Pare puțin surprins de întrebare. De obicei lucrez tot timpul, așa că nu prea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
căpătâiul catafalcului, cu fruntea în mâini, și rămase acolo, singur, îndelung. Pe tăblia stranei erau câteva cărți liturgice, vechi, cu scoarțe de lemn și filele murdare. Mirosul greu de mort îl îneca și totuși nu-l supăra. Gândurile îi rătăceau leneșe. Aci își zicea că singur el are dreptul și obligația să se ocupe de înmormîntarea ei, fiindcă divorțul lor, deși pronunțat, încă nu s-a transcris, aci că soarta a vrut ca ea să moară tocmai la țară, poate ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câmp. Chombe molfăia lângă cotețul găinilor niște coji de ardei umpluți. Era un câine omnivor. La vecin, pe un stâlp înalt, erau cocoțate cuiburile murdare ale porumbeilor de casă, după care se dădea în vânt Gigi. Cât era ea de leneșă, tot mai prindea din când în când câte unul. Atunci, la reclamația vecinilor, tanti Aura prindea pisica și-o bătea peste cap. Gigi răbda cu stoicism, își ștrîngea ochii și-și lipea urechile de spinare, iar când scăpa fugea la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
așadar nici măcar o floare ! Un mormânt părăsit... Ce păcat, atât de tânără și de fermecătoare și de grațioasă și, dacă ar vrea, ar putea să dirijeze și casa, în locul Sophiei și madamei Ana... Cine o controlează seară de seară pe leneșa de Nela dacă i-a șters de praf pantofiorii de lac și dacă i-a dat cu ulei de rițin așa cum se cuvine ? Ar putea și să servească ceaiul, și să întrețină conversația, chiar și acum, de pildă ; chiar și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei de atracție, să trăiesc altfel decât prin ea. Dacă voia să mă înlănțuiască astfel, nu era însăși Mihaela robită, în lanțurile mele? Când am făcut ochi, soarele era sus pe boltă, la înălțimea unui om. Am trezit-o degrabă: ― Leneșo, ai scăpat răsăritul soarelui! Mihaela bâigui ceva neînțeles și se întoarse pe partea cealaltă, cu un scâncet de fetiță năzuroasă. Am descoperit-o trăgând pătura de pe ea și am acoperit-o de sărutări. ― Mmm, lasă-mă, protesta cu ochii cârpiți
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ținem împăiată, într-o debara de sub scară, murmură McAlpin. — ... aveam și șofer, pe Stroud, un personaj încîntător, un adevărat Cockney. îmi lipsește enorm mașina. Totuși, dacă aș avea-o, aș folosi-o tot timpul, pentru că sînt din naștere groaznic de leneșă. Presupun că alergatul ăsta pe la magazine mă ajută să mă mențin tînără. Un alt lucru pe care nu-l mai facem azi e să ne distrăm. Totuși, aș vrea ca aniversarea a douăzeci și unu de ani a lui Kenneth să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dacă nu te poți hotărî, atunci trăiește pur și simplu; fii o ciupercă sau o plantă. — Nu pot să cred că ești exact În aceeași poziție În care te-am găsit acum o jumătate de oră! Ce naiba faci În pat, leneșo? Era mătușa Banu, care băgase capul pe ușă fără să simtă nevoia să bată mai Întâi. În dimineața asta purta pe cap o eșarfă care-ți lua ochii, Într-o nuanță de roșu atât de orbitoare, Încât din depărtare capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rămase lipită pe obraz. — Mai puțini decât mi-aș fi dorit, și mai mulți decât erau necesari, răspunse Emma. Dar tu? — E un răspuns pe care ți-l pot Întoarce, râse Sasha, rezemându-se de mânerul scărilor rulante care urcau leneșe prin galeria interminabilă săpată sub Villa Medici pentru a pătrunde În măruntaiele orașului. VIA VENETO VILLA BORGHESE. Alunecând printre bariere portocalii, covorașul de metal se mișca sub picioarele lor cu o lentoare extenuantă. Îi târa - dar părea că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
urcându-se. — Tren în direcția Londra ! strigă paznicul. Tren în direcția Londra, peronul unu. Ăsta e trenul în care ar trebui să fiu. Dacă aș fi sănătoasă la cap. Dacă n-aș fi luat-o razna complet. Privirea îmi poposește leneșă asupra ferestrelor, asupra oamenilor așezați, care vorbesc, dorm, citesc, ascultă la iPod-uri... Și atunci, timpul încremenește în loc. Oare visez ? E Nathaniel. În trenul spre Londra. E la un metru de mine, stă jos și se uită fix înainte. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
O mână nevăzută le răsfirase rare, împrăștiate peste pietrele debarcaderului, peste șlepul părăsit, ancorat în dreptul fostei mori de piatră, peste anafoarele încrețind Dunărea în mari bulboane, răsucind apa în largi cercuri, un fel de răsfăț al plictisului de a curge leneșe în neștire. Se întindeau apoi razele peste malul celălalt, tot printre scame de nori, înroșind lutul, târându-se printre bozii, oțetari, printre bălăriile înalte, printre care, abia se ghiceau, șerpuiau sârmele atârnate de niște șpalieri parcă. Se duceau apoi razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îi intră în cap, de la o vreme, că Felix era lipsit în casa lui moș Costache de plăcerile gastronomice ale unei bune gospodării. - Eu mă întreb cum poți să stai, se înduioșa Aurica, Otilianu știe nimic, iar Marina e o leneșă. Aurica întrebă odată pe Felix dacă îi place plăcinta cu cireșe. Nebănuind nimic sub această întrebare banală, tânărul răspunse afirmativ. A doua zi era tras cu mister în odaia Aurichii, unde pe o măsuță se afla o tipsie încărcată cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trăi și mai mult de reflexivitate și de sentimentul complexității vieții. Cultură preventivă, anxietate sanitară și estetică, tensiune între exigențele prezentului și cele ale viitorului: suntem departe de a ne hrăni cu clipa care trece și cu plăcerile așa cum vin: leneșa nepăsare hedonistă dă înapoi pe măsură ce devine un actor autonom și informat. La umbra frivolității consumeriste, o nouă consistență ne-a luat în stăpânire exigențele. Orgie hard, sex cumintetc " Orgie hard, sex cuminte" Nu încape nicio îndoială că, printre factorii care
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
greșeală și o mare oboseală se va lăsa ca o ceață. Dar apare și o lume senzuală, o natură descătușată, o sărbătoare de pofte și ispite. Alteori lenea leșioasă, bizantinismul aduce trupul și spiritul într-o stare de inerție: "Durerea leneșei femei ce trece printr-un nămol cu mult însingurat." Simțim în volum crisparea și revolta împotriva tarelor umane (decapitării, secolele barbare consumate în edicte, dorințe de parvenire) alături de o invenție onomastică (Aragol, Gorwana, Acadel), cuvinte și univers în care respiră
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
însamnă nenorocire în casă. Neputință Omul neputincios îl cunoști numaidecît, că i-i limba galbănă. Dacă cineva-i neputincios și se udă noaptea, să se afume cu frînghie de la limba clopotului. Nevăstuică Nevăstuica a fost fată de popă, și de leneșă ce-a fost, s-a făcut animal. Nevăstuica fuge numai cînd pui rășchitorul de-a curmezișul la gura coteneței. Cînd se ivește o nevăstuică, i se pun o furcă și un fus, ca să fugă [și] să nu muște vitele. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
afirmare a individualității prin creație. Elementele acestui crez artistic sunt răzvrătirea, veninul, durerea, care intră în componența unui "act oficial" prin care poetul lasă urmașilor moștenirea literară. În Testament, Arghezi consideră poezia o domniță răsfățată, plină de sensibilitate spirituală. "Întinsă leneșă pe canapea/ Domnița suferă în cartea mea". În concepția lui Arghezi, sfera literară este o îmbinare între talent, inspirație, efort: "Slova de foc și slova făurită/ Împerecheate-n carte se mărită". Poetul se consideră robul cititorului, care este " Domnul". Flori
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
alaiuri de călăreți provocau iritarea și plăcerea poporului. Caii înaintau, împodobiți, luminați, noaptea, de costumele strălucitoare de podoabe ale călăreților purtând, în mâini, deasupra capetelor, făclii puternice. Nevoia de-a submina, folosind orice prilej, tot ceea ce domina prin oficializare și leneșă consimțire, nevoia de-a se opune, fie și prin folosirea acestui soi de alaiuri festive, Dogmei, demagogilor, ritualurilor ierarhizate. Maiul florentin, giostrele, dezlănțuirea carnavalescă, serbări mitologice, intensă jubilație populară... Carul Morții, pictat pe ascuns, în sala Papei, unde nu îngăduise
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vei găsi pace. [24] Menirea vieței tale este să te cauți pe tine însuți. [25] Plăcîndu-ți ție însuți te corumpi. 1055 {EminescuOpXV 1056} [26] Lumea-i umbra unui nour și visul unui dormind. [27] Ocazia e iute la fugă și leneșă la întors. [28] Contra orice dușmănie esistă mijloace, contra invidiei nu. [29] Oamenii se-mpart în două: unii caută și nu găsesc, alții găsesc și nu-s mulțămiți. [30] Un om înțelept cunoaște pe un nerod, căci nerod a fost
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]