542 matches
-
acopere pământul, poate pentru că era toamnă, poate pentru că se plictisiseră să stea atârnate atât timp în copaci, dimineața era umedă, jilavă, Radu bălmăjea ceva despre un canar pe care avea să și-l cumpere, cerul stătea bosumflat și morocănos, soarele lenevea probabil deasupra Marelui Canion, se încăpățâna să rămână ascuns, nu catadicsea în nici un fel să lumineze grădina, era un fel de dimineață-noapte, genul acela de vreme în care ți se pare că timpului i se face lehamite să mai treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că sînt scriitorii. De doar trei ori a bătut cineva la ușă În toate lunile În care am fost Împreună. Întotdeauna Îmi Închipuisem că un scriitor adevărat - și eu, atunci cînd scriam, În vise - Își petrece o groază de timp lenevind prin cafenele, unde are conversații scînteietoare cu oameni de spirit și că uneori aduce acasă cîte o fată frumoasă cu păr lung și negru, pe care o dă afară a doua zi dimineață, ca să se poată apuca de lucru - „Scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
coasta Mării Negre, la puțini kilometri de granița cu Bulgaria. Stau de obicei o lună de zile, mereu la aceeași gazdă, de aproape două duzini de ani. În luna pe care o petrec acolo nu se întâmplă nimic: citesc, ascult muzică, lenevesc, port discuții, mă uit la ceas, uneori ajung la mare și înot. Nu sunt singur acolo, ci înconjurat de nevastă, tată, prieteni, cunoscuți care vin și stau sau vin și pleacă sau uneori nici măcar nu vin. Văd cam aceleași fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
erau la mijloc! Reclame de automobile umpleau cîte o jumătate de pagină, firmele nemțești și franțuzești se întreceau la reducerea de prețuri și la avantaje, simțind că există bani, dar că nu se crease încă necesitatea, bunăstarea de cele mai multe ori lenevește omul, mai ales cînd n-a fost obișnuit cu ea, cînd se află abia la prima generație de îndestulare, în fiecare zi puteai afla de deschiderea a noi magazine de pînzeturi ori despre mari reduceri de prețuri la te miri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
umblă cîinii vagabonzi cu cozile răsucite, unde praful, dacă nu praful, noroiul, ocupă ulițele ca apa unor fluvii încremenite, unde totul era încîlceală, vița de vie cu ostrețele gardurilor, cu streașina caselor, cu aracii risipiți în grădină, cu trunchiurile bărbaților leneviți de somn și lâncezeală, cu mirosurile prăvăliilor veșnic cu ușa deschisă, cu părul răsucit pe moațe al femeilor plictisite și visătoare, vița de vie cu ea însăși, cu viața toată chiar. De acolo, de sus, nu se vedeau decît pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adjutant, foarte mult, pînă să urci din nou!" Era același glas, același timbru, trecuse ceva vreme de cînd nu se mai văzuseră, dar, uite, numai pentru el. A tușit ca să-și dreagă vocea și să-și controleze respirația, se cam lenevise, treaba i-o făcea "garda civică" și el începuse să se îngrașe. "Nu eram sigur că..." N-apucă să termine ce avea de spus. Domnișoara K. F. s-a întors împreună cu balansoarul împletit din nuiele, era nemaipomenită, o frumusețe severă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
averea. În ziua următoare, se trezi mai târziu ca de obicei. Adormise cu greu, nerăbdătoare să vadă zorile luminându-i fereastra. În loc să dea năvală afară, izbind ușa de perete, gata s-o scoată din țâțâni, Luana rămase în pat să lenevească. Era singură, mama lucra în schimbul de dimineață. După-amiază aveau să meargă să-i cumpere obiectul mult dorit. Se rostogoli pe-o parte și pe alta, ca o pisicuță la soare, chicotind la gândul că verii ei nu vor putea începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zăpadă prea timpurie. Săpunul țâșnea din mâinile copiilor și ateriza, invariabil, fie în apa agitată de valuri, fie în noroiul moale din jurul căzii. Ieșeau din balie și dădeau fuga după el apoi țuști, înapoi, cu picioarele pline de mizerie. Soarele lenevea pe umerii lor, pe obraji, pe spate, în creștetul capului. Se bălăceau până ce mistuiala cerească îi secătuia de vlagă. Atunci, profitând de slăbiciunea lor, Bica schimba apa, îi săpunea bine și-i clătea, îi înfășura, pe rând, în câte-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Într-adevăr capul cârlionțat al domnișoarei Filcz. Mai exact, capul de dimineață, fără pelicula subțire de fard care Îi sublinia aerul inexpugnabil de castel teuton. Iolanda pur și simplu, Înainte de a se hotărî să fie cumva pentru Încă o zi. Lenevind sub cearceaf, cu tâmpla lipită de umărul lui, părea un vâsc vermion În care pulsa egal o inimă de Împrumut. Închise ochii. Își pipăi obrazul țepos, pomeții ascuțiți, buzele cărnoase. Cu vârful limbii obtură pentru o clipă fisura dureroasă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
10.000 de imagini, trimite Șichy la imaginea tibetană a lui Ion Mircea, Copacul cu 10.000 de imagini. Tano se repede în salturi. O îmbrîncește pe Miss Deemple, să-i arate drumul spre fundul curții, unde-i place să lenevească în bătaia soarelui, ba chiar să doarmă dus, în frunze. Pe cîinele meu (castrat, fapt neluat în seamă de veșnicele lui musafire, Dunguța și Gipsy) îl fericește tînăra femeie: proaspătă, dezastruos de bună de iubit. O amiroase, sare cu labele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mai avea rost să se schimbe în haine de zi, dacă știa sigur că nici azi n-o să iasă din casă? Nu mai bine ar fi să rămînă în cămașa de noapte, dacă tot n-o să facă altceva decît să lenevească la televizor, sau cel mult să frunzărească vreo carte? Se duse la baie și începu să se privească nemișcată în oglindă. Cu stilul ăsta de viață în curînd o să ajungi o cîrpă, începu să și spună, simțind cum amețește, cercetîndu-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ardea de dorința de a-i spune un universal ... alișpranchi! Cu coada ochiului, Victor Îi observa oboseala ce se Întipărea pe fața sa și comanda: -Este timpul pentru executarea „puișorului!! Ce zici, e bine așa? Îhî! Când se trezea, mai lenevea un timp, se gândea la zilele de vară ce vor veni, va scăpa de ochial, va merge călare pe Cleopatra, căpșunele, perje și alune și ... la școală! Atunci ceva Îl ridica foarte repede din așternut și trecea la „scris”. Așa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada vacii, nasul curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de gîngănii, lenevite de răcoarea nopții, așteptau căldura zeului Ra pentru a deveni năstrușnic de vioaie. Pe drumeagul acela pustiu înainta cu pași măsurați moșul Bulgaru, un om cu părul alb complet, dar foarte verde încă. În mînă avea un băț de alun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
icoană îmbată sfinții, frânghia de rufe leagă destinul cămășilor. Absolutul, un minim insignifiant. S-au adunat gâzele la praznicul trupului: câtă lumină în pântecele viermelui ce sfredele irisul, câte perisabilități în spatele unei furnici, cât confort pentru o conștiință de greier lenevind într-o ureche înfundată! Dumnezeu insuficiența omului singur, absolutul personal raportat mereu la impersonalitatea sfinților. În mânăstirea Fântânele, un Dumnezeu mic, uscățiv, pleșuv, ochi întunecați, barbă rară, frunte ridată, lăudat zi și noapte pe Sfânta Sfinților. Alți Dumnezei, la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de diferite, de doi-trei godaci, de doi copilași bălai, și în rest, mai nimic pentru că cele două vaci și tăurașul plecau cu văcarul de dimineață și se întorceau pe vremea mulsului către seară. Dar asta nu înseamnă că Năstăsia putea lenevi prin gospodărie: grădina de legume, straturile cu flori, curățenia, dereticatul prin casă, prepararea mâncării, toate rămâneau în seama ei și trebuiau rânduite cum se cuvine, cu acuratețe și la vreme, în timp ce Ariton își vedea de câștigurile lui prin alte sate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
miez de iarnă și-au rămas goi-pușcă și flămânzi în ulița de la Broscărie? Cine? Tot colectiva, mătușă! Cea hulită de multă lume, dar care-i ajută pe toți când ajung la ananghie. Cu o singură condiție: să muncească, să nu lenevească, să aibă zile-muncă. De-amu le convine, c-au acaparat tot avutul oamenilor și mai fac din când în când câte o faptă creștinească, că doar nu dau de la ei. Tot pe vechi ai rămas, mătușă!.. Da ce, înainte-vreme oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
muncă. Nu-și lăsase nici o clipă de răgaz, încercând din răsputeri să nu mai privească în urmă. Trec prin pustiu fără tine, spunea sufletul ei în fiecare clipă, dar își dădea silința să meargă mai departe. Se trezea devreme, nu lenevea, în timpul zilei trudea din greu, seara stătea tot aplecată asupra icoanelor, cu pensule și vopsele, silindu-se să se concentreze pe munca migăloasă de restaurare, până când se simțea epuizată fizic. Căci dacă în timpul zilei munca migăloasă reușea să o absoarbă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se mărginesc în a privi pergamentul cu atâta încântare, încât îți vine a spune că tocmai acesta a fost scopul încrâncenării lor. Amândouă știu bine că, nu după multă vreme, atunci când se va observa că bărbații au prins a se lenevi ori deda unor treburi prea lumești, dăunătoare, prin pildă, generației mai tinere, cârmuitorii vor da iarăși semnalul pregătirilor de luptă. Adică vor începe un alt război. Și povestea se va repeta. Morții vor fi înmormântați tot în câmpie, noaptea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
distanță, pentru a începe acolo o altă viață. Dacă nu ne lăsăm furați de expresivitatea deosebită a paginilor, vom remarca modul ingenios în care autorul introduce lucrurile și faptele, cele vechi și cele noi: Vocea stăpânului se înmuiase, mângâierile se leneviseră, aerul din odaie se făcea tot mai cald, probabil de la acoperișul încins și de la mărturisirile care începeau să curgă. Dar mai întâi, ca dintr-un ibric găurit, au picurat destui stropi de sinceritate, stropii s-au strâns într-un ochi
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
din primejdioasa intensitate a ochilor ce privesc în jos: lentile inefabile prin care materia e, alchimic, transformată în spirit. Iar după această porție de sublim, mi-aș mai dori un singur lucru: să mă recompun, punct cu punct, ca personaj lenevind alături de doamnele esquises din splendidul tablou pointilist al lui Seurat, Un dimanche apres-midi a l'Île de la Grande Jatte...
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
a trecut pe lângă mine, plutind pe ape' Și-n lungul Strand-ului, în sus pe Queen Victoria Street O, cetate, City, câteodat-aud Pe lâng-o crâșmă-n Lower Thames Street Vaiet plăcut de mandolină Și vuiet și vorbă dinăuntru Unde pescarii lenevesc la pranz: unde zidurile De la Magnus Martyr păstrează Splendori de nedescris în alb și aur Ionic. Râul asudă Petrol și smoală Barjele-alunecă-n derivă Cu fluxul în schimbare Pânze roșii Larg Se leagănă în vânt pe verga grea Barjele spală Bușteni
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
Sorin Lavric Epoca actuală pare să fie găselnița malefică a unui vrăjitor metafizic: suntem invitați din toate părțile să ne lenevim mintea, suntem momiți să ne încetinim reflexele, suntem conjurați să ne împăcăm cu sărăcirea limbii, ba chiar ni se cultivă gustul pentru clișeele verificate. Aproape că îți vine să crezi că numai ce e sterp și previzibil poate să fie
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]
-
o direcție oarecum normală. Propagandiștii anilor cincizeci își cam cheltuiseră avîntul retoric, loturile de tractoare sosite din U.R.S.S. nu mai făceau obiectul major al creației artistice, iar cei însărcinați cu verificarea șevaletelor și a pensulelor artiștilor suspecți, se cam leneviseră și ei. Ba chiar apăruseră, cu vreun deceniu bun mai devreme, cîțiva tineri care, pe nesimțite, au părăsit ogorul și imaginea de șantier și s-au impus cu autoriate în peisagistică, în natură statică și în compoziția neutră. Pictori ca
Cincizeci de ani de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7652_a_8977]
-
care s-ar cuveni să-l ai ca cetățean. E caraghios de-a dreptul să îndrăznești să-ți faci un program. Nu ai nici cea mai mică șansă să-l respecți. Acum cincisprezece ani făceam o oră jumătate, cînd mă leneveam la volan, pînă la Sinaia ca să asist la activitățile Academiilor de Teatru din lume. Acum... imprevizibilul absolut. Acum cincisprezece ani, cînd mergeam spre Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, nu-mi lua mai mult de cinci ore ca să ajung. Astă primăvară am
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
mai bun(a), măi credincios(oasa) că alții, socotindu-i pe ei mai răi, proști, necredincioși, etc. 80. Am râs de păcatele și defectele altora. Și de faptele lor bune am râs. 81. Am lăudat păcatele altora. 82. M-am lenevit a face rugăciune în fiecare dimineață, seara, la fiecare masă. 83. Am mâncat de dulce în vreo zi de miercuri sau vineri. 84. N-am ținut cele 4 posturi de peste an. 85. Am ținut post negru sâmbătă și duminică. 86
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]