92 matches
-
conferea un loc central în procesul de creare a "conștiinței socialiste" a "maselor". În regimurile leniniste, moralitatea era permanent subsumată obiectivelor politice ale partidului aflat la guvernare. Etica la fel, însemnând progresul moral al societății în sensul acceptării Weltanschauung-ului leninist. Cu alte cuvinte, distincția între bine și rău, între valori și non sau anti-valori nu putea fi gândită decât în raport cu puterea politică, a cărei finalitate proiectivă o constituia revoluția globală. "Asupra moralei și a gândirii etice își exercită o puternică
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
impuse populației și aparținând, paradoxal, gândirii eonomice de dreapta, liberal-conservatoare putem înțelege mai bine de ce sistemele economice create de regimurile leniniste au pășit de la început și până la sfârșit cu stângul. În ceea ce privește RSR, economia ocupa un loc aparte în proiectul romantic leninist de transformare a societății, analiza ei, măcar schițată, fiind indispensabilă pentru înțelegerea plenară a variantei ceaușiste a leninismului. Pornind de la premise marxiste, Gheorghe Crețoiu și Ioan Zahiu afirmă că factorul economic are ponderea principală în structurarea societății, chiar și în raport cu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
comerțul internațional" ("Despre creația societăților...": 5 decembrie 1973, 1). Dar, la o examinare mai atentă, presupusele avantaje ale unor astfel de societăți pentru partenerii occidentali devin din ce în ce mai puțin atrăgătoare, principalul motiv reprezentându-l circumscrierea lor inflexibilă în proiectul economic romantic leninist. La prima vedere textele legii și ale decretelor de aplicare sunt foarte suple și permit fiecărei societăți să-și creieze (sic!) un statut după dorință, cu excepția participării financiare majoritate române. Numai că un paragraf menționează mai departe că statutele sunt
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mai mult propriul popor decât pe al nostru, nici unul dintre ei nu prezintă garanții de securitate pentru organismul oficial al statului" (Niessen în Sugar: 2002, 227). Ceaușescu gândea cel puțin asemănător, exprimându-se însă la un alt nivel discursiv, romantic leninist. Așa cum constată Michael Shafir, România lui Ceaușescu a readus în prim plan "viziunile Gărzii de Fier interbelice, expunându-le în documente de partid (care însă nu făceau trimitere la surse) și oglindindu-le în producția istoriografică supravegheată de acesta" (Shafir
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
profitarea la maximum de pe urma slăbiciunilor de care dădea dovadă. Nu trebuie uitat aici nici rolul intelectualilor aserviți regimului, care întrețineau antisemitismul și un "profascism" uneori latent, alteori aproape manifest (Shafir: 1983b, 223-243), contribuind astfel substanțial la consolidarea eșafodajului ideologic romantic leninist. Germanii au reprezentat o altă minoritate importantă în România lui Ceaușescu. La fel ca și în cazul evreilor, numărul lor a descrescut pe măsură ce părăseau RSR pentru a "reîntregi familiile" din țările de origine. Cel puțin aceasta era maniera în care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
După lozincile pe care le strigau și le afișau pe panouri, rezulta că marea majoritate erau unguri, deoarece demonstranții din diaspora română manifestau numai împotriva lui Ceaușescu, pe când manifestanții unguri proferau lozinci iredentiste (cât de durabile sunt efectele naționalismului romantic leninist... n.m.). I-am transmis această informație lui Ceaușescu, care a dispus ca imediat să iau legătura cu Z. Brzezinski, consilierul cu problemele securității și să solicit să dispună ca forțele polițienești din New York să ia măsuri de dispersare a manifetanților
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
însă din partea regimului Gorbaciov sau a leninismului post-bolșevic. În primul caz, liderul sovietic va adopta același gen de discurs pacifist în planul politicii externe dar, spre deosebire de omologul său român, îi va insufla un nou conținut, "burghez", social-democrat mai degrabă decât leninist (vezi Brown: 1997, 115-116, 138). Ceea ce însemna că Gorbaciov avea de gând să se înțeleagă cu "imperialismul" hic et nunc, nu să îl condamne preemptoriu din rațiuni politice, propagandistice și ideologice. În vocabularul tânărului și energicului succesor al lui Konstantin
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
energicului succesor al lui Konstantin Cernenko, "democrație", "libertate" sau "drepturile omului" își pierdeau iremediabil sensul leninist, îmbrățișându-l pe cel "burghez". Găsind posibilitatea unui numitor discursiv comun cu Ocidentul, Gorbaciov l-a eclipsat pe Ceaușescu, fidel până la sfârșit Weltanschauung-ului leninist. În plus, așa cum vom vedea, faptul că noul lider sovietic a renunțat tacit la principiile revoluției globale, la "centralismul democratic" și, nu în ultimul rând, la garantarea armată a stabilității regimurilor est-europene, elementul cel mai important în înțelegerea periplului revoluționar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
romantic. Importanța pe care expresia sa politică in nuce, Ceaușescu, o acordă spectrului cultural hegemonic, pentru a folosi expresia lui Gramsci, este capitală. Ceea ce validează premisa fundamentală a prezentului studiu: leninismul romantic a fost, în primul rând, ideologic- orientat. Politicul leninist romantic, inextricabil circumscris ideologicului, nu reprezintă decât expresia sa manifestă. Cu ocazia Congresului al XIII-lea al PCR, Ceaușescu a dat de înțeles participanților fără echivoc și, corelativ, întregii lumi, că nu are de gând nici măcar să actualizeze leninismul romantic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
concepea comunismul în sensul marxist clasic, unde exortațiile filosofice ale autorului Manifestului Comunist aveau rolul de a pune în mișcare tocmai depășirea, nu întărirea statului. Marx prevede depășirea a tot ce însemnă vechi, începând cu statul și capitalul; noul romantic leninist recuperează vechiul într-o formă limitată și osificată de nou, prinsă în capcana dintre necesitatea stabilității politice și ambiția ideologică revoluționară, exportatoare prin ea însăși a instabilității sociale în general, cu atât mai mult politice. Iată unul dintre paradoxurile majore
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
astfel posturi diferite pentru maximizarea avantajelor pe care RSR urmărea să le obțină importanța incomparabil mai marea acordată statului și națiunii în comparație cu clasele sociale, și lista poate continua. De ce atunci realismul este insuficient pentru a analiza în profunzime "internaționalismul" romantic leninist? În primul și cel mai important rând, deoarece nu surprinde și nici nu acordă o importanță prea mare subsidiarului ideologic al politicii externe a regimurilor leniniste. Chiar dacă, într-o lume "burgheză", acestea au împrumutat tot mai multe caracteristici realiste, și-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aceștia își maximizează interesele cu un minim de costuri. Deci, pentru a se putea adapta mediului internațional extrăgând un maximum de beneficii, leninismul romantic a pus în scenă un tip de discurs mai apropiat ca ton moralizator discursurilor "burgheze". Dar leninist în esență și naționalist în strategie. Utilizând însă aceleași acte de vorbire, aparent cosmetizate și impregnate de termeni "burghezi" pentru a fi servite drept contra-discurs în competiția cu ideologia dominantă, "burgheză", leninismul romantic a demonstrat din plin continuitatea dintre politica
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
of each. My hypothesis is that social-constructivism is the most appropriate theory for understanding the international orientation of Romanian communism. Of course, international and foreign policy cannot be treated isolated with reference to internal politics and, in the case of Leninist regimes, to ideology, maybe the most important component of these political regimes. Therefore, these two aspects benefit from a great deal of attention in this work. Next comes the conceptual context, based on an ideological analysis of the different types
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cultului personalității lui Stalin. Însuși faptul că Congresul al XX-lea a putut și a pus deschis problema luptei care trebuie dusă pentru lichidarea cultului personalității, dovedește tăria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, dovedește unitatea întregului partid în jurul Comitetului Central leninist al Uniunii Sovietice. Felul cum s-au pus aceste probleme, măsurile luate, ne arată și este un exemplu nou, pentru partidul nostru de felul cum trebuie cu curaj să privim problemele și să ținem seama în activitatea noastră. Legat de
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
din care cea mai mare parte erau cheltuiți În bătălia pentru mințile și inimile elitei intelectuale din Europa de Vest. „Lupta pentru pace”, cum au botezat-o comuniștii, se dădea pe „frontul” cultural printr-o „Bătălie a Cărții” (remarcați limbajul militarizat tipic leninist). Primele manifestări au avut loc În Franța, Belgia și Italia la Începutul primăverii anului 1950. Autori comuniști marcanți - Elsa Triolet, Louis Aragon - călătoreau În diverse orășele de provincie unde conferențiau, semnau cărți și ilustrau virtuțile literare ale lumii comuniste. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la care Hrușciov a ținut faimoasa „cuvântare secretă” În care a denunțat crimele, erorile și „cultul” secretarului general. Deși această cuvântare a căpătat cu timpul o aură mitică, importanța sa epocală nu trebuie exagerată. Nikita Hrușciov era un comunist, un leninist și un apostol la fel de dedicat cauzei partidului ca oricare dintre ceilalți conducători. El urmărea acum obiectivul complicat de a recunoaște și a face cunoscute faptele lui Stalin, limitând În același timp responsabilitatea lor la un singur individ. Misiunea sa, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la antipodul proiectelor radicale ale colegilor lui mai tineri) - așa Încât, În septembrie 1974, a demisionat. În următoarele paisprezece luni, Portugalia a părut că se Îndreaptă spre o adevărată revoluție socială. Cu sprijinul entuziast al MFA și PCP (intransigentul Partid Comunist Leninist condus de Álvaro Cunhal), băncile și industriile au fost naționalizate și s-a demarat o amplă reformă agrară, mai ales În Alentejo, grânarul din sudul Portugaliei, unde pământul era Încă În proprietatea marilor latifundiari, adesea absenți. Naționalizarea a fost bine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]