431 matches
-
îmi este porecla și zeiță a ispitei și a dorinței. Am fost numită stăpîna plăcerii gratuite și a masturbării și eliberată am fost de condiția de mamă ca să devin destin nemuritor. Sînt Lilith care se întoarce din temnița uitării albe, leoaică a domnului și zeița celor două nopți. Adun ce nu se poate aduna în cupa mea și o beau fiindcă eu sînt preoteasa și templul. Trec din beție în beție ca să se știe că setea mi-e nepotolită. Mă iubesc
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
celor rătăciți în lume. Eu sînt paza fîntînii și întîlnirea contrariilor. Săruturile pe trupul meu sînt rănile celor care au încercat. Din fluierul coapselor mi se înalță cîntecul și din cîntecul meu blestemul se revarsă apă pe pămînt. Sînt Lilith leoaica seducătoare. Mînă a fiecărei slujitoare, fereastră a fiecărei fecioare. Îngerul căderii și conștiința somnului ușor. Fiică a Dalilei, a Mariei Magdalena și a celor șapte zîne. Nu exista leac pentru damnarea mea. Din desfrîul meu se ridică munții și se
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
mei. Soartă a celor ce cunosc și zeiță a două nopți. Unirea dintre somn și veghe. Eu fetusul poet, pierzîndu- mă mi-am cîștigat viața. Mă întorc din exil ca să fiu soția celor șapte zile și cenușa de mîine. Sînt leoaica seducătoare și mă întorc ca să acopăr de rușine pe cele supuse și ca să domnesc pe pămînt. Mă întorc ca să vindec coasta lui Adam și să eliberez pe fiecare bărbat de Eva lui. Sînt Lilith Și mă întorc din exil Ca să
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
săi, personalități bine conturate. Micul Doru are, în același timp, mai mulți tați și mame. Bărbații sunt, cel mai adesea, modele de tandrețe - începând cu Tătica, cantorul-Tarzan, cu puternicul unchi Lelu și încheind cu miștocarul naș Rebeleș. În schimb, „mamele”, leoaice, se întrec în a aplica o educație cât mai severă adolescentului. Câte o scenă familială care amestecă delicatețea cu cruzimea dă seama de întreaga capacitate a prozatorului, pe cât de bun și jovial povestitor, posesorul unui umor irezistibil, pe atât de
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
Și pustiului să pui Și să-l chem în călimara Visului din astăvara Și de-o toamnă și-nc-o zi Dintr-o iarnă Alb-neagră. Ca un leu... Ca un leu mă-nfățișez în fața ta Dumnezeu N-o să afli tu Unde sunt leoaicele mele N-o să mi le iei Pentru că eu sunt leu Și tu ești doar Dumnezeu. Falangele venite pe mare Și mergeau falangele noastre Rând pe rând umblau și cădeau Împreună falangele noastre Împreună mergeau și cădeau Rând pe rând falangele
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
-n altă lume și în urma mea rămâne numai umbra altui nume. Deschide graiul psaltire într-o limbă mai bătrână de adânca învățare nici o slovă nu rămână la vorbire cerșetoare. Pune sonda trandafire aburilor din țărână cât suspină în stupină o leoaică de albină filtre cu hemoglobină după rang a împărți la înalte-mpărății pe unde treceau profeții stihuiți în ceara ceții. Povestește-le fântână măștile caleștile ducând Doamna mea stăpână răni și taine surâzând tavernalilor de rând. Mă cheamă la cer
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
VARA LEOACEI <footnote Fragment din românul Vară leoaicei, Melania Cuc, Ed. ZIP, București, 2011. footnote> Sâmbure și-a vândut partea de avere moștenita la Glodoasa, Într-un sat cu contigente după contigente de țânci fără noroc și podgorii cu vinuri medaliate, interbelic, la Expoziția de la Paris. De Glodoasa
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
puneam pe un plâns( pițigăiat) cu niște lacrimi cât piatra până o făceam pe Mamy să intre în panică. Din clipa aceea începea spectacolul, succesul era asgurat în totalitate. Lasă-mi băieatul în pace, te rog, sărea Ea ca o leoaică. ( cum văzusem eu că sar leoaicele cănd le aruncam pufuleți la Grădina Zoologică ) Venea fuga și mă lua în brațe, neștiind cum să mă împace mai repede, să mă facă să nu mai plăng. Eu atâta așteptam, mă cuibăream la
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
niște lacrimi cât piatra până o făceam pe Mamy să intre în panică. Din clipa aceea începea spectacolul, succesul era asgurat în totalitate. Lasă-mi băieatul în pace, te rog, sărea Ea ca o leoaică. ( cum văzusem eu că sar leoaicele cănd le aruncam pufuleți la Grădina Zoologică ) Venea fuga și mă lua în brațe, neștiind cum să mă împace mai repede, să mă facă să nu mai plăng. Eu atâta așteptam, mă cuibăream la piptul ei călduț și incepeam să
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
Paradis, roz vrea să fie oare?... XV. NUMAI TU..., de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017. Numai tu știi să-mi oprești lacrima A curge, nevăzută iubire-mi trimiți Să-mi sece izvorul suferinței, Curajul leoaicei simte chemarea... Numai tu mă faci să urc-n sicomor, A te vedea trecând și-a te primi, Dorința de Tine mi-e sete și foame Pentru lumina ce-o vestești in mine... Mistuire zadarnică mi-era așteptarea, Perfidă speranță
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
fi dărâmată De soartă și nici măcar de moarte, Continuă crepuscular și-n amintirea Pe care ceasul efemer n-o înțelege... Citește mai mult Numai tu știi să-mi oprești lacrimaA curge, nevăzută iubire-mi trimițiSă-mi sece izvorul suferinței,Curajul leoaicei simte chemarea...Numai tu mă faci să urc-n sicomor,A te vedea trecând și-a te primi,Dorința de Tine mi-e sete și foamePentru lumina ce-o vestești in mine...Mistuire zadarnică mi-era așteptarea,Perfidă speranță-ntr
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
ei. - Mă bucur să știu că sunteți atât de prietenoase, adăugă Runkrahost, atingând, ușor, cu mâna, fața lui Climene. - Cred că îți dai prea repede cu presupusul, se auzi vocea fermă a prințesei amazoanelor. - Ah, da, uitasem că e și leoaica aici. Draga mea prințesă, cred că știu foarte bine despre ce vorbesc. Că tu vrei să îți ții în frâu trupa, este ceva. Zvonurile despre... prieteniile voastre sunt atât de vechi și bine povestite, că mi-e greu să cred
CLIMENE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349231_a_350560]
-
Acasa > Poezie > Credinta > NUMAI TU... Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Numai tu știi să-mi oprești lacrima A curge, nevăzută iubire-mi trimiți Să-mi sece izvorul suferinței, Curajul leoaicei simte chemarea... Numai tu mă faci să urc-n sicomor, A te vedea trecând și-a te primi, Dorința de Tine mi-e sete și foame Pentru lumina ce-o vestești in mine... Mistuire zadarnică mi-era așteptarea, Perfidă speranță
NUMAI TU... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385078_a_386407]
-
prea scurtă însă și nu-i acoperea decât partea din față și un pic partea din spate. A încercat cu o blană de vacă, dar nu amers. A insistat pe lângă cel ce o pretindea să-i aducă neapărat blana unei leoaice dacă ține la ea și zice că o iubește. Îi stătea bine, dar s-a plictisit repede și a optat pentru blana unei tigroaice. Ce-i drept, tigroaica avea multe dungi și îi scotea mai în relief năravurile. Dar nici
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
prost... De exemplu, drumul e lung și prost. Minciuna presupune studii superioare adevărului. • Dreptate e asta? Eu alerg și el ajunge... • Libertatea înseamnă dreptul de a spune oamenilor cea ce nu vor să audă (George Orwell). • Partea leului o ia leoaica. Cele mai mari moșteniri le primesc tot oamenii bogați. • O memorie prea bună nu lasă destul loc noutăților. Un om deștept nu comite greșeli minore (Iohann Wolfgang von Goethe). • Prefer o democrație cu defecte unei dictaturi perfecte. Dr. Dorel SCHOR
ZICERI (197/198) – PROST DIMINEAŢA & LUNG ŞI PROST SEARA... de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382634_a_383963]
-
Și nu pot să-l sufăr pe moftangiul ăsta de Lup! Mă rog, ce urmărește dumnealui? Un ciolan mai mare? O cușcă mai luxoasă? Doar n-o fi vrând să locuiască în cușca leilor! - Am auzit că-i face curte leoaicei! chițăi veverița. - Da de unde! guiță purcelul. Leoaica iubește un mistreț care a râmat toată grădina și a răsturnat toate cuștile. Era nebună când a văzut atâta forță în râtul lui. - Fii serios! a mormăit nea Martin. Are ea un leopard
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
moftangiul ăsta de Lup! Mă rog, ce urmărește dumnealui? Un ciolan mai mare? O cușcă mai luxoasă? Doar n-o fi vrând să locuiască în cușca leilor! - Am auzit că-i face curte leoaicei! chițăi veverița. - Da de unde! guiță purcelul. Leoaica iubește un mistreț care a râmat toată grădina și a răsturnat toate cuștile. Era nebună când a văzut atâta forță în râtul lui. - Fii serios! a mormăit nea Martin. Are ea un leopard, nu se încurcă cu nespălatul de mistreț
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
Cu vorba caldă și sfătoasă rezolvă ceartă, ori pricină să fie liniște în casă. Când toată lumea s-a culcat o carte alină insomnia, iar sufletul e împăcat că liniștită-i e domnia. Cu ochii calzi și iubitori crezi că-i leoaică sau un tigru de viața-ncearcă uneori să tulbure vre-un echilibru ?! Cu multă stimă și respect DADO, Bușteni Referință Bibliografică: Nana... / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2089, Anul VI, 19 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
NANA... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382955_a_384284]
-
schimb,săruturile lor fierbinți. Simți gust de viață nouă în roua Ce-o bei din cupa crinului ,senină, Radiezi cerul iar soarta ținându-te de mână Iți dăruie necunoscutul ca pe-o aventură. Vei celebra eterna ta schimbare Cu al leoaicei curaj de vânătoare, Înițiată-n suferințe,tu inimă trecătoare Ți-ai însușit arta de-a fi nemuritoare! Referință Bibliografică: Arta de-a fi nemuritoare! / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917, Anul VI, 31 martie 2016. Drepturi de Autor
ARTA DE-A FI NEMURITOARE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383311_a_384640]
-
era o fată, ci o femeie. Stătea în vârful coloanei și la picioarele ei era ceva ce aducea a semn zodiacal. Am presupus că este săgetător. Figura de pe cealaltă coloană era o femeie cu corp de leu sau poate o leoaică cu cap de femeie. Capul era extrem de frumos, cu trăsături bine definite, cu părul dat după urechile delicate; se continua natural cu corpul de leoaică, care se întindea pe dom cu eleganță, ca și cum s-ar fi odihnit pe un șezlong
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
săgetător. Figura de pe cealaltă coloană era o femeie cu corp de leu sau poate o leoaică cu cap de femeie. Capul era extrem de frumos, cu trăsături bine definite, cu părul dat după urechile delicate; se continua natural cu corpul de leoaică, care se întindea pe dom cu eleganță, ca și cum s-ar fi odihnit pe un șezlong. Coada, atârnând pe o parte a domului părea atât de reală că te așteptai să se miște din când în când. într-o labă, leoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
leoaică, care se întindea pe dom cu eleganță, ca și cum s-ar fi odihnit pe un șezlong. Coada, atârnând pe o parte a domului părea atât de reală că te așteptai să se miște din când în când. într-o labă, leoaica ținea o mască. Era fața care se potrivea de fapt corpului. Coama făcea valuri peste fața cu nas cârn și mustăți; laba netedă o ținea lejer, dar sigur, ca și când în orice moment leoaica ar putea să-și pună masca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din când în când. într-o labă, leoaica ținea o mască. Era fața care se potrivea de fapt corpului. Coama făcea valuri peste fața cu nas cârn și mustăți; laba netedă o ținea lejer, dar sigur, ca și când în orice moment leoaica ar putea să-și pună masca pe față, să se destindă și să sară de pe coloană, ușor și agil. Două semne zodiacale, Săgetător și Leu. Mai urmau încă zece. Și după atenția cu care le tratase pe acestea două, procesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de-a dreptul vii. Era o doză de romantism, nu numai în statui, ci și în modelul de pe coloane care m-au făcut să mă gândesc că au fost făcute cu dragoste. Am atins cu degetul gura incrustată pe coloana leoaicei. Era rece și netedă. Ghidată de un instinct am apucat domul încercând să îl ridic. Nu voia să se miște. Nici statuia nu avea de gând să se urnească, era bine sudată acolo. Am încercat să înclin coloana puțin, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
coloana puțin, nimic dedesubt. Același rezultat și în cazul coloanei Săgetătorului. M-am ghemuit ca să mă uit în gura de pe coloană, care era destul de îngustă încât să nu poți vedea mult. Oricum nu era nimic de văzut, doar întuneric. Femeia leoaică și arcașa păreau că râd de mine. Eram nervoasă. Dădusem greș. Și de data asta nu fusese nimeni înaintea mea. Lacătul era în stare bună și nu erau semne că cineva ar fi intrat pe vreuna dintre ferestre. Oricum, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]