543 matches
-
pe limbile ceasului. Într-o fotografie alb-negru, se făcea zi, se făcea noapte: năvodul cu stele stinse fericea cimitirul, Petru cel mai neîndemânatic pescar. Petru număra iluziile, cântărea nimicul, aproxima absența și o lua de la capăt. Promisiune, amăgire, deznădejde și lepădare deopotrivă, înainte de cântatul cocoșului. "Saule, tu ești cel dintâi chemat, de azi înainte vei fi pescar de oameni, te vei numi Petru și pe această piatră voi zidi biserică." "Saule, bate vântul a furtună în clepsidră, este vremea zidurilor crescute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
raportat mereu la impersonalitatea sfinților. În mânăstirea Fântânele, un Dumnezeu mic, uscățiv, pleșuv, ochi întunecați, barbă rară, frunte ridată, lăudat zi și noapte pe Sfânta Sfinților. Alți Dumnezei, la lumina opaițului, intermediau iluzii. Pe malul lacului, în livadă, Iuda împărțea lepădările. La ora două, înainte de duminica Tomii, dormea și crucea de pe catedrală. Plopii, ca niște străjeri leneși, moțăiau în propriile armuri. Straturile de flori din jurul fântânii roșeau privind stelele în ochi. Băncile, parcă bolnave de osteoporoză, își oblojeau încheieturile. Peste morminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
hotărât să se despartă de Isus din proprie voință, prin liberul său arbitru, astfel spus, printr-un proces deliberativ strict rațional, neinfluențat de nimeni. Diavolul, crede Origen, n-a reușit să-l pervertească total și irevocabil, dovadă fiind remușcarea și lepădarea de banii murdari. Natura sa păstrase acel „rest de bunătate” care-i permite să constate și să cântărească efectul faptei sale. Dar abia retrezit la realitate, Iuda ia din nou o hotărâre greșită, împins tot de către diavol. Pentru a explica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
raion, într-o lume ca un bazar nu cu zări și firmamente, ci mai curînd cu cvasi-obiecte, cu lucruri pe cale să. Totul fuge, totul alunecă, în această poezie mișcătoare ca o coadă de salamandră. Sclipind a inutilitate, a înnoire spre lepădare. Imaginea abandonului delicat din Cîntecul a murit, a unei lumi care se istovește știind că o va lua de la capăt, e un îndreptar de sens al unei poezii care-l ocolește: "Ascultați cum aplaudă aierul de emoție/ Notele au rămas
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
o ipoteză (fictivă). Un mic complot, la care naratorul însuși ar fi luat parte, răstălmăcește ultimele lui cuvinte. Celebra zicere mehr Licht (mai multă lumină), era, de fapt, mehr nicht (nevermore - sic!). Această pereche, nehotărîtă între moderna Elévation și anti-moderna lepădare de proiect, prinde, peste vremuri, destul din suflul avangardei. Pe ce fel de cer, așadar, vîndut luminii, sau predat nimicului, strălucesc stelele ei? Am putea încerca să aflăm, urmărindu-i jerbele care se sparg peste prăpăstii, din Zodiac-ul publicat
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
Mondial privitoare la Mircea Băsescu, de ce procurorul Eugen Iacobescu a fost prigonit pentru că le-a făcut publice, iar Mircea Băsescu protejat până în ultimele luni din președinția lui Traian Băsescu. Lupea își încheie analiza subliniind stranietatea ”coincidentelor” din dosar. Cristoiu deplânge „lepădarea de Băsescu” ION CRISTOIU îi dă replica în Evenimentul zilei. Cristoiu vorbește de “lepădarea” de Traian Băsescu a celor care odinioară îl susțineau în fața mașinăriei penale a PSD și care acum, când Băsescu “nu mai e mare și tare”, îi
Ion Cristoiu acuză o băsistă că îi face coliva lui Traian Băsescu by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/79537_a_80862]
-
a făcut publice, iar Mircea Băsescu protejat până în ultimele luni din președinția lui Traian Băsescu. Lupea își încheie analiza subliniind stranietatea ”coincidentelor” din dosar. Cristoiu deplânge „lepădarea de Băsescu” ION CRISTOIU îi dă replica în Evenimentul zilei. Cristoiu vorbește de “lepădarea” de Traian Băsescu a celor care odinioară îl susțineau în fața mașinăriei penale a PSD și care acum, când Băsescu “nu mai e mare și tare”, îi întorc spatele președintelui: “Mașinăria de tras vinturi mediatice a Puterii s-ar grăbi să
Ion Cristoiu acuză o băsistă că îi face coliva lui Traian Băsescu by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/79537_a_80862]
-
morți și cu luciditatea neputincioasă a celor vii. "Eterna insomnie a vieții"... Jurnalul de Berck, un nume iscînd complicități cu presupus, ridicînd spectre, în cea mai mortificantă solidaritate dintre toate solidaritățile posibile, solidaritatea iscoditoare a holului de spital, e jurnalul lepădării de fleacuri. Nu cu liniștea celui ce a înțeles, ci mult mai adesea cu istovitoarele convulsii ale sufletelor încă agitate de valuri. Încă mări, mici, răscolite de patimi și jinduind după soare, fără fața întinsă, senină mască mortuară, a oceanului
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
galben, convins de propria-i regenerare calmă, volumul are mai multe cumpene: Un singur lucru, Jurnal de sat, Cîntece de dragoste pentru Lygia, Exerciții și, în fine, Alergătorul. Poezii de dragoste, unele, în fond, atinse de o grațioasă delăsare, o lepădare de viață care e, dincolo de lucrurile grăbite și grave din care o credem, prea adesea făcută, cea mai sănătoasă redescoperire a ei: "noi nu iubim umbra,/ iubim iubirea vie/ multiplicîndu-se la infinit,/ iubirea sigură, fără naufragiu,/ iubirea reală, eclipsa perfectă
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
Sorin Lavric Cînd ți se apleacă de urîtul lumii și simți nevoia unei spălări lăuntrice, ai la îndemînă două posibilități: ori fugi în natură, ori deschizi o carte. Ambele te duc spre aceeași lepădare de semeni. Dar dacă natura te primenește supunîndu-te unei cure de tip necuvîntător, o carte te vindecă printr-o terapie contrară. Te cufundă într-o lume în care cuvintele, ținînd loc de oameni, te ajută să nu le mai simți
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
încît adevărul, purul și tristul adevăr, nu putea fi deslușit decît îndărătul unor văluri opace. O frază ca următoarea: "Bietul om șIon Luca, n.n.ț nu știa că în mai puțin de un an avea să-și ia asupră-și lepădarea lui Petru, aflînd că atît Miorița, cît și unicul ei semnatar treceau prin purgatoriul unui fel de opus igni, auctor patibulo..." poate sluji drept exemplu lămuritor - altfel spus, să clarifice neclaritățile... Cuvîntul înainte al Rotondei plopilor aprinși era datat "Văratec
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
mîntuire laică, scriitura, smerindu-se, impersonalizîndu-se. Impersonalizarea e o evacuare a contingentului pentru a face loc absolutului. Tot ceea ce Dumnezeu pretinde, în mod expres, este să ieși din tine însuți, în măsura în care ești creatură" (Meister Eckart). Relevantă e împrejurarea că această lepădare de sine are loc chiar în perimetrul cel mai sensibil pentru un scriitor, în cel al textului pe care-l emite. Poeta dorește a șterge amprenta auctorială ce-l distinge, a-i da drumul în anonimat, după cum procedează arta orientală
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
mult, ca o disciplină abstractă să devină o călăuză sapiențială, trebuie ca în ea să fie latentă o virtute terapeutică, caz în care filosofia devine o medicină a minții. De aceea, orice exercițiu spiritual urmărește fie detașarea de lume, fie lepădarea de patimi. Acesta e cazul stoicilor, al epicureicilor și al gînditorilor creștini: încercări bine intenționate de a stăpîni iraționalul vieții prin subtilități meditative. În al doilea rînd, tema e spinoasă fiindcă e un amănunt discutabil dacă viața poate fi trăită
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
moară? Părintele foarte grav a răspuns, ridicând din mâini în semn a protest: „Nu, să nu îl lase să moară. Eu nu îmi pot asuma această decizie. Nu trebuie ajuns nici la extreme. Acest cip nu e pecetea, nu e lepădare... Dar fiecare să facă după conștiința și puterea lui. Cât puteți luptați împotriva lor cu toată forța și unitatea, dar fără atitudini extreme, încă nu e cazul. E vorba însă că mai sunt 12 luni... Aici Părintele s-a oprit
IUSTIN PÂRVU a făcut o PROFEȚIE teribilă înainte de a muri by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62156_a_63481]
-
august în dorința ca, povestindu-ți viața, să-i arăți greșelile care au întunecat-o. Noblețea vine din cît de macră e motivația curățirii prin mărturisire: faci socoteala păcatelor și, dezvăluindu-le, scapi de zgura lor apăsătoare. E ca o lepădare de scorii prin descrierea traumei lor. De aceea, în orice act de spovedanie intră un imbold drastic de primenire lăuntrică, iar Nicolae Radu se supune lui. Ajuns la o vîrstă cînd viața, în loc de a se deschide spre viitor, se întinde
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
produce abia în 1904, cu un roman istoric în foileton (apărut în Epoca.) La peste 50 de ani, așadar. Mai cunoscute sunt cele două volume de Povești moldovenești, datând din 1920 și 1921. Într-unul din acestea e de găsit Lepădarea de lege, despre o Zenaidă (prima din literatura română, din câte știu), îndrăgostită de un baron, Carol de Freysteg. Bucata îi va fi fost, de bună seamă, cunoscută lui Mircea Cărtărescu în perioada scrierii Levantului. Cât privește aceste Amintiri (1922
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
mai recurge la măști, la scenarii ale disimulării, recomandîndu-se de-a dreptul în substanță confesivă: „tot ce făurim în neistovite reîntoarceri // e doar o încercare de tămăduire / a unui abis / de rană // dinspre zbor, să fie, aceste întinderi / doar escala // lepădării noastre de umbre // despovărare de stîrv a inimii // dinspre un miez nicicînd adumbrit? // doamne, între sămînța arborelui / și sămînța din fructul lui / cercul se închide" (și-o clipă, într-adevăr). E oarecum o situație-limită a expresiei poetice, dezgolită de artificii
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
înșiruire a vârstelor europene, așa cum s-au văzut ele de la porțile Răsăritului. Prima Europă, ispititoare și iscând sentimente de afiliere, e a lui Dinicu Golescu. Îi urmează, în același secol, Europa bonjuriștilor apoi, cea mai firească, poate, Europa interbelică, vârsta lepădării noastre, măcar în parte, de complexe. A patra Europă avea să fie una a despărțirilor, a zidurilor. Undeva între ele, în 1939, apare, la Editura Casei Școalelor, cartea lui D. I. Suchianu, Amica mea, Europa. E o fotografie de buletin, făcută
Europa 3/4 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6374_a_7699]
-
belică și nomadă, trăitoare între secolele al VlII-lea și al IX-lea (deși cartea va ajunge până în secolul XX cu anumite personaje prelungite temporal), khazarii sau kozarii s-au stabilit între Marea Caspică și Marea Neagră, dispărând ca neam odată cu lepădarea de credința lor și convertirea la una dintre marile religii oficiale din preajma zonei: creștinism, islamism, iudaism. Cheia dispariției acestei seminții este așa-numita gâlceava khazară, care a problematizat convertirea seminției în funcție de trei pledoarii pentru interpretarea unui vis al khaganului (liderul
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
retrospectivă și prospectivă. În spiritul nocturn al Ceciliei, ce se manifestă adesea ca un travaliu mental din care nu sunt excluse halucinațiile, un loc aparte îl ocupă obsesia nașterii, decăzute în visele ei la un act de defecație a excrementului (lepădarea fătului îngemănat cu șarpele sugerând biblica asociere dintre femeie, șarpe și moarte). Tot ea nu pregetă să-și reprezinte generațiile de prunci avortați și înecați ca niște pui de pisică în canalele lagunei. Scene înfiorătoare coexistă cu întâmplările și personajele
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
pot să vorbesc, la vîrsta la care mă aflu, cu absolută, onestitate." (p. 16) Că îl credem sau nu pe Gottfried, asta depinde de ce am priceput fiecare din raportul de forțe din lumea contemporană. Oricum, istoria conservatorilor stă în progresiva lepădare a principiilor dreptei, de unde și tonul de prohod retrospectiv din paginile volumului. Din păcate, ce îngreunează lectura e puzderia de personaje americane al căror nume nu spune nimic cititorului român. Trecînd însă peste pletora onomastică, cartea e lizibilă și aducătoare
Epitaf pentru conservatori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6324_a_7649]
-
țină în piețele publice adevărate recitaluri propedeutice. Cel mic, dintr-o formidabilă încăpățânare, urmează aceeași facultate, pe care o absolvă strălucit. Concursul pentru postul de asistent universitar presupune însă, în ce-l privește, și o probă suplimentară, un soi de lepădare de boala lui Boris (pp. 75-79). Episodul e cutremurător. Cum cutremurător e și, apropo de condiția anonimatului de după înviere, deznodământul cărții. Vrând să oprească ceremonia absurdă a propriei înmormântări, Vlad constată nu numai că lipsa lui din sicriu nu alarmase
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
a scris măcar o dată știe din cîtă drojdie murdară i s-au legat frazele. De aceea, sub unghi creștin, scrisul frumos e trăsărirea îngîmfata a unui suflet ahtiat de recunoaștere, adică tot ce poate fi mai impropriu din perspectiva unei lepădări de sine. Singură împrejurare în care cuvîntul scris are justificare e cel al mijlocirii unor adevăruri care nu-ți aparțin, de aceea condiția scriitorului creștin e cea de martor relatînd sensuri ce vin de dincolo de el. A fi creștin în
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
care unul dintre insurgenți, recte tânărul Eminescu, a scăpat de la deportarea în Siberia. Nu e exclus să-l fi interesat amănunte legate de implicarea lui Cuza în această insurecție, astfel ca să poată aduce mai multe argumente în motivația care privea lepădarea lui de domn. Oricum căile Domnului sunt foarte încâlcite și vin să multiplice semnele de întrebare cu privire la misiunea lui Brătianu aici. Poate că omul politic s-a întreținut aici nu cu Niculae Eminescu, cel ce lucra în cancelaria avocațională a
Eminescu, noutăți biografice? Un frate al poetului, participant la insurecția poloneză by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/5871_a_7196]
-
în modul cel mai prozaic: „Sunt răcit, domnilor”, și încredințează lectura expunerii, adică a predicii sale, profesorului D., lipsindu- se astfel de prima condiție esențială a „succesului”, anume de influența personalității sale irezistibile. Poate cineva să gândească o mai mare lepădare de sine, o mai sfântă simplitate, care să uite într-un asemenea grad de propria-i personalitate? Lectura dură aproximativ două ore și la sfârșit toți erau plictisiți. Spre sfârșit aproape nimeni nu mai asculta, cu toate acestea, din politețe
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]