972 matches
-
alte școli naționale de film; - prelucrează peliculă pentru producția proprie și alți parteneri; - efectuează operațiuni de comerț exterior și import-export specifice obiectului sau de activitate. Articolul 3 Studioul cinematografic "Sahia-Film" funcționează că regie autonomă de interes național, realizînd filme documentar-artistice, letopisețul cinematografic și filme documentare finanțate din veniturile provenite de la Direcția rețelei cinematografice și difuzării filmelor pe baze contractuale referitoare la cuantumul anual al acestei finanțări, precum și prestații pentru diverși beneficiari din țară și străinătate, pe bază de contracte. Departamentul informațiilor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/107908_a_109237]
-
cinematografic "Sahia-Film" Capitolul 1 Dispoziții generale Articolul 1 Studioul cinematografic "Sahia-Film" funcționează că regie autonomă de interes național, asigurînd realizarea de filme documentar-artistice: reportaje, eseuri cinematografice, filme de anchetă socială, de artă și etnografie, științifice, experimentale, de montaj etc. Realizează letopisețul cinematografic, precum și alte prestații cinematografice. Pe lînga filmele documentar-artistice ce se realizează în cadrul finanțării de bază de la bugetul statului, studioul realizează filme finanțate din fondurile sistemului național de distribuire a filmelor. Cuantumul acestei finanțări se stabilește anual pe baze contractuale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/107908_a_109237]
-
la baza realizării filmelor românești, fotografiile din filmele românești, precum și cele realizate în timpul turnării filmelor, împreună cu negativele acestora, afișele, pliantele cinematografice etc., jurnalele cinematografice de actualități, precum și materialele cinematografice nemontate (imagine și sunet) obținute în cadrul filmărilor de cinecronică sau de letopiseț cinematografic și al filmărilor unor evenimente deosebite sau în cadrul filmărilor unor activități ale protocolului de stat, realizate înainte de anul 1990 cu finanțare integrală de la bugetul de stat sau de la bugetele unor unități cinematografice de stat;". 2. La articolul 12, alineatul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/163997_a_165326]
-
în versuri (duma, balada, cântecul istoric, reportajul versificat); proza populară (basmul, legenda, anecdota). Folclorul așezărilor ucrainene de pe teritoriul României. c) Istoria literaturii ucrainene ... ● Valoarea și originalitatea literaturii ucrainene. Periodizarea literaturii ucrainene; ● Literatura ucraineană veche; Formarea poporului și a limbii ucrainene. Letopisețele ruse (sec. XIV - prima jumătate a sec. XVII); ● H. S. Skovoroda - cea mai proeminentă personalitate a literaturii ucrainene vechi; ● Literatura ucraineană modernă (sfârșitul sec. XVIII - începutul sec. XIX); ● P. Kotlearevskyi (1709-1838) - primul clasic al literaturii ucrainene moderne. Poemul Eneida în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
Socilor, Radu cel Frumos a ridicat , cucerită în 1482 de Ștefan cel Mare. Târgul nu a supraviețuit luptelor și obișnuitelor distrugeri ce le însoțeau, la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului următor, decăzând la nivelul unui sat. În "Letopisețul de la Putna nr. I" stă scris că "În anul 6990 [1482], martie 10, a luat Ștefan voievod cetatea Crăciuna. Până la 1482 Țara Vrancei a fost teritoriu al Munteniei. După ce Ștefan cel Mare îl învinge pe Basarab al IV-lea cel
Cetatea Crăciuna () [Corola-website/Science/312390_a_313719]
-
și citeț. A fost apreciat în epocă ca un om echilibrat și rațional, contemporanu său Ion Neculce îl descria ca „"fiind om de treabă, era dvoreală după vel logofăt"”. Dubău este creditat ca cel care a dispus întocmirea unuia dintre letopisețele posterioare celui al lui Miron Costin („"Izvodul lui Tudosie Dubău"”) Tudosie Dubău provenea din una din marile familii boierești din Moldova. Tatăl său a fost Vasile Dubău iar mama Nastasia, fiica boierului Irimia Murguleț. S-a născut în jurul anului 1630
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
Chalcocondil caracteriza Brăila ca fiind "orașul dacilor, în care fac un comerț mai mare decât în toate orașele țării". Referitor la izvoarele narative, anale, cronici, relatări ale unor călători, descrieri de ținut, așezări, obiceiuri, etc. trebuiesc amintite cele două cronici: Letopisețul Cantacuzinesc și Cronica Bălenilor. În primul izvor, Brăila este pomenită în legătură cu însăși intemeierea Țării Românești prin descălecat: „Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul (cu Radu Vodă), unii s-au dat pre supt podgorie ajungând până în apa Siretului și până la Brăila
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
s-au dat pre supt podgorie ajungând până în apa Siretului și până la Brăila; iar alții s-au întins în jos, peste tot locul, de au făcut orașă și sate până în marginea Dunării și până în Olt ”. Cronica Bălenilor, deși folosește vechiul letopiseț scris în vremea lui Matei Basarab, utilizat și de Cantacuzino, amintește doar că domnul întemeietor „Radu Vodă... au început a-și tocmi și a-și îndrepta țara cu județe, cu judecători..., lățindu-se până la Dunăre și până la Siret... ”. Izvoare exterioare
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
vremea lui Matei Basarab, utilizat și de Cantacuzino, amintește doar că domnul întemeietor „Radu Vodă... au început a-și tocmi și a-și îndrepta țara cu județe, cu judecători..., lățindu-se până la Dunăre și până la Siret... ”. Izvoare exterioare Țării Românești, Letopisețul anonim al Moldovei, Cronica Moldo-germană, Letopisețele de la Putna (numărul 1 și numărul 2) ne dau una și aceeași știre și anume aceea de a ardere a Brăilei de către Ștefan cel Mare (1457 - 1504) la 27 februarie 1470, marți în săptămâna
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
de Cantacuzino, amintește doar că domnul întemeietor „Radu Vodă... au început a-și tocmi și a-și îndrepta țara cu județe, cu judecători..., lățindu-se până la Dunăre și până la Siret... ”. Izvoare exterioare Țării Românești, Letopisețul anonim al Moldovei, Cronica Moldo-germană, Letopisețele de la Putna (numărul 1 și numărul 2) ne dau una și aceeași știre și anume aceea de a ardere a Brăilei de către Ștefan cel Mare (1457 - 1504) la 27 februarie 1470, marți în săptămâna brânzei. În izvoarele narative externe Brăila
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
fost sfințită abia la 6 decembrie 1499 (de ziua hramului) se datorează faptului că logofătul Ioan Tăutu a trimis cu solie în Polonia în anul 1497, fiind închis la Liov. Despre construcția acestei biserici vorbește și cronicarul Grigore Ureche în "Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă". El spune următoarele: ""Bogdan vodă daca stătu la domnie, gândi să-ș întărească lucrurile întăi cu vecinii și
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
Paul de Marenne, sol tainic al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței către sultanul Imperiului Otoman, înfățișând „Moldova prăbușită din vechea ei mărire, sleită de biruri, de războaie și de prădăciuni”. Sursa principală de inspirație a romancierului a fost "Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat (1662-1743)" al cronicarului Ion Neculce (1672-c.1745) în care sunt relatate principalele evenimente istorice petrecute în timpul domniei lui Gheorghe Duca. Potrivit criticului Alexandru Piru, romancierul preia din cronică
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
în 33 de capitole numerotate cu cifre romane, fiecare având un titlu lung (precum în cronicile moldovenești) care învăluie trecutul într-o aură de legendă populară. Mihail Sadoveanu s-a inspirat în scrierea romanului din mai multe surse istorice precum "Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat (1662-1743)" al lui Ion Neculce, cronica lui Nicolae Costin și cronicile călătorilor străini din Moldova. Beizade Alecu Ruset, tovarăș de călătorie al abatelui de Marenne, este un personaj
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
numele de Albotă, ea va dăinui, obscură și sărăcită , în Moldova de Jos, unde urma i se pierde la sfârșitul secolului al XIX-lea." Cronicile Moldovei îl amintesc în cîteva rînduri pe Toader Albotă-Fliondor. Astfel, cronicarul Ion Neculce descrie în letopisețul său un episod din anul 1679 din timpul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca: trei boieri, George Bogdan vel jitnicer, Vasile Geuca vistiernic și Lupu stolnicul au încercat să adune trupe pentru a-l detrona pe Duca
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
este un râu din regiunile istorice Bucovina și Moldova ale României, afluent de dreapta al râului Siret. După tradiția păstrată în ""Letopisețul anonim al Moldovei"", apoi în unele copii ale cronicii lui Grigore Ureche cu părți interpolate, precum și la Miron Costin, se spune că voievodul maramureșean Dragoș (1351-1353) a ieșit cu oamenii săi din Maramureș și a descălecat în Moldova ""în zilele
Râul Moldova () [Corola-website/Science/302436_a_303765]
-
închinată Moldovei (avându-i ca eroi pe Ștefan cel Mare, Ștefăniță Vodă și Petru Rareș) și una închinată Munteniei (avându-i ca eroi pe Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul și Vlad Țepeș). Scriitorul se inspiră din cronici, studiind doi ani "Letopisețul Țării Moldovei" de Grigore Ureche și " O samă de cuvinte" de Ion Neculce, dar și documente publicate de Bogdan Petriceicu Hasdeu în "Arhiva istorică a României", 1864, 1865. Din aceste surse a luat informații referitoare la expediția lui Ștefan cel
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
Biserică din Dolhesti este menționată documentar pentru prima data. 1561 - Alexandru Lăpușneanu dăruiește Mănăstirii Pobrata (Probota) satul Dolhești de pe Șomuz, cu moară de apă și cu tot venitul pe care îl are. 1642 - Grigore Ureche menționează satul Dolhestii Mari în Letopisețul sau, cu ocazia descrierii morții și înmormântării hatmanului Sendrea 1774 - recensământul din acel an menționează în sat 49 de familii la un numar de 42 case dintre care 15 erau puștii 1828 - Prin înființarea satului Dolhestii Mici, sătul Dolhesti își
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
de izvoare. Printre sursele primare sunt două cronici dedicate exclusiv anilor săi de domnie (cronica lui Radu Greceanu și cronica Anonimului brâncovenesc), două cronici ale Țării Românești (a lui Radu Popescu, care acoperă perioada în care a domnit integral și Letopisețul Cantacuzinesc - parțial), scrierile lui Dimitrie Cantemir ("Istoria ieroglifică" și "Întâmplările Cantacuzinilor și Brâncovenilor în Valahia") și cronica secretarului venețian al voievodului, Anton-Maria Del Chiaro ("Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia"). De asemenea se adaugă documente interne, precum însemnările personale ale
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
paralele. La aproximativ 1.5 km în direcția nord nord-vest de satul Volintirești se află un sit arheologic datând din epoca medievală cuprinzând ruinele unui turn cunoscute sub numele "Movila lui Ștefan cel Mare". Satul Șcheia este menționat în cronică ""Letopisețul târai Moldovei, de când s-au descălecat țară și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă"" de Grigore Ureche ca loc de desfășurare al bătăliei de la 6 martie 1486 dintre oastea moldava condusă
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
În 1620 apare prima lucrare de istorie universală în limba română: "De-nceputul lumiei dentâi", scrisă de cronicarul Mihail Moxa (Moxalie). Cronicarul Miron Costin înregistrează apariția unei comete, precum și o eclipsă. O altă eclipsă este consemnată de Ion Neculce în "Letopisețul Țării Moldovei" (12 septembrie 1700). La încheierea misiunii diplomatice în Extremul Orient, Nicolae Milescu scrie "Itinerarul siberian" și "Descrierea Chinei", lucrări de o deosebită valoare geografică și etnografică. Matematică: Medicină: A descris și circulația sângelui după William Harvey. La sfârșitul
Istoria științei în România () [Corola-website/Science/318709_a_320038]
-
nord și „galbenă” sau „aurie” zona de sud. Această ipoteză se bazează pe similitudinea cu denumirile hoardelor tătare: „Hoarda Albastră” (estică) și „Hoarda Albă (vestică). Istoricul Nikolai Karamazin a descoperit că denumirea „” a fost folosită încă din 1135 într-un letopiseț din Rostov, care se referă la Cnezatul Vladimir-Suzdal. Într-un manuscris din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, se relatează că arhiepiscopul de Riga, fratele Vaislanum, a fost invitat să propovăduiască creștinismul catolic în "Alba Ruscia" și în
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
regiunea de nord-est a Rusiei și a Marelui Cnezat al Moscovei, iar din secolul al XVI-lea, termenul a început să fie folosit pentru desemnarea Țaratului Rusiei. Pentru prima oară, termenul „Rutenia Albă” a fost folosit pentru desemnarea Belarusului în Letopisețul Ipatiev, într-un pasaj care relatează căsătoria regelui polonez Cazimir al III-lea cu Ana, fiica marelui duce al Lituaniei, Gediminas. Numele „Rutenia Albă” apare „Chronicon Polonorum” (1333—1385) a lui Joannis de Czarnkow. El numește orașul Poloțk „fortăreața Ruteniei
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
susținere de pe cele trei laturi. Peretele despărțitor dintre naos și pronaos a fost înlocuit de două coloane, având capiteluri identice cu cele de la exterior, pe care se sprijineau trei arce. Referitor la construirea acestei biserici, cronicarul Grigore Ureche scrie în ""Letopisețul Țării Moldovei"" următoarele: "„însă întăi socoti că, după atâtea răutăți ce făcuse, să să apuce să facă și vreun lucru bun, ca să nu-i vie cu osândă. Și s-au apucatu în anii 7102 (=1593 sau 1594), de au făcutu
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
cursul superior și cel mediu sunt râurile Copăceanca, Cubolta, Căinar, Camenca, Soloneț, Ciucul Mic, iar în cursul inferior (pe ultimii 80 km) Râul primește apele a doi afluenți însemnați - Cula și Cogâlnic. În istoriografie, numele acestui râu este atestat în Letopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche și într-un fragment adițional al lui Misail Călugărul prin care se menționează că în anul 1475, pe când Ștefan cel Mare se afla la Vaslui după biruința asupra turcilor la Podul Înalt, i-au venit
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
Moldavie partium seu nationis Wlachie. Cronicarul polonez Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii și valahii „au aceleași limbă și obiceiuri”. Trimiteri la o așa-numită „limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche "Letopisețul Țării Moldovei", unde autorul notează că de fapt această limbă este vorbită de moldoveni, valahi și vlahii transilvăneni. Miron Costin, în lucrarea sa "De neamul moldovenilor", afirmă că națiunea română trăiește în Moldova, Muntenia și ținuturile ungurești și mai notează
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]