KorAP: Find »[drukola/base=leviatan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...8 >

178 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

și chip remorcarea prăzii, între cei doi secunzi avea loc următoarea conversație: Ă Mă întreb ce vrea să facă bătrînul cu muntele ăsta de slănină împuțită, zicea Stubb, cu oarecare scîrbă la gîndul că avea de-a face cu un leviatan atît de vulgar. Ă Ce vrea să facă? îngînă Flask, înfășurînd o bucată de saulă la prova ambarcațiunii. Păi, n-ai auzit niciodată că o corabie căreia îi atîrnă la tribord un cap de cașalot și la babord un cap

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
aplecîndu-se prea mult, a căzut în ea și a murit îmbălsămat. Cîți oameni au căzut oare în capul plin de miere al lui Platon și și-au găsit o moarte dulce în el? Capitolul LXXVIII PRERIA A scruta fața acestui leviatan sau a-i pipăi gîlmele de pe cap, e o treabă pe care nici un fizionomist sau frenolog nu a întreprins-o pînă-n prezent. Iar dac-ar face-o, ar avea tot atîția sorți de izbîndă cît ar fi avut Lavater, dac-

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și circumvoluțiunile sale stranii, această masă misterioasă pare, în ochii lor, mai potrivită cu ideea pe care și-o fac despre sediul inteligenței unei făpturi atît de puternice. E limpede, prin urmare, că, din punct de vedere frenologic, capul acestui leviatan în stare vie, este o enigmă absolută. Nu avem nici un indiciu vizibil sau palpabil în legătură cu adevăratul său creier. Căci balena, ca toate făpturile într-adevăr grandioase, se arată oamenilor de rînd sub o aparentă falsă. Dacă golești acest craniu de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
al uscatului și-ar fi închipuit că, sub întinderea asta placidă și tăcută, se zbuciuma și se zvîrcolea în agonie cel mai grozav monstru al mărilor? La prova atîrnau doar vreo opt degete de saulă. Cum să crezi că marele leviatan ar putea fi prins în trei fire atît de subțiri, așa cum greutatea unui orologiu masiv, făcut să meargă opt zile, e suspendată de trei scîndurele?! Acesta să fie oare monstrul despre care s-a spus cîndva pe un ton atît

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
se prefac în pleavă cînd dau de solzii lui. Ghioaga, în socoteala lui, e ca o trestie și de vîjîitul lăncii își bate joc“... Aceasta să fie oare creatura? Chiar ea? Pe semne că profețiile nu se împlinesc totdeauna, căci leviatanul acesta, cu coada tare ca o mie de coapse, se dăduse la fund ca să-și vîre capul sub munții de apă, spre a și-l feri de lăncile oamenilor de pe Pequod! în razele piezișe ale acelei după-amiezi, umbrele proiectate de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
a-și umple bidoanele cu ulei. Cunoașteți cu toții frumoasa poveste a lui Perseu și a Andromedei; vă mai aduceți aminte cum încîntătoarea Andromeda, fiică de rege, a fost legată de-o stîncă la malul mării și cum, în clipa cînd leviatanul se pregătea s-o răpească, viteazul Perseu, prințul balenierelor și-a înfipt harponul în monstru, slobozind-o pe fată, pentru a o lua apoi de nevastă. A fost o performanță cu adevărat artistică, rareori egalată de cei mai destoinici harponiști

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
viteazul Perseu, prințul balenierelor și-a înfipt harponul în monstru, slobozind-o pe fată, pentru a o lua apoi de nevastă. A fost o performanță cu adevărat artistică, rareori egalată de cei mai destoinici harponiști din zilele noastre. Căci pomenitul leviatan a fost omorît din prima lovitură. Să nu se îndoiască nimeni de această poveste străveche, deoarece în antica cetate Joppa, numită astăzi Iaffa, de pe țărmul sirian, s-a păstrat veacuri de-a rîndul, într-unul din templele păgîne de-acolo

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ar fi putut să fie o focă sau o morsă uriașă - avînd în vedere toate acestea, putem presupune, în acord cu legenda sacră și cu reprezentările cele mai străvechi ale scenei, că așa-zisul balaur nu era altceva decît un leviatan. De fapt, în lumina celui mai strict adevăr, această legendă ne apare întocmai ca aceea a lui Dagon, cunoscutul idol al filistenilor, cu înfățișare de pește, de animal și de pasăre, care, fiind pus în fața Arcei lui Israel și-a

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ce-l făcea să se îndoiască de legenda ebraică: el avea o Biblie străveche împodobită cu niște poze ciudate, neștiințifice, dintre care una o înfățișa pe balena lui Iona cu două răsuflători, ceea ce nu posedă decît o singură specie de leviatan - balena normală și balenele înrudite cu ea - specie despre care vînătorii spun că are o înghițitoare atît de strîmtă, încît „pînă și-o chiflă ar face-o să se-năbușe“. Dar episcopul Jebb a răspuns, cu anticipație, la acest argument

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
rezervă de apă în cele patru stomacuri suplimentare. Realitatea anatomică a acestui labirint este de netăgăduit; iar presupunerea întemeiată pe ea mi se pare cu atît mai logică și mai verosimilă cu cît o pun în legătură cu încăpățînarea altminteri inexplicabilă a leviatanului de a „scuipa în văzduh“, cum spun vînătorii de balene. Ori de cîte ori iese la suprafață, cașalotul rămîne acolo un timp, care e de fiecare dată același, în cazurile cînd nu-l atacă nimeni. Să zicem că stă unsprezece

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
tocmai pentru a-și umple rezervorul de aer, înainte de a se da la fund? Căci e limpede că această necesitate de a se ridica la suprafață o expune la toate primejdiile vînătorii, care-i pot fi fatale; mai ales că leviatanul nu poate fi prins cu nici un cîrlig și cu nici un năvod, cînd lunecă la o mie de stînjeni sub razele soarelui. Așadar, nu atît dibăcia ta, vînătorule, cît această necesitate vitală îți asigură ție victoria! La om, respirația e o

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cărămizi subțiri alternate cu piatră, din acele admirabile relicve ale antichității, succesiune ce contribuie fără îndoială considerabil la marea trăinicie a construcției. Dar, ca și cum forța concentrată în această parte tendinoasă a cozii nu ar fi de-ajuns, întregul trup al leviatanului este împînzit cu o rețea deasă de fibre și de filamente musculare, care, așezîndu-se de-o parte și de alta a șalelor și coborînd în aripile cozii, se contopesc imperceptibil cu ele, sporindu-le simțitor forța, astfel încît în coadă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
redat chipul în modul cel mai izbutit, aceste tablouri, lipsite de vigoare, nu evocă nici un fel de forță, în afară de forța negativă, femeiască a supunerii și a îndurării, virtuți care, potrivit tuturor autorităților, reprezintă însăși esența crezului propovăduit de el. Coada leviatanului are o elasticitate atît de subtilă, încît mișcările ei sînt pline de grație nu numai cînd se joacă, dar chiar la mînie sau în orice altă stare. în această privință n-o poate întrece nici un braț de zînă. Cinci mișcări

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Cinci mișcări principale îi sînt caracteristice: 1) cînd e folosită ca mijloc de propulsie; 2) cînd e folosită ca măciucă într-o bătălie; 3) cînd mătură; 4) cînd e folosită ca minge; 5) cînd plonjează. 1) Fiind dispusă orizontal, coada leviatanului se mișcă altfel decît cozile tuturor celorlalte făpturi ale mării. Ea nu se răsucește niciodată. La om, ca și la pește, zvîrcolirile sînt un semn de inferioritate. Singurul mijloc de propulsie de care dispune balena, e coada ei. încolăcindu-și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
departe de jur-împrejur. Ai crede că bubuie un tun de mare calibru, iar dacă-ai vedea norișorul de aburi, de la cealaltă extremitate, adică de deasupra răsuflătorii balenei, ai crede că-i fumul exploziei. 5) în poziția normală de plutire a leviatanului, aripile cozii sale se află cu mult sub nivelul spinării, ceea ce le face cu totul invizibile; dar cînd se pregătește să se scufunde în adîncuri, aripile acestea se ridică, laolaltă cu cel puțin treizeci de picioare din întregul trup, vibrînd

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
că aceste organe și cu atît mai puțin făpturile cărora le aparțin, pot fi puse pe picior de egalitate. Căci elefantul nu-i decît un fox-terrier în comparație cu balena, iar trompa lui nu-i decît un lujer de crin în comparație cu coada leviatanului. Chiar și cea mai strașnică izbitură a trompei unui elefant ar fi ca o lovitură de evantai, în comparație cu forța zdrobitoare a masivelor aripi ale cozii cașalotului, care în repetate rînduri au proiectat în văzduh ambarcațiuni întregi, cu echipaje și cu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pe el? Cine lovit pe el? Două deodată - una mare și una mică! Ă Ce te-a apucat, omule? îl repezi Starbuck. Ă Uite colo, îi răspunse Queequeg, arătînd în jos. Starbuck văzu într-adevăr lungul cordon ombilical al doamnei Leviatan, de care puiul ei părea încă legat, așa cum o balenă lovită, după ce se scufundă în adîncuri, trăgînd după ea sute de stînjeni de parîmă, iese din nou la suprafață, cu parîma desfășurîndu-se liber, în spirale ușoare. Se întîmplă uneori, în

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ajungă acolo înaintea sezonului rece, evitînd astfel și cealaltă temperatură excesivă a anului. Dacă, în cursul uneia din aceste plimbări tihnite, domnul cașalot zărește vreun lucru ciudat sau suspect, el își privește cu un ochi vigilent interesanta familie. Dacă vreun leviatan tinerel și obraznic s-ar apropia cu gîndul de a face curte uneia dintre cadîne, viteazul nostru Pașă l-ar ataca și l-ar pune pe fugă, cu o furie uluitoare! Căci unde am ajunge dacă niște filfizoni flușturatici ar

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
într-un sens simbolic, prin unele afinități. Iată cum, pînă și în legi, există, se pare, o logică, la fel ca în toate lucrurile. Capitolul XC PEQUOD îNTÎLNEȘTE PE BOBOCUL DE TRANDAFIR în zadar încerci să scormonești prin pîntecele acestui leviatan în căutarea chihlimbarului: duhoarea-i insuportabilă nu te lasă să cauți. Sir TH. BROWNE, V. E. O săptămînă sau două după scena de vînătoare evocată mai înainte, în vreme ce lunecam încet pe o mare parcă adormită în plină amiază și învăluită

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
făpturile inferioare ce vînează acel cetaceu de rînd. Nippers: acest termen nu aparține, strict vorbind, vocabularului balenier, deși face parte din el, prin folosirea lui de către vînători. E vorba de o fîșie scurtă, fibroasă și tare, tăiată din vîrful cozii leviatanului; groasă de aproximativ un inch, e mare cam cît fierul unei sape. împins ca o măturică pe puntea unsuroasă, absoarbe, ca prin farmec, toate impuritățile. Dar cel mai bun mijloc de a afla rostul tuturor acestor lucruri tainice este să

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
vacilor duse la pășune în aprilie! Vînătorul de balene își caută uleiul ca să fie sigur de prospețimea și puritatea lui, așa cum drumețul din prerie își caută singur vînatul pentru cină. Capitolul XCVII ARIMAREA ȘI CURĂȚENIA Am mai arătat cum marele leviatan e observat de departe, din vîrful catargului, cum e urmărit prin smîrcurile oceanice și ucis în văile adîncurilor; cum e remorcat apoi lîngă corabie și descăpățînat; și cum îîn virtutea aceluiași principiu care-i acorda odinioară gîdelui veșmintele celui decapitat

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
văile adîncurilor; cum e remorcat apoi lîngă corabie și descăpățînat; și cum îîn virtutea aceluiași principiu care-i acorda odinioară gîdelui veșmintele celui decapitat) uriașa-i haină vătuită devine proprietatea călăului său; am arătat, de asemenea, cum, la timpul cuvenit, leviatanul e osîndit să fie fiert în cazane și cum spermanțetul, uleiul și oasele lui trec nevătămate prin foc. Rămîne să încheiem ultimul capitol al acestei părți descriptive evocînd - cîntînd, dacă s-ar putea! - romantica operațiune a pritocirii uleiului în butoaie

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și cum spermanțetul, uleiul și oasele lui trec nevătămate prin foc. Rămîne să încheiem ultimul capitol al acestei părți descriptive evocînd - cîntînd, dacă s-ar putea! - romantica operațiune a pritocirii uleiului în butoaie și a depozitării acestora în cală, unde leviatanul se întoarce în adîncurile-i natale, lunecînd iarăși sub suprafața apei - însă, vai! pentru a nu se mai urca niciodată ca să răsufle. Cît încă mai e cald, uleiul - ca un punci fierbinte - e turnat în niște butoaie pîntecoase; iar la miezul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
hartanele tăiate din căpățîna balenei; mari poloboace ruginite zac de jur-împrejur, întocmai ca-n curtea unei fabrici de bere; fumul cazanelor a înnegrit toate parapetele vasului; marinarii umblă de colo pînă colo, năclăiți de ulei; corabia însăși pare un mare leviatan, iar peste tot domnește o larmă asurzitoare. Dar, peste o zi-două, te uiți în jur și-ți ciulești urechile, pe aceeași corabie: dacă n-ar fi ambarcațiunile și cazanele care trădează baleniera, ai jura că te afli pe vreun vas

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
an, ea a echipat cele dintîi corăbii englezești care au vînat sistematic cașalotul, deși cu vreo cîteva zeci de ani înaintea lor îcam de prin 1726) vajnicii noștri Coffin și Macey din Nantucket și Vineyard trimiseseră o mare flotă împotriva leviatanului, însă numai în Atlanticul de sud și de nord, nu și pe alte mări. Subliniez că nantucketezii au fost primii oameni din lume care au înfipt în marele cașalot un harpon făurit din oțelul civilizației moderne, rămînînd timp de o

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]