353 matches
-
care Ladima, aflat la băi, la Movilă, o anexează într-o scrisoare expediată Emiliei. La o primă impresie, am fi îndreptățiți să susținem că, asemenea oricărui poet cerebral, Ladima nu face altceva decât să ermetizeze, printr-o asociere șocantă de lexeme, imaginea lacului din această stațiune: "Triunghiul Tău înscrie albatroșii, / Și doare mlaștina cu viermii roșii, / Mirajul frumuseții nevalente, / Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e." //67 Ca text ermetic, strofa atrage atenția prin câteva simboluri criptice. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
la o insolită reprezentație a Uciderii lui Gonzago: "Crește în mine o durere mărăcinoasă și sunt actor într-un teatru care, ca teatrul în teatru din Hamlet, corespunde unei drame adevărate."211 Un alt enunț, mai succint, reliefează prin alăturarea lexemelor "gânduri" și "apă" (conotând împreună o debordantă mobilitate), un posibil și seducător complex al Ofeliei: "Mă trag gândurile ca o apă". În fapt, întregul context în care este inclus acest enunț merită o atenție aparte: "Iar trebuie să mă întrerup
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sunt "borâți", în subtext apare imposibilitatea de a-i înghiți. Non-digerarea duce fie la gerber (a borâ dar și a condamna în argou), fie la eliminarea ca urmare a indigestiei prin mecanismul desemnat de verbul cu frecventă utilizare în franceză (lexemul colocvial pentru a vorbi de eliminarea excrementelor solide). O fi oare neglijență, pudibonderie sau obliterare premeditată, gomare a perspectivei pata-fiziologice din care a fost proiectată aventura (j)argonautică a lui Luca Pițu? Întrucât mentalul tău, Cititorule fost ateu afișat, oktodox
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
farmecul "literaturii de gen", respectiv scriitura calofilă a "jurnalelor intime", din care se publicau uneori fragmente în revistele culturale), pentru a trece în mod neașteptat la un surfing pe valurile semnificantului, speculând la maximum paronimia și apropierile maselor fonice ale lexemelor: alpinist à rebours. Robur roborativ și cuceritor. Joc aparent gratuit ("roborativ" adaptare după "roboratif"62 neputând califica un personaj) pentru că dincolo de el cunoscătorul vede cum sunt contrapuse două referințe ale literaturii secolului al XIXlea: Jules Verne (autor masiv tradus în
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
adoptat "comandamente". Fiu credincios epocii, nu mă pot desprinde de aceste cuvinte, cu parfumul latrin intrat în straiele noastre lingvistice. 5 Intervenția Autorului-Șef, care trebuie să arate că există. În mod evident, Dr. A. K. este fascinat de acest lexem, speculat de Al Pitzuno în Cântările Buruienoase ("Chanson de gest(uell)e paillarde) în care Ipseitatea Sa Auctorială pare a fi atras de plasticitatea multilaterală (cu geometrie variabilă) a Triunghiului Bermudelor Autorității Funeste. În fapt, abia în perioada pRost universitară
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Colonelul Albert urmează să conducă corpul expediționar în Colonie, conform aceluiași plan de bătaie expus de Generalul K. Conform viziunii hiperparodice a lui Florin Șlapac, generalul este posedat de grandomania sentințelor latine, a concettismelor, ciunismelor, parte integrantă a armamentariului de lexeme și stereotipii criante, patriotarde, ce asigură rezistența sarcarstică a cărțiii. Trecerea metropolei spre totalitarismul cu elanuri expansioniste se răsfrânge fidel în sintaxa prolixă și găunoasă a spiritului revanșard, direct proporțional cu dezagregarea moravurilor cetății pe fondul haosului istoric deja în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
surrealist al lui Dali. Deși amintirea lui Lulu îl va persecuta pe narator, acesta se va vindeca în cele din urmă prin accesul în camera interzisă și descifrarea peliculei copilăriei, cu micii ei actori: băiatul și fetița care fusese simultan. Lexemele cele mai frecvente în Travesti nu sunt în niciun caz întâmplătoare: obscen, ușă, sex, păianjen, creier, și bineînțeles, orbitor. RESTAURAȚIA MAGIEI EPICE Dacă modernitatea se întemeia pe certitudinea unei ideologii a individului, a unei profesii, reședințe, clase sociale, în funcție de care
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
această răsturnare de realuri, prin care densitatea de tonuri migrează spre trăiri și cuvinte, face să existe această aventură lirică jubilativă, venită din perspectiva experienței plastice, mereu dornică să smulgă ceva din omonimia și muzicalitatea lucrurilor". Treptat însă, apetența pentru lexemele cromatice raportate la elementele primordiale și regnurile știute ale universului este din ce în ce mai redusă. Ea va face locul unei simbolistici geometrice prin care jocul (altfel foarte serios) de-a cuvintele culori îmbinate pe paleta lirică este parțial substituit de Jocul cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-un manuscris./ Ochii mei: două planete/ în derivă./ Mâinile mele: un altoi/ al umbrei/ pe o limbă de clopot./ Capul meu: un templu/ care-și numără/ nesfârșitele altare". Ca întotdeauna, autorul nu își refuză comunicarea poetică pedantă, încărcată de lexeme de o mare densitate simbolică: cuvintele poartă pe creștet "marama încinsă a/ purificării", ființa "pustie" a femeii adorate este încinsă, "la marginile orei", cu insomnii și "corole de spini magici" și, în general, toate "iubitele sunt turnuri de mănăstiri", poetul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Desigur că autorul însuși problematizează raportul dintre inițiat(i) și o alteritate pentru care comprehensiunea simbolisticii sacre este o pură utopie, de nu cumva chiar o inutilă, rizibilă pierdere de vreme. Din această perspectivă, rețin atenția, pe de o parte, lexemele care polarizează ideea unei exteriorități adormite într-o aberantă, grotescă ipostaziere a bâlciului, semn al demenței colective și al morții spiritului: "înspăimântătoare procesiuni: oameni demenți, măști agățate de dosuri de animale/ purtând bonete, pălării cu pene, lumânări./ Sălbatica feerie prin fața
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ne gîndim la Leopardi, la Zibaldone, la proza să care dă naștere versului, la poetica lui Eliot, la cea a lui Valéry,17 intimitate care îl va îndemna, fără doar și poate, nu numai să introducă în poeziile sale diferite lexeme, motive, teme, ci și să invoce repetat numele acestuia în eseurile din anii patruzeci-cincizeci, în ciuda ancorării în prezent pe care o pretinde: am vrea să îi deranjam foarte putin pe cei morți.18 Numele romanticului este menționat în eseul Poezia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
desișului, recurent în opera lui Quasimodo, constituie premisa unei analize comparative între poetica leopardiană a cuvântului vag și cea quasimodiană a cuvântului reificat, aflată în a doua parte a lucrării. În același capitol vor fi scoase în evidență și alte lexeme împrumutate de sicilian de la maestru, acestea contribuind la constituirea unor nuclee tematice ce vor fi, la rândul lor, analizate în paralel. Tot aici se vor detalia contextele în care sunt utilizați termenii comuni cu mare frecvență de apariție (morte moarte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
literaturii italiene. În lungul drum ce l-a purtat către vocea autoritara din discursuri și către cea puternică și originală din versuri, sicilianul s-a confruntat deseori cu dificultăți, generate parțial de tendința să de a introduce în propriile creații lexeme și stileme ale altor autori, partial de invidiile din mediul literar antagonic. În capitolele precedente s-a urmărit traseul receptării operei lui Leopardi de-a lungul primei jumătăți a secolului trecut (cu o introducere despre prezența sa în veacul al
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
iubirii și amintirii, comune poeziei autorilor noștri.379 În primele volume quasimodiene substantivul sonno numără 13 ocurente, lipsind cu desăvârșire în versurile scrise după 1945. Listele de frecvență realizate de Giuseppe Savoca confirmă faptul că acesta este unul dintre puținele lexeme, și singurul cu mai mult de zece ocurente, la care autorul a renunțat după ce de al doilea Răzoi Mondial. Dimpotrivă, situația cantitativa și distributiva a cuvântului sogno vis se configurează că o veritabilă izotopie de-a lungul tuturor etapelor de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe Homer, Arhiloh, Vergiliu și, nu în ultimul rând, pe Safo. Că și în laboratorul scriitorului romantic, în cel al sicilianului poetul și traducătorul conviețuiesc, isi transmit moduri, cadențe, iar rezultatul este pe de o parte o tălmăcire presărată cu lexeme din idiolectul propriu, uneori inexistente în originalele în limba greacă, iar pe de alta, o poezie ce împrumuta imagini și tonalități de la poeții greci.480 Ermeticul îi atrage pe aceștia în efortul propriu de maturizare prin plăsmuirea limbajului, recreând versurile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sicilianului următoarele substantive, masculine și feminine, înregistrează cel mai mare număr de ocurente: terra pământ (98), morte moarte (79), acqua apă (78), notte noapte (74), amore dragoste (73), cuore inima (73), tempo timp (73). Substantivul terra se distanțează ca principal lexem și este urmat îndeaproape de morte-acqua-notte-amore-cuore-tempo ce constituie, cantitativ, un grup compact în cadrul căruia se va izola binomul moarte dragoste. S-a considerat că vocabulele amore și morte sunt co-ocurente dacă se întâlnesc în aceeași poezie, la distanță de maximum
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
renunțarea la întreaga stagiune ermetica a propriei creații și reconfirmă manieră în care scriitorul sicilian înțelegea să se raporteze la operă acestuia cu un amestec de admirație și respingere, căci dacă este incontestabil faptul că a preluat ecouri, imagini, motive, lexeme leopardiene, este la fel de adevărat că a făcut-o modificând, fragmentând, contrazicând sau distorsionând, deoarece intenția lui era de a se elibera de acest ascendent pe care il simțea că pe o povară. Deși a dovedit reale afinități cu numeroase versuri
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu un amestec de admirație și respingere. Numeroasele trimiteri ale rimelor sale la Canturi, reliefate de-a lungul cercetării, au confirmat puterea de atracție pe care poezia romantică a exercitat-o asupra creatorului sicilian. Acesta a preluat ecouri, imagini, motive, lexeme leopardiene nu ca atare, ci înțelegând să le modifice, să le fragmenteze, să le contrazică și să le distorsioneze. Manieră de a dialogă cu rimele antemergătorului, de pe o poziție deopotrivă apreciativa și antagonica demonstrează, de fapt, intenția lui de a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
problema delicată a identificării. Începând din care moment putem vorbi despre prezența unui text în altul în termeni de intertextualitate? "Propunem să vorbim de intertextualitate numai când suntem în măsură să reperăm într-un text elemente structurate anterior lui, superioare lexemului, mergând până la orice nivel de structurare"7 (Poétique: 1976, 262). Sintagma "orice nivel de structurare" trebuie reținută pentru analize intertextualiste care vizează aprecierea dimensiunii minime/medii frecvente/maxime a unității textuale suprapuse. Indiferent dacă accentul cade pe altul sau pe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cel puțin două nuclee intratextuale. Vom vedea cum, de pildă, murii afumați și ferestrele mari, dar neluminoase configurează o astfel de constelație intratextuală. Și pentru intratextualitate, ca pentru toate raporturile stabilite în text, unitatea de bază va fi oferită de lexem (cuvânt, adică; unitate lexicală), chiar semantem. Ne referim la repetarea intratextuală. În ceea ce privește diferirea, cel se va dovedi relevant în procesul semnificării va fi morfemul. Dintre nivelurile constituirii textului, cel lexical va ocupa un loc privilegiat, însă, este evident, intratextualitatea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
adâncirii poate și pentru că protagoniștii au atins dimensiunea edenică. Numai în vis sunt descrise "ceruri cu oglinzi de argint și cu sale întinse" (oglindirea înălțării devine adâncire) pentru a căror accesare înălțarea este tacită (în Umbra mea nu regăsim niciun lexem din familia lexicală a lui "adânc" sau a lui "înalt"). În subcapitolul referitor la intratextul prozastic din nuvela Sărmanul Dionis, erau semnalate sensurile interșanjabile ale lui adânc și înalt, pe o direcție comună, care invocă Axis mundi (vezi supra). Printre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. Este moartea de viu, este marginea gândirei, este o luptă vană, crudă, fără de voință și fără de speranță. Martiriu este numele simțirei mele (Eminescu: 2011, II, 266). Formularea din hipertext este relativ vagă, deși lexemul agonie ar putea sugera impondera bilitatea dintre viață și moarte; totuși, îmbră cămintea conotativă a acestui cuvânt prezintă tonuri filosofice, ca să nu spunem abisale: el exprimă o neliniște prea abstractă, ale cărei surse ori forme de manifestare sunt de o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sau etapa de tranziție, de început a postmodernismului își propune să desființeze, până la anihilare, orice canon. Nonconformiștii reprezentanți ai acestui curent anticipat într-o oarecare măsură de modernism reușesc, prin frenezia proliferantă a actului creator, să îmbogățească limbajul cu noi lexeme inventate sau reale, dar împrospătate cu noi înțelesuri precum și cu noi imagini, într-un cuvânt, cu o nouă retorică. Generația, marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, A. E. Baconski, Ileana Mălăncioiu, se îndepărtează de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ivit pe lume, fără să aibă dreptul la explicații. Fiecare negație, încărcată de un semantism al compasiunii pentru omenirea forțată să suporte ideologia impusă, este urmată de o propoziție adverstivă, care conține ideea de obligație. Ideologizarea forțată este redată prin lexeme de tipul: condamnat, n-aude, nu vede, nu înțelege, dar înaintează, mame neîntrebate, acesta fiind, cu alte cuvinte, ceea ce Ștefănescu numea un lirism reflexiv. Este o poezie în care deconstrucția funcționează atât la nivelul canonului paradigmatic, cât și la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
metaforei, figura respectivă de stil înregistrând, în proza artistică istorică față de cea neistorică (a aceluiași autor, într-un efort de contrastivitate analitică), printre cele mai subtile oscilații. La baza acestor considerații se află o analiză lexicologică aridă, bazată pe statistica lexemelor metaforice din câteva zeci de texte 50. Diferențierea stilistică invocată, cu efect poetic indiscutabil, poate fi mult mai ușor și direct sesizată dacă ne amintim dozările diferite de ton metaforic în cazul nuvelei prototipale pentru analiza de față, Alexandru Lăpușneanu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]