357 matches
-
foarte concentrate, exprimate simbolic in genul unor formule algebrice. Ele expun, într-o ordine riguroasă, componența fonetică și morfologică a limbii sanscrite, indică tipurile de sunete și diferitele lor combinări în morfeme, construcția cuvântului din morfeme și a propoziției din lexeme. Asemeni orientărilor moderne, gramatica lui Panini prezintă cuvântul, sintagma și propoziția ca succesiune liniară de morfeme, a căror îmbinare e guvernată de reguli de alternanța fonetică și de modificări fonetice la limita lor. Procedeul descrierii limbii la Panini a fost
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
liberă cu cea nearticulata. Mai rar găsești așa față! Ești coșcogea om și ți-e frică/ Ești coșcogea omul și ți-e frică. Câteva au un inventar de regenți foarte restrâns: get-beget (român ~, bucureșteanca ~, moldovean ~), uneori, limitat la un singur lexem - peșin (bani ~), vâlvoi (par ~). La nivel discursiv, functioneaza întotdeauna anaforic/cataforic (sau deictic) adjectivele asemenea și așa, trimițând la un antecedent de la care își preia referință: El spune că portarul echipei naționale, marginalizat pentru că refuză prelungirea contractuluii, nu merită un
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
sunt postpuse), inapte să preia articolul. Din franceză a fost preluat și un numar restrâns de expresii utilizate și adjectival în română adjectival. Topica acestora este obligatoriu postpunerea, iar inventarul de regenți este extrem de limitat, uneori restrâns la un singur lexem: à la greque (ciorbă ~), à la légère (tratare ~), à la russe (salată ~), bouche-à-bouche (respirație ~), en détail (vânzare ~), mot-à-mot (traducere ~), prêt-à-porter (colecție ~), terre-à-terre (personaj ~), tête-à-tête (întâlnire ~). Funcționează, de asemenea, adjectival și o serie de locuțiuni împrumutate din italiană, în domeniul artelor
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
Geana (2004, 2005). 2 Deși apar în DOOM2 că modificări față de prima ediție, niznai și țurlu-burlu sunt folosite foarte rar, niznai apărând aproape întotdeauna substantivizat, în expresii precum "a face pe niznaiul", în vreme ce țurlu-burlu nu are ca regent decât un lexem (par ~). 3 Adjectivul atare are comportament asemănător, dar este variabil, atare, atari. 4 Conform DEX 1998. 5 În limbajul geometriei, apare un adjectiv categorizant, asemenea 2,, cu sens tehnic, care acceptă numai topica postpusa în raport cu regentul: figuri asemenea. 6 Exemplele
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
acționează pentru a determina acordul în caz al lui al în exemplul (84)b: (i) acordul în caz, în general, este marcat la feminin, singular; (ii) al se află între doi termeni marcați pentru cazul dativ sau genitiv, substantivul-centru și lexemul posesiv (mele). Sub presiunea acestora, este acordat și al, ceea ce arată că acordul în caz tinde să fie continuu în GD. Lipsa acordului în caz la mea în exemplul (84)c este legată de o tendință mai generală de pierdere
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
taxonomiei în limbajele specializate precum și a definiției de dicționar, face obiectul denominării, dar și al cercetării în terminologia comparată, în traducere. Între termen și concept relația este de univocitate. b) termenul este un semn lingvistic și nu trebuie confundat cu lexemul/ cuvântul (non-termen, în accepțiunea lui Auger și Kočourek). Are un statut dublu, prin faptul că trebuie analizat din perspectiva a două componente: imaginea abstractă (adică noțiunea/ conceptul) + expresia lingvistică, adică denominarea. Statutul Terminologiei ca disciplină de sine stătătoare nu este
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Leduk, M.T. Cabré., I. Castellvi, Panlatin Internet Glossary). În limba italiană, metafora este ușor modificată sub aspectul tiparului semantic, prin utilizarea cuvântului "miliziano" în termenul "cibermiliziano". Aceeași analogie de funcție permite traducerea metaforei în limba maghiară, prin hu. "információharcos". Utilizarea lexemului "harcos" asigură limbajului maghiar de Internet, o transparență deosebită. În lexicul comun al limbii maghiare, harcos - utilizat ca adjectiv (harcos, -ak, -at, -an) și ca substantiv (harcos, -ok, -t, -a) desemnează noțiunile de "1 combatant/ă; luptător/ luptătoare etc." (Magyar
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
referent, ambele sunt motivate, la nivel lingvistic. Există însă, o anumită "distanță" între cei doi termeni, respectiv între trunchiul comun (en. warrior) și baza lexico-semantică a limbii italiene (it. miliziano), folosită pentru refacerea traseului metaforic: "warrior" și "miliziano" sunt două lexeme diferite sub aspectul vechimii, al uzajului, al trăsăturilor semantice, în general, chiar dacă au anumite seme comune. Reținem, în consecință, două aspecte legate de traducerea metaforei în terminologie: 1) din perspectiva analizei descriptiv-semasiologice nu putem pune semnul egalității absolute între metafora
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Se poate constata că actualizatorii pot fi avuți în vedere doar în interiorul concepțiilor lingvistice dezvoltate în Europa (care pornesc de la realitățile oferite de limbile indo-europene), căci, în perspectiva teoriei lui Leonard Bloomfield - care consideră orice formă flexionară ca alcătuind un lexem independent -, actualizatorii nu sînt identificabili și ei rămîn nerelevanți în cazul metodei de analiză dezvoltate de Noam Chomsky în primele sale lucrări, în care axa sintagmatică este acoperită de structuri de tipul grupurilor nominale și verbale. Fiind elemente esențiale în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și cel al expresiei anaforice: Citesc cu plăcere [cărțile de istorie]1, chiar și pe cele mai prost scrise 1'.) În funcție de relațiile lexico-semantice dintre antecedent și expresia anaforică, se poate vorbi de anafore lexicale fidele (anaforicul și antecedentul conțin același lexem: Paul tocmai a terminat de citit [ultimul roman al lui Umberto Eco]1. Romanul 1 i-a lăsat un gust amar.), anafore lexicale infidele (între antecedent și expresia anaforică există o relație de sinonimie, sau de tip hiponim-hiperonim, sau de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a conținutului, pornind de la ideea că semnificația (sau sensul) unei unități lexicale sînt echivalente conținutului semantic al acesteia, care este constituit dintr-o serie de unități minimale numite seme. Studiul conținutului s-a făcut, așadar, în semantica structurală pe baza lexemelor, sememelor și semelor care reprezintă structura unei limbi la un moment dat. Punctul de pornire al acestei abordări a fost un proiect al lui Louis Hjelmslev, care a introdus distincția dintre forma conținutului (structurarea intenției de comunicare într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezintă nivelul metalingvistic, adică cel în care uzul codului este aplicat reflexiv, la un element al codului însuși. Într-o accepție extinsă, autonimia este situația creată prin explicarea sau prin precizarea în legătură cu o formă lingvistică (un fonem, un morfem, un lexem, o sintagmă), care are un comportament sintactic și semantic specific. De multe ori, mai ales în discursul dialogic, apar replici precum: "Am spus că mă voi gîndi, iar nu că voi face", prin care se produce o delimitare a semnificației
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
b) incluziunea (de tip generic, bazată pe termeni cu extensiune foarte largă, de genul: fapt, fenomen, obiect, lucru, idee, acțiune etc., și de tip hiperonimic, de ex. oscilograf-dispozitiv); c) intersecția (determinată de prezența aceleiași trăsături la două sau mai multe lexeme: albastru ∩ verde); această relație construiește cîmpurile semantice, seriile antonimice și determină coerența globală a textului în cazul trecerii de la o temă la alta în interiorul aceluiași "topic" discursiv. Coerența ca joc identitate - diferență ("topic/comment", "temă/remă") se traduce gramatical prin
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
noapte (foarte) întunecată), iar întunecimea implică lipsa luminii și deci căderea nopții (S-a întunecat deja = S-a înnoptat deja). În viziunea lui E. Coșeriu, colocațiile sînt solidarități lexicale care apar în urma unor afinități sau preferințe pentru anumite combinații. Astfel, lexemul conflict se combină frecvent contextual cu anumite verbe sau locuțiuni precum a apărea, a se desfășura și a avea loc. De aceea, în contextul predării limbilor străine, colocațiile sînt îmbinări recurente de cuvinte condiționate lexical și pragmatic, traducerea acestora într-
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
primare și se pot analiza în componente ce reprezintă mijloacele de creație lexicală internă ale limbii (derivare, compune, schimbare a clasei morfologice, abreviere etc.). Din punctul de vedere al conținutului, cuvintele pot fi pline sau instrumente gramaticale. Cuvintele pline sau lexemele, între care se remarcă în primul rînd substantivele, sînt acelea care trimit la realități extralingvistice de la trăsăturile cărora își structurează un conținut semantic din perspectiva organizării elementelor limbii. Cuvintele instrumente gramaticale, asemănătoare morfemelor, au rolul de a realiza raporturile în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca prioritare în analiză. Pe de altă parte, ceea ce dă proprietate și relevanță discursivă cuvîntului este statutul lui în cadrul enunțului, relațiile pe care le contractează cu alte unități lexicale, funcțiile îndeplinite și tipul de discurs la construcția căruia participă. V. lexem, lexic, referință, semn, termen, terminologie. DUBOIS 1973; D. FILOZ. 1978; DSL 2001; GREIMAS - COURTES 1993; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. IO CVASIINDICATOR. În cercetările vizînd exprimarea subiectivității prin studiul regulilor de indicare a referinței originare, stabilite de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și al organonului sintactic. Astfel, orice figură retorică trebuie să respecte cinci reguli importante, pentru a constitui un sprijin real în argumentare. În semiotica textuală, figurile se referă la nucleul semic: ele sînt considerate unități de conținut, atașate la un lexem sau la o sintagmă, care atribuie o valoare deosebită rolurilor și funcțiilor actanțiale. Louis Hjelmslev consideră figură orice element lingvistic care nu este nici semnificant, nici semnificat. Astfel, unitățile semantice minimale sînt numite figuri ale conținutului. După Gérard Genette, figură
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau ca autoritate cu putere de decizie (responsabil al unei organizații), 2) autoritatea personală, fondată pe activitatea de persuadare sau de seducție a subiectului, care se poate suprapune celeilalte autorități. V. captație, credibilitate, strategie de discurs. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN LEXEM. Interpretat din perspectivă semantică, lexemul desemnează unitatea funcțională fundamentală dintr-un cîmp lexical, care se relevă în limbă sub formă de cuvînt. Ca atare, elementul formator al cîmpului lexical nu mai este considerat cuvîntul, ci lexemul, care se referă strict
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de decizie (responsabil al unei organizații), 2) autoritatea personală, fondată pe activitatea de persuadare sau de seducție a subiectului, care se poate suprapune celeilalte autorități. V. captație, credibilitate, strategie de discurs. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN LEXEM. Interpretat din perspectivă semantică, lexemul desemnează unitatea funcțională fundamentală dintr-un cîmp lexical, care se relevă în limbă sub formă de cuvînt. Ca atare, elementul formator al cîmpului lexical nu mai este considerat cuvîntul, ci lexemul, care se referă strict la conținutul semantic lexical al
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN LEXEM. Interpretat din perspectivă semantică, lexemul desemnează unitatea funcțională fundamentală dintr-un cîmp lexical, care se relevă în limbă sub formă de cuvînt. Ca atare, elementul formator al cîmpului lexical nu mai este considerat cuvîntul, ci lexemul, care se referă strict la conținutul semantic lexical al unui cuvînt. Eugen Coșeriu a delimitat lexicologia de semantica tradițională, precizînd obiectul de investigație al lexematicii, aceasta fiind o disciplină autonomă a cercetării semantice și o formă specială a lexicologiei, care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că și în lexic pot fi descrise structuri, o etapă preliminară și necesară a descrierii acestora fiind delimitarea a ceea ce este lingvistic de ceea ce nu este lingvistic, a sistematicului de extrasistematic, a ceea ce este structurat de ceea ce este facultativ. Statutul lexemului, ca unitate funcțională în limbă și ca element al structurilor lexicale, are la bază, potrivit acestui lingvist, următoarele distincții, existente între: lucruri și limbaj, limbajul primar și metalimbaj, sincronie și diacronie, tehnica discursului și discursul repetat, arhitectura și structura limbii
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
distincții, existente între: lucruri și limbaj, limbajul primar și metalimbaj, sincronie și diacronie, tehnica discursului și discursul repetat, arhitectura și structura limbii, sistemul și norma limbii, relațiile de semnificație și relațiile de desemnare. În terminologia lingvistică tradițională, morfemele se opun lexemelor; acestea sînt formele care au semnificat lexical, în timp ce morfemele au doar semnificat instrumental, funcționînd ca modificatori și determinatori gramaticali sau lexicali. Prin urmare, în cuvinte sînt "morfeme": desinențele, prefixele, infixele, sufixele, alternanțele fonetice, eventual și accentul, chiar și absența unei
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
doar semnificat instrumental, funcționînd ca modificatori și determinatori gramaticali sau lexicali. Prin urmare, în cuvinte sînt "morfeme": desinențele, prefixele, infixele, sufixele, alternanțele fonetice, eventual și accentul, chiar și absența unei determinări materiale ("morfemul zero"), dacă aceasta indică o anumită funcție. Lexemele funcționează numai împreună cu morfemele gramaticale de orice tip (desinențe, sufixe, articole etc.), iar cuvintele nu pot consta decît în asocieri de lexeme cu morfeme gramaticale în forme flexionare. Cele două dimensiuni semantice fundamentale ale limbii, lexicală și gramaticală, sînt, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fonetice, eventual și accentul, chiar și absența unei determinări materiale ("morfemul zero"), dacă aceasta indică o anumită funcție. Lexemele funcționează numai împreună cu morfemele gramaticale de orice tip (desinențe, sufixe, articole etc.), iar cuvintele nu pot consta decît în asocieri de lexeme cu morfeme gramaticale în forme flexionare. Cele două dimensiuni semantice fundamentale ale limbii, lexicală și gramaticală, sînt, ca atare, coocurente și cofuncționale. Lexemele, spre deosebire de morfeme, aparțin unor inventare nelimitate și deschise. Din perspectiva a n a l i z e
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
gramaticale de orice tip (desinențe, sufixe, articole etc.), iar cuvintele nu pot consta decît în asocieri de lexeme cu morfeme gramaticale în forme flexionare. Cele două dimensiuni semantice fundamentale ale limbii, lexicală și gramaticală, sînt, ca atare, coocurente și cofuncționale. Lexemele, spre deosebire de morfeme, aparțin unor inventare nelimitate și deschise. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, lexemul și cuvîntul sînt unități lexicale cu valoare denominativă, avînd o
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]