281 matches
-
11 ani DIAGNOSTIC PSIHOPEDAGOGIC: deficiență mintală moderată, sindrom hiperkinetic, tulburări ale structurii perceptiv motrice de formă, dislalie polimorfă. 2. ECHIPA INTERDISCIPLINARĂ: PROFESOR DE EDUCAȚIE SPECIALĂ:............................. PSIHOLOG:......................................... ....... LOGOPED: ................................................ ASISTENT SOCIAL: ................................. 3. EVALUARE PRETERAPEUTICĂ a. DOMENIUL COGNITIV întârziere gravă în structurarea deprinderilor lexicografice (nu stabilește legătura fonem-grafem) nu recunoaște grafemele învățate etc. dificultăți în realizarea numerației 0-10 vâscozitate mintală și rigiditate ritm lent de lucru b. DOMENIUL PSIHOMOTOR: agitație permanentă, imposibilitatea concentrării atenției tulburări de realizare motrică, incapacitate de a-și coordona mișcările
Logopedie : modele de programe logoterapeutice : caiet de lucrări practice by Iolanda Tobolcea () [Corola-publishinghouse/Science/474_a_733]
-
parțial autocontrolul în manifestările emoțional-afective; a crescut gradul de încredere în forțele proprii; îmbunătățirea motricității generale - formarea corectă a schemei corporale; îmbunătățirea mișcărilor musculaturii fine cu repercusiuni pozitive asupra actului grafic și a activităților manuale; eleva a reușit achiziționarea componentelor lexicografice doar la trei litere (a, A, o, O, i, I); îmbunătățirea comunicării verbale. 8. RECOMANDĂRI: activități compensatorii pentru acumularea unor minime achiziții matematice (numerație); formare de mulțimi după criterii date; punerea în corespondență a unor mulțimi cu cardinale corespunzatoare; scrierea
Logopedie : modele de programe logoterapeutice : caiet de lucrări practice by Iolanda Tobolcea () [Corola-publishinghouse/Science/474_a_733]
-
mai vechi texte parodice au la bază insistența excesivă cu care cercetătorii fenomenului s-au îndreptat asupra etimologiei termenului de parodie (mergând până acolo încât au aplicat, nu de puține ori, metode ținând seama exclusiv de încetățenitele sensuri specifice discursului lexicografic). Din nefericire, într-un număr astăzi îngrijorător mare de studii teoretice a fost marginalizată tocmai cazuistica, au căzut în dizgrație exemplificările, studierea cu acribie a operelor propriu-zise. Oricât de reprobabil ar fi, faptul în sine a fost generat și de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pastoral). Oricum, nici mediile erudite în care își făceau simțită prezența primii teoreticieni nu erau străine de discursul parodic. Cât privește etimologia termenului, se impune să remarcăm ca pe un minus graba fie a unor exegeți, fie a unor instituții lexicografice de tipul dicționarelor de terminologie literară de a aplica ad litteram unele premise ale demersului lor întregului corpus de texte literare pe care le consideră parodice și pe care le vor fi analizat ca atare. Încercând să nu cădem în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cât și sintagmatic, cele două aspecte intercondiționând în exprimarea neologiei semantice" (A. Bidu-Vrănceanu, 2012: 44). Metodologic, Angela Bidu-Vrănceanu propune utilizarea metodelor lexicologiei generale, de unde denumirea de "terminologie lexicală descriptivă". De aici derivă rolul dicținarelor generale și specializate, rolul lecturii definiției lexicografice. Terminologiile sunt considerate coduri închise. Pentru deschiderea acestor coduri, cercetătoarea propune deopotrivă, studiul definiției lexicografice și al definițiilor alternative (mai cu seamă în științele exacte și în medicină) în cercetare. Au promovat prin studii și cercetări, direcția lingvistică funcțional-descriptivă [considerată
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Metodologic, Angela Bidu-Vrănceanu propune utilizarea metodelor lexicologiei generale, de unde denumirea de "terminologie lexicală descriptivă". De aici derivă rolul dicținarelor generale și specializate, rolul lecturii definiției lexicografice. Terminologiile sunt considerate coduri închise. Pentru deschiderea acestor coduri, cercetătoarea propune deopotrivă, studiul definiției lexicografice și al definițiilor alternative (mai cu seamă în științele exacte și în medicină) în cercetare. Au promovat prin studii și cercetări, direcția lingvistică funcțional-descriptivă [considerată "un complement al terminologiei monografice-cronologice, dezvoltate anterior, și al celei normative, relativ contemporane cu terminologia
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de termen supraordonat a hiperonimelor din domeniul medical este marcată prin definiție Ø, în numeroase lucrări de terminografie, dată fiind dificultatea de a da o definiție unui concept ierarhizant (Nici timpul, nici spațiul nu ne-au permis să cercetăm definițiile lexicografice date de Dicționarele generale). Este și cazul termenului celiotomie (V. Rusu, 2007). Relativele excepții se produc în tratatele de medicină, unde, din considerente de ordin formativ, se recurge la explicații de natura tehnicii chirurgicale, așa cum se poate deduce din textul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
problemelor din acest domeniu și, de aceea, s-a simțit mereu nevoia unor precizări noționale și terminologice, pe măsură ce specialiștii elaborau metodologii interpretative și taxinomii adaptate obiectului vizat și perspectivei din care este cercetat. În acest context, s-au elaborat lucrări lexicografice, îndeosebi în spațiul de limbă franceză, alcătuite sau coordonate de specialiști ce contribuiseră prin propriile investigații la dezvoltarea cunoașterii și la perfecționarea mijloacelor analitice. De aceea, după cum se poate constata chiar din titlu, în lucrarea noastră, a fost urmat în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
au fost redate cu caractere aldine (bold) sau cursive (italice). În același timp, numărul intrărilor este mai mare decît în dicționarul lui Charaudeau și Maingueneau, fiindcă s-au avut în vedere și propunerile altor specialiști, mai ales cele din lucrarea lexicografică publicată în 2001 de C. Detrie, P. Siblot și B. Verine. Pe lîngă asemenea completări plecînd de la sugestiile din studiile specialiștilor, lucrarea noastră conține și completări ce țin cont de trăsăturile limbii române, precum sublinierea distincției dintre limba literară și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de care țin termenii pot pune probleme din perspectiva situației în care se prezintă această cercetare și a opțiunilor privind obiectul, metodele și mijloacele antrenate în realizarea ei. De aceea, se impune ca, în cazul alcătuirii unei astfel de lucrări lexicografice, să se ofere și o argumentare de principiu în legătură cu principiile care stau la baza ei, dincolo de faptul că urmează un anumit model. Între inițiativele științifice din a doua jumătate a secolului al XX-lea, cele care au ca obiect probleme
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
c u r s u l u i exploatează colingvismul din perspectiva efectelor asocierii între limbi asupra stilurilor literare și vocabularului, studiul neologismelor, al calcului și al împrumuturilor, fiind foarte util în special în analiza discursului politic sau al celui lexicografic.V. diglosie. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. DH COLOCAȚIE. Pentru a comunica, vorbitorii recurg inevitabil la îmbinări de cuvinte. Existența acestora este motivată de necesitatea de a numi realități, de a descrie, de a transmite gînduri și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
delimitare. Dacă semnificatul definit există în uzul limbii, atunci definiția este recapitulativă (sau descriptivă), așa cum este ilustrată în mod deosebit de dicționarele monolingve și de dicționarele enciclopedice. De aceea, acest tip de definiție se poate prezenta în două moduri, ca definiție lexicografică și ca definiție enciclopedică. Prima, definiția lexicografică, este un discurs metalingvistic care realizează o expansiune a expresiei în raport cu definitul și, prin aceasta, este un fenomen contrar desemnării, care este o condensare a unui conținut într-un nume. Totuși, definiția lexicografică
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii, atunci definiția este recapitulativă (sau descriptivă), așa cum este ilustrată în mod deosebit de dicționarele monolingve și de dicționarele enciclopedice. De aceea, acest tip de definiție se poate prezenta în două moduri, ca definiție lexicografică și ca definiție enciclopedică. Prima, definiția lexicografică, este un discurs metalingvistic care realizează o expansiune a expresiei în raport cu definitul și, prin aceasta, este un fenomen contrar desemnării, care este o condensare a unui conținut într-un nume. Totuși, definiția lexicografică este incompletă, deoarece nu inventariază toate elementele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lexicografică și ca definiție enciclopedică. Prima, definiția lexicografică, este un discurs metalingvistic care realizează o expansiune a expresiei în raport cu definitul și, prin aceasta, este un fenomen contrar desemnării, care este o condensare a unui conținut într-un nume. Totuși, definiția lexicografică este incompletă, deoarece nu inventariază toate elementele unui conținut lingvistic, ci numai pe cele esențiale care privesc una dintre semnificațiile unui cuvînt, fiind construită după reguli determinate, în vreme ce definiția enciclopedică poate cuprinde și elemente neesențiale, descrieri și clasificări, varietăți și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de vedere lexical cu această întrebuințare. Astfel, în enunțul În această propoziție glonț are valoare de adverb, întrebuințarea autonimă a lui glonț nu permite descrierea lui semantică, în vreme ce un cuvînt precum propoziție, deși are valoare metalingvistică, admite această posibilitate. Limbajul lexicografic reprezintă și el o metalimbă, dar, de data aceasta, orice cuvînt al limbii poate primi statut metalingvistic atunci cînd, intrînd în structura definiției, este antrenat în explicarea altui cuvînt. Limba naturală are propria metalimbă, alcătuită din elementele ce au ca
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
urmare, faptul că el pornește de la practică și este orientat spre practică, încît referentul și destinația lui nu sînt plasate în extralingvistic, ci în centrul reprezentării lumii în limbă, astfel că problematica praxemului îndreptățește în teorie realismul funciar al analizelor lexicografice și instaurează analiza în cadrul unei lingvistici antropologice. Praxemul nu este ca o etichetă lingvistică atașată obiectelor lumii și sensurile pe care le poartă nu mai sînt concepute ca un conținut sau ca un semnificat stabil, imanent semnului și sistemului lingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la o înțelegere reînnoită a lexicului, lista denominațiilor lexicale apărînd aici ca artefactul unei însumări metalingvistice a actelor de nominație suficient de recurente în discurs pentru a fi considerate ca fiind stabilizate în limbă. Și cîmpurile semantice cuprinse de articolele lexicografice apar ca potențialități suficiente care rezultă din procesele respective, experiențiale și discursive, anterioare, care își au originea în necesitatea în care se află omul, pentru a concepe și a comunica, de a clasifica și a numi. Acestea sînt informațiile obținute
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceeași categorie. Această problemă nu a fost pusă însă în cercetarea lingvistică, ci în cea a psihologilor interesați de reprezentările și de categorizările limbii, realizînd astfel o semantică a prototipurilor. Astfel, în vreme ce lingviștii se concentrează asupra unei abordări structuraliste și lexicografice a lexicului, care conduce la analiza sensului în seme, psihologii dezvoltă o concepție globală fondată pe anchete și pe teste asupra vorbitorilor sau pe experimente centrate pe percepția referentului. Analiza definițiilor obținute prin anchete a pus în evidență existența, în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
23 Jean-Michel Adam, Lingvistică textuală. Introducere în analiza textuală a discursurilor, traducere de Corina Iftimia, Institutul European, Iași, 2008 (ediția originară, în franceză, a apărut în 2005). 24 Ibidem, pp. 46-47. 25 Au fost sintetizate aici informații din următoarele lucrări lexicografice: DÉTRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. 26 BUSSMANN 2008, s.v. Diskursanalyse, Textanalyse. 27 VARO - LINARES 2004, s.v. Análisis del discurso, Análisis del texto. 28 CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002, Avant-propos. 29 DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001, s.v.
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
24 Într-o primă etapă se vor identifica ocurentele unor vocabule în operele celor doi autori. Se va continua cu analiza motivelor și temelor generate de aceștia. Frecvență de apariție a termenilor-cheie va fi, de fiecare dată, cuantificata cu ajutorul instrumentelor lexicografice create de Giuseppe Savoca.25 Prezenta cercetare se limitează la studiul ocurentelor substantivelor și adjectivelor, deoarece, pe de o parte, stilul extrem de nominal al poeziilor quasimodiene din prima perioadă de creație justifica o asemenea opțiune, iar, pe de alta, așa cum
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Șincai. Lucrarea consemnează legile fonetice ale evoluției cuvintelor de la latină la română și sistematizează toate cunoștințele gramaticale, căpătând valoarea unui manual și a unui model. Tot în spiritul practicilor iluministe, dar și din necesități concrete, M. inițiază o mare lucrare lexicografică, concepută întâi ca un dicționar român-latin (publicat postum, în 1944), dar extins ulterior la un Dictionarium valachico-latino-germanico-hungaricum, așa cum apărea într-un prospect tipărit la Buda în 1806. Îmbunătățit și amplificat de mai mulți cărturari (între care rolul cel mai important
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
și Științe ale Comunicării de la Universitatea "Ștefan cel Mare" din Suceava și cercetător la Institutul de Filologie Română "A. Philippide" din Iași. A realizat studii referitoare la modernizarea limbii române literare, influența germanei asupra românei literare, lexicologia limbii române, teoria lexicografică, formarea limbajelor de specialitate, teoria și filozofia limbii. Principalele lucrări publicate sînt: Lingvistică și filozofie, Institutul European, Iași, 1992; Terminologia filozofică românească modernă. Studiu asupra epocii de formare, Editura Științifică, București, 1996 (Premiul "Timotei Cipariu" al Academiei Române); (în colaborare cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de bază al disciplinei a rămas același: trasarea frontierei dintre grupurile de cuvinte "libere" și cele "stabile" (inclusiv semnalarea diverselor migrații istorice dintr-o clasă în cealaltă), cu scopul de a elabora diverse recomandări de analiză gramaticală sau de tratare lexicografică, precum și de a semnala "expresivitatea" acestor unități, printr-o analiză semantică sumară, desfășurată preponderent în planul "limbii" (adică al "semnificației", în accepțiune coșeriană). Chiar dacă nivelul semantic al enunțului nu a fost exclus cu totul din ecuație, el a rămas întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ticurile motrice au continuat. Însușirea vocabularului s-a făcut într un mod activ, în cadrul unor activități variate. Primele cuvinte au fost legate de necesitățile imediate, de mediul personal, de jocuri sau jucării care i-au făcut plăcere logopatului. Realizarea actelor lexicografice (în special a celor grafice) s-a obținut cu relative dificultăți deși se reușise parțial terapia vorbirii orale. Vorbirea reflectată a devenit mai corectă și s-a realizat cu o mai multă ușurință. Avându-se în vedere progresele obținute, cât
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
a venit bucuros de la București. 4. Șapte sape late și alte șapte sape late să le car pe toate în spate. 5. Fata lui Fănel face fasole frecată. d) Jocul „Telefonul fără fir” - recunoașterea cuvintelor spuse în șoaptă. Sub aspect lexicografic a făcut progrese remarcabile, reușind pe parcursul anului școlar să-și ordoneze și organizeze o scriere lizibilă, corectă, estetică, cu o bună organizare macrospațială. În privința scrierii citirii, T. L.-P. a legat greu literele de sunete, le-a memorat cu destulă
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]