282 matches
-
enumeră și noi cele mai importante lucrări care s-au păstrat. • Al-Zamm"m (filolog, m. 337/949), Ištiq"q ’asm"’ All"h. Beneficiază de o foarte bună ediție critică, datorată lui ‘Abd al-Husayn al-Mub"rak, Beirut, 1986. Este un comentariu lexicografic tipic, bazat pe lista lui Sufy"n. Fiecare nume divin constituie un pretext pentru a explica toate sensurile în care e folosită respectivă rădăcina, chiar dacă nu au legătură cu sensul numelui respectiv. • Abó Manœór al-Baghd"d (teolog aš‘arit, m.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
divine etc. Numele sunt cele din lista lui Wald combinată cu a lui ‘Abd al-‘Azz, la care Baghd"d mai adaugă și alte calificative că maw"d, d"fi‘, :"kir, s"tir/satt"r. Considerațiile de ordin lexicografic, cu care începe fiecare comentariu, sunt aproape la fel de amănunțite că și la al-Zamm"m, iar cele teologice și juridice depășesc adesea subiectul. • Abó Bakr al-Bayhaq (teolog și tradiționist aš’arit, m. 458/ 1066), Kit"b al-’Asm"’ wa œ-œif"t
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dobândirea însușirilor lui Dumnezeu semnificate prin respectivele nume, acel taƒalluq bi-’aƒl"q Allah. Aceasta este, de fapt, și ideea fundamentală a lucrării. De aceea, ca și la Qušayr, dar mai sistematic, la fiecare nume divin, după explicațiile de ordin lexicografic sau filosofic, se continuă cu un tanbh („avertisment”) în care se arătă ce „parte” poate avea omul la respectivul nume (formulă curentă este ≤aðð al-‘abd min h":" al-ism ’an...), cum se poate învrednici și el de diversele calificative
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
id (înlocuit cu ’a≤ad după w"≤id). Autorul a intenționat, de bună seama, să refacă și să completeze lucrarea lui Ghaz"l. Textul sau este aproape de două ori mai lung și, spre deosebire de predecesorul său, a dezvoltat mult partea propriu-zis lexicografica. Prezintă amănunțit diferitele interpretări care s-au dat fiecărui termen și opiniile cu privire la etimologie. Citează de fiecare dată definiții foarte precise ale maeștrilor sufi (pe care ii numește și el al-maš"yiƒ) în legătură cu semnificația numelor divine. Arareori însă dă numele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
câteva considerații asupra importanței numelor divine în Islam și asupra foarte puținelor studii ale orientaliștilor care au atins acest subiect, delimitează sfera de interes a propriului studiu, ce exclude aspectul „spiritual”, mistic al comentariului numelor divine, limitându-se la cel lexicografic, în sens larg, preocupat de „stabilirea semnificației sau a semnificațiilor posibile ale unui calificativ divin, ținând seama de etimologie, de utilizarea în limba curentă, în Coran dacă e cazul, precum și de ceea ce se știe despre Dumnezeu, de ceea ce spune despre
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
iar structurile lingvistice predetermina, orientează și chiar organizează viziunea noastră despre lume19. Mounin, în Linguistique et philosophie, afirmă că nu există ruptură între gândire fără limbaj și gând verbalizat, ci trecere gradata, ce tatonează mereu, de la una la alta20. Definițiilor lexicografice, considerate insuficiente, semantica funcțională le preferă definiția referențiala, adică definirea referentului. O asemenea opțiune este în consonanta cu unul dintre principiile fundamentale de traducere la Eugene Nida, si anume ca, pentru a cunoaște sensul, nu e suficient să cunoști cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în lucrarea Orthographia romana..., unde M. propune norme care să evidențieze prototipul latin al cuvintelor, folosind unele sugestii de notare a sunetelor din italiană. Ideile și criteriile sale în acest domeniu au servit și ca norme în alcătuirea unei lucrări lexicografice colective începute de Samuil Micu, apărută postum sub titlul Lesicon românesc-latinesc-unguresc-nemțesc (1825), a cărei revizie finală M. o începuse cu puțin înainte de moarte. Pe lângă contribuțiile teoretice, toate scrierile sale au dus la dezvoltarea limbii literare, îmbogățind lexicul, definind și nuanțând
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
problemele umanismului transilvănean (Neue Erkenntnisse über den siebenbürgischen Humanisten Stephan Bergler. 1680-1783, 1989) și asupra unei probleme mai puțin investigate din cultura noastră: contribuția femeilor ca intermediari în circulația culturală. Pentru istoria literaturii comparate sunt demne de reținut și contribuțiile lexicografice: M. este autoarea a peste patru sute de articole din Dicționarul de autori greci și latini (1978) și a mai multe articole despre autori români scrise pentru dicționare străine (Harenberg Lexikon der Weltliteratur, 1989, Kindlers Neues Literatur Lexikon, 1988-1992). Numeroase alte
MARINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288034_a_289363]
-
inițiatorul și directorul instituției, în buletinul „Dacoromania”, noul așezământ urma să continue elaborarea Dicționarului limbii române (adesea denumit și Dicționarul Academiei), sarcină pe care Academia Română i-o încredințase lui Sextil Pușcariu încă din 1906, și să elaboreze „studii dialectale și lexicografice prin adunarea de material la fața locului, prin chestionare trimise în toate ținuturile românești și prin îndemnarea specialiștilor la conlucrare”. Una din preocupările de căpetenie era elaborarea unui Atlas lingvistic român, activitate care a presupus, alături de dăruirea lui Sextil Pușcariu
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
al Academiei Române, sunt Stănuța Crețu, Gabriela Drăgoi, Florin Faifer, Ion Lăzărescu, Dan Mănucă, Algeria Simota, Rodica Șuiu, Alexandru Teodorescu, Constantin Teodorovici, Maria Teodorovici, Leon Volovici, Remus Zăstroiu, Lucia Berdan, Constanța Buzatu, Lucia Cireș, Ion H. Ciubotaru și Corneliu Morariu (norme lexicografice). Ca urmare a experienței dobândite, membrii departamentului de istorie literară au început să lucreze la Dicționarul literaturii române din secolul al XX-lea (1900-1950), colaborând din 1995 la proiectul prioritar al Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române, Dicționarul general
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
resimțea acut, în prima jumătate a veacului XIX, lipsa traducerilor, pe când limba literară căuta încă echivalente pentru numeroasele neologisme. Cum limba greacă era mai comodă și mai cunoscută cărturarilor acelei perioade, dar, paradoxal, nu exista în vremea fanarioților nici o lucrare lexicografică greco-română20, în preajma evenimentelor de la 1821, „pe grecii din Principate îi apucase o lexicomanie fără semăn“21. Până atunci circulau doar în spațiul mănăstiresc cele câteva dicționare manuscrise din secolul XVIII 22. Incomodați de dificultățile lexicale, unii traducători simt nevoia să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
profesionalismul care îl caracterizează, a redactat pentru Dicționarul literaturii române în secolul al XX-lea partea I (1900-1950), literele A-B, câteva zeci de articole. Din 1995, implicat în elaborarea Dicționarului general al literaturii române, a alcătuit pentru noul proiect lexicografic un lot de consistente și documentate medalioane (despre N. D. Cocea, Nichifor Crainic, Ludovic Dauș, Nicolae Davidescu, Romulus Dianu, C. Fântâneru, Emil Gulian, Radu Gyr, P. V. Haneș, Cora Irineu, Al. Lascarov-Moldovanu ș.a.). Experiența i-a folosit în demersurile istorico-literare
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
Tacit, Iuvenal sau Dimitrie Cantemir. Clasicistul mai alcătuiește manuale școlare și culegeri de texte latine, îngrijește cele trei volume ale ediției Opere alese din scrierile lui Cicero (1973) și elaborează cel mai amplu Dicționar latin-român publicat în România (1983), lucrare lexicografică de referință, care înglobează materialul din edițiile anterioare mai restrânse (1966, 1969 și 1973). SCRIERI: Lucius Annaeus Seneca. Viața, timpul și opera morală, București, 1944; Publius Vergilius Maro, București, 1970. Ediții: Marcus Tullius Cicero, Opere alese, I-III, pref. edit
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
prietenul, H. afirmă și latinitatea neamului său, conștiința originii nobile, romane. Pentru semnificația ei documentar-lingvistică, oda a fost reprodusă de numeroși istorici, filologi și literați, de la Aron Pumnul la G. Călinescu. Lui H. pare să-i aparțină o primă lucrare lexicografică, de pe la 1700, care alătură limbile română și latină într-un Dictionarium valachico-latinum, descoperit de B.P. Hasdeu la Budapesta, în 1871. Lucrarea se asemăna cu un glosar latin-maghiar al lui Francisc Páriz Pápai. Fără a respecta riguros principii lexicografice - în ce privește ordinea
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
primă lucrare lexicografică, de pe la 1700, care alătură limbile română și latină într-un Dictionarium valachico-latinum, descoperit de B.P. Hasdeu la Budapesta, în 1871. Lucrarea se asemăna cu un glosar latin-maghiar al lui Francisc Páriz Pápai. Fără a respecta riguros principii lexicografice - în ce privește ordinea strict alfabetică a vocabulelor, selectate nu din texte, ci din viu grai, păstrând coloritul dialectal bănățean -, dicționarul este important prin numărul relativ mare al termenilor (5000), care includ, pe lângă nume comune, denumiri topografice și o incipientă nomenclatură botanică
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
cele dintre Franța, Italia și Germania). Studii despre Mihai Eminescu (ca gânditor politic), despre Liviu Rebreanu, Eugen Ionescu și alți scriitori, lucrări despre soarta politică, limba și literatura basarabenilor (articole grupate în volumul Limbă și politică în Republica Moldova, 1998), contribuții lexicografice și nenumărate recenzii completează lista de publicații ale românistului H. În cartea Cercul Literar de la Sibiu. Influența catalitică a culturii germane (2000), scrisă în colaborare cu Ov. S. Crohmălniceanu, demonstrează, între altele, înrâurirea baladei germane (Goethe, Schiller ș.a.) asupra tipului
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
implică referiri sistematice la filosofia baconiană și a altor reprezentanți ai gândirii și ai poeziei renascentiste engleze; cartea devine astfel un comentariu al direcțiilor principale dintr-o perioadă dinamică a culturii Angliei. L. e și autor al unor excelente lucrări lexicografice: un amplu Dicționar englez-român (1974) și un Dicționar român-englez (1988). „Ca autor de dicționare și traducător - scria el -, susțin cu toată convingerea că limba română este la fel de bogată și plină de nuanțe ca și limba engleză, după cum literatura română, deși
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
minte, inimă și literatură”, 1849) este o satiră la adresa justiției corupte. Pentru repertoriul de teatru, traduce comedia Nepotul răposat de August von Kotzebue, reprezentată la Iași, în decembrie 1845. Buna cunoaștere a unor limbi străine stă la baza preocupărilor sale lexicografice. În 1833 tipărea Abețedarul franțezo-românesc, dând în precuvântare și informații autobiografice, mai târziu redactează Vocabulariu de limba germană și română (1852), bine primit, mai ales în Transilvania. S. a făcut parte din grupul de redactare a primului dicționar enciclopedic românesc
STAMATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
de limba germană și română (1852), bine primit, mai ales în Transilvania. S. a făcut parte din grupul de redactare a primului dicționar enciclopedic românesc, Lexicon de conversație, din care a apărut o fasciculă în 1842. Dar principala sa lucrare lexicografică rămâne Disionăraș românesc de cuvinte tehnice și altele greu de înțeles (1851), unde siguranța și simțul limbii se reflectă în ideile referitoare la adaptarea neologismelor. Definițiile date unor termeni (roman, romantic ș.a.) oferă indicii despre stadiul de început al teoriei
STAMATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
dicționarele” și „fișierele” sunt prin definiție înșiruiri de astfel de fragmente, literatura lui e totodată unificabilă într-un (virtual) ansamblu coerent și totalizant, o ambițioasă summa. Mai întâi, Dicționar onomastic parodiază, prin dispunerea textului și principiul de ordonare ales, lucrările lexicografice sau enciclopedice „serioase”: cuprinde nume de persoane, ordonate alfabetic și însoțite, fiecare, de o fișă caracterologică pretins „tipică” pentru purtătorii acelor nume. Procedeul permite desfășurarea neîngrădită a fanteziei, subiectivității, ironiei, „travaliului scriptural”. „Fișele” sau „articolele” pseudodicționarului pot avea de la câteva
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
11 ani DIAGNOSTIC PSIHOPEDAGOGIC: deficiență mintală moderată, sindrom hiperkinetic, tulburări ale structurii perceptiv motrice de formă, dislalie polimorfă. 2. ECHIPA INTERDISCIPLINARĂ: PROFESOR DE EDUCAȚIE SPECIALĂ:............................. PSIHOLOG:......................................... ....... LOGOPED: ................................................ ASISTENT SOCIAL: ................................. 3. EVALUARE PRETERAPEUTICĂ a. DOMENIUL COGNITIV întârziere gravă în structurarea deprinderilor lexicografice (nu stabilește legătura fonem-grafem) nu recunoaște grafemele învățate etc. dificultăți în realizarea numerației 0-10 vâscozitate mintală și rigiditate ritm lent de lucru b. DOMENIUL PSIHOMOTOR: agitație permanentă, imposibilitatea concentrării atenției tulburări de realizare motrică, incapacitate de a-și coordona mișcările
Logopedie : modele de programe logoterapeutice : caiet de lucrări practice by Iolanda Tobolcea () [Corola-publishinghouse/Science/474_a_733]
-
parțial autocontrolul în manifestările emoțional-afective; a crescut gradul de încredere în forțele proprii; îmbunătățirea motricității generale - formarea corectă a schemei corporale; îmbunătățirea mișcărilor musculaturii fine cu repercusiuni pozitive asupra actului grafic și a activităților manuale; eleva a reușit achiziționarea componentelor lexicografice doar la trei litere (a, A, o, O, i, I); îmbunătățirea comunicării verbale. 8. RECOMANDĂRI: activități compensatorii pentru acumularea unor minime achiziții matematice (numerație); formare de mulțimi după criterii date; punerea în corespondență a unor mulțimi cu cardinale corespunzatoare; scrierea
Logopedie : modele de programe logoterapeutice : caiet de lucrări practice by Iolanda Tobolcea () [Corola-publishinghouse/Science/474_a_733]
-
medicină, găsește cu cale să adune în câteva broșuri și mai multe conferințe, rostite îndeosebi la Ateneul Român, după cum ține să publice nu numai în periodice atacuri violente, nedrepte, la adresa lui Lazăr Șăineanu, care își au sursa nu atât în competența lexicografică a lui U., autor al unui dicționar francez-român (1897), cât în porniri șovine. Într-o suită de cronici, notițe umoristice, portrete caricaturale și parodii, U. se arată un observator care, într-un crochiu vioi, dezinhibat, surprinde ridicolul unor personaje și
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
lucrarea colectivă Slovník spisovatel˚u rumunsko (1984) semnează aproximativ o sută de articole privind literatura interbelică și critica literară din România. La aproape două decenii, în 2001, realizează împreună cu Ji˘rí Nasinec, Vitalie Ciobanu și Vasile Gârneț o nouă lucrare lexicografică dedicată literaturii române. Dacă în primul lexicon cenzura comunistă a împiedicat includerea unor scriitori ca Sorin Alexandrescu, Ion Caraion, Paul Goma, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Petru Popescu, Dumitru Țepeneag, Mihai Ursachi, celălalt este mai cuprinzător, aici figurând deopotrivă - datorită contribuției
VALENTOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290415_a_291744]
-
două sau trei volume, dicționarul își împarte materia în șase capitole (Academicieni, Biserica română din Bihor, Bihoreni, membri ai unor academii de profil, Literatură - filologie - lingvistică, Publicistica, Cultura populară), înlocuind astfel tiparul alfabetic de organizare a materiei într-o lucrare lexicografică cu cel pe domenii. Modalitatea de tratare a personalităților incluse în sumar suferă totuși de lipsă de măsură, de spirit partizan și de inegalități de abordare. Așa se explică de ce articolul consacrat sieși se dezvoltă pe un număr de coloane
VASILESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]