901 matches
-
fetele, una văd că seamănă nu numai la chip, dar și la cerbicie cu răposata împărătiță, care se credea buricul pământului și mereu se-ncontra cu mine. Oare nu-mi datorezi și tu dragoste și supunere, ca și surorile tale? LIANA: Îți sunt, tată, cea mai supusă dintre supușii tăi. Iară dragostea mea pentru tine nu stă cu nimic mai prejos decât cea a surorilor mele. PRICINĂ: Să-mi spui, dară, fata mea cea mai mică, în auzul tuturor, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dintre supușii tăi. Iară dragostea mea pentru tine nu stă cu nimic mai prejos decât cea a surorilor mele. PRICINĂ: Să-mi spui, dară, fata mea cea mai mică, în auzul tuturor, cât de tare mă iubești tu pe mine. LIANA: Luând pilda surorilor mai mari, ți-oi spune, tată, că te iubesc așa cum iubești sarea în bucate. Explozie de uimire și dezaprobare la surorile și la sfetnicii al doilea și al treilea. Posacul rămâne liniștit.) PRICINĂ (își desfundă cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am împlinit toate voile, și-acum să aud din gura ta asemenea ocară? Oare eu prețuiesc în ochii tăi cât prețuiește sarea, de-o dai și la vite s-o lingă în iesle, și-o agonisește tot sărăntocul pe nimica? LIANA: Mă rog de iertare, slăvite stăpâne și tată, eu am socotit că dragostea mea, dacă trebuie cumpănită cu cele de-ale gurii, nu va părea Măriei Tale mai de puțin preț decât cea mărturisită de surorile mele. PRICINĂ: Rău ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Să pleci din ochii mei și de la casa mea, dacă nu vrei să te socot și eu pe tine asemenea celui mai netrebnic trăitor al împărăției mele și să te dau gâdelui să-ți taie capul cu satârul, pe butuc! LIANA: Tată... PRICINĂ: Tu nu mai ai tată. Ai avut și n-ai știut a-l prețui! (Cei trei sfetnici șușotesc între ei.) Iară voi încetați a clămpăni câtă vreme vorbește stăpânul vostru, c-apoi știți ce vă așteaptă... Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ridică, pleacă greoi pe ușa din stânga, însoțit de cele două fiice mai mari. Ies sfetnicii II și III. Slujitorii iau jâlțurile și le scot din scenă.) POSACUL: Domniță, șterge-ți lacrimile și pregătește-te de drum. Altfel nu-i chip! LIANA: Încotro să plec, cinstite sfetnice, când aici se află casa mea și tatăl meu, și surorile mele, și mormântul maicii mele, și toți cei care-mi sunt dragi și de care nu mă pot despărți? POSACUL: Să așteptăm cu înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
despărți? POSACUL: Să așteptăm cu înțelepciune și cu răbdare trecerea norilor. Pe urmă va luci iară soarele pentru cei buni. Pretutindeni sunt oameni vrednici, și domnia ta vei ști să-i găsești și să te așezi în preajma lor, nădăjduind îndreptarea lucrurilor. LIANA: Unde să mă duc, înțeleptule prieten? În țara lui Hulpav-Împărat, sau la Zarvă-Împărat, sau la Lehamite-Împărat? Le știi, și lor și celorlalți, năravurile și apucăturile... POSACUL: Să treci, domniță, de hotarele lor, și să poposești tocma în țara lui Gând-Împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
e firea, și să nu-ți pierzi răbdarea și nădejdea. Și mai ales să nu uiți că aici, acasă, n-am să încetez a lucra pentru întoarcerea domniei tale, oricât de des mi s-ar făgădui scurtarea cu un cap. LIANA: Îți mulțumesc, bunule prieten. Mă duc să-mi pun strai sărac de copilă orfană și să-mi adun într-o legătură cele trebuincioase la drum lung. Rămâi cu bine și nu mă uita! POSACUL: Umblă sănătoasă! Și când ne-om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Eu am în tine toată nădejdea și plec liniștită până la fii-mea, în partea de răsărit a cetății. I-a venit, cum îți spuneam, sorocul aducerii pe lume a primului meu nepot, și m-a chemat neîntârziat la căpătâiul ei. LIANA: Du-te fără grijă, mamă Ilincă, le-oi face pe toate așa cum m-ai învățat dumneata. ILINCA: Nu mă îndoiesc de asta. Iaca aici pecetea pentru înscrisurile către cămări și beciuri. Le știi rostul și sama. Cată să vină dumnealui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la luat se-ndeasă toți, cu rând și fără rând. Fii cu băgare de seamă, că unii îs cam vicleni, de care tagmă nici aici, nici în altă parte nu duce lumea lipsă. Când apune soarele, oi fi și eu înapoi. LIANA: Toate s-or petrece după voia și după porunca dumitale, mamă Ilincă. ILINCA: Eu porunci nu dau, fata mea. Când te-am cules de la poarta cetății, ca pe-o sărmană fără ocrotire ce erai, de se jâmbau oștenii de pe ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te lăfăi, da' nici lipsă de cele trebuitoare n-ai să duci. Oameni ca noi, trăind în cinste și-n dragoste de cele drepte, n-au nevoie să poruncească nimănui. La noi, precum ai înțeles, ajunge vorba deschisă și limpede. LIANA: Așa este, și-n toate mi-ai fost ca o mamă. ILINCA: Cu adevărat, fata mea, Liana, să știi că te-am îndrăgit așa cum numai o mamă poate îndrăgi, și că te iubesc așa cum îmi iubesc fata cea dreaptă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
înțelegerea mereu trează la cei din juru-ți; cât nu pricep cum s-a putut alege asemenea copilă cuminte ca tine, care-ai trăit, cum mi-ai spus c-ai trăit tu, departe de-aici și cu puțini oameni în preajmă. LIANA: Cu puțini oameni adevărați, mamă Ilincă. Pentru că de la ceilalți, oricât de mulți ar fi, nu poți avea nici o pildă de urmat. ILINCA: Așa este, fata mea. Și-acum te las cu bine și m-oi grăbi să mă-ntorc înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mă-ntorc înapoi cât de curând. Să știi că Măria Sa Împărătița Lioara mi-a dat învoire să plec, spunân du-i eu câtă nădejde am în tine. Și s-a mirat Măria Sa aflând cât ești de tânără și de înțeleaptă. LIANA: Nu de laude, ci de dragoste și de ocrotire am eu trebuință, mamă Ilincă. Să fie Măria Sa sănătoasă și să-și vadă acasă cât de degrabă slăvitul soț și pe iubitul ei fiu, Brăduț-Voievod, care, după cum mi-ai spus, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Liana zăbovește o clipă, ca un om care-și face ordine în gânduri, pe urmă se așază la masă, în fața catastifului. Răsfoiește câteva file, scrie ceva pe o foaie de hârtie. Intră Ceaun, bine clădit și bine hrănit. Tușește semnificativ.) LIANA: Poftește, cinstite jupâne Ceaun. CEAUN: Oi pofti, că-i vremea. Acuși se face de prânzișor, și-apoi nici prânzul nu-i departe. Câte-s de făcut... LIANA: Așa este. Arată-ți îndreptările pe săptămâna asta, așa cum cere rânduiala. CEAUN: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o foaie de hârtie. Intră Ceaun, bine clădit și bine hrănit. Tușește semnificativ.) LIANA: Poftește, cinstite jupâne Ceaun. CEAUN: Oi pofti, că-i vremea. Acuși se face de prânzișor, și-apoi nici prânzul nu-i departe. Câte-s de făcut... LIANA: Așa este. Arată-ți îndreptările pe săptămâna asta, așa cum cere rânduiala. CEAUN: Da' jupâneasa Ilinca unde-o fi? LIANA: Jupâneasa chelăreasă are treburi în altă parte, așa că astăzi ți-oi slobozi eu de la cămări cele de cuviință. CEAUN: Așa? LIANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Oi pofti, că-i vremea. Acuși se face de prânzișor, și-apoi nici prânzul nu-i departe. Câte-s de făcut... LIANA: Așa este. Arată-ți îndreptările pe săptămâna asta, așa cum cere rânduiala. CEAUN: Da' jupâneasa Ilinca unde-o fi? LIANA: Jupâneasa chelăreasă are treburi în altă parte, așa că astăzi ți-oi slobozi eu de la cămări cele de cuviință. CEAUN: Așa? LIANA: Așa. CEAUN: Tare bine! Apoi ce trebuință mai ai domnia ta de îndreptări, că le știu eu mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
LIANA: Așa este. Arată-ți îndreptările pe săptămâna asta, așa cum cere rânduiala. CEAUN: Da' jupâneasa Ilinca unde-o fi? LIANA: Jupâneasa chelăreasă are treburi în altă parte, așa că astăzi ți-oi slobozi eu de la cămări cele de cuviință. CEAUN: Așa? LIANA: Așa. CEAUN: Tare bine! Apoi ce trebuință mai ai domnia ta de îndreptări, că le știu eu mai bine decât le-a putea scrie cineva. Să-mi dai doar fila cu pecetea pusă, și-oi însemna eu de-a rândul cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de îndreptări, că le știu eu mai bine decât le-a putea scrie cineva. Să-mi dai doar fila cu pecetea pusă, și-oi însemna eu de-a rândul cele scoase de la cămări și de la beciuri pentru îndestularea mesei Măriei Sale. LIANA: Rânduiala zice altfel. Așa că dumneata, jupâne Ceaun, să-mi pui în față înscrisul cu numărul mesenilor, pe zile, ca să știu eu ce am a scoate din cămările noastre. (Ceaun scoate un înscris lung, din care citește. Pe măsură ce vorbește, Liana notează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de ce-o fi. Doi dintre aceștia, osebit pruncul de țâță, se mai scoală și peste noapte și cer de mâncare. Măria Sa, Gând-Împărat, și feciorul Măriei Sale pot cădea la curte în orice ceas, care cuhniile cată a fi mereu pregătite. LIANA: Cum nu se poate mai limpede mi-ai spus, cinstite mare bucătar, câte guri și în ce fel ai de hrănit domnia ta săptămâna asta. Eu mi-am însemnat aici toate, urmând a arăta și ce se va slobozi de la cămări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a arăta și ce se va slobozi de la cămări. CEAUN: Apoi nu așa, jupâniță, că știu eu cel mai bine câte și de care-mi trebuiește. (scoate o altă listă) Iaca dară cum zic eu, după ce am chibzuit fiecare bucățică. LIANA: Bine, jupâne Ceaun, citește, și-om vedea dacă suntem într-un gând. CEAUN: Am să citesc și are să-ți placă, jupâniță, că am zis toate în stihuri, care eu, când n-am altceva de făcut, așez cu dichis vorbele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de perje zece butelci dolofane și vin lăudat douăzeci de budane, să le ajungă pentru sindrofii la boieri și la cucoane. Iară dacă s-or mai ivi și alte nevoi, mă întorc eu la dumneata înapoi. Cam asta ar fi. LIANA: Tare frumoase stihuri, meștere Ceaun! CEAUN: Păi nu ți-am spus... LIANA: Spus, cum nu! Numai cât bag samă, vrednice mare bucătar, că domnia ta vrei să pornești nuntă așezată, la care să poftești nuntași din șapte hotare, nu să pregătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
le ajungă pentru sindrofii la boieri și la cucoane. Iară dacă s-or mai ivi și alte nevoi, mă întorc eu la dumneata înapoi. Cam asta ar fi. LIANA: Tare frumoase stihuri, meștere Ceaun! CEAUN: Păi nu ți-am spus... LIANA: Spus, cum nu! Numai cât bag samă, vrednice mare bucătar, că domnia ta vrei să pornești nuntă așezată, la care să poftești nuntași din șapte hotare, nu să pregătești, timp de șapte zile, gustarea, prânzul și cina Măriei Sale și celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de laturile mesei Măriei Sale se ațin puzderie de sfetnici și de dregători, care cată a fi îndestulați dacă nu vrei să-i vezi cu sprânceana încruntată. Ba, cu cât au o dregătorie mai măruntă, cu atâta se încruntă mai tare. LIANA: Oricât de tânără oi fi, eu cunosc, prietene Ceaun, că Măria Sa Gând-Împărat nu suferă părăduiala dintr-ale sale și dintr-ale țării, și că cei care fac altfel își vâră capul în mare primejdie. Deci temându-mă pentru capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tale. (Îi dă hârtia. CEAUN citește și pare foarte nenorocit.) CEAUN: Apoi, jupâniță, cu ce mi-ai dat aici abia pot acoperi cuviincios masa Măriei Sale, fiind cu mare băgare de samă să nu-mi fure mâțele nimica de prin străchini! LIANA: Întocmai, cinstite mare bucătar. Și te sfătuiesc să nu mai zăbovești, că s-apropie prânzișorul, ș-apoi nici prânzul nu-i departe, cum bine spuneai mai înainte. Du-te, înfățișează-te la cămări și aprinde focurile. Închide condica, iese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ți s-a afumat mâncarea sau ți s-au ars plăcintele? (Face un pas în încăpere. E mustăcios și îmbrăcat cu dichis militar zornăitor. Trec amândoi spre rampă. Dialogul dintre cei doi continuă pe un ton scăzut, să nu audă Liana din încăperea alăturată) CEAUN: Ba-s afumat și ars eu singur, frate Pârjol. Ia-n te uită ici cam ce mi se dă de-o copilă, pentru șapte zile de masă a Măriei Sale. PÂRJOL (ia înscrisul, citește, dă semne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că nu ți-a fi degeaba. PÂRJOL: Hm! Om vedea noi care pe care! (Ce doi se strecoară afară și trag ușa. Revine la masă Liana, deschide iarăși condica. După câteva clipe, Pârjol intră puternic și falnic.) Jupâniță, am venit... LIANA (calm, ridică ochii, Pârjol își înghite vorbele.): Fă bine și dă mai întâi ziua bună, viteazule; că n-ai intrat în casă pustie... Oare tocmai domnia ta, care ești pus mai mare peste străjerii cetății, să nu știi a te purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]