171 matches
-
tare lângă el: — La voi audiența domestică nu se termină odată cu ora a doua, ca să ajungeți la sacrificiul de la Ara Pacis? Stăpânul casei sesizează ocazia din zbor și se întoarce către cubicular și secretar, privilegiații lui: — N-am făcut încă libația de dimineață, și suntem în în târziere. Ocupați vă voi de ceilalți! Cu un gest afectuos, îl ia cu el pe Iulius Herodes, fără să-i pese de figurile mofluze ale solicitanților rămași de izbeliște. — Hai! Agrippa se lasă tras
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mausoleului, care este închis publicului. Dar nu și lui. Iar altarul ce preamărește binecuvântările păcii instaurate de Augustus se află în imediata apropiere. CAPITOLUL XI Mare tâmpenie și larii ăștia! suspină Iulius Herodes Agrippa, uitându-se la Germanicus cum aduce libații în fața altarului. Dacă altar poate fi numită o nișă plină cu figurine din bronz. Pufnește nervos. Oameni în toată firea, și se smeresc în fața unor jucărioare de copii. Cât primitivism, să se încredințeze protecției larilor pentru a obține mântuirea, prosperitatea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
voi, cele două Carmentes, aveți grijă ca pruncul meu să se nască cu capul, nu cu picioarele, înainte. Prorsa, hărăzește-mi o naștere ușoară, și tu, Postverta, întoarce-te cu spatele, ca să nu am parte de una grea și primejdioasă. Libația s-a încheiat. Iulius Herodes simte cum îl smucește cineva de togă. Întoarce capul, intrigat. Antonia îl prinde afectuos de braț: — În uter, pruncii stau cu capul în jos și cu picioarele în sus, nu după firea oamenilor, ci a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fie chemați mai repede să-i ajute pe preoți. Grațioși, cu părul aranjat grijuliu de mămici, bunici și doici iubitoare, respiră cu toții o eleganță inocentă. Strâng la piept, vădit emoționați, unul o pateră, altul, cutia cu tămâie sau vasul de libații. Micuțele dom nișoare ce-și poartă deja cu cochetărie rochițele au rulat pe braț câte un șervet cu franjuri. Partenerii lor sunt înveșmântați în tunici scurte, strânse pe talie. Mângâie în treacăt niște căpșoare și încearcă să treacă mai departe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lucrurile acum 24 de ani! Velleius pricepe. Privește atent cortegiul sculptural și, fără voia lui, se emoționează. Își imaginează cu ochii minții cum a intrat principele în Roma. Ca și aici, s-a oprit probabil să facă mai întâi o libație în prezența marilor flamini și a virginelor ve stale. Se uită apoi la următoarea reprezentare a lui Augustus. Este acum Pontifex Maximus. Se miră. Oare de ce a dorit împăratul să fie reprezentat pe aceeași frescă în două ipostaze? Nu-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se ferește iute din calea baghetelor cu care împrăștie generos lovituri în dreapta și n stânga pentru a-și croi drum. Tiberius îl trage iute pe copil ca să nu fie strivit. Îi face apoi semn lui Velleius să apuce cana de libații din mâna băiatului, el înhață cutia cu tămâie și, ținându-l strâns între ei, pătrund după flamini. Printre plopii plantați în interior, îl descoperă amân doi cu uimire pe principe. Este deja la datorie. Trebuie să fi dormit în casa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sclavi musculoși, cu piele de abanos și cu pubisul foarte sumar învelit. îi datora o vizită - fusese invitată de el la o verișoară și prietenă din copilărie a stăpânei casei - frumoasa Placidia Maximina, care acum, plătind tributul unor prea abundente libații cu vin, stătea întinsă cu fața în jos pe canapea și se ținea de gura vasului cu ambele mâini, de parcă s-ar fi agățat de parapetul unei corăbii în furtună. Râzând prostește, închidea ochii pe jumătate și își ținea respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se mișcă de acolo, zornăind din șiragul său, continuându-și incantația, sub forma unui ritual în fața unei nișe din stâncă. În nișă, se află un altar plin de obiecte de tot felul. Tigvele în care se află resturile lipicioase ale libațiilor. Sunt acolo lame de cupru bătătorite, mănunchiuri de ierburi, un craniu de câine învelit în iarbă uscată. Nișa este împroșcată cu praf de cretă, sânge și bere de mei, ceea ce face dificil să vadă celelalte lucruri; briceagul, oglinda de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
băut, domnu’ Tudor? N-am băut, nea Țârțâc, m-ai oprit la timp, surâd eu stupid. nouă Iarna timpurie aducea tot mai multe zile în care Tudor, dormitând deasupra tastaturii imobile a PC-ului, nu aștepta decât ora liniștită a libației. Îi și place, vorba maică-sii, să se chinuie singur, să spună că nu prea i-au mai rămas pentru viața prezentă cine știe ce bucurii care să merite renunțarea la doză. Învia pentru scurtă vreme, în jurul tarabelor de la Universitate, parcă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Acum încerc să-mi dau seama de ce Dumnezeu băusem iarăși în ajun (pentru asta trebuie să mă uit spre ceas; n-am greșit spunând în ajun, era trecut de două, deci în ajun): trebuie să fi fost sindrofie sau vinerea libației... Stilul ăsta boem de trecere a timpului trebuia să-mi încarce lumea compensatorie, onirică, cu imagini de genul patului din petale stacojii de trandafiri din American Beauty; la mine, patul era roșu de gândacii pe care ți-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
frapieră cu trei sticle de vin-pelin, din comerț, la gheață, apă minerală, un tirbușon, precum și un platou cu cașcaval, cu jambon feliat, cu pâine, cu măsline și cu un mezelic tare și uscat, probabil ghiudem. Plus paharele suplimentare, absolut trebuincioase libației. Hai noroc și la mulți ani, fiindcă p...la e pe bani! reeditează gazda Patru-Dește un alt leit-motiv, din repertoriul creației poetice diseminate treptat în foclor, a Lunganului. Pentru Boss, un suc, un ness, o apă, cu scuzele mele! Am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe cele patru laturi. Pe unul dintre aceste basoreliefuri se vede regele Iehu, numit „fiul lui Omri”, închinat cu fața la pământ în fața lui Salmanasar al III-lea (858-824 î.C.). Regele Iehu poartă o beretă cu vârf. Regele Salmanasar oferă o libație. La dreapta regelui, în partea de sus, se văd simbolurile a două divinități asiriene: soarele înaripat (Șamaș) și steaua zeiței Iștar. Patru slujitori la stânga și la dreapta îl însoțesc pe regele Asiriei, purtând un parasol, evantaie și alte simboluri ale
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
toate ale ei, ci o taină. De aceea, imprecizia referențială permite ca pronumele tu să se poată identifica și cu ființa dragă, dar și cu sentimentul iubirii sau cu arta, de vreme ce atributele acestora se asemănă până la îngemănare, așa încât Vas de libații îmi ești, / iar meșteșugul sărutului e orb. În poezia lui Ovidiu Genaru, femeia e arhetipul lumii. Spre deosebire de alți poeți, în operele cărora chipul ei împrumută din imaginea întrupărilor naturii, aici ea este modelul spre care tind toate ale firii, fără
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Yhwh”), în timp ce preoții erau responsabili în restul anului (cf. și 2Rg 16,15). Printre celelalte acțiuni de cult care fac parte din atribuțiile cultuale obișnuite ale preoților din timpuri străvechi putem aminti tămâierea (Lev 24,7; 1Sam 2,28), oferirea libațiilor (Os 9,4) și ofranda pâinilor (Lev 24,7). Legislația biblică conferă preotului și îndatorirea de a suna din șofar (Lev 25,9), de a deosebi ceea ce este pur de impur (Ez 22,26), de a binecuvânta poporul în numele lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
-o dacă are ceva unsori de la moașă care ar fi ajutat rănile să se vindece mai repede. În a șaptea noapte de la nașterea lui Ruben, Iacob s-a sculat și a privit cerul în tăcere, până la răsăritul soarelui. A făcut libații și a cântat la statuia Asherei și și-a deschis brațele în fața ei. Zilpa a văzut toate astea și după aceea nu i-a mai spus lui Iacob „omul cel nou”, ci a început să-i spună pe numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de acest zeu Unic. Iosif îmi povestea de asemenea despre crângurile mirifice de terebint din Mamre, unde străbunica noastră vorbea cu zeii ei în fiecare seară și unde, la un moment dat, tatăl nostru ne va duce să facem o libație în numele Sarei. Acestea erau poveștile pe care Iosif le auzea de la Iacob, când stăteau împreună toți frații și păzeau turmele. Mie mi se părea că poveștile femeilor erau mai drăguțe, dar Iosif le prefera pe cele ale tatălui nostru. Conversațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
adânc la mijloc și curgea mult mai repede. Frunzele nu se unduiau la vale ca acolo, ci se repezeau înainte ca urmărite de o săgeată. Trebuia să trecem repede, soarele deja începuse să apună. Inna și Zilpa au făcut o libație în cinstea zeului fluviului, în timp ce primul animal se avânta în apele lui. Animalele mai mici trebuiau să fie luate două câte două de ceafă și ținute la suprafață. Câinii au muncit cu ele până la epuizare. La un moment dat era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de dor după cortul mamelor mele. Când femeile ieșeau, odihnite și zâmbitoare, în dimineața celei de-a treia zile, aveam voie să le însoțesc pe cea mai înaltă culme de deal unde așteptam împreună răsăritul soarelui. Bunica însăși făcea o libație cu vin, în timp ce femeile cântau un cântec vesel, fără cuvinte. În tăcerea adâncă ce urma, mi se părea că Regina Cerului însăși era în copacii de deasupra noastră. Această imagine îmi revine în minte de atunci la fiecare lună nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Acum văd că nimeni nu va fi. Mamre va fi uitat. Cortul nu va dăinui mai mult ca mine. A ridicat din umeri, ca și cum n-ar fi fost ceva foarte important. - Cei mari nu au nevoie de nimic de la noi. Libațiile și rugăciunile noastre nu sunt mai importante decât ciripitul păsărelelor sau zumzetul albinelor. Cel puțin ele sunt răsplătite pentru ce fac. S-a ridicat și a venit spre mine până când nasurile aproape ni s-au lipit. - Te iert că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care îi luase de la Laban. I-a dus pe toți într-un loc necunoscut și i-a spart cu o piatră pe fiecare, unul câte unul. Apoi i-a îngropat într-un loc secret, așa încât nimeni să nu poată face libații peste ei. Ahava a pierdut sarcina în săptămâna următoare, iar Zilpa a spus că asta e o pedeapsă și că aveau să urmeze multe alte rele. Lea nu era așa de îngrijorată din cauza terafim-ului: - Au stat ascunși într-un coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a pierdut orice speranță, iar eu am fost vândut sclav. Iosif a mai zis: - O învinovățeam pe sora mea pentru nenorocul meu, dar acum n-o mai fac. Dacă aș ști unde e înmormântată, m-aș duce și aș face libații și aș ridica o stelă în amintirea ei. Cel puțin eu am supraviețuit ticăloșiei fraților mei și o dată cu nașterea acestui fiu, zeul tatălui meu îmi arată că nu voi muri uitat. Dar numele surorii mele a fost șters, ca și cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
somnului dulce”, totodată: „Detestat mai mult decât oricare alt zeu”2. Pindar a putut spune despre primul, nu fără Încântare: (B) „a fost considerat zeul cel mai binevoitor pentru oameni”3. Iată și motivul pentru care Euripide scrie: „Au Încetat libațiile și cântările În amintirea celor morți, Nu sunt bine primite de Apollo cel cu păr bălai...” 4. Și Înaintea lui Euripide, iată ce spusese mai demult Stesichoros: „Jocuri, dănțuiri, cântece, iată ce Îi place nespus lui Apollo: Hades a dobândit
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
că această ambianță este tocmai ceea ce trebuie pentru a-i sugera străinului o asemenea problemă. Aici se afla un Sanctuar Închinat Muzelor, care Înconjura mecanismul de țâșnire a jetului de apă curgătoare 2 de unde oamenii obișnuiau să ia apă pentru libații și aspersiuni. Vorba lui Simonide: „Pentru aspersiuni aici găsești o apă pură scoasă din tărâmul Muzelor cu frumoase plete”. Într-un fel oarecare, prea savant Însă, Simonide o numeștepe Kleio ( D) „preasfânta” supraveghetoare a băilor și spune așa: „Este invocată
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
vorba de un mare și Îndrăzneț sacrilegiu. Este absolut ridicol, prietene, să credem că Apollo, pentru că a ucis o bestie, a fost nevoit să se refugieze la hotarele Greciei din nevoia de a se purifica, că a săvârșit acolo anumite libații, Întocmai acelor oameni care Încearcă printr-o anumită ispășire să-i Îndepărteze și să-i liniștească pe demonii furioși, din nevoia de a se purifica. Este aici vorba de așa-numiții daimoni «justițiari» neiertători șalastoresț, (C) răzbunători ai sângelui vărsat
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de la Răcătău (așa apare în literatura de specialitate, deși situl se află pe teritoriul com. Pînceștiă și este reprezentat de: ceramică lucrată cu mâna (vase borcan, cești sau cățui folosite ca opaițe, căței de vatrăă; vase de cult (vase de libație, vas cu reprezentare dionisiacă, fragmente de kantharos cu reprezentarea unui silen sau a călărețului trac, matriță cu o scenă psihopompă, manșon de os cu scene dionisiace, statuete din lută, toate acestea ilustrând și viața spirituală a strămoșilor noștri. De asemenea
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]