172 matches
-
de bloc. A fost o seară mai ales în care a fost foarte rău. Cu vreun sfert de oră, jumătate de oră înainte să intru eu în live am observat agitație pe acolo. Și l-am întrebat pe unul dintre libanezii cu care transmiteam ce se întâmplă și mi-au spus că au baricadat ușile pentru că se auzise că vin spre noi să ne distrugă. Începuseră deja să invadeze televiziunile. După aia am aflat, mie nu mi-au spus atunci, mi-
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
fost sub administrație franceză și abia în 1941 a devenit independent sub numele de Liban. Moștenirea lăsată de o istorie atât de încărcată a fost pe măsură. În primul rând, din punct de vedere etnic și religios. Toți își zic libanezi, dar în realitate este vorba de un mozaic de grupuri etnice a căror origine este greu de stabilit. Unii sunt, fără îndoială, arabi, alții provin din populații prearabe, iar peste toți aceștia au venit și alții, cu origine neclară, îndeosebi
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
un interesant "pact național" care reglementa proporția participării confesiunilor religioase la conducerea țării: în Parlament, la 6 creștini reveneau 5 musulmani, șeful statului creștin, primul ministru musulman sunnit, președintele parlamentului musulman șiit. Acest sistem fragil a funcționat până în 1975, iar libanezii moștenitori ai talentelor comerciale ale strămoșilor lor fenicieni au făcut din Liban o "Elveție a Orientului", o țară cu adevărat prosperă și civilizată. Numai că situația geografică a acestei țări i-a adus, dintotdeauna, nenorociri. La doar câțiva ani de la
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
1990 s-a încheiat o așa-zisă pace, dar sechelele războiului au fost grave: Libanul a ajuns, practic, sub ocupație siriană, iar taberele palestiniene au rămas permanente focare de conflict. Periodic, armata evreiască trece la represalii împotriva lor, dar tot libanezii suferă cel mai mult. Poate că Libanul și-ar fi găsit liniștea dacă în jurul său nu s-ar fi desfășurat evenimente dramatice: războiul din Golf, intervenția NATO în Irak, conflictul etern arabo-evreiesc, amestecul crescând al Iranului fundamentalist (șiit) în zonă
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
și cinci miliarde de dolari pierderi economice. Din fericire, compasiunea telespectatorilor francezi nu s-a împărțit proporțional cu pierderile, ci în funcție de afinități și apartenențe, în ciuda foarte precarului echilibru al micului ecran, și a formulei "deplângem victimele înregistrate de ambele părți". Libanezul din Paris s-a plâns de evidenta părtinire proisraeliană a mass-mediei noastre, iar membrul CRIF* de antisemitismul ei nu mai puțin evident. Și fiecare a zapat la apariția, în actualitățile de la orele 20, a vreunei văduve, pentru unii "a unui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
compatrioți. Despre care alt partid politic putem spune același lucru? Mă gândesc: poate că, în Occident, noi aparținem prea adesea tendinței "eu unul"; în Orient ei sunt prea "noi ăștia". Pe când oare aceeași măsură, cea bună? Da, reia el, dar libanezul de pe stradă pare că s-a cam săturat de război. Și de extreme. De altfel unul nu merge niciodată fără celelalte. Mi s-a spus același lucru și despre israelianul de rând. Excelentă știre. Ca militar, n-am un gust
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Partidul lui Dumnezeu? Hezb se comportă rațional. Până acum, cel puțin. Vor și ei partea lor din tot. Cu atât mai bine! Asta îi va face să se integreze încet-încet. Atacați de Israel ca și șiiții, ei au rezistat ca libanezi. Și noi eram toți alături de ei. Acum ne cer să rămânem. Cu condiția să nu le punem bețe în roate. Poate pentru că prezența noastră îi protejează. Sau pentru că noi reprezentăm un fel de abcese de fixare în zona lor. Israelienii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care-și zic credincioși cred în dogma lor. Ori ei se atașează de ceva mai serios: de ritualurile lor. O spiritualitate subiectivă aproape că ar păta acest tablou în care filiația e o mărturie suficientă. Așa se explică faptul că libanezul, indulgent și împăciutor în viața privată, se poate transforma într-un energumen dezlănțuit de îndată ce drepturile comunității i se par a fi amenințate (contradicție pe care mi-a semnalat-o Georges Khodr). Și că foarte inventivul Consiliu Ecumenic al Bisericilor, reglementar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
retrăiesc aceeași impresie ca și aceea încercată o lună mai devreme pe când parcurgeam nordul Israelului: o întețire, o aprindere progresivă a pasiunii identitare gata să izbucnească de-a lungul câmpurilor minate de la linia de demarcație. Oamenii sunt mult mai pasional libanezi la Marjeyoun și la Bint Jbayl decât în cafenelele din Beirut, așa cum sunt mai pasional israelieni la Qiryat Shemona decât pe plajele de la Tel-Aviv (și, fără îndoială, mai salafist la Tetonan decât în Munții Atlas). Puzderie de embleme și entuziasm
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rotundă. Șocul imaginilor m-a descumpănit. Nu-mi scapă faptul că puterea de impact a unei efigii se măsoară după suma de nedumeriri pe care le stârnește, dar efectiv nu vedeam ce l-ar putea apropia pe argentinianul ateu de libanezul șiit. Greșeam. În patruzeci de ani, torța și-a schimbat purtătorii, dar noaptea, flacăra este aceeași după cum același este și imperiul sfidat. Nu cea a lui Robin Hood, ci a samuraiului trăitor în marginea societății, să zicem: a cavalerului după
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai interesant - o confruntare între protectorii celor două filiere de contrabandă, plasați în sferele cele mai înalte ale puterii regimului Iliescu. "Țigareta 1" a avut la baza contractul dintre frații Elias (Elie) și Michael (Mike) Nassar și El Ghadban Wael - libanezi asociați la firma Ema Trading cu Romtehnica, întreprinderea de comerț exterior a Ministerului Apărării Naționale (M.Ap.N.), din aprilie 1991, devenită regie autonomă, controlată, însă de aceiași stăpâni. Contractul libanezilor cu Romtehnica prevedea o vânzare de arme și de muniție pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
frații Elias (Elie) și Michael (Mike) Nassar și El Ghadban Wael - libanezi asociați la firma Ema Trading cu Romtehnica, întreprinderea de comerț exterior a Ministerului Apărării Naționale (M.Ap.N.), din aprilie 1991, devenită regie autonomă, controlată, însă de aceiași stăpâni. Contractul libanezilor cu Romtehnica prevedea o vânzare de arme și de muniție pentru infanterie și artilerie, specifice fostului Tratat de la Varșovia. La început, frații Nassar au plătit armamentul în dolari. Apoi s-a convenit că plata să se facă în lei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
au efectuat prin transfer bancar dar, la un moment dat, s-au stopat, deoarece băncile nu cunoșteau proveniență valutei. Altfel spus, vinzarea de armament dintre Romtehnica și Ema Thading avea un caracter confidențial. Dat fiind blocajul de transfer în bănci, libanezii și Românii au convenit asupra altei forme de compensare: plata cash. În februarie '93, frații Nassar și Wael au achitat cash 990 000 USD regiei Romtehnica. Fiindcă BRCE (Bancorex) nu a vrut să primească banii, ministrul apărării, gen. Nicolae Spiroiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
anunțat pe premierul Văcăroiu care - într-o ședință de guvern - a luat decizia ca BRCE să accepte, totuși, depunerea banilor. Ulterior, frații Nassar și regia Romtehnica au convenit asupra altei modalități de plată a armamentului: în locul ultimei tranșe din bani, libanezii urmau să livreze baxuri cu țigări. Baxurile libanezilor au fost puse la păstrare, în depozitele militare Clinceni și Calea Plevnei, urmând ca ele să fie comercializate prin magazinele regiei Romtehnica. 1. POVESTEA ȚIGARETEI DIN BEIRUT, CU FILTRU LA BUCUREȘTI De fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
de guvern - a luat decizia ca BRCE să accepte, totuși, depunerea banilor. Ulterior, frații Nassar și regia Romtehnica au convenit asupra altei modalități de plată a armamentului: în locul ultimei tranșe din bani, libanezii urmau să livreze baxuri cu țigări. Baxurile libanezilor au fost puse la păstrare, în depozitele militare Clinceni și Calea Plevnei, urmând ca ele să fie comercializate prin magazinele regiei Romtehnica. 1. POVESTEA ȚIGARETEI DIN BEIRUT, CU FILTRU LA BUCUREȘTI De fapt, istoria operațiunii "Țigareta 1" a început la Beirut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
în depozitele militare Clinceni și Calea Plevnei, urmând ca ele să fie comercializate prin magazinele regiei Romtehnica. 1. POVESTEA ȚIGARETEI DIN BEIRUT, CU FILTRU LA BUCUREȘTI De fapt, istoria operațiunii "Țigareta 1" a început la Beirut. Un cunoscut traficant de arme libanez s-a adresat ambasadei române din Liban, solicitând un mijlocitor pentru contactarea unui furnizor român de arme. Atașatul militar al ambasadei a informat "Direcția Informativa a Armatei" (D.I.A.) care a transmis cererea regiei Romtehnica. Doi libanezi, Michael (Mike) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
traficant de arme libanez s-a adresat ambasadei române din Liban, solicitând un mijlocitor pentru contactarea unui furnizor român de arme. Atașatul militar al ambasadei a informat "Direcția Informativa a Armatei" (D.I.A.) care a transmis cererea regiei Romtehnica. Doi libanezi, Michael (Mike) și Elias (Elie) Nassar au început exportul de armament din România, în numele traficantului din Beirut, pe baza contractului cu Romtehnica. O primă observație: frații Nassar au fost agreați, între altele, deoarece avuseseră și anterior anumite contacte cu autoritățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
de armament din România, în numele traficantului din Beirut, pe baza contractului cu Romtehnica. O primă observație: frații Nassar au fost agreați, între altele, deoarece avuseseră și anterior anumite contacte cu autoritățile române (Elie vorbea destul de bine românește). În același timp, libanezii aveau conexiuni și cu alte servicii secrete (MOSSAD și GRU). În momentul când plățile au început să se facă în baxuri cu țigări, iar acestea să fie comercializate pe piața românească, a apărut conflictul de interese cu celelalte filiere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Mike Nassar, importul de țigări din România se ridică, în 1993, la un volum de 30-40 milioane de dolari pe lună. Cand frații Nassar au intrat pe piața românească a țigaretelor; totul era, așadar, bine delimitat între traficanți. Astfel că libanezii stricau regulile jocului. Al unui joc extrem de profitabil și pentru traficanți, dar și pentru înalții protectori ai acestora. Care le-au sărit, imediat, în ajutor. Așa a aparut scandalul "Țigareta 1", care a inflamat mass media românească o bucată bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Zaher Iskandarani și Michel Makhoul ar fi fost sub protecția lui Florin Georgescu, ministrul de Finanțe, George Danielescu, fost președinte BRCE, precum și a unor personaje importante din Direcția Generală a Vămilor și Gardă Financiară (care, evident, au contestat vehement afirmațiile libanezului). Se pare ca flagrantul și demantelarea rețelei fraților Nassar s-ar fi făcut în urma discuției ministrului de Finanțe, Florin Georgescu, care a protestat pe langă ministrul Apărării, gen. Nicolae Spiroiu, deoarece Florin Georgescu fusese informat că într-un depozit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
protecția pe care i-o oferea armata, el plătise 1,3 milioane USD. Plus, alți 500 000 USD unui anume ofițer superior, pe nume Rus. Obiectivul principal al discuției lui Mike Nassar cu Virgil Măgureanu îl constituia negocierea eliberării fratelui libanezului, Elie, arestat. După ce Mike a plătit o cauțiune de 3 milioane USD, Elie a fost pus în libertate. Mass-media a sustinut însă că eliberarea lui Elie Nassar se făcuse la intervenția oculta a directorului SRI. Bineînțeles, "DOM' PROFESOR" a negat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
ferate și în prezent este cel mai important centru economic și cel mai mare municipiu din vestul statului Sao Paulo. Cu atragerea de-a lungul secolelor de coloniști, Bauru are locuitori practic din toate continentele lumii italieni, germani, francezi, evrei, libanezi, palestinieni, japonezi, africani. Organizatori excelenți, Prefectul mi-a transmis înaintea plecării o scrisoare amabilă care menționa: Prefeitura do Municipio de Bauru Gabinete do Prefeito TIDEI DE LIMA, Prefeito Municipal de Bauru, Estado de Sao Paulo, no uso de suas atribuicoes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din fier forjat, ce mai Înseamn) locurile sfinte? Ajungem curând la discuții despre problemele contemporane. Arhiepiscopul este chemat la telefon; se scuz) În dou) limbi și, când se Întoarce, ne spune c) a vorbit cu unul dintre prietenii s)i libanezi, care l-a sunat din Cipru sau din Grecia. Se așaz) și ne explic) faptul c) influența lui Yasser Arafat sl)bește În mod evident și este pe cale s) dispar). Arafat nu a fost În stare s) aplice modelul clasic
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Post și Internațional Herald Tribune. Arunc o privire peste titluri și privirea mi se Încețoșeaz). Inima a Început s)-mi bat) mai tare. Cobor În apartament s) v)d ce s-a Întâmplat cu ostaticii olandezi, cu cei englezi, cu libanezii, portughezii și angolezii. Citesc o carte extrem de captivant), publicat) În 1973: Aleksandr Blok: The Journey to Italy, de Lucy Vogal. Într-un episod al c)l)toriei lui, Blok scrie: „Simt nevoia s) le-o Împ)rt)șesc și altora
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
industria auto mondială. La cinci ani de când a plecat de la Renault pentru a deveni președinte al Nissan În Japonia, el este adulat pentru că a salvat o companie auto despre care toată lumea credea că nu Își va mai reveni niciodată. Cetățean libanez, Ghosn vorbește cinci limbi străine și este capabil să muncească 24 de ore din 24, șapte zile din săptămână. În 2004, la capitolul calitate, Nissan a căzut de pe locul 6 pe locul 11. Carlos Ghosn rezolvă problema În manieră caracteristică
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]