185 matches
-
reușește să „își facă datoria”, ci se constituie într-un punct de fixație care pune în lumină o intensă suferință psihică și corporală. Faptul cel mai interesant este că intervenția terapeutică punctuală permite anularea fixației, precum și o redemarare a evoluției libidinale a subiectului. Putem presupune că, în absența unei cure adecvate, evoluția acestui caz ar fi degenerat în constituirea unui caracter anal, poate chiar a unei nevroze obsesionale, cu întregul său cortegiu de mecanisme de apărare mai rigide, între care formațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sublimarea. El recunoaște acest lucru într-o scrisoare din 1937 către Marie Bonaparte, admițând totodată posibilitatea unei sublimări parțiale a instinctului de distrugere (Jones, 1957/1975). Cu câțiva ani mai înainte (1930/1995), Freud semnalase eventualitatea unui transfer al componentelor libidinale narcisice, agresive și chiar erotice în activitatea profesională și utiliza termenul sublimare în legătură cu sadismul „omului cu lupi” (1918/ 1979). Fenichel (1945/1953) reia această ipoteză, făcând o apropiere între pulsiunile pregenitale și pulsiunile agresive, iar Flournoy (1967) indică faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aceste teme. În fiecare dintre aceste cazuri, esențialul non-istoric, arhetipal este în joc. Această raportare la destin poate fi remarcată, de asemenea, în dezvoltarea ludicului. Jocuri de noroc, bineînțeles, și diversele loterii o dovedesc. Sumele cheltuite sunt importante și investiția libidinală este departe de a fi neglijabilă. Dar și jocuri de roluri și alte jocuri video pentru care se cheltuiesc timp și bani fără măsură. Ca ilustrare, putem trimite la succesul în SUA al jocului Grand Theft Auto și la fascinația
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Ar trebui să o trimită să se spele înainte să se bulească. De fapt, pe toate le-a ochit Marian, afară de una slabă, schiloadă, nu face acte umanitare cu aia. Altfel, n-are criterii. Tot ce mișcă. Râul, ramul, relație libidinală cu întregul univers. Mai ales cu doamna Aduța, căreia i-ar recomanda să-și ia niște chiloți cu pulă să stea mereu cu ceva tare înăuntru. Stă pe calorifer și își privește haremul. Mascul dominant. Din cauza unora ca ăsta expresia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vom deveni cetățeni ai Europei, aceste două modele de politiciene vor tinde spre „banalizare”. Dacă vom fi amânați, ele vor fi supuse strategiei „mioritice” de distrugere a termenului deranjant de comparație. Text publicat în 22, decembrie 2005 România senzuală Atracția libidinală, alunecând spre atracție libidinoasă este o caracteristică ascunsă și transpartinică a unor politicieni români. Dacă s-ar mulțumi cu manifestarea privată a acestui comportament, nu le-am duce grija fiindcă nu ar fi de interes public. O astfel de atracție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
a acestui comportament, nu le-am duce grija fiindcă nu ar fi de interes public. O astfel de atracție poate însă deveni politic relevantă și, odată cu aceasta, o problemă de interes public. Voi da două exemple, unul în care atracția libidinală devine criteriu de vot și altul în care aceeași atracție devine strategie electorală. O femeie foarte inteligentă, cultivată și foarte atrăgătoare, membră a unui consiliu local din Moldova ne povestea prin 2001 cum reușește să-și treacă propriile proiecte ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
număr include o mare diversitate de cazuri, unii afirmând că au avut mai multe sute de parteneri. Escalada pornografiei, vagabondaj frenetic al trupurilor, backrooms, activități sexuale online, chat-rooms, eșanjism, sex group, un cutremur dionisiac ar fi pe cale să zdruncine domeniul libidinal, nu fără imense divergențe de apreciere: sufletele poetice deplâng comercializarea erosului și epuizarea discursului sentimental; ceilalți se felicită pentru dezvoltarea unui erotism irezistibil, a orgiei libidinale în plină efervescență. Un hedonism bine temperattc " Un hedonism bine temperat" Dacă este de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
online, chat-rooms, eșanjism, sex group, un cutremur dionisiac ar fi pe cale să zdruncine domeniul libidinal, nu fără imense divergențe de apreciere: sufletele poetice deplâng comercializarea erosului și epuizarea discursului sentimental; ceilalți se felicită pentru dezvoltarea unui erotism irezistibil, a orgiei libidinale în plină efervescență. Un hedonism bine temperattc " Un hedonism bine temperat" Dacă este de netăgăduit că societatea de hiperconsum este însoțită de o pornografie exacerbată, de practici frenetice, de vagabondaj libidinal, toată problema constă în a ști până unde și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
se felicită pentru dezvoltarea unui erotism irezistibil, a orgiei libidinale în plină efervescență. Un hedonism bine temperattc " Un hedonism bine temperat" Dacă este de netăgăduit că societatea de hiperconsum este însoțită de o pornografie exacerbată, de practici frenetice, de vagabondaj libidinal, toată problema constă în a ști până unde și în ce proporții. Avem realmente de-a face cu un formidabil seism, așa cum pare să indice evoluția paroxistică a hard-ului? Să-i trezim la realitate pe heralzii lui Dionysos: nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ar compune într-adevăr un tablou cutremurat de orgiasmul dionisiac. Pe de o parte, sexul se exprimă din ce în ce mai paroxistic; pe de alta, comportamentele cotidiene sunt foarte puțin transgresive și puțin înclinate spre desfrâu. Exces iconic în domeniul sexului, dar moderație libidinală la nivelul maselor: cu excepția câtorva minorități, logicile excesului rămân cantonate la nivelul imaginilor șial discursului. Hipertrofiat în ce privește imaginarul și simbolistica, libidinalul s-a autolimitat și este, de fapt, „cuminte” în realitate. Orgie a reprezentărilor, dar ordine și cumpătare în moravuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
alta, comportamentele cotidiene sunt foarte puțin transgresive și puțin înclinate spre desfrâu. Exces iconic în domeniul sexului, dar moderație libidinală la nivelul maselor: cu excepția câtorva minorități, logicile excesului rămân cantonate la nivelul imaginilor șial discursului. Hipertrofiat în ce privește imaginarul și simbolistica, libidinalul s-a autolimitat și este, de fapt, „cuminte” în realitate. Orgie a reprezentărilor, dar ordine și cumpătare în moravuri: procesul de civilizare a erosului continuă deasupra supralicitării pornografice. Nici orgiastic, nici puritan: modelul dominant rămâne acela al unui hedonism temperat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Catherinei M. furnizează o perfectă ilustrare a erosului paradoxal hipermodern. Nimic n-ar fi mai fals decât să se interpreteze succesul cărții ca semn al vreunei nevoi orgiastice de masă; majoritatea cititoarelor au asimilat-o pe autoare cu o excepție libidinală, un „animal bizar” căruia nu-i împărtășesc nici gusturile, nici practicile, considerate antierotice, triste, insipide prin tehnicismul cantitativ, golite de orice dimensiune afectivă sau complice. Să nu căutăm un efect de oglindă acolo unde nu există; dimpotrivă, ceea ce explică, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
trupurilor. Imaginarul fără limite face furori, dar practicile rămân masiv rezervate. Sex, iubire și narcisismtc "Sex, iubire și narcisism" În acest punct al analizei, câteva întrebări se impun în cel mai firesc mod cu putință: cum se explică această „moderație” libidinală? Cum se face că, într-o societate hipersexualistă, vagabondajul trupurilor nu este mai răspândit? De ce viața sexuală a majorității oamenilor rămâne puțin tentată de exces? Să fie vorba de un declin al ideologiei emancipării corpului? Frica de sida? Fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de fenomen marginal sau periferic. În epoca invidualismului narcisic, se afirmă cu o vigoare întețită exigența calității în relațiile intime, aceasta reclamând atât proximitate comunicațională, cât și recunoaștere și valorizare subiectivă. Nu un proces de disoluție a Eului în confuzii libidinale anonime, ci, dimpotrivă, afirmarea sa tot mai exigentă în relația cu celălalt. În ciuda permanentei incitații la excese, Narcis a câștigat partida cu Dionysos. Nopți de beție și zile de sărbătoaretc " Nopți de beție și zile de sărbătoare" Deși antidionisiacă, societatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
lui homo sexualis la homo consomator emancipat de sub imperiul vechilor tradiții represive nu s-a efectuat decât sub presiunea noilor canoane colective generatoare de conformism și de temeri, de „competiții contaminate de anxietate” și de „preocupări angoasante”43. Dacă subiectul libidinal modern beneficiază de o slăbire a interdicțiilor tradiționale, el nu este în mai mică măsură orientat de noi modele standardizate, cum ar fi obligația de a se arăta liber de a atinge un maximum de plăcere, de a fi la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
plăcere proslăvit de generația rebelă a devenit o somație, o „corvoadă”47, un fel de productivism al plăcerii asemănător, în principiu, celui care organizează domeniul industriei. Și tot așa cum economia liberală dă naștere stresului rezultatelor și angoasei șomajului, noua economie libidinală generează, în mare, panica eșecurilor și a fiascoului, frica de a fi un subdotat al carnalului, de a nu semăna cu Superman (Superwoman) în amor. După timpul transgresiunii, cel al transformării lui Eros în marfă; după vârsta păcatului, cea a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
vorba înainte de toate este exprimarea noilor pretenții la fericirea individuală. De ce să vorbim despre dictatura orgasmului, când miza e trăirea unei sexualități neatrofiate, împlinite? Oare nu în asta constă principala ei valoare? Contrasensul sare în ochi: ceea ce structurează noua cultură libidinală nu este dictatul cantitativ, ci preocuparea pentru calitatea momentelor trăite. Dacă această analiză e justă, revoluția sexuală trebuie interpretată ca una dintre forțele care au servit nu atât la lansarea pe orbită a stahanovismului libidinal, cât la promovarea imaginarului calității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ochi: ceea ce structurează noua cultură libidinală nu este dictatul cantitativ, ci preocuparea pentru calitatea momentelor trăite. Dacă această analiză e justă, revoluția sexuală trebuie interpretată ca una dintre forțele care au servit nu atât la lansarea pe orbită a stahanovismului libidinal, cât la promovarea imaginarului calității vieții oamenilor. Mizerie sexuală și plăcere senzualătc "Mizerie sexuală și plăcere senzuală" Bilanțul prezentat de diverși observatori ai erosului contemporan nu este deloc îmbucurător. Unii semnalează „declinul lui Eros”; alții vorbesc de o sexualitate narcisică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
în care ființele sunt disperate, deprimate, frustrate, singure în fața dorințelor din ce în ce mai puțin satisfăcute. Mizerie sexuală și afectivă care ține de alinierea ordinii erotice la ordinea economică. Așa cum liberalismul economic generează o nouă sărăcie, liberalismul sexual dă naștere unui neopauperism atât libidinal, cât și afectiv. În acest univers hiperconcurențial, doar unii profită de pe urma liberalizării moravurilor, cei mai numeroși fiind condamnați la izolare, la frustrare, la a se rușina de ei înșiși. Ca și cum „oroarea economică” n-ar fi de-ajuns, ea e dublată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
acest univers hiperconcurențial, doar unii profită de pe urma liberalizării moravurilor, cei mai numeroși fiind condamnați la izolare, la frustrare, la a se rușina de ei înșiși. Ca și cum „oroarea economică” n-ar fi de-ajuns, ea e dublată acum și de oroarea libidinală 61. La urma urmelor, individualismul și liberalismul cultural n-au făcut decât să izoleze tot mai mult oamenii, să-i facă egocentrici, incapabili să aducă fericire celuilalt. Departe de a favoriza bucuria simțurilor, revoluția sexuală a provocat o formidabilă dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
sexuală nu încetează să dezmintă triumfalismul sondajelor și al promisiunilor de satisfacere a simțurilor. În cele din urmă, suntem martorii nu atât ai eșecului revoluției sexuale, cât ai limitelor categoric de nedepășit pe care le întâmpină proiectul politic de împlinire libidinală universală. A fost o iluzie să se creadă că el putea să progreseze la infinit, să înainteze neîntrerupt, ireversibil, pretutindeni, către fericirea erotică. În societățile individualiste în care viața s-a eliberat de obligațiile colective, excluderile, frustrările și insatisfacțiile nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cicatrizează rănile timpului se numește religie, știința care ne face să conviețuim cu rănile noastre se numește filosofie" (Octavio Paz, Dubla flacără, Humanitas, București, 1993). Fără acestea două, economia nu e decît vînare de vînt. 3.2. VALOAREA-SPIRIT ȘI ECONOMIA LIBIDINALĂ Paul Valéry remarca, în 1939, o decădere spirituală pe cale de a se generaliza. Se știe ce a urmat. La sfîrșitul secolului trecut, Jacques Derrida constata același lucru, vorbind despre lumea obscenă, despre "televiziunea pulsională" care creează "telerealitatea" și despre un
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de control. Contemporani cu Valéry, și Walter Benjamin sau Sigmund Freud vedeau, începînd cu noile tehnologii ale comunicațiilor, o nouă istorie a conștiinței (și a inconștientului, desigur), generînd o nouă dezvoltare a capitalismului, în jurul figurii consumatorului, un soi de economie libidinală, cum o numește Bernard Stiegler, ce canalizează dorințele și cerințele într-un mod tot mai totalitarist. Benjamin vorbea chiar despre o "estetizare totalitară a politicii", la fel cum astăzi am putea vorbi la fel despre o estetizare totalitară a economiei
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
la fel cum astăzi am putea vorbi la fel despre o estetizare totalitară a economiei, incluzînd noile tehnologii de control și de "fabricare" a unui nou "rege" consumator, o nouă organizare a producției de dorințe, un nou episod al economiei libidinale. Cum spuneau Max Weber și Marcel Gauchet, lumea a fost dezîncîntată, sau dezvrăjită. Astfel că marele distrugător de mituri, "în numele adevărului", Lucian Boia, a ajuns să declare senin că nu știe cum se vindecă rănile istoriei, poate că viitorul se
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sau Habermas) au numit-o reificare a rațiunii. Se remarcă în epoca noastră nivele extrem de scăzute ale valorii-spirit, atingînd limite extreme, de unde necesitatea unei schimbări, a inventării unui nou spirit al capitalismului, pe măsura scăderii tendențiale a dorințelor, principala energie libidinală a actualului sistem, care-i exploatează pulsiunile, fenomen periculos și exploziv. Prin urmare, capitalismul are nevoie de un nou spirit pentru a supraviețui, deși nu are încă o alternativă credibilă. Capitalismul trebuie să se deschidă către valorile spiritului și să
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]