101 matches
-
controverse a stârnit subiectul operei. Desigur că Verdi fusese obișnuit cu presiunile și abuzurile cenzurii, dar subiectul operei s-a dovedit în final a genera cel mai controversat conflict din toată cariera compozitorului. Teatrul Sân Carlo a propus un nou libretist, un nou titlu și o alta locație a acțiunii: Adeglia degli Adimari în Florența secolului 14, cu o schimbare corespunzătoare a personajelor. A fost picătură la pahar. Verdi nu era dispus să distorsioneze opera în întregime, așa cum îi cerea să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Dar a trecut nu mai puțin de o decadă până când Verdi s-a decis să facă acest lucru. În acel moment Piave era prea bolnav pentru a mai putea colabora cu Verdi. În Decembrie 1868 Verdi a apelat la ajutorul libretistului Antonio Gislanzoni. El a refăcut ultima scenă și a operat mai multe modificări în partitura. Cele mai importante modificări au fost: o uvertura/* mai extinsă, o re aranjare a scenelor în ultima parte a actului III, care acum se termină
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
le Grand Inquisiteur: M. David Versiunea revizuită în 4 acte, cu adăugiri la libretul francez a lui Camille Du Locle (traducerea în italiană realizată de Angelo Zanardini bazată pe traducerea versiunii originale realizată de către Achille de Lauzières), cu completări ale libretistului Antonio Gislanzoni, a fost pentru prima dată reprezentată la Teatro alla Scală din Milano, la data de 10 Ianuarie 1884 în următoarea distribuție: Don Carlo: Francesco Tamagno; Elisabetta di Valois: Abigaille Bruschi Chiatti; Eboli: Giuseppina Pasqua; Rodrigo: Paul Lhérie; Filip
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Pentru a treia oară Verdi a fost dezamăgit la Paris. În anii care au urmat, Verdi a suferit multe tragedii personale - îndelungatul sau susținător, un al doilea tata pentru compozitor Antonio Barezzi, a murit în Iulie 1867. Apropiatul sau colaborator, libretistul Francesco Maria Piave, a suferit un accident vascular cerebral care l-a ținut într-o stare vegetativă încă 9 ani. În 1968, Rossini campionul operei italiene, a trecut și el în eternitate. Verdi a încercat să aranjeze un Requiem la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Nitteti, a constituit o sursă majoră pentru intrigă libretului operei Aida. Din corespondență lui Verdi cu Ghislanzoni rezultă clar că Verdi a jucat un rol foarte activ în elaborarea libretului, făcându-i adesea pe plac, dar și dirijăndu-l pe respectatul libretist în direcția pe care compozitorul 415 o dorea. Verdi a fost cel care a venit cu ideea că în actul IV al operei Aida scenă să fie împărțită în două secțiuni. Premieră de la Cairo a fost inițial programată în Ianuarie
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
din scrisoarea către Leôn Escudier, tradusă de L.A. Sheppard). Capodoperă lui Verdi, Otello, a necesitat din partea compozitorului aproape o decadă de efort creator. Așa cum proclama inscripția așternuta în grabă pe partitura de către Verdi, lucrarea constituie un omagiu adus sie însuși, libretistului Arrigo Boito și lui Shakespeare în aceeași măsură. Istoria colaborării dintre cele două genii, Verdi și Boito, nu trebuie omisa sau ocolita ca fiind irelevanta pentru capodoperă care este opera Otello. Verdi era convins de faptul că Boito reprezenta un
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
le transpune în muzică nu au avut prea mult succes - prima versiune a operei sale Mefistofeles soldăndu-se în 1868 cu un fiasco, desi versiunii sale revizuite din 1875 i-a mers mai bine. Oricum, el a devenit un foarte căutat libretist (ex.: el a scris libretul pentru opera La Giocconda de Ponchielli sub pseudonimul Tobia Gorrio) și dovedise o asemenea capacitate încât Ricordi plănuise să atragă asupra lui bunăvoință lui Verdi. În gândirea lui Ricordi cheia reconcilierii lor era Shakespeare. El
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Giocconda de Ponchielli sub pseudonimul Tobia Gorrio) și dovedise o asemenea capacitate încât Ricordi plănuise să atragă asupra lui bunăvoință lui Verdi. În gândirea lui Ricordi cheia reconcilierii lor era Shakespeare. El i-a scris lui Giuseppe Adami, unul din libretiștii lui Puccini:” Ideia operei s-a înfiripat în cursul unui dineu între prieteni, când am avut șansa să deturnez discuția spre Shakespeare și Boito. La menționarea piesei Otello l-am văzut pe Verdi scrutăndu-mă cu suspiciune și interes...În ziua
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Compusă în cursul celui de al optulea deceniu al existenței sale, Verdi a reușit să demonstreze criticilor că el putea să compună cu o mare vioiciune a spiritului, aproape cu aceeași subtilitate precum Mozart. Verdi era conștient că numai un libretist precum Boito, de o înaltă clasa intelectuală, ar fi putut transpune toate nuanțele proprii lui Shakespeare în așa fel încât să facă din Nevestele vesele un mediu operistic. Pentru Verdi esență comicului în Falstaff constă în a-l face pe
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
sau că a aruncat o turmă de porci demonici de pe înălțimile Gerasei în lacul Tiberiada, situat la ... cincizeci de kilometri distanță, ne vine să credem că Marcu și Matei, ca să nu mai vorbim de Ioan, au fost tot ce vreți, libretiști talentați, parolieri percutanți, în sfârșit orice, dar numai martori oculari direcți nu. Dacă nu cumva tovarăși de drum care, odată ajunși la destinație, au uitat harta locurilor pe unde au trecut. Înțeleg perfect că evangheliștii nu vizau nici premiul Goncourt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de origine română. Tema lucrării este o evocare a luptei între cei doi poli de putere care au dominat Europa începutului de mileniu II, respectiv confruntările dure între Henric al IV-lea și Papa Gregorio al VII-lea. De altfel, libretistul, în persoana scriitorului italian Renzo Barazzoti, în vârstă de 83 de ani, prezent la premieră - cu care am discutat -, a mărturisit că a fost cucerit de această temă (care, pe alte planuri, este prezentă și în zilele noastre). Din distribuția
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
In această ediție, Festivalul Internațional Shakespeare a inclus, pentru diversifi-care, și premiera Operei Naționale București cu "Macbeth" de Verdi, dând un plus de rezonanță evenimentului. Pe scena noastră lirică "Macbeth" este o premieră absolută. Fascinat de Shakespeare, Verdi îi scria libretistului său: "această tragedie este una dintre cele mai mari creații umane! Dacă noi nu putem face un lucru mare, să încercăm cel puțin să facem ceva ieșit din comun." Încercare plină de riscuri: transpunerea în muzică a unui asemenea subiect
Un posibil succes de public? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/8431_a_9756]
-
montări și viziuni regizorale. Este un prilej pentru comentarea câtorva interpretări regizorale privind relația dintre personajul titular al operei, pe de-o parte, și, pe de alta, Sfinx-ul, acest personaj misterios, această "fiică a destinului", cum o denumesc autorii, libretistul Edmond Fleg - unul dintre literații importanți ai Franței în sfârșitul de secol XIX, în primele decenii ale secolului trecut - și George Enescu însuși. Firesc, relația dintre Oedipe și Sfinx este imaginată și construită de către regizor, de către autorul spectacolului. Față de textul
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
emițător-receptor pentru ilustrarea mecanismului de funcționare al teatrului liric. Pe parcursul procesului de comunicare (figura 1), se delimitează șapte etape cărora le corespund versiunile operei (V1-V6) cu grade tot mai mari de determinare a variabilelor. Acesta începe atunci când emițătorii (compozitorul și libretistul) prelucrează anumite elemente din realitate formând prima versiune a operei (V1). Pentru a putea fi transmisă prin canalul reprezentat de partitură, aceasta va fi codificată (V2). Codul constă în text și notație muzicală. În continuare, partitura este preluată de către transmițători
Particularit??i ale teatrului liric by Raluca Pa?cal?u () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
captivante atunci când regizorul caută și găsește un sens scenic nou, când direcționează relația muzică-libret către o inedită imagine plastică ce pune în valoare noi orizonturi ale raporturilor dintre valoarea muzicală a sunetului și dramaturgia gândită de autori, de compozitor, de libretist. O asemenea căutare am reținut în cazul tânărului regizor Rareș Zaharia, autorul celei mai recente montări a operei bucureștene cu "Don Pasquale" de Gaetano Donizetti. Este prima montare a autorului; este o montare de promițător debut de carieră în teatrul
Opțiuni în regia de operă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7046_a_8371]
-
înțeles atunci - eram tânăr absolvent al Conservatorului bucureștean - că în lumea operei fraza muzicală intonată vocal, susținută orchestral, trebuie să-și găsească un specific echivalent scenic, că acesta trebuie să devină parte integrantă a situației muzical-dramatice imaginate de compozitor, de libretist. Am înțeles că regizorul de operă devine un coautor al spectacolului, un coautor care are menirea de a descoperi sensurile intime ale relației imaginate de compozitor, de libretist. Am înțeles atunci că nu este moral ca dramaturgia muzicală a unei
Opțiuni în regia de operă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7046_a_8371]
-
trebuie să devină parte integrantă a situației muzical-dramatice imaginate de compozitor, de libretist. Am înțeles că regizorul de operă devine un coautor al spectacolului, un coautor care are menirea de a descoperi sensurile intime ale relației imaginate de compozitor, de libretist. Am înțeles atunci că nu este moral ca dramaturgia muzicală a unei opere să devină un simplu pretext al unor alte plăsmuiri scenice care să anuleze - eventual să contrazică - sensul inițial al lucrării. Există partituri muzical dramatice care pot fi
Opțiuni în regia de operă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7046_a_8371]
-
sa Clytemnestra, și Oedip, fiul regelui Laios al Thebei, devenit, prin voința neînduplecată a zeilor, ucigaș al tatălui și soț al mamei sale, și ajungând în final să se autopedepsească prin orbire pentru faptele cumplite săvârșite fără voia sa. Poetul libretist îi face să se întâlnească, sub ochii "corului" antic, într-un oraș fără evenimente, ca doi "străini", care urmează să-și mărturisească fiecare obsesiile, proiectele, întrebările, caracterizându-se în chip contrastant: în timp ce Oedip rostește un discurs de cuceritor și războinic
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
a studiat engleza la Manchester University și a intrat în armată în 1940. După demobilizare, a predat mai mulți ani, dar în 1959, diagnosticat cu un cancer la creier, s-a hotarât să își dedice viața scrisului. Romancier, dramaturg, compozitor, libretist, eseist, semantician, traducător si critic, totul ține la el de paradox. Ediția de față din Portocala mecanică (A Clockwork Orange, 1962), revizuită după manuscrisul original din 1961, analizat în paralel cu mai multe ediții ale romanului, cuprinde fragmente inedite din
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
într-o quasi-actualitate, cea a anilor �60 ai secolului trecut. Dimensiunea cosmică a luptei lui Oedipe cu destinul, a relației cu Sfinxul este demitizată și coborâtă la nivelul spațiului convențional, aproape de derizoriu, așa cum nu au imaginat-o George Enescu și libretistul său, Edmond Fleg. Sfinxul - apariție cu alură de femeie fatală purtând o superbă rochie neagră din garderoba de cabaret a anilor �40 - se străduie a-l devora la propriu pe eroul dramei tăvălindu-l într-un acces de furie și
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
premierele de „Oedipe” de George Enescu (rolul Jocasta), „Ion Vodă cel Cumplit” de Gheorghe Dumitrescu (rolul Marica Doamna) și rolul titular din „Doamna Chiajna” de Nicolae Buicliu în care Elena Cernei a realizat o triplă performanță în premieră absolută fiind libretist, regizor și interpret titular al unei noi opere. După încheierea oficială a carierei artistice, Elena Cernei a continuat să fie activă în concerte și recitaluri până chiar cu șase luni înaintea plecării de pe această lume. S-a dedicat profesoratului, concursurilor
Elena Cernei ?i arta sa ?n timp by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83460_a_84785]
-
a lăsat antrenat în conflicte interne acute, care au dus la eliminarea sa. Subiectul l-a atras pe Eugène Scribe, dramaturg la modă în secolul 19 și a fost pus pe muzică de Auber. În căutarea unui subiect pentru Verdi, libretistul Antonio Somma prelucrează materialul, îmbogățindu-l și cu alte ingrediente decât conflictul politic: pasiune, gelozie, iubire nefericită, prietenie, scene de „horror” romantic; din adevărul istoric a păstrat și unele detalii ca de pildă întâlnirea eroului cu o prezicătoare cunoscută sau
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
început ale secolului al XVIII-lea, în culisele Comediei Franceze. Câteva personaje - inclusiv eroina principală, Adriana, o celebră actriță - aparțin istoriei reale a epocii. Altele aparțin imaginației autorilor francezi ai piesei de teatru, lui Eugene Scribe, lui Ernest Legouvé, sau libretistului italian. Opera a fost compusă în primii ani ai secolului trecut, imediat după moartea lui Verdi și după premiera operei Tosca, de Puccini. Linia melodică larg desfășurată a unora dintre arii amintește de conductul vocalității de tip verdian; dar dinamica
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
oameni precum Marx, Jean Jacques Rousseau, Marat, Saint-Just, oratori, scriitori excepționali, pornind În viață fără capital În afara capitalului mintal și ajungând să aibă o influență imensă. Și la toți ceilalți, avocați mărunți, cititori, fanfaroni, pamfletari, oameni de știință amatori, boemi, libretiști, ghicitori, șarlatani, paria, bufoni. Un avocat de provincie nebun care a cerut capul regelui și l-a și căpătat. În numele poporului. Sau Marx, un student, un tip de la Universitate, scriind cărți care cuceresc lumea. Chiar a fost un jurnalist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
clubului sportiv, urmăream șirul platformelor mobile care traversau piața, Împodobite cu flori și drapaje și aclamate de o mulțime exuberantă, al cărei zgomot aproape că sufoca setul de piese de Gilbert și Sullivan(##notă - Sir William Schwenck Gilbert (dramaturg și libretist britanic) și Sir Arthur Seymour (compozitor britanic), care au colaborat la crearea unei serii de opere bufe.##) transmise la difuzoare pe tot traseul parăzii. Un nor de petale și confetti stăruia În aer pe deasupra capetelor de petrecăreți, susținut de răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]