101 matches
-
Bouffes-Parisiens" din Paris. Libretul este semnat de celebrul tandem Hector Crémieux / Ludovic Halévy. Ideea inițială i se datorează probabil lui Halévy, dar libretul ulterior, care a stat la baza reprezentației, e scris aproape în întregime de Crémieux. Se pare că libretiștii Ludovic Halévy și Hector Crémieux concepuseră încă din 1856 un libret comic pe tema salvării Euridicei din infern, la îndemnul lui Offenbach care dorea în fine să prospere cu teatrul de varietăți "Les Bouffes-Parisiens", pe care-l conducea din 1855
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
piele de tigru veritabilă, mai mulți compatrioți germani l-au asediat pe Offenbach cu cereri de bilete gratuiite, a apărut un portărel care dorea să sechestreze bunurile compozitorului, care nu mai avea lichiditate, a apărut o scrisoare prin care un libretist anonim, respins de Offenbach, amenința perturbarea reprezentației, interpretul de flaut piccolo s-a îmbolnăvit și a lipsit în seara premierei, în fața teatrului a fost avariată o conductă de gaze și redactorul șef de la "Figaro", Villemessant, î-a cerut lui Offenbach
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
Acțiunea era în noua prelucrare des întreruptă, de pildă de dansul elevilor la conservator, de baletul orelor în Olimp sau de cel al muștelor în Infern. Muzica de balet compusă cu această ocazie nu a mai atins nivelul compozițiilor inițiale. Libretiștii versiunii originare adăugară piesei încă un act, extinzând numărul tablourilor de la patru la doisprezece și prevăzând un număr mult mai mare de personaje. Piesa a fost până la urmă reprezentată cu ajutorul a 120 membri de cor și a unui corp de
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
la Teatrul Francez și datorită presei favorabile pieselor sale Offenbach a reușit în vara lui 1855 să închirieze teatrul, pe care l-a numit "Les Bouffes-Parisiens". Cu ocazia inaugurării teatrului pe data de 5 iulie a început colaborarea compozitorului cu libretistul Ludovic Halévy (1834-1908), nepotul compozitorului Frommental. Tânărul, care era pe atunci un necunoscut, a conceput un prolog umoristic pentru seara inaugurării. Primele reprezentații pe scena de la Bouffes-Parisiens, mai ales opera bufă "Cei doi orbi", au avut un ecou negativ în
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
care adusese prejudicii financiare serioase instituției, compozitorul nu a ezitat să dea în judecată teatrul înființat de el însuși. De o nervozitate excesivă se plânge pe vremea aceea chiar Offenbach atunci când își cere, bineînțeles cum grano salis, scuze în prealabil libretiștilor săi pentru eventuale jigniri. Sănătatea îi era în general șubrezită. Suferind de gută, el se deplasa de obicei și pe distanțe scurte cu trăsura. Căsnicia cu Herminie a fost, se pare, fericită. Perechea avea deja patru fiice atunci când i s-
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
îi lipsesc acum cu desăvârșire accentele sarcastice. Opera bufă "Barbă-Albastră", a cărei premieră a avut loc în 1866, este chiar caracterizată pe alocuri de o atmosferă sumbră. Cu "La Vie Parisienne" (Viața pariziană) Offenbach s-a dedicat împreună cu perechea de libretiști Meilhac/Halévy pentru prima oară unui subiect contemporan, ilustrând muzical scene din viața orașului luminilor cu frivolitate, însă din nou fără o critică prea incisivă la adresa societății burgheze. Premiera operei a avut loc pe data de 31 octombrie 1866 în
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
politic, compozitorul a cochetat în acel timp cu ideile moderat-liberale, fiind convins că își datorează doar celui de-al Doilea Imperiu faima și bunăstarea. Halévy nu a acceptat această atitudine. Convins de gravitatea evenimentelor, acesta a renunțat la activitatea de libretist de operete, astfel încât Offenbach a fost nevoit să recurgă la colaborarea cu libretistul Victorien Sardou pentru noul său proiect, cu un subiect antiradical. "Le Roi Carotte" are ca sursă de inspirație o povestire a lui E. T. A. Hoffmann, "Piticuț
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
își datorează doar celui de-al Doilea Imperiu faima și bunăstarea. Halévy nu a acceptat această atitudine. Convins de gravitatea evenimentelor, acesta a renunțat la activitatea de libretist de operete, astfel încât Offenbach a fost nevoit să recurgă la colaborarea cu libretistul Victorien Sardou pentru noul său proiect, cu un subiect antiradical. "Le Roi Carotte" are ca sursă de inspirație o povestire a lui E. T. A. Hoffmann, "Piticuț zis și Cinabru" ("Klein Zaches, genannt Zinnober"), și condamnă pericolele care pândesc în
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
prea indulgentă. Acest prim proiect inspirat de Hoffmann nu a mai fost finalizat în 1870, deoarece Offenbach și-a dedicat pe atunci timpul mai ales compozițiilor pentru opera bufă "Les Brigands", pe care însuși Halévy, care colaborase la ea ca libretist, a caracterizat-o ulterior drept lipsită de originalitate. Prins de nenumărate obligații, trebuind de pildă să dirijeze reprezentarea operei "La Grande-Duchesse de Gérolstein" la Nisa și să facă un turneu la Viena, Offenbach a căzut la pat în timp ce compunea opera
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Universală de la Philadelphia și de a susține acolo și la New York mai multe concerte. Obligat la aproape 60 de ani să depindă iar de diverse angajamente, Offenbach a fost în 1875 martorul succesului operei Carmen, datorat în parte foștilor săi libretiști Meilhac și Halévy. Nimeni nu se mai interesa acum de muzica lui, Parisul tocmai îl descoperea pe Bizet, publicul de operetă îl aclama la Viena pe Johann Strauß (fiul). Acesta din urmă devenise de curând cunoscut și la Paris iar
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Kálmán era un maestru al operetei vieneze devine evident din chiar vasta uvertură - o piesă minunată, al cărei gen de orchestrație va fi preluat și de primii ani ai filmelor musicale.În crearea și definirea muzicală a personajelor, Kálmán și libretiștii săi au urmat formula standard a Perioadei de Argint a operetei vieneze, perioadă începută efectiv cu Văduva veselă de Franz Lehár (1905) și terminată abrupt în anii ’30, când mare parte a forțelor creatoare a fost silită să părăsească Viena
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
sentimentale austriece cu ritmurile energice ale Ungariei natale. Opereta Contesă Maritza (creată în 1924) este una dintre cele mai îndrăgite operete ale lui Kálmán, multe pasaje muzicale fiind fredonate și astăzi. Rod al colaborării fructuoase dintre compozitor și echipa de libretiști Julius Brammer și Arthur Grunwald, subiectul - bazat pe Românul unui tânăr sărac de Octave Feuillet - cucerește prin verva și intrigă. Montarea acestei operete la TNO își propune să apropie spectatorul modern de frumusețile operetei clasice, a cărei valoare rezista în
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
imediat. Primul bariton care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet. Opera se inspiră din cele doua piese păstrate din ciclul de tragedii tebane ale lui Sofocle, Oedip la Colonos și Oedip rege. Libretistul operei a fost Edmond Fleg. Cariera internațională a operei a fost însă întreruptă de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, când, în 1940, Paris-ul a fost ocupat de armata germană. Opera și-a păstrat însă popularitatea în România
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
dulap în care păstra manuscrisele a circa 300 de melodii încă nepublicate, cu rugămintea de a le feri de autorități. Majordomul a făcut bani vânzând aceste manuscrise unor compozitori naziști mai puțin talentați. La Viena și în Ungaria, Abraham împreună cu libretistul Alfred Grünwald au continuat să producă operete, ultima fiind "Roxy und ihr Wunderteam" (Roxy și echipa ei minunată), în 1937, dar niciuna nu a mai avut succesul primelor sale producții. După Anschluss, Abraham a fugit în Franța și, de acolo
Paul Abraham () [Corola-website/Science/298318_a_299647]
-
(HWV 61) este un oratoriu în trei acte de Georg Friedrich Händel. Procesul creării oratoriului "" s-a putut reconstitui din crespondența compozitorului, cu libretistul Charles Jennens. Pentru anul 1745 Händel plănuise două oratorii. Muncă la primul dintre ele, "Hercule" a început pe 19 iulie 1744. Deja în 9 iunie îi scrie lui Jennens rugând-ul să-i trimită primul act pentru "Belshazzar". În ziua
Belshazzar () [Corola-website/Science/315748_a_317077]
-
balet. Opera a fost creată prin prelucrarea operei "I Lombardi alla prima crociata" și are - ca și originalul - 4 acte. Premiera (în limba franceză) a avut loc în ziua de 26 noiembrie 1847 la "Académie Royale de musique" din Paris. Libretiștii Alphonse Royer și Gustave Vaëz au tradus libretul original al lui Temistocle Solera, imaginând o nouă acțiune, în care personajele deveneau de origine franceză. Verdi a compus totodată multe noi părți, așa încât opera a fost acceptată ca piesă nouă, originală
Jérusalem () [Corola-website/Science/316723_a_318052]
-
viitorul) (1898), "Babes in Toyland (operetă)" (Copii în țara jucăriilor) (1903), "Mlle. Modiste" (Domnișoara Modiste) (1905), "The Red Mill" (Moara roșie) (1906) și "Naughty Marietta (operetă)" (Marieta cea neastâmpărată) (1910)). Acestor compozitori de operetă li s-au alăturat compozitorii și libretiștii britanici și americani din anii 1910, inclusiv P. G. Wodehouse, Guy Bolton și Harry B. Smith (spectacolele "Prințesa teatrului"). Urmând modelul lui Gilbert și Sullivan, ei au pavat drumul pentru munca de mai târziu a lui Jerome Kern, arătând că
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
carnaval italian la 26 decembrie 1831. Așa cum Bellini avea deja informația referitor la soliștii care vor evolua în rolurile principale, urma să găsească un subiect cât mai adecvat în prezentarea și exprimarea calităților vocale și actoricești a eroilor. Bellini împreună cu libretistul său Romani, citind în limba franceză tragedia Norma a lui Soumet, rămân fascinați de ea, și încep imediat lucrul asupra operei cu același nume. Acțiunea se petrece în trecutul îndepărtat al Galiei, cucerită și subjugată de romani În templul sacru
Norma (operă) () [Corola-website/Science/321319_a_322648]
-
(n.1 februarie 1874, Viena - d. 15 iulie 1929, Rodaun) a fost un dramaturg, libretist, poet, narator și eseist austriac. Rămâne un reprezentant de marcă al modernității vieneze, alături de Arthur Schnitzler, Karl Kraus, Robert Musil, etc. Hofmannsthal s-a născut la Viena, pe Landstraße, provenind dintr-o mamă austriacă aparținând clasei aristocrate și dintr-un
Hugo von Hofmannsthal () [Corola-website/Science/317483_a_318812]
-
titluri reprezentative din repretoriu, cântate de cei mai buni soliști ai momentului. S-a cântat din nou în capitala Franței, după aproape trei decenii, Oedipe-ul enescian, la prima dintre cele două reprezentații, pe 21 Mai 1963, aflându-se în sală libretistul Edmond Fleg. Celelalte două titluri alese pentru acest eveniment au fost Bărbierul din Sevilla și Cavalerul rozelor. Printre cei mai lăudați artiști români s-au numărat: Nicolae Herlea, David Ohanesian, Dan Iordăchescu, Elena Cernei, Zenaida Pally, Valentin Teodorian, Magda Ianculescu
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
Vasilcău Traian, născut la 2 aprilie 1969, RSS Moldoveneasca, sătul Viișoara, raionul Edineț, părinții—Varvara și Nicolae. este un poet, scriitor, eseist, traducător, libretist și textier de limbă română din Republică Moldova. Este cunoscut sub pseudonimul TRAIANUS sau TRAJANUS. Laureat al Premiului Național pentru Artă și Cultură pe anul 2016. Și-a făcut studiile la Facultatea de Istorie și Etnopedagogie a Universității Pedagogice de
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
aruncă în mare. Strabon menționează faptul că templul ei se situa la Neapolis, actualul Napoli, unde locuitorii celebrau jocuri gymnice în onoarea sa. Ea a dat și numele efemerei Republici Parthenopene, capitala fiind Napoli. Acest mit a inspirat mai mulți libretiști și compozitori care au făcut opere: Astronomul italian Annibale de Gasparis a denumit asteroidul descoperit de el (în 1850) 11 Parthenope.
Partenope () [Corola-website/Science/332842_a_334171]
-
după expulzarea lor din Napoli, prin așa-numitele "Fondo di separazione dei lucri" (de aici provine și primul său nume, "Teatro del Real Fondo di Separazione"). A fost inaugurat la 31 iulie 1779 cu reprezentația operei "L’infedele fedele" a libretistului Giovanni Battista Lorenzi și a compozitorului Domenico Cimarosa. Operele comice erau cântat în principal în toscană. După scurta perioadă a Republicii Napoletane, când a fost redenumit "Teatro Patria", teatrul a fost încredințat în 1809 impresarului Domenico Barbaja. Sub conducerea sa
Teatrul Mercadante () [Corola-website/Science/333335_a_334664]
-
ale tovarășilor de călătorie, dar el refuză acest subterfugiu în ceea ce îl privește și pune să fie legat de catargul navei. Nu dă înapoi în fața curiozității pericolului, chiar cu riscul de a înnebuni”. Dar eroul operei este diferit. Compozitorul și libretistul său, Giacomo Badoardo, se apleacă asupra întoarcerii eroului la Penelopa care așteaptă cu disperare venirea lui. Dar rațiunea de a fi a lui Ulisse este călătoria, plecarea... Monteverdi observă ca sub un microscop cum se petrece întoarcerea și consecințele pe
Tenorul liric Rolando Villazon continuă să cucerească scenele lumii by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105741_a_107033]
-
astfel parteneriatul creativ cu Chazelle și care, după ce a compus coloanele sonore pentru Whiplash și Guy and Madeline on a Park Bench, a avut de data aceasta sarcina de a crea un întreg univers muzical; Benj Pasek și Justin Paul, libretiști de pe Broadway nominalizați la Premiile Tony și Emmy, porecliți moștenitorii lui Rogers și Hammerstein în secolul al XXI-lea au fost responsabili cu versurile; Marius de Vries, producător muzical, cel care s-a ocupat de orchestrația din Moulin Rouge!, în
,,La La Land” unul dintre marii favoriți la Oscaruri, aduce magia în cinematografele noastre by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105893_a_107185]