546 matches
-
Pe crengi de salcâm, / somnoroase vrăbii, / aer fierbinte!“ „Păsările dorm, / zefirul stă, pe creangă; / cântă doar cucul!“ „Hărnicindu-ne / urcăm panta vieții; / dar, coborâm greu!“ etc. Sunt sute de asemenea constatări, fără nici o valoare lirică. Foarte rar apare câte un licăr de poezie, dar și acela ține de un mod romanțios de a privi viața, de multă vreme căzut în desuetudine. Printr-o coincidență, tot în aceste zile a apărut la Arena originalul volum SMS-uri de dragoste, realizat și prefațat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu ne vine deloc să râdem identificând coincidența dintre primele patru litere ale cuvântului „viziune“ și primele patru litere ale cuvântului „vizigoți“. Se mai putea apela la „vizir“, la „vizitator“, dar care ar fi fost poanta? Rareori descoperim câte un licăr de umor în cartea lui Laurențiu Orășan. Tot aducând în discuție cuvinte care încep cu „vizi“, autorul explică la un moment dat, cu o seriozitate de om de știință, că noi, geto-dacii, am fost superiori vesticilor prin faptul că nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
am oprit din citit, întrerupt fiind de o cerșetoare sărmană, care se apropiase pe nesimțite de mine. Avea hainele numai zdrențe și o față chinuită. Se vedea limpede 76 Rareș Tiron că era decăzută moral, căci avea în privire acel licăr sfâșietor de tristețe și de suferință, care știe să înmoaie inima omului îndată, iar asta m a mișcat cu tărie și m-a înduioșat. Mi-a întins mâna spre a-i da ceva, iar eu n-am tut să-mi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în spiritul celei mai strânse și mai bine fundamentate prietenii, Victor acceptă negreșit, fără împotrivire. Este bine uneori să te oprești și să te gândești la ceea ce a făcut destinul, de-a lungul existenței tale, pentru tine și, cu un licăr cât de mic de prețuire și de recunoștință în inimă, să îi mulțumești. Și asta, ei bine, ar fi trebuit să facă și eroul meu, căci drumul acela, pe care l-a făcut la azilul de nebuni, constituie doar intriga
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nici măcar tot timpul, ci doar câteodată... Prin urmare, nu de acest tip de glorie am eu nevoie, ci ceea ce îmi doresc eu este ca, pentru roadele muncii mele dobândite prin atâta trudă, tuturor celorlalți să li se nască acel minunat licăr de admirație și de prețuire-n gând și-n inimă, care nu se scandează niciodată, dar care, din respect și din stimă, te face, fără să vrei, să te ridici supus în picioare și să-ți descoperi capul. Abia aceasta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Legea, au ieșit, de fapt, de sub Lege. Ia din ortodoxie calea, metoda... oricum, important este ceea ce faci tu, nu ce fac ceilalți. Bart păru să cadă pe gânduri și nu mai spuse nimic. În ochii lui Arm se văzu un licăr de mulțumire și mâna ei delicată se mișcă încet peste creștetul apostatului pocăit, apoi alunecă în jos și se opri la nasturii cămășii lui, pe care începu să-i descheie încet, privindu-l în ochi. Akasha În ziua aceea de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
scoată și să așeze frumos pe tăblia mesei mai multe brățări fine și lucitoare. Bart articulă cu un glas pocăit câteva cuvinte de scuză și ea se prefăcu că nu-l aude, dar în ochi i se putu vedea un licăr de satisfacție. Ai uitat că ți-am promis mai demult să-ți arăt brățările mele, mama ta de jurnalist distrat ce ești, dar eu n-am uitat, iată-le pe cele care-mi sunt mie cele mai dragi..., vorbi ea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
făcându-i semn să intre, să crape tot târgul. După ce-l vedea trecând, se liniștea dintr-odată. Uneori și Vânătorul de lupi albi se gândea la Donna Iulia. Considerase totul sfârșit, dar odată, salutând-o, deslușise în ochii ei un licăr. Poate i se păruse. S-au întâlnit, față în față, pe la jumătatea lui decembrie. Donna Iulia iarăși nu a înțeles spusele Vânătorului. Acesta a zis ceva despre datorie și singurătate. Despre bărbați și femei, cam așa. Ea privea spre căciulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
casei, cănd / Cu-n cântec sufletelor noastre face vânt." (Paul Antschel/ Celan, Die Geisterstunde/ Ceasul duhurilor) Sau, vom recunoaște tonalitatea eminesciana: "Vrej verde infinit de iederi crește/ Pe a tăcerii despletite față./ Vrea albă-arípă de columbă-n clește./ Rămâne-un licăr doar din ce-mi fu viața./ Acum adâncul ancore despica,/ Steag de primejdie-n catarg se-agață./ Și iarbă unde am dormit iar se ridică./ Știi ce-mi lipsește aripa columbei,/ Mai sus de iederi nevăzută-n zare./ De ce plângi
Poezia de limbă germană a evreilor din Editura Bucovina by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7142_a_8467]
-
îndeajuns să ne uităm la fotografiile sale ca să simțim cum sfințenia îi răzbate în trup, spre deosebire de cuvîntul scris. Din poze ne întîmpină o privire dogoritoare, răsucită spre orizontul din spatele spectatorului, o privire care te absoarbe din chenarul unor ochi cu licăr cețos, în vreme ce fizionomia dă să-i iasă din copertă, într-un gest expansiv de dilatare a tensiunii feței, semn că în puterea fascinatorie a acestui chip se împletește fervoarea trăirii cu noblețea unui ținute hieratice. O dîrzenie ariană pornită dintr-
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
o orientare maternă, așadar un cadru instituțional ce le purifică. Ele nu erup anapoda, nu ajung în derivă morală, organizîndu-se pe un cîmp magnetic aidoma piliturii de fier, pentru a exprima o tendință spre angelizare: „precum sideful negrăit și vrednic/ licărul seminal/ smălțuie embrionul divin/ în uterul nopții” (Cîmp luminos țesut în raza minții). Năzuința către transcendență e cu atît mai prețioasă cu cît străbate stratul anatomo-fiziologic, uriașul freamăt trupesc spre a-și articula imaginea. Drumul terestru, constrîns pînă la un
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
În țările ce cunosc opiul drept plăcere Animalică-i pohta-ntru depravate femei, Patimi ce întunecă ne-nțeleptele suflete. E liniște-n ăst fumuar otrăvit, Rar, trosnește, sâsâie mucul de gazorniță, Suspine... abia de se-aud șoapte sub blană. Umbre și licăr pe gălbui rogojini. Fumul se-nalță ca ceața neguroasă. În adâncă tăcere fumează palida rasă. Macul, ca magul făcător de minuni Acoperă-n minciună tot ce-aievea există, Negre iluzii în neliniștitoare, grea veghe. (1916) Konstantin OLIMPOV (1889-1940) EVAN, EVOE
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
ce-i împrumută aerul unei foci dezamăgite. Dar o focă care molfăie coada unei pipe eterne, ca pentru a-și găsi un punct de interes într-o lume exasperantă prin monotonie. Pleoapele îi cad pleoștite pe niște ochi mați, fără licăr de intensitate lăuntrică, și dacă nu ar fi stridența pigmentului cu care Grass, la 85 de ani, își vopsește părul, ai crede că sub ochi ai un spectru decrepit, care s-a împăcat cu propria-i uzură, și nu cu
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
reflex expresiv devenit obișnuință. Vasile Morar parcă surîde unei icoane lăuntrice căreia numai el îi știe identitatea, impresia pe care o face fiind cea a unui iremediabil adolescent surprins în clipa degustării reveriilor intense. Profesorul are înfățișarea unui visător din licărul ochilor căruia ești întîmpinat de un val de emoție umedă. Un fluid cald trecînd în tine ca o adiere firavă, primul gînd fiind că ai în față o ființă pudică animată de candori nepotrivite vîrstei. E ceva aparte în ochii
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
într-un baston. Călcam în urma lui, văzându-i tocurile ghetelor, negre, lustruite, ieșind ritmic din iarba verde, crudă. Deodată, oprindu-se, s-a întors și, cu o expresie ce voia să pară neutră, dar a cărei intenție contrară trăda un licăr ager al privirii, ridicând bastonul ca pentru a mi-l arăta, a zis: - Dumneata nu crezi că doctorii sunt nebuni? Când eram tânăr, mă sfătuiau să nu prea folosesc piciorul al treilea, iar acum, de când am îmbătrânit, îmi spun să
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
pe la colțuri, ce dădeau senzația de amărăciune și dispreț. „Să-mi explice mie cum e Alejandra, își zise Bruno, cum îi e chipul, cum îi sunt cutele de la gură!“ Și se gândi că tocmai cutele acelea disprețuitoare și un anume licăr întunecat al ochilor ei deosebeau chipul Alejandrei de cel al Georginei, pe care el o iubise cu adevărat. Fiindcă acum înțelegea, ea fusese cea pe care o iubise cu adevărat, crezuse doar că e îndrăgostit de Alejandra, când de fapt
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
coboară din cer). Întorcîndu- se la senzualități, poeta le acordă o orientare maternală, așadar un cadru mai larg ce le purifică. Ele nu erup anapoda, ci se organizează pe un cîmp moral, tinzînd spre angelizare: „precum sideful negrăit și vrednic/ licărul seminal/ smălțuie embrionul divin/ în uterul nopții (...) și rupt de carnea veche/ ce miros acriu de placentă/ poartă prin cete/ Îngerul prea ostenit de strigarea/ numelui meu” (Cîmp luminos țesut din raza minții). Aspirația spre transcendență e aici cu atît
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
și repere critice de Ioan Milea, Ed. Eikon, 2012, 216 p. Cînd l-am întîlnit ultima oară pe Ioanichie Olteanu, la o ședință a Consiliului Uniunii, la începutul anilor ’90, mi se înfățișa mai îngîndurat ca de obicei, cu un licăr de absență în ochi. L-am întrebat pentru prima oară de cînd ne cunoșteam (de peste trei decenii) dacă dorește să-și publice poeziile în volum. M-a privit cu seriozitate, fără iritarea pe care o asemenea chestiune o provoacă deseori
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
Antoaneta Ralian Este sărbătoarea care-ți trezește, adânc îngropată, uitata latură puerilă, licărul de inocență care mai clipește prin magma „experienței”. Și-n anii sumbri,văduviți de vrajă, ai comunismului, în casa mea sclipeau, ilicit, beculețele și globulețele bradului. Acum, însă, la anii senectuții, m-am integrat, forțat, în trendul minimalismului și am
Magia și feeria Crăciunului m-au fascinat de când mă știu by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2949_a_4274]
-
epoci imbecil proletcultiste, răsărea intangibil magia colindelor redescoperite pe buzele Madrigalului: cînd măiestria lui Marin Constantin capta, murmur de neuitat, bucuria de la Cana Galileii. Ecoul unei atare biruințe își trece taina, peste măsurile noastre comune, în miracolul spunerii răzbate un licăr prelung, la întrecere cu durata obiectivă a mileniilor. Am tresărit, de altminteri, ca și cum mi-ar fi bătut în fereastră un prieten apropiat, la știrea că mirele din Cana Galileii, beneficiarul minunii dintîi, acolo săvîrșită de Iisus, l-a urmat pe
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
mierei, într-o măruntă cută a durerii tale de cap - acolo se-vârtesc planeții. Răspundem fiecare de teroarea acestui cosmos cald, de libertatea atomilor din noi de-a ne ucide, și de palpitul gurii care mușcă. Sideful de pe unghii are-un licăr de martor al teribilei explozii. Prizonier al cărnii, infinitul e generos: ne lasă-n patul morții încete - sora lui incestuoasă. Sonetul III Cel care poate descifra în ziua de trei octombrie amenințarea; cel care-și pune blânda lui ureche pe
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
un deal vâslit de îngeri. Pe-ntuneric îi desferic posedat legat de verb ca un urs târât în lanț aurlând la ceasul sterp strana cu damnați amanți. Jilțul încă gol tresare lemnul de catapeteasmă când o pleoapă întorcând lacrima luminătoare licăre pe tetradrahmă roza-crania mea mare. Îngerul începător june frânghia îmi pune trupului lăsat să piară astrolog pe inorog cu trei trepte în folclor la interpolara scară. Viermi infami - funiculare caravane-n revărsare - "avec leurs visages de femme" scot pe celălalt
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
în ea întorc capul în dreapta Duino castelul nu l-am văzut niciodată dar am recunoscut totul foișorul grădinile feroneria neprihănirea splendoarea neputința - acum merge banda cabina are memorie atâția poeți au privit prin acest perete de sticlă semnalul noiembrie sălbaticul licărul seminal deschideți cartea ca în amiaza de-atunci când mâinile Maicii calote de gheață subțire cădeau secerate pe strada cu nume de-alint rumeoara „și moartea rămâne și în cei care sunt încă vii“
1968 noiembrie (tot o poveste) by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/2571_a_3896]
-
o adunătură de lumpeni. Îmi imaginam că doar politicienii, în ura lor viscerală, au gândit mecanismul prin care modalitatea de a produce valoare trebuie anihilată. Cu totul explicabil: o populație decerebrată e mai ușor de condus decât una în care licăre semnele inteligenței. Iată că promotorii neantului în România și-au găsit aliați tocmai acolo unde nu te așteptai. Da, profesorii ar trebui să rămână în grevă cu orice preț - pentru că nu e vorba doar de soarta lor, ci de soarta
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]
-
reavăn cu care doar peste trei zile avea să se contopească, firul verde și mlădios al ierbii... Dansul tahionilor (ferestre fulgerate) * între mintea omului (inteligență) și Divinitate, core lația o intuim astfel... Cum ar fi între scânteie și soare, între licăr și lumină. Omul se raportează, percepând tridimensional. însă eternul este infinit, s-a vorbit din străvechime de Eternitate, Nirvana, Logos întrupat/ Christos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu... * Acela este atemporal, fără început și fără sfârșit, dar poate determina, atotpotent, în lumea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]