685 matches
-
asta i‑am fi măgulit orgoliul și i‑am fi dat o dovadă În plus de afecțiune și prețuire. El, În schimb, a bombănit ceva, și‑n ochii lui am văzut umbra palidă a acelei grozăvii care avea să‑i licărească deasupra ochelarilor un an mai târziu, când și‑a simțit sfârșitul aproape. Această rânduială a viilor și morților, acest mit universal despre schimbul de generații, această vană consolare pe care omul a Închipuit‑o ca să Îndure mai ușor gândul dispariției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și am simțit că mă scufund ca‑ntr‑un coșmar. Am Înțeles că acea cădere vertiginoasă putea fi curmată doar dacă săvârșeam ceva iremediabil, eu știu, să sparg oglinda sau veioza cu abajurul roz, darul lui. Și atunci mi‑au licărit În minte scrisorile. Cum apartamentul lui Mendel Osipovici fusese supus nu mai știu câtor percheziții, el Îmi Încredințase corespondența noastră. „Mă Îngrozesc la gândul că indivizi fără chip ar putea să‑ți răsfoiască scrisorile“, Îmi zicea el. Scrisorile erau legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În “camera verde”, cum se mai numește sala de așteptare din culise, blonda și spilcuitul stau pe canapeaua veche de piele adusă din vreun studio, și pe măsuța din fața loc zac abandonate căni de cafea rece, deasupra lor două monitoare licărind, fixate sus lângă tavan, în colțurile încăperii. Pe primul vezi transmisiunea postului național, cu știrea despre vasul de croazieră scufundat, apoi se dă legătura corespondentului de la fața locului, și vezi un vapor răsturnat și punctele portocalii ale vestelor de salvare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vechiul monstru, s-a dus. Doamna Clark e noul nostru monstru. — Azi, zice Pețitorul, o să fie o zi tare lungă. Și Sora Justițiară ridică mâna, ceasul ei lucește verde-radiu în holul întunecos. Sora Justițiară scutură ceasul ca să-l facă să licărească, și zice: — Ziua de azi o să fie atât de lungă cât spun eu... Doamnei Clark îi spune: — Acuma arată-mi cum să aprind luminile alea. Și Veriga Lipsă lasă să cadă femeia în papuci pe podea. Clark și Sora își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
flori. Privi puiul de om cu ochi umezi. Copilul ăsta ar fi putut fi al nostru, Luana. Am fost un prost că nu te-am ascultat. Ea rămase profund impresionată de lumina ochilor lui, de iubirea caldă și nealterată ce licărea în ei. E timpul să-ți faci o familie, Ștefan. Să ai o soție și proprii tăi copii. Întinse brațul și-l mângâie ușor pe obraz iar el îi întoarse palma și-i sărută, cu mii de trăiri și adorații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
avea să devină, în exclusivitate, al meu. Vorbi mai departe, cu naturalețe, despre tot. Știa că-l aude. În adâncul somnului ei, Luana Leon era un copil zăpăcit, speriat, pierdut pe un drum necunoscut, cufundat în întuneric. O lumină palidă licărea undeva, la un capăt îndepărtat și ea n-avea puterea să pornească într-acolo. Rezemată de peretele din spate, pipăia după un sprijin care s-o ajute să pășească. Mânată doar de instinct, se zbătea între necesitatea de-a merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mele relații cu Bill. — Grăbește-te, că altfel ai să-l rogi pe el, nu pe mine, să te plimbe prin oraș! Cerul Jakartei era o canava de un galben cețos, o culoare mâloasă, mohorâtă. Dacă Îl fixai o vreme, licărea palid, dar sigur, ca un tub de neon. De după perdeaua de pâclă, soarele Împrăștia o lumină tulbure. În orașul ăsta totul era nesigur, nedeslușit. ...De rămâi și noaptea, o să privești luna În golful din Cape Cod... Margaret rămăsese cu ochii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sunt amintiri. Adam e Încredințat de asta, cu toate că doarme. Sunt amintiri din Viața lui Trecută. De-a lungul acelei nopți, imaginile Îi apar ca alte dăți, atâta doar că nu se mai pierd În acel gol Înspăimântător și nici nu licăresc palid la țărmul visului. Sunt, dimpotrivă, purtate de curenți asemenea rămășițelor vreunui naufragiu până se adună laolaltă și alcătuiesc o plută de amintiri. Se află Într-o cameră, o cameră mică, pătrată, cu pardoseală de ciment neted, aproape strălucitor, el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
case și fabrici masive din gresie alcătuiau un orășel. Am zărit drumul pe care apucasem din greșeală cu o noapte în urmă și parcul neîngrijit în care râul maro și viu se revărsase din matcă. Acum, printre copacii de acolo licăreau farurile camioanelor și vehiculelor administrației locale. Alte lumini galbene, intermitente se vedeau și de cealaltă parte a orașului - utilaje de tractare strângând automobilele defecte, mașini de salubrizare și pentru repararea drumurilor. Părea că întreaga așezare era demontată pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Îndeletniciri: ușurința de a Învăța și a vorbi limbi străine, plăcerea conversației și a povestitului și, inevitabil, dragostea față de literatură și de călă torii. Regăsesc mai puțin Înrîurirea ei În impulsul de a scrie poezie. Și totuși, un anume lirism licărea ca produs secundar al fabulațiilor sale. În raza acestor Îndeletniciri, ceea ce nu am Învățat de la ea este scrisul. Nu scrisul literar, Încorporat adînc În arta povestitului, ci uzul mijloacelor de scriere. Floare și știa, și nu știa să scrie. CÎnd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai mică greșeală costa nimic altceva decât viața - a apreciat Nicu, cu același ton folosit de Petrică. ― Asta mă bucură, iubite al meu coleg de școală, care... fără să știi cine e rănitul de pe masa de operație - În care mai licărea un strop de viață - mi-ai salvat-o lucrând alături de omul cu inimă și suflet de aur, profesorul Zenit... Asta se petrecea acolo... acolo, la Cotu Donului... Dar asta e o altă poveste - a sfârșit Petrică, cu boabă de lacrimă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pesemne prin apropiere. Și tot fără un cuvânt, ca un țăran când se apucă de cosit fânul în zorii zilei, tânărul își ridicase brațele și cu o singură mișcare dibace învârtise coasa prin aer. Harșșșt!... În lumina lunii, oțelul coasei licărise ca un fulger și se abătuse peste cei trei. Restul fusese groază și tăcere. Marele comunist Guiț, luat prin surprindere și parcă nevenindu-i să creadă că putea fi adevărat, căzuse ca secerat, fără să mai apuce să scoată nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bunăvoie?” „Te gândești cum s-o întorci?” „Crezi că o să ne duci cu vorba?” „Hai, Pitpalacule, ce mai aștepți!? Vrei să...” Ceasornicarul nu dădea semne că i-ar auzi... Se uita undeva, în slavă; urmărindu-i privirea, cei adunați zăriră licărind ceva pe cer. Erau rotitorii! Lumea încerca să-l scoată onorabil, cât de cât, din povestea cu ceasul, iar el se uita la hulubi! Era prea de tot! Porumbeii scânteiau în soarele dimineții. Cădeau în tumbe, se ridicau la cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cărări, / cîntări gîtuite, sub stele sfrijite, // ce stele, ce cîntări" (Spiridușii prozei). Autorul se arată îmbătat de hățișul unui concret sumbru-pitoresc, reziduu de bună seamă al emoției de odinioară pe care o va fi încercat fiul satului: "Prin zăpada bolind, licărește speranța, // nătărău, neochind tragi cocoșul, / sperii, gonești stele verzi, cimilituri / dosite în pînzele zdrențuite / ale verdelui verde, // de-acum umezeli, melci aburoși,/ mîl spănăriș, talaș lenevos, / fum și iar fum de iarbă de pușcă / din de-o, drace, flintă cu
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
o mierlă/ Ce fluiera pe-o creangă'n vârf cu rouă/ Și-am sugrumat cu mâinile-amândouă/ Un pui căzut din cuib, cu ochi de perlă.// Fântânile le-am potmolit - apoi/ Cărările le-am împânzit cu spini/ Și abia atunci au licărit lumini/ Pe cerul de'ntuneric dintre noi." Un alt blestem, al inocenței periculoase și inutile, e Nu știm, început în pasa truismului, și încheiat în cea mai agreabilă poezie: "Nu știm de unde am venit,/ Nimeni nu știe unde pleacă./ Venim
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
în ranița voastră / cu înlocuitorul de cap" (Creier spălat). Totul pare simplu, scăldat într-o lumină matinală, ludică. O ștrengărie funciară se vădește în juxtapunerea imaginilor doar tangente la un dramatism amînat: Ici-colo pe versanții luminii în stoguri / de fân licărind / liniște tu paie de sticlă // Înainte de a se petrece / se înfiripase deja venind stârnită de un fluture / suav / oprit pe-un / fluture în doliu // a fost moartea razantă / care trecu / și nu te găsi // Pe mâine". (Moartea razantă). La marginea
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
lungărețe; pruni obișnuiți, duzi prăfuiți și nuci cu foi late și umbre mirositoare. Amestecați în același asalt pe care pomii și copacii îl dau dealului se află un număr oarecare de corcoduși și cîțiva cireși. Jos de tot, sub coastă, licărește oglinda de argint a unei bălți. Pe fața apelor ei nemișcate, o lume de frunze căzute îi întunecă, pe lîngă maluri, limpezimea ș...ț Această obștească pornire a văii spre cucerirea înălțimilor, ce sunt totdeauna în lumina soarelui sau a
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
lungărețe; pruni obișnuiți, duzi prăfuiți și nuci cu foi late și umbre mirositoare. Amestecați în același asalt pe care pomii și copacii îl dau dealului se află un număr oarecare de corcoduși și cîțiva cireși. Jos de tot, sub coastă, licărește oglinda de argint a unei bălți. Pe fața apelor ei nemișcate, o lume de frunze căzute îi întunecă, pe lîngă maluri, limpezimea ș...ț Această obștească pornire a văii spre cucerirea înălțimilor, ce sunt totdeauna în lumina soarelui sau a
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
toți egiptenii iubăreți și risipitori, nu le place tuturor măreția? De ce Faraon ar fi altfel?” Rhadopis e descrisă în genul poeziei clasice („obrajii ca doi trandafiri abia înfloriți, iar gura delicat întredeschisă îi dezvăluia dinții asemeni unor petale de iasomie licărind la soare sub o boltă de garoafe”), dar conversațiile celor doi îndrăgostiți, sau cele surprinse în salonul dansatoarei etc., vădesc situarea în contemporaneitate. De altfel, și conflictul cu preoții, cărora Faraon vrea să le ia pământurile, ilustrează o abordare modernă
Două chipuri ale Egiptului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4939_a_6264]
-
doar vederea este întotdeauna îndreptată într-o anumită direcție) a început să se încețoșeze și să dispară, până când nu a mai rămas din el decât o pată microscopică pe parbrizul minții. Imagini ale unor peisaje complet diferite au început să licărească în jur. Tatarski a încercat să se împotrivească, prefăcându-se că nu se întâmpla absolut nimic. La început a reușit. Comunicând strâns cu alți oameni care se prefăceau și ei că nu se întâmpla nimic, a putut crede acest lucru
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
apropiere, trenuri lungi de kilometri întregi, cu vagoane pline de cărbuni, ce traversau Weiserul, blocând circulația, ca atunci când el și Ruth au așteptat să treacă unul în timp ce lumina împrăștiată de firma de neon a unui restaurant chinezesc de mult dispărut licărea jucăuș în părul ei multicolor. Aceste cărămizi vopsite în roșu, aceste imitații de gresie au fost, fără să-și dea seama, martorele multor întâmplări cutremurătoare. La un cvartal-două depărtare de vechea stradă a lui Ruth - se numea Summer Street, deși
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
acasă: te-apropii somnoroasă-n întuneric de mine și-ți așezi răsuflarea în urechea mea ca o pasăre ciocul în aripă iar cu buzele reci mă apuci de lobul urechii și molfăi la el până când adormi cu incandescența lui roșie licărind pe chipul tău delicat ca un fluture Viața la bloc mă locuiește un bloc cu chiria achitată pe viață îndrăgostit ca o fată mare mă strânge de splină șoptindu-mi lasciv pocnete de uși trântite și țipete de neveste bătute
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
de vedere existențial sunt poemele în proză care deschid ciclul Iov în funicular. Respirația este mai amplă, meditația mai profundă, angoasei de zi cu zi i se adaugă sentimentul pierderii definitive a momentelor solare din copilărie. Lumina zilelor din copilărie licărește tot mai slab în amintire, în vreme ce în față se ivește tot mai clar perspectiva mormântului, a gropii cu șobolani. Nimic nu este însă respingător în acest tablou sumbru. Șlefuitor de cuvinte, Constantin Abăluță știe, precum marii pictori, să expună cele
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
se afla chiar lângă ea: „A privit înspre el și în acea clipă s-a lămurit cu totul. Pe patul de fier, Nelu Părăluță, așa cum îl știa ea, devenise o pată de culoare pestriță, albăstrui cu roz, iar deasupra lui licărea în sala imensă, mirosind îngrozitor, o flăcăruie aproape transparentă, ca de alcool. Era fragilă, tremurătoare, cu o formă instabilă, dar dacă o priveai cu atenție, înțelegeai că nu ai de ce să te temi pentru ea. Astfel de flăcărui nu se
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
află un restaurant cu specific spaniol, nu-i așa? - Nu-mi amintesc exact. - Am rezervat două locuri. De data aceasta luase o cameră la etajul douăzeci și cinci. De la fereastră nu se mai zăreau zgârie-norii, ci luminile caselor și ale străzilor, ce licăreau până undeva în depărtare, precum și curgerea nesfârșită a farurilor de mașini. Jos, chiar lângă hotel, se vedea un parc. Felinarele de pe alei scăldau într-o lumină alburie o parte din peluză și băncile din jurul fântânilor arteziene. Era un loc renumit
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]