738 matches
-
primăvara lui ‘59 toate berzele din jurul nostru, care își aveau cuibul prin grădinile vecinilor, au venit; numai cuibul nostru a rămas gol. Eram toți trei supărați. Mamaia își arunca privirea pe fereastră la cel mai mic zgomot și fără nicio licărire în ochi, lăsa să cadă perdeaua la loc. O priveam și nu îndrăzneam să o întreb. „Nu cumva au murit sau sunt rătăcite pe undeva?” -Tataie, ce facem dacă am pierdut berzele, l-am întrebat într-o dimineață, îngrijorată. -Nu
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
o dată vocea i s-a schimbat. -Ai grijă, maică, cum pui piciorul. Am respirat ușurată și cu obrajii roșii de plăcere, i-am urmat sfatul. Eram față în față în celarul luminat de o fereastră mică și nu ne vedeam licărirea din ochi, a mea de bucurie, că nu mă lua de gulerul rochiei și a ei, pachetul meu. Am ieșit din celar cu sufletul la gură. Îi bănuiam curiozitatea la fel de mare ca și a mea. Ne-am așezat pe prispa
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
oamenilor cu care rezonezi! - Așa este. Voi ține cont de sfaturile tale, de aceea am venit în Vamă după ele. - Știi tu, Ștefan! Când te simți plin de viață, este extraordinar cum poți vedea lumea. Simți aceea forță lăuntrică, acea licărire a vieții care indiferent ce ți se întâmplă la exterior, în interior descoperi ceva minunat. - Filosofezi de parcă tu ai deveni peste nouă luni tată, nu eu. - Chiar dacă nu ai certitudinea că vei reuși ceea ce îți propui, chiar dacă lucrurile în jur
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496680273.html [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
focului amintirilor, zâmbesc, mintea îmi alunecă la ideea că ele merg cu noi în eternitate. Deschid fereastra timpului, privesc spre trecut, amintirile sunt unicul drum valid care duce spre ipostaze de odinioară. Plutesc precum niște fantasme din timpuri, se nasc licăriri în ochii mei, speranțe. Duminicile eram chemați la serviciu, amprenta perioadei comuniste o regăseai în toate colțurile vieții. Prin angajamente patriotice se lucra sub imboldul “cincinal de calitate în patru ani și jumătate”. Se lucrau șase zile pe săptămână, îmi
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Sunt_lacrima_din_lacrimile_tale_gheorghe_serbanescu_1345514157.html [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
are la bază necunoașterea celei mai mari revelații dată omului mă refer la Persoană, caracterul și lucrarea publică ale lui Isus Hristos descoperite în Cartea Cărților. Dar mai presus de orice iubirea tainica descoperită la Golgota din care începem să prindem licăriri de lumină care pe masura ce contemplam mai mult această jertfă a iubirii cresc, panoramă Golgotei devine mai amplă. Iar pasajul biblic continuă: ,,Și Domnul a zis: ,,Iată, ei sunt un singur popor, și toți au aceeași limbă; și iată de ce s-
CLADIND PENTRU ETERNITATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 by http://confluente.ro/Cladind_pentru_eternitate_eugen_oniscu_1345015219.html [Corola-blog/BlogPost/355062_a_356391]
-
mulți la un bar pentru a bea, ceea ce nu înțelegeam pe atunci, era faptul cum putea să se avânte în atâta stricăciune: beții, preacurvie, bătăi etc. Și totuși să-și mențină acea parte a ființei lui caldă, umană că o licărire de bunătate într-o mare a păcatului. După ceva timp a plecat în Moldova unde locuiau socrii săi, cred că după trei ani, timp în care am lucrat în altă parte în alt oraș am revenit la asfalt, între timp
MARIN de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/Marin_eugen_oniscu_1345631682.html [Corola-blog/BlogPost/365846_a_367175]
-
Acasa > Stihuri > Momente > SĂ NE-NGROPĂM ÎN ULTIMA ZĂPADĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 431 din 06 martie 2012 Toate Articolele Autorului Să ne-ngropăm în ultima zăpadă, Să bem, pe săturate, plânsul ei; În licărirea sumbră de lampadă, Pe umeri, să ne crească ghiocei. Sămânța nemuririi să se zbată În carnea trupului - trufașă Și gemete din noi or să răzbată Prin mugurii ce plâng, în fașă. Într-un copac, la margine de lume, Vom înflori
SĂ NE-NGROPĂM ÎN ULTIMA ZĂPADĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Sa_ne_ngropam_in_ultima_zapada_george_safir_1331028149.html [Corola-blog/BlogPost/348397_a_349726]
-
este greu de definit. Prima dintre aceste poezii, numită Vibrații de dor este și o cheie la creația poetică a acestui volum, dacă nu chiar la întreaga sa creație literară. Iată prima și ultima strofă: Pe bolta de argint cu licăriri lacustre,/ Pe norii tracasați de un magnet aparte/ Curg gânduri grele ce parcă vor să mustre:/ Nu-i timp de poezii?... Sunt chiar, scrieri deșarte?!....//...O , dacă nici versul nu mai este citit/ Se va stinge omenia fulgerător,/ Vom deveni
LANSARE DE CARTE LA MONTREAL de LIA RUSE în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/lia_ruse_1440667322.html [Corola-blog/BlogPost/343963_a_345292]
-
să le suporte și înfrunte, doar cu ajutorul prezenței lui Dumnezeu. Apoi ca purtător de lumină prin întunericul spiritual al vremii sale, a simțit din plin asediile furibunde ale Diavolului. Viața lui Iacov a fost o viață de luptă, cu puține licăriri de fericire și umbrită în mare parte de zilele rele. Uneori părea că greutatea vieții îl va zdrobi și-i va stinge orice firicel de viață spirituală din interiorul ființei sale, însă atingerea delicată a imensei îndurări divine, îl readucea
GREUTATEA VIEȚII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1483010286.html [Corola-blog/BlogPost/369632_a_370961]
-
esența adevăratei civilizații se găsește pe paginile Sfintei Scripturi unde ne este explicată știința mântuirii și toate standardele pentru atingerea unei vieți fericite sau cel puțin există făgăduința că omul ce va urma în viața sa aceste standarde va gusta licăriri de fericice iar în final va avea viața veșnică. Principiul iubirii divine ne este atât de frumos revelat pe paginile sacre ajungând la noi dintr-o altă lume ce este condusă pe baza acestui principiu încât privind la lumea noastră
SUPREMAȚIA IUBIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1446973147.html [Corola-blog/BlogPost/374932_a_376261]
-
prima lectură a mamei, la a doua știam până și virgulele și punctele. De data aceasta capul îmi fugea la pisici, așa că de fiecare dată uitam cuvântul “cocoș” dintr-o frază. “Citește fiecare cuvânt!” mi-a spus mami cu o licărire în ochi care nu prevedea nimic bun. Începeam fiecare cuvânt să-l citesc dintr-o dată, nu pe silabe, până când ajungeam la nenorocitul de “cocoș” pe care îl uitam. -Nu, mi-a spus mami, oprește-te și recitește de la primul cuvânt
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_vi_mihaela_arbid_stoica_1335189729.html [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
și crăpat de atâta soare. Deși încă dimineață, aerul mirosea intens a pământ încins. Liniștea adâncă, era întreruptă doar de zumzetul miilor de gâze, invizibile totuși în acea lumină orbitoare, care curgea de pretutindeni, inundând pământul și întrupându-se în licăriri roșii, albastre, aurii, de maci albăstrele și spice. Și îi părea că însăși ea, lumina, zumzăie încet, tolănită printre spicele ce-și plecau capetele spre pământ, într-o mișcare de ascultare atentă. În surdină, tropotul ritmic al copitelor, răsuna calm
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Lumina_tania_nicolescu_1359278747.html [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
greoaie a poverilor sufletești. Alături, înariparea îngerească a speranței. Zăbovesc pe străzi ca-ntr-o rugăciune. În jur, doar pândele cerșetorilor îmbrățișați părintește de ger, în uimirea trecătorilor indiferenți. Oriunde privesc, abatere, risipă, pierzanie de la drumurile moștenite de la facere, în licărirea luceafărului de seară. MĂ CHEAMĂ SINGURĂTATEA Șoapte meschine îmi șuieră în urechi, tocmai când bat clopotele împărtășaniei. Robe atârnate peste capetele rugânde, ochi înecați în lacrimi de căință, mustrări sfidând timid lumina, toate cheamă singurătea. Se dă semnalul ridicării privirii
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 by http://confluente.ro/daniela_gifu_1426419121.html [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
zestre ale mamei Din podul casei, răsfoind mirosul de nuci Și caietele, gândesc la trecerea iute a toamnelor, Timpul rămâne pe lucrurile din podul casei Copil Ca mine în rugăciunile mamei. IV Coloane de dealuri cu ferestre, Satul ca o licărire suie, Norii în pâlcuri aleargă din casă în casă Sub soare via își fierbe mustul Și apele macină în turbine lumina, Mama tot mai aduce răcoarea fântânii, Sora mea tot coase batiste și față de masă, Tata cioplește carul Pentru întoarcerea
AŞTEPTARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Asteptare_al_florin_tene_1349321633.html [Corola-blog/BlogPost/343684_a_345013]
-
așează pe marginea patului și vișiniul costumului de spital pare o pată dureroasă peste culorile terne. „Te doare?” întreabă luându-i mâna slabă în palmele ei. „Nu”, șoptește aproape stins și pleoapele coboară din nou peste ochii căprui a căror licărire aproape a pierit. „Nu mă lăsați să mor”... se aude din nou o șoaptă în liniștea salonului și atunci mama tresare ca dintr-un vis, ridicându-și privirea deznădăjduită și lăsând-o să curgă în gol, peste căpătâiul patului, peste
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/valentina_becart_1416070915.html [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
pe fereastră și dispare în marea de furtuni. A fost M... „Te iubesc pentru sufletul tău bun”... Un vers de amintire de la o tânără mamă. Infirmierele îi stau alături ajutând-o să mănânce și uneori, în lumina veiozei, ochii aruncă licăriri de lacrimi. Dorește ca toată lumea din jurul ei să bea un suc cu ea și fiecare membru al personalului își trimite din mână în mână sticla plină, ca un mesaj de taină al unei punți nevăzute. E un adio melodic ce
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/valentina_becart_1416070915.html [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
oamenii l-au primit, nu pentru a trăi într-un mod care să-i facă nefericiți și în final să-i prăbușească în abis. Viața trebuie trăită în așa fel încât chiar și în circumstanțe grele oamenii trebuiau să guste licăriri de fericire. Asta era convingerea lui în acea dimineață când se îndrepta spre casă, fiind pe deplin convins că oamenii nu au fost creați pentru nefericire și suferință. Privi un grup de copii pe care îi întâlnii în cale, erau
VIAȚA CA UN DAR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1495206476.html [Corola-blog/BlogPost/360374_a_361703]
-
și veșnicia... În contextul unui timp al imaginii construite pe temelia demonică a agresivității plurivalente, putem afirma faptul că DALIDA s-a reprezentat, de fapt, cu putere numai pe sine însăși, fără a se raporta vreodată la scurta și contrafăcuta licărire de elemente decorative înfipte deloc la întâmplare în ocazionalul său veșmânt scenic. Asemeni unui mim perfect cu mâinile dezlănțuite spre lumină și rugă, această seducătoare interpretă a limbajului universal al muzicii a fost în toate etapele vieții sale artistice (etapa
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_dalida_for_magdalena_albu_1364526769.html [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
doi străini, și-oricine ar ști, Privirile de ne-ar citi, Că ne iubim. Azi mâna mică îți sărut, Ca și cum azi ne-am cunoscut, Dar mă-nfior, căci mâna ta, Odată, păru’-mi alinta... La început. Mai sunt în noi doar licăriri, Relicvele unei iubiri, Ce încă dor, însă trăim, Sărmane suflete hrănim Cu amintiri. Referință Bibliografică: REÎNTÂLNIRE / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2095, Anul VI, 25 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate
REÎNTÂLNIRE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1474823374.html [Corola-blog/BlogPost/371439_a_372768]
-
refăcute în fața inginerului. - Așa da ! Dar stai !.... Somația a fost picătura care a umplut paharul. - Stai puțin. Scrii aici, în stânga paginii „ Întocmit, ” îți treci numele și te semnezi ! Vrei să răspund doar eu ?! Dacă în minte ar fi avut o licărire a aprecierii făcută de președinte, cu ceva timp în urmă, s-ar fi conformat întocmai. Dacă ar fi izbucnit într-un potop de vorbe dând naștere unor discuții aprinse ar fi avut, foarte probabil, câștig de cauză. Spre neșansa lui
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/adrian_litu_1489660022.html [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
de fapt culorile multiple ale stărilor pe care le trăiește. Astfel, ca extensii ale propriilor reverberații, artista își dăruiește bucuria de a picta prin: culorile metamorfice ale frunzelor toamnei, bogăția cromatică a florilor de câmp, în fânețele proaspăt cosite, în licărirea apelor din pădurea inundată, în anotimpurile ce se perindă cu ciclicitate și nonșalanță. Artista mai pictează flori. Flori, neasemuit de frumoase! Le simți culoarea și contemplându-le frumusețea, parcă le percepi și aroma. Personal, am iubit dintotdeauna florile. Le-am
ÎNGEMĂNAREA SCLIPIRILOR DIVINE ALE UNUI DESTIN PUS ÎN SLUJBA ARTEI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Anca_bulgaru_ingemanarea_sclipirilor_divine_ale_unui_destin_pus_in_slujba_artei.html [Corola-blog/BlogPost/349593_a_350922]
-
a imnului american, din care, oficial, se cântă numai primele două grupe de versuri și ultimele versuri: UN STEAG ÎMPESTRIȚAT CU STELE O, spune, poți tu zări, În lumina timpurie a zorilor, Ceea ce cu atâta mândrie salutăm noi În ultima licărire a crepusculului Ale cărui largi dungi și stele briliante, În timpul periculoasei lupte, Le vedeam deasupra meterezelor, Atât de elegant fluturând? Și strălucirea roșie a rachetelor, Bombele explodând în aer, Probând, de-a lungul nopții, Că steagul nostru era încă acolo
IMNUL STATELOR UNITE ALE AMERICII TRADUS IN LIMBA ROMÂNĂ de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1477959340.html [Corola-blog/BlogPost/375186_a_376515]
-
dar la persoane mai mature, la el uimea faptul că fiind atât de tânăr era atât de decăzut. Oare ce drum străbătuse în viață, ce influențe sinistre se abătuseră pe cărarea vieții lui, încât pe acel chip numai deslușam nici o licărire cât de mică de omenie ? Dar poate cine știe în străfundurile ființei lui ceva din el încă mai simțea omenește. Văzându-l cum stă așa descumpănit în mijlocul trotuarului în apropiere de mine l-am întrebat: „Nu ai primit nimic?” Ma
PORTRETUL UNUI CERȘETOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1491218697.html [Corola-blog/BlogPost/364768_a_366097]
-
A luminat camera Ca un steag alb. Bulevarde largi Mă așteaptă în ochii tăi, Visele Sunt fără semafoare. ÎNTRE DOUĂ IUBIRI Cerul leagăn, ...Nor de berze. Un glonț rătăcit În castelul de nisip... La slujba stâlpilor Sub naosul cu stele, Licăriri pe ritmuri de infarct Ploaie de scântei sărate. Oare lumea are început? Și ziua de ce este noapte? Iubirea flămândă ca o lupoaică Dă puilor să sugă Înainte să moară. LA COASĂ Vârful coasei dă cep, mustul verdelui se încarcă aerul
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 by http://confluente.ro/Teo_cabel_intalnire_neast_teo_cabel_1374715903.html [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
mișcarea lor, fără a putea schița nici un gest. În cadrul ușii apărură trei ființe ciudate, Înfășurate-n mantii argintii. Ochii, fața nu se putea zări (continuare) din cauza unor căști enorme, terminate Într-un fel de coroane cu fire lungi, tremurând În licărirea lor, răspândind lumină. Apoi flacăra lumânării se rigidiză și se mări nefiresc de mult. Bărbatul o scăpă din mână Înspăimântat. Căzută pe covor lumânarea Își continuă arderea. Femeia se repezi s-o ridice, dar rămase uimită cu ea În podul
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]