189 matches
-
a răspuns Hipogriful închizând poarta în urma mea. Aceeași zi din seria celor triste. Din nou în grădina Licornului Mă îndrept către grădina Licornului. În aceeași poziție, Licornul sprijinit în corn cu ochii de azur învăluiți într-un lac de lacrimi. Licornul plânge pentru că se simte abandonat, pentru că nu-și mai poate odihni cornul în poala ei. Aproape de fiecare dată mă întreba Licornul: Nu știi nimic de ea? De ce nu mai vine? Pe mine mă întrebi? Dacă a părăsit pe cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
grădina Licornului. În aceeași poziție, Licornul sprijinit în corn cu ochii de azur învăluiți într-un lac de lacrimi. Licornul plânge pentru că se simte abandonat, pentru că nu-și mai poate odihni cornul în poala ei. Aproape de fiecare dată mă întreba Licornul: Nu știi nimic de ea? De ce nu mai vine? Pe mine mă întrebi? Dacă a părăsit pe cea mai pură între ființe fără să-i sufle o vorbă, eu, creatură ignobilă, lipsită de grație și virtuți, de unde aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a părăsit pe cea mai pură între ființe fără să-i sufle o vorbă, eu, creatură ignobilă, lipsită de grație și virtuți, de unde aș putea să știu??? Dau din umeri și-mi apropii fruntea de botul uscat de dor al Licornului. De vină e numai Aspida. N-ai dori să mai asculți o poveste? Dacă ai s-o mai întâlnești vreodată, aș vrea să i-o spui și ei din partea mea. Am ținut această poveste pentru ziua în care speram să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ținut această poveste pentru ziua în care speram să fiu doar eu singur cu ea. În mod stupid am fost întotdeauna gelos pe tine. Și iată ironia sorții acum vei fi tocmai tu cel ce aude povestea. Ultima poveste a Licornului Soarele era la amiază și ăsta era timpul când eu mă duceam la râu să mă scald și să beau apă. Aș fi putut să urc în munte, unde e un izvor cu apă vie, pe care eu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
starea mea de toropeală, îmi aranjez timid cornul în poala ei înmiresmată și mă las să alunec ușor în lumea viselor. Desigur, cele mai năstrușnice vise pot prinde formă doar în poala fecioarelor neprihănite. Căci numai așa pot fi prinși licornii, în actul cel mai necugetat de-a adormi cornul în poala fecioarelor pentru a cădea în somnul cel mai adânc, vecin cu moartea. Somn în care simțurile lor adormite nu mai răspund la lătratul câinilor, galopul cailor sau cântecul cornilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adânc, vecin cu moartea. Somn în care simțurile lor adormite nu mai răspund la lătratul câinilor, galopul cailor sau cântecul cornilor de vânătoare. Or, numai poala unei adevărate fecioare, mai exact, mirosul ei de lapte au acest efect soporific asupra Licornului. Cu alte cuvinte, un Licorn inteligent și cu experiență nu zăbovește în poala unei fecioare spre a-și desfăta cornul decât pentru câteva clipe. El mai degrabă își alege o femeie la fel de tânără și frumoasă, în poala căreia poate dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în care simțurile lor adormite nu mai răspund la lătratul câinilor, galopul cailor sau cântecul cornilor de vânătoare. Or, numai poala unei adevărate fecioare, mai exact, mirosul ei de lapte au acest efect soporific asupra Licornului. Cu alte cuvinte, un Licorn inteligent și cu experiență nu zăbovește în poala unei fecioare spre a-și desfăta cornul decât pentru câteva clipe. El mai degrabă își alege o femeie la fel de tânără și frumoasă, în poala căreia poate dormi, în voie, un somn normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aluat de distincție și grație din care sunt zămisliți cavalerii. Fata s-a năpustit în brațele lui cu toată furia, lăsând la o parte orice pudoare ce ar fi fost demnă de o nefecioară închipuită. Prințul necavaler și vânător de licorni a respins-o cu siguranța delicată a celui care poruncește și a mângâiat-o împăciuitor și distant pe creștetul capului, ca pe oricare dintre ogarii lui complice la vânătoare. Iubirea pătimașă ardea în ochii ei și ațele ochilor ei verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
decât toate, privirea lui. Am părăsit casa părinților mei și onoarea, pe care el cu obstinație mi-a păstrat-o, și l-am urmat în Pădurea de Argint. Iar el a fost fericit de alegerea mea. Apoi i-am dăruit Licornul, pe care el îl căuta fără succes de multă vreme, crezând că prin asta legătura noastră va fi pecetluită. Dar tu de ce ai așteptat atâta în spatele acestor bare, când ți-a fost, de fapt, atât de ușor să... Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi ocolit de orice vânător. Asta va fi pentru el pedeapsa cea mai mare, numai când eu am să dispar, va înțelege. Eu te pot duce înapoi la părinții tăi, dar va trebui să mă întorc aici, căci eu sunt Licornul din Pădurea de Argint și nu am voie să părăsesc pădurea pentru prea multă vreme. Aceasta va fi cea mai lungă călătorie pentru mine, va trebui să alergăm foarte repede, ca să mă pot întoarce la timp, altfel voi fi murind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fundul mării puteau să mai existe, și fata se înfățișa în fiecare dintre ele și dragostea ei era nemărginită. Aș fi vrut să prelungesc la infinit această călătorie, dar știam că fiecare întârziere premeditată îmi va putea fi fatală. Niciun Licorn nu și-a bucurat somnul atâtea zile la rând în compania unei fecioare fără să fie prins. Dar nu eram decât eu și cu ea, departe de hămăitul ogarilor și țipătul cornului de vânătoare. Pe măsură ce ne apropiam de destinație, legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
au încrețit la margini și s-au ivit bobițele de mărgăritar. Fără să mă uit înapoi, am părăsit Codrii Albaștri și am pornit ca un glonț spre lăcașul meu. Aceeași zi și probabil ultima din seria celor triste. Sfârșitul poveștii Licornului și al oricărei povești în general Licornul a tăcut brusc, și-a coborât privirea în iarbă și, din acel moment, nu a mai scos niciun cuvânt, nici privirea nu și-a mai ridicat-o asupra mea. Să înțeleg că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ivit bobițele de mărgăritar. Fără să mă uit înapoi, am părăsit Codrii Albaștri și am pornit ca un glonț spre lăcașul meu. Aceeași zi și probabil ultima din seria celor triste. Sfârșitul poveștii Licornului și al oricărei povești în general Licornul a tăcut brusc, și-a coborât privirea în iarbă și, din acel moment, nu a mai scos niciun cuvânt, nici privirea nu și-a mai ridicat-o asupra mea. Să înțeleg că ai putea să-mi sugerezi unde aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din acel moment, nu a mai scos niciun cuvânt, nici privirea nu și-a mai ridicat-o asupra mea. Să înțeleg că ai putea să-mi sugerezi unde aș putea s-o întâlnesc sau cum aș putea s-o regăsesc? Licornul nici nu a mai ridicat capul, nici nu s-a mai sinchisit să-mi răspundă la întrebare. M-am ridicat fără să mai adaug nimic și am pornit-o încet către ieșire. Soarele coborâse complet sub pământ. Totuși o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în vacanța ce-o petrecem întotdeauna împreună. Visam în fiecare an să merg și eu în tabere, precum colegele mele mai emancipate, dar, pe de altă parte, realizam cât de mult îmi vor fi lipsit "mamele" și "tații" mei estivali. Licornul. Elevul de clasa a șasea Inorogul mă fixa cu ochii lui albaștri și sticloși. Își înclina capul pe-o parte, ca un câine credincios ce așteaptă mângâierea stăpânului. M-am așezat o clipă, atentă să nu tulbur marginile careului desenate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca un câine credincios ce așteaptă mângâierea stăpânului. M-am așezat o clipă, atentă să nu tulbur marginile careului desenate fin pe nisip, și el și-a pus pe dată capul cu corn în poala mea. Totuși, nu avea maiestatea licornului prinț desprins din basmele cu fete frumoase, dar mai ales înțelepte, sau tapițeriile lucrate în mătase. După cum, nici să adoarmă în poala mea nu avea de gând. I-am atins grumazul și l-am mângâiat ușor cu degetul. Am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în clasă și aparent mă simt mult mai atrasă de jocurile băieților, cu ei mă înțeleg destul de bine. Totuși, la el mă gândesc altfel, deși nu-mi pot reprezenta deloc chipul lui. Doar ochii ochii languroși și larg deschiși ai Licornului. Elevul de clasa a șasea e mic, sfrijit și cu picioarele crăcănate. E chiar mai mic decât mulți băieți din clasa mea. Doar figura îi este bărbătească, cu trăsături puternice și dure, din care luminează doi ochi negri și pătrunzători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înțelept, coborât în meditație, și nu ai unui elev de clasa a șasea. Dar asta doar când mă privea pe mine, fără să-mi adreseze un cuvânt, într-un an de zile. Îndepărtez, prin urmare, cu grijă capul micuț al Licornului din poala mea de "Alice", licornul de jucărie, însuflețit, ce m-a întâmpinat dintr-unul din colțurile careului, pe plajă, cu privirea elevului de clasa a șasea. Mă apropii și aș dori să-i relatez mamei ce mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ai unui elev de clasa a șasea. Dar asta doar când mă privea pe mine, fără să-mi adreseze un cuvânt, într-un an de zile. Îndepărtez, prin urmare, cu grijă capul micuț al Licornului din poala mea de "Alice", licornul de jucărie, însuflețit, ce m-a întâmpinat dintr-unul din colțurile careului, pe plajă, cu privirea elevului de clasa a șasea. Mă apropii și aș dori să-i relatez mamei ce mi s-a întâmplat sau mai degrabă "tatălui" meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Deodată, ne observă și vine glonț către gardul de sârmă, unde se oprește brusc și-și înalță botul umed încercând să pătrundă cu el printre romburile de sârmă. Și privirea lui albastră e la fel de languroasă și penetrantă ca cea a licornului sau a elevului de clasa a șasea ce nu mi-a adresat niciodată cuvântul. Continuă să stea lipit de gard și să mă privească din ce în ce mai uimit, până când urmăritorii îl ajung din urmă și-l încercuiesc din toate părțile. Oare de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
clasa a șasea ce nu mi-a adresat niciodată cuvântul. Continuă să stea lipit de gard și să mă privească din ce în ce mai uimit, până când urmăritorii îl ajung din urmă și-l încercuiesc din toate părțile. Oare de ce mă privesc așa măgarul, licornul și elevul?... Atunci se opintește, trece printre ei ca prin brânză și o pornește cu furie către fundul grădinii. Se aud niște râsete puternice și stridente de ambele părți ale gardului, iar prietenele mamei nu se lasă mai prejos. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și-și ridică gâtul cu fiecare trecere de val. Se restabilesc ritmurile. Careul crește și se micșorează în consens cu mareele, dar nimeni nu pare să bage de seamă. Doar acel cuplu de îndrăgostiți și-ar fi putut da seama. Licornul și-a înfipt cornul în nisip și, rotindu-se în jurul lui, mă urmărea pe șest din toate unghiurile cu privirea languroasă a elevului de clasa a șasea. Haide să punem aici cearșaful! îi poruncesc mamei și tonul meu nu lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
euri". Dovada peremptorie a acestui "delir" nu poate fi decât recursul permanent la fantastic, despre care vorbeam mai sus. Fie că e vorba de rezervația creaturilor fabuloase, cu sursa în bestiarul mitologic sau direct în imaginația prodigioasă a autoarei: Aspida, Licornul, Vasiliscul, Vampirul, Vârcolacul, Iormorogul, Cotoroanțele, Centaurul, Hipogriful etc., etc.; fie că e vorba de anomalia din Triogamia (pp. 70-100), scrisă sub forma unei serii de scenete, prin care ne aflăm în plin absurd; fie că e vorba de miracolele din
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
intrat în modernitate, în rezervația despre care este vorba Zmeul Zmeilor joacă șah cu Priculiciul și citește cu regularitate "Magazinul istoric"; ielele "nu mai sunt așa de tinere (s.m. A. Gh. O.), dar în iureșul dansului par foarte atrăgătoare" (p. 26); Licornul își "odihnește augustul cap în poala" cui se nimerește, "pângărindu-și cornul... cu te miri cine" (p. 27); Vampirul și Vârcolacul, verișori buni, nu mai beau sânge, ci "suc de portocale sub clar de lună, pentru purgație". Vasiliscul are chiar
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
slava asta-amară. A duhului dragoste din turcoază, Sunt gata, în pas ultim către groapă. Tu mă domesticești mereu de pază, În sacerdoțiu supliciul să-mi încapă. Îngenuncheat, mai mult sunt în genunchi, Arunc din carnea mea tot ornamentul. Îmi țes licornul umbrele-n mănunchi, Dându-mi departe dizolvat prezentul. De visul lui infinitul mă presară Cu fulgeru-i ca un angelus de vioară. Îngeri veniră să-mi spună: Te-am găsit. Fiind în trup dar și nemărginit M-am înecat în visul
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]