350 matches
-
pe când mă întorceam de la biserică, mi s-a arătat în capul satului Sfântul Gheorghe. Armăsarul se frământa pe loc, speriat de balaurul care îl pândea dintr-o latură. Sfântul Gheorghe a ridicat sulița și a străpuns într-o clipă trupul lighioanei...» Puteți să vă închipuiți capul popii! Sfântul Gheorghe să se arate unui mucos dintr-a cincea, nici măcar premiant... Rezulatul: Vesper s-a ales cu nota trei, iar Sfântul Gheorghe a ajuns emblema „Vestitorilor”6 . Cine este „personajul romantic” din perspectiva
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
reușindu-i exemplar o savuroasă microbiografie a turnătorului de altădată, ajuns politician în epoca postrevoluționară. De asemenea, povestirea oferă două finaluri, nu doar ca reminiscență a fentării cenzurii ca odinioară, ci o soluție postmodernistă. Lașcu se transformă kafkian într-o lighioană, lângă soția oportunistă, fie - propune un al doilea scenariu - se denunță pe sine „prin gura întredeschisă, șuierul împrăștie duhori, precum o mlaștină în care au putrezit toate vietățile”. O povestire buzattiană este Scorpionul galben, cea mai bună a volumului. Raul
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
totul ca să faci loc pe scenă efectelor speciale. Al căror rol - informația asta o am de la cineva care e mai competent pe domeniul paleolitic, mezolitic etc. - e să amestece animale, insecte și alte orătănii provenite din perioade diferite. La câte lighioane găsești în lungmetraj, nu e de mirare că e vorba de epoci diferite, deși scenariul nu justifică în nici un fel acest ghiveci. Cum ar fi să incluzi un om de știință printre personaje, mai precis unul care să stea să
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
unguroaică și o tătăroaică. Toate au pierit de tinere, iar satul începu a-l râde. Lumea începu a-l striga Regele Vădanilor, iar faima lui a ajuns până la Împăratul Șerpilor de pe tărâmul de dincolo de codrii întunecați. Dracii, șerpii și toate lighioanele pământului veneau la el să-i ceară sfaturi pentru ași omorî nevestele ori dușmanii. Însă supărat Grigore i-a gonit pe toți. Timp de trei ani a ținut omul post, a chemat popi să-i facă slujbe în casă, a
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
va rămâne cuiva după cei voi putrezi, iar hoții n-au cum să mi-o prădeze.” Când nepotul a făcut patru primăveri, iar fata șaptesprezece la poarta bătrânului s-au ivit Împăratul Șerpilor, Împărăteasa și soldații lor înarmați până în dinți. Lighioanele vroiau să-și ia fata cu tot cu nepot, dar moșul se împotrivi. Până la urmă oastea șer pească l-a răpus pe Grigore și i-au luat pe cei doi. Mama fetei îl mustră că n-a avut grijă de copilă, așa cum
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
în 1927. Cu inima îndoită de tristețea florilor ce pier atunci când le prinde pârdalnica brumă, am săltat, totuși, alături de zbanghii uliței mele și ne-am oprit în fața porților de alamă ale Pipicușei. Era tartorele și împărăteasa întregii Rudne căci toate lighioanele și ceata lui piticot ce se afla în fața chiliei sale fuseserăm aduși pe lume cu ajutorul moașei și noi, copii zănatici, am dat buzna în porțile ce stăteau gata-gata să cadă și-am început a striga, mai gros, mai pițigăiat, în
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
mult nepoții. După o pauză, a continuat: N-am bănuit vreodată în viața mea, ca după patruzeci de ani de muncă să te îngropi în sărăcie. Cu pensia mea abia îmi plătesc impozitele, iau lemne de foc și mâncare la lighioanele curții. Mai marii țării nu mai vor să știe de noi. Cu ce ne-am ales după revoluție este libertatea de a vorbi, că tot nu te aude nimeni. -Poate votați pe cine trebuie în iunie, l-am provocat. -Păi
LA DRUM DE SEARĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385305_a_386634]
-
cu coarne spre gârlă și sar în ea. Apoi, din apa murdară, țâșnesc bivoli fioroși ce iau în coarne gardurile de la curtea vrăjitoarei, se transformă în șopârle care sar pe bojdeucă și dispar pe hornul acesteia. Baba, speriată de năvala lighioanelor în odaie, țipă disperată. Este conștientă că-i scăpase de sub control și aceste momente puteau însemna sfârșitul său. - Opriți-vă neisprăviților, că rămân fără aer! - Ne-ai jucat cum ai vrut! - răcni unul dintre împielițați cu vocea răgușită. - Cum îndrăzniți
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
urmă, zâna ajunse la castelul vrăjitorilor. Se prefăcu că este o fată sărmană care caută de lucru, așa că fu primită să îngrijească dihăniile ajutoare de vrăjitori. De la lilieci, bufnițe și până la pisici negre, în castel puteai găsi tot felul de lighioane pe care ea trebuia să le hrănească și să le curețe. Zâna, pe numele ei Nini-Noni, se purtă atât de frumos cu toate acele viețuitoare obișnuite cu răutatea vrăjitorilor, încât nu trecu mult și le câștigă prietenia. Din păcate, nici una
PRINŢUL POLONIC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384928_a_386257]
-
îl transforme în vârcolac în prima noapte cu lună plină. - Asta se va întâmpla chiar în această noapte, se speria Nini-Noni, nu mai am timp! Trebuie să mă duci cât mai repede în camera de vrăji a stăpânului tău. Toate lighioanele o însoțiră pe zână, dornice să o ajute fiecare în felul ei. Pisicile deschideau calea, bufnițele aprindeau felinarele, liliecii zburau în urma lor, gata să dea alarma dacă ar fi fost surprinși cumva de vrăjitori. Nini-Noni fu cât pe ce să
PRINŢUL POLONIC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384928_a_386257]
-
o inimă de aur, așa că fu de acord să primească în palatul său pe toată lumea. Ei, acum se cam schimbase treaba! Când văzu Sfetnicul cel Mare că Prințul-Polonic se întorcea la palat, de data aceasta însoțit de o armată de lighioane care mai de care mai fioroasă, își luă imediat tălpășița nu numai din palat ci și din Haba-Daba. Auzind că fiul său s-a întors, Adi-Badi al Patrulea se ridică imediat din patul în care se topea cu zile și
PRINŢUL POLONIC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384928_a_386257]
-
-mă, că m-am înpărtășit! Și copiii ăștia... --Am să te spun lu’ tata, scânci Iliuță. --Să mă spui, mă ghiorlane, dar nu mai înainte de a-ți arunca în dovleacul ăla găunos câțiva pumni. Să știe și taică-tău ce lighioană ești. Gata, bătu din palme moș Ion, echipaa-rea! Adu, Floricele, pantaloni vechi, cizmele de cauciuc, să ne pregătim cu toții! --Dar să știi că eu nu aduc tractorul, mormăi Iliuță. --Nici nu ți-am cerut, deșteptule! spuse moș Ion, în timp ce se
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
prin ușă gata să-l pârjolească. Cântărețul aduce cădelnița cu jar și tămâie. Preotul cu mișcări înainte și înapoi face ca fumul să se îndrepte spre deschizătura pe care fugise Buha în locașul său. Deodată geamurile se fac țăndări și lighioane țâșnesc din cameră în pridvor. Credincioșii se retrag înspăimântați. Însuși părintele se îngrozește dându-și seama că acolo sălășluiau regimente întregi de diavoli și omul material nu se poate măsura cu ceva imaterial. Face semn credincioșilor să se retragă încet
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
credincioși, necuratul este înghesuit și cuibărit în cocioaba celei ce și-a vândut sufletul lui. Nu vă apropiați de casa sa, nu vorbiți cu ea, să nu-i vindeți ori să cumpărați ceva de la ea. Trebuie izolată să rămână împreună cu lighioanele sale. Oricum, după exorcizarea satului, puterile diavolești au scăzut și asupra gospodăriilor voastre s-a pogorât Sfântul Duh. Dacă observați ceva în neregulă să ne adunăm iarăși cu toții și cu ajutorul lui Dumnezeu să-l alungăm pe necurat din casele voastre
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
miere de albine. Suntem deci pe mare, într-o frumoasă dimineață cu soare. O, Mare Neagră! Câți poeți, prozatori, critici nu ți-au cântat cu meșteșugite cuvinte valurile vijelioase! Pe câți mateloți cuprins-ai de-ai morții reci fiori! Câte lighioane groaznice la vedere și atingere adăpostești în întunericu-ți matern! Pe dâra albă de spumă din urma corăbiei, cei patru eroi ai noștri priveau jucându-se delfini albăstrii ce-și dovedeau inteligența înotând în formație de semilună, rechini bătrâni ce emigraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
copii de pescar dând năvală spre barca plină de pește a vajnicului lor tată a fost o vedere plăcută ochiului omenesc. Căci ce poate fi mai desfătător, oricât nu ți-ar place la pipăit, gust și mai ales la miros lighioanele din apă, decât să vezi o fetiță de-o șchioapă luptându-se să apuce ditamai crapul muribund sau vreun băiețel blonziu, pistruiat, azvârlindu-se o dată cu câinele familiei pe trupul de buștean al unui somn? Acestea le vedeau moldovenii noștri, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
diabolic plan perfect elaborat. Beduinii îi lăsaseră să le cucerească fortăreața, dar prețul li se părea excesiv, ținând cont mai ales că așa-zisa fortăreață nu era decât o grămadă de pietre calcinate de soare și infestate de o numeroase lighioane ce mâncau stârvuri și mișunau peste tot. — Băga-i-aș în mă-sa! — Acum ce mai e? — Încep să bănuiesc că păduchioșii ăștia vor să ne facă să ne petrecem ziua urcând și coborând prin văgăunile astea, scotocind pas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
somn da nu mă lăsai pîn nu... și cînd să-mi hodinesc și io oasele, unde Începură să urle cîinii dă ziceai că vine cutremuru. Nu-nchisei un ochi toată noaptea. Doamne iartă-mă, că parcă intrase necuratu În toate lighioanele, că și găinile și cocoșii... să mai zici că nu e semne, tomna atunci muri un creștin la betonieră, Îl găsiră pă grămada de pietriș, așa cum auziși, ca un cîine, zic ăi de-l văzură că — Cine? Despre cine vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
groază pentru copii dai adeseori peste situația în care personajul principal pășește în oglinda dincolo de care-l așteaptă o serie de întâmplări instructive. Aventuri în urma cărora vede totul din ce în ce mai limpede. Se formează. Se luptă cu elementele. A doua oară vede lighioana la timp. Așa crede el. Sau măcar a treia oară. Bumm. Asta a fost Zâna cea Bună? Singura Zână Bună dimprejur? Din poveste? Vai de mine. Dar ZB nu e făcută să ne lase de izbeliște. Să se lase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
oraș. Știm că n-a ajuns acolo. Nu l-am găsit nici pe drum. În acest caz, spune-mi unde ar putea fi? Nu-l căută nimeni prin văgăunile de pe lângă drum. Poate căzu pe acolo pe undeva, ori îl atacară lighioanele pădurii. De data asta, te contrazici singur. Doar, tu cu gurița ta, spuneai că orice om cu scaun la cap ar fi pornit la vale spre oraș. De ce să se abată de la drum prin pădure? Gândește-te că era întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cuprins de gânduri și nu mai fusese atent la ce se petrecea în jurul său. O mulțime de semne ar fi trebuit să-l pună în gardă, numai că el le ignorase complet. De o bună bucată de vreme, nici una din lighioanele pădurii nu mai scotea nici un zgomot. Totul în jur amuțise, îl dureau urechile de atâta liniște. Apoi, se făcuse dintr-o dată frig, răceala aceea de mormânt se lăsase iarăși peste el. Crezuse că e din cauza faptului că are hainele ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe socoteala mea. — Băiete, nu te ambala, Îngăimă el, deși tonul Îi trăda Încîntarea. — Bine, dacă nu doriți, poate În altă zi sau... — Clara hotărăște, zise librarul. În apartament avem deja șapte pisici și doi papagali. N-o conta o lighioană În plus sau În minus. — Atunci te aștept mîine pe la ora șapte, conchise Clara. Știi adresa? 5 A existat, pe cînd eram copil, o vreme cînd, poate pentru că crescusem Înconjurat de cărți și de librari, mă hotărîsem că doresc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
părinții lor s‑au mutat la oraș. Sunt bucuroși că nu trebuie să trăiască în provincia îngrozitoare și mărginită pe care o cunosc din casa de la țară a bunicii. Orice, numai asta nu. Acolo unde stăncuțe alpine, ciori și alte lighioane se așează țipând pe copacii desfrunziți deja de iarnă. Unde diverși nori trec sfârâind pe cerul tulbure, căprioarele behăie, iar copiii nespălați de la școala generală și copiii debili de la școala complementară se înghesuie în autobuze. Printre ei circulă bacilul sărăciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
va fi de folos pe viitor, Sophie, doar știi asta. Sophie scoate pisica din fundul sacului; animalul se zbate, pufnește, miaună și‑și înfige imediat ghearele în mâna Sophiei, încât acesteia îi dă sângele. Au! Nu puteați să luați o lighioană care nu‑ți provoacă atâtea dureri? Numai pisica ne‑a fost la îndemână, hai, fă‑o odată! Sophie îngenunchează în mizerie cu rochia ei frumoasă, deja e plină toată de noroi. Ține sub apă credinciosul animal domestic, obișnuit cu omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un păr plin de omizi și de uscături, un cuptor nelipit, o fîntînă mîlită și părăsită. Altfel spus, fata regenerează, primenește, dă o nouă viață celor ale lumii. Același lucru îl face și cu “copilașii” Sfintei Duminici, de fapt niște lighioane înspăimîntătoare, pe care le hrănește și primenește. Fata babei nu face toate aceste lucruri, lasă părul neroditor, fîntîna secată și uscată și toate celelalte, simboluri ale uscăciunii și nerodirii proprii. În consecință, e mîncată de balauri laolaltă cu mamă-sa
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]