135 matches
-
de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit de hăitași. învățase în ocnă semnele secrete pe care vagabonzii și cerșetorii le fac cu cioburi de cărămidă pe porțile curților și acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ceapă, au băut apă rece de izvor. Când au terminat și ultima brazdă, sau odihnit pe un braț de iarbă proaspăt cosită, au ascultat ciripitul păsărilor și au privit albastru cerului, Înțelegând ce frumoasă este viața. Spre seară obosiți și lihniți de foame, au intrat În bucătărie pe ușa din dos și au Început să mănânce cu poftă din bucatele pregătite pentru oaspeți. Boieroaica și Tușa erau sus, o ajutau pe viitoarea mireasă să-și Îmbrace rochia cea nouă și să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
știu, nu-mi place și nu văd ce rost are să mai continuăm jocul ăsta. Femeia oftă adânc, îl privi în ochi și se întrebă, ca întotdeauna când trebuise să-i dea lecții, de unde izvora izbitoarea vocație mesianică a tânărului. Era lihnit, dar căuta rosturi. ― Nu poți aprecia belșugul fără să cunoști lipsa! ― Și la ce mi-ar folosi să apreciez belșugul, de vreme ce nu văd nici o noimă în a cunoaște lipsa? Știi bine că trăim într-un spațiu închis și că soarta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
proaspătă, poți fi sigură că ești singura femeie care a luat cu adevărat parte la o revoluție, așa i-a spus, își amintește Gulie. Mergem la mine, l-a înduplecat, să te speli și să mănînci ceva, cred că ești lihnit, i-a spus. Lovitură de maestru, de data asta ați procedat diabolic, dom’ Roja, ce m-aș face fără tine, doar cu nebunii ăia pe cap, Delfinașule, pe femei nu le interesează nimic niciodată în afară de confortul propriu, Tîrnăcop, ne-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
politică a partidelor care o compuneau, a știut să-și unească de fiecare dată forțele atunci cînd a fost nevoie pentru a-și atinge interesele nenorocite, chiar dacă asta însemna să treacă țara prin război, să golească tezaurul național sau să lihnească de foame populația. Acum ar fi fost momentul să deschidă ochii lumii și să îi scuipe pe toți în față, să le spună că Războioul de Independență nu a arătat nici pe departe așa cum este descris în tablourile și schițele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vă reamintesc, reia Roja cu senzația că-și răcește gura degeaba, că de patru zile n-am făcut altceva decît să ne tîrîm pe străzi dintr-un loc în altul, de la Universității la Romană, la Victoriei și înapoi, sub gloanțe, lihniți de foame, zgribuliți de frig, căzînd de pe picioare de oboseală, dar fără să facem mare brînză, ăsta e adevărul. Grupurile s-au spart din primele clipe. Mai ia le urma dacă poți, încearcă să le pui din nou pe picioare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
expuneam puțin ca să ajung pînă acolo, dar nici prin cap nu-mi trecea să dau înapoi. Noroc cu geamurile sparte, altfel n-aș fi auzit nimic din toată discuția și n-aș fi știut ce aveam de făcut. Slugoii păreau lihniți de foame, mîncau ca sparții, le cădea mîncarea din gură, înghițeau pe nemestecate. Imediat ce mi-am dat seama despre ce era vorba și ce aveam de făcut în continuare, i-am lăsat să se porcească în voie și am făcut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lor, Contemporanul, erau realiști! Raicu a scris o conferință despre Eliade Rădulescu, în care s-a văzut deodată că are stil. Altă dată a scris o poezie în versuri, din care țin minte aceste versuri (se tânguia un țăran): Sărac lihnit de foame, Muncind întreaga zi... I-am acordat premiul II... Câte lucruri nu-mi aduc aminte de la acele ședințe literare, pe care le țineam la coana Zoița - dar uneori la o crâșmă, la Iordache Leu, unde era vin dulce toată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a spus în tête-à-tête Jennifer din ontario, care preda engleza la școala din sat, care s-a nimerit lângă mine la masă. Fusese invitată ca să ajute, la nevoie, la traducerea din franceză în engleză - pentru turiști și primar. Eram absolut lihniți de foame, așa că am tăbărât pe mâncare, constituită din supă de prepeliță, caribou, pește și un fel de pâine cu grăsime de morsă, delicioasă. Este posibil să fi fost una dintre cele mai binevenite și gustoase mese pe care le-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ăștia nu vor să intervină în viața animalelor pe care le filmează; e suficient că intervin și așa!). A mers într-o noapte cu niște carne, dar a stat două ore și leoaica n-a vrut să mănânce, deși era lihnită. Specialiștii au oferit mai multe ipoteze Zilele au trecut în liniște și în așteptarea sfârșitului - inevitabil trist -, pentru că legătura dintre aceste două animale era împotriva firii. Trăind izolată, Kamunyak era înconjurată de trei familii de lei. Într-o zi, sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Domnul să te binecuvinteze, locaș al neprihănirii, munte sfînt!" 24. Iuda va locui acolo fără teamă în toate cetățile lui, plugarii și cei ce umblă cu turmele la pășune. 25. Căci voi răcori sufletul însetat și voi sătura orice suflet lihnit de foame." 26. La aceste lucruri m-am trezit, și am privit; și somnul îmi fusese dulce. 27. "Iată, vin zile", zice Domnul, "cînd voi însămînța casa lui Israel și casa lui Iuda cu o sămînță de oameni și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
de urechi și aplicându-i câteva lovituri de ciocan În partea capului, il predă fetei care imediat Îl tăie În bucăți simetrice, după care Îl puse În tigaie la prăjit. Intradevăr infometat, Tony Pavone Înghiți odată În sec, monologând. „Sunt lihnit de foame...Abea aștept...” Ca o bună gospodină ce era, Carla scoase dela prăjit prima serie pe care le așeză ornamental pe un special platou, oferindu-l marelui Înfometat. În același timp, evident contrariată, privirea ei se fixă asupra lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
afacerea Încheiată. Bine am zis...?” Prea sătul de smiorcăielile tuturor netrebnicilor lacomi, negociind averea Statului, hotărâți să te jupoaie de viu,Tony Pavone oferi șpaga fără alte comentarii iar după câteva minute introduse camioanele În interiorul fabricei fiind sleit de puteri, lihnit de foame În timp ce sistemul nervos Încerca să-și găsească cadența normală, apoi dădu dispoziția de livrare magazionerului. Cum acesta nu comentă aprobările anterioare, Tony Pavone alinie mașinile la indicația acestuia așteptând ca marfa să-i fie Încărcată cât de rapid
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fapt o pictură destul de bună într-un bar, cu cortegiul de flamuri și patul auriu și două fantome: un bărbat și o femeie. Ce reprezenta alegoria, nu pot spune. Dar mai pot oferi niște indicii. Bărbatul fantomă arăta îngrozitor de bătrân, lihnit de foame și ros de molii. Femeia fantomă arăta suficient de tânără pentru a-i fi fiică, prosperă, exuberantă și dată dracului. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI ClNCI RĂSPUNSUL LA COMUNISM... În drum spre jalnica mea mansardă cu șobolani, Resi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Hai, că au adus mîncarea. Și arată super. — OK, spune ea. Mersi, Colin. Vin imediat. Tipul pleacă și Lissy se Întoarce spre mine. — Vrei să mănînci ceva ? — Nu mi-e foame. Dar tu du-te, adaug repede. Cred că ești lihnită după atîta efort. — Adevărul e că nici nu mai văd bine de foame, recunoaște. Apoi Îmi aruncă o privire de control. Și tu ce faci ? — Păi cred că... am să mă duc acasă, zic și mă sforțez să zîmbesc cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Juan Lucas, cu paharul În mînă, se freca după cap complet Încurcat și ridicol și se gîndea că cel mai bine ar fi fost s-o lase pe fată la de Altamira și să plece, fiindcă Julius pesemne că era lihnit de foame. Coborîră toți trei de pe terasă și Înaintară zîmbitori printre puținele grupuri de invitați care mai stăteau Încă de vorbă În patio. Arhitectul la modă se Îndrăgosti iarăși de Susan, văzînd-o cum trecea și vorbea englezește cu suedeza care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
beat turtă În seara aia... Tu unde erai, Juan Lucas? — Ți-am povestit de nenumărate ori, Susan: pe atunci eram și eu tot la Londra... — Și suedeza, darling? — Destul, Susan! Mergem. În curînd se face ora unsprezece și Julius e lihnit de foame. Sau beat... Nu, Susan! Julius, băiatul tău, băiatul cuminte care-și spune Întotdeauna rugăciunea Înainte de culcare și pe care nici unul din noi n-are chef să-l vadă În seara asta. — Celălalt, Juan Lucas, cel care era mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în expres? — E îngrozitor! Nu se poate deschide nici un geam și voiam să-mi cumpăr ceva de mâncare, de pe un peron. — Bine, dar e mâncare și în tren. — La ce te referi? La sandvișurile acelea scumpe și scârboase? Nici un cal lihnit de foame nu s-ar atinge de porcăriile alea. Mi-au plăcut întotdeauna gustările cu plătică, pe care le cumpăram din gara Gotenba. Dacă vorbești așa, trebuie să mă port cu tine precum cu o bătrânică. Asta se întâmpla demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acum, nu. Pe monitorul adiacent se vedea sfera. Aceasta era Închisă. — Harry e tot Înăuntru? Întrebă Norman. — Da, spuse Beth. — De cât timp? Ceva mai mult de o oră, spuse ea, privind consolele. — Am dormit numai o oră? — Mda. Sunt lihnit! spuse Norman și se duse În sala de mese. Din prăjitură nu mai rămăsese nimic. Tocmai căuta altceva de mâncare când apăru Beth. — Norman, nu știu ce să fac, spuse ea Încruntându-se. — În legătură cu ce? — Ăștia ne mint. — Care „ăștia“? — Barnes. Marina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
reporteri la cap. Bănuiesc că ai nevoie de puțină intimitate. Stătea în prag, gata să tragă ușa în urma ei. — Vrei un Garibaldi? Am dat iama prin stocul lui Keith. Fran prinse biscuitul cu stafide și își dădu seama că era lihnită de foame. Secția, precum și directorul ei, se dovediseră atât de fascinante, încât uitase de prânz. — Mersi, Stevie. Poți să te uiți, te rog, în arhivă și să vezi dacă e ceva despre secția de tratare a infertilității? Ar cam fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ce făcea nevastă-sa toată ziua. — Vrei să rămâi la cină? o întrebă Henrietta, ignorându-l. Avem munți de somon rece, pentru care plătește Simon. Fran își dori să fi putut rămâne. Nu mâncase mai nimic toată ziua și era lihnită de foame. Nu pot. Am promis că trec pe la ai mei. Ce mai face tatăl tău? Henrietta privi prin soțul ei, care începea deja să se căiască și avea s-o facă până când își va fi cerut spășit scuze. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
clătina lîngă el. MÎinile lui palide, roase atîta Împins la cărucior, atîrnau În lături ca două steaguri albe. Oasele Îi erau ținute laolaltă mai mult de amintirile despre barurile și piscinele din perioada cînd era mai tînăr. Domnul Maxted era lihnit de foame, ca mulți dintre bărbații și femeile din procesiune. Dar Îi amintea lui Jim de soldatul britanic muribund din cinematograful În aer liber. În șanț, lîngă bordura de iarbă, zăcea cilindrul cenușiu al unui rezervor de Mustang. Căutînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Mi s-a așezat soarele drept inimă”. --Știi ce mai vreau să-ți spun, prietene? - am reluat eu vorba, furat de imaginea celor două biserici: “Sfântul Sava” și “Maica Precista”... --De unde să știu eu ce poate gândi un om lihnit de foame? --Privește la biserica Sfântul Sava. --Care-i pricina, cumetre? --Mă gândeam la spusele lui Paul de Alep... --Întâi te-aș întreba când ne-a călcat meleagurile acest prelat? --Dacă am să-ți spun că în descrierea călătoriei lui în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ținut piept foametei cu coji de copac și cu buruieni. Când n-au mai avut nimic de mâncare, copiii s-au despărțit de părinți, iar soții, de neveste și au părăsit satul în căutare de bucate. Unii cădeau pe drum lihniți de foame, dar ai lor îi lăsau acolo fără să-i poată ajuta. În cele din urmă, câinii sălbatici și corbii le-au sfâșiat hoiturile. E drept că foametea nu s-a mai abătut niciodată asupra celor trei sate de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
data asta eu eram victima... Înainte de a ajunge În Oradea am oprit În Brașov, unde am stat la o prietenă de-a băiatului de care eram Îndragostită pe vremea aia. Am fost Într-un restaurant unde am mâncat (pentru că eram lihniți de foame de pe drumă, după care am mers acasă la respectiva...tot dansatoare Într-un night-club. Era frumușică și arăta și bine...când am ajuns la ea acasă nu mi-a venit să cred ce văd: apartamentul era mobilat luxos
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]