135 matches
-
abține să nu-și arate tristețea. — S-a înâmplat ceva rău?au insistat ei văzând că nici Teofana nici Alexandru nu sunt în apele lor. — Ce să se întâmple? Suntem aici, suntem sănătoși. Să punem masa să mâncăm, că suntem lihniți de foame, i-a luat în bucătărie Teofana. — Tata Sebi, mama Zina,vă rog frumos nu mai insistați cu întrebările. Am să vă povestesc după ce pleacă Alexandru. A avut el o problemă care l-a dezamăgit. Trebuie să-i ridicăm
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în parc. Acum merg acasă să mă schimb, să mănânc și să mă odihnesc puțin. Părăsesc mergând la braț amândoi. — Te iubesc, țâfnoaso, îi spune la despărțire. Ne vedem mâine. — Și eu te iubesc, țâfnosule, mă duc să mănânc, sunt lihnită de foame. Când să intre pe ușa blocului, Cezar se întâlnește cu prietenul lui, Dan, care tocmai cobora. — Salut, africanule, de la tine vin. Pe unde umbli? — Noroc, Dane! Ce mai faci, frate?se îmbrățișează. Hai urcă. Nu ne-am văzut
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Iași, înainte de intrare în Bivolari. Terenul se afla între șosea și fâșia de frontieră aflată chiar pe malul Prutului. Noi i-am spus că putem să-i arăm terenul, dar cu o condiție: să ne dea de mâncare, deoarece eram lihniți de foame. Omul a spus că nui nicio problemă. Am pornit tractoarele și împreună cu președintele întovărășirii ne-am dus la locul unde trebuia să arăm. Am tras de față cu el câte o brazdă, după care el s-a dus
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
realitate. Nu e decât același lucru imperfect, agitat încoace și încolo, în ambele direcții. Aștepți un răspuns. Și cum nu poți primi unul real, îl falsifici, ca și cum ți-ai trimite singur o scrisoare. — E adevărat, răspunse părintele Bernard, cu toții suntem lihniți de iubire - asta-i profund adevărat. Și dumneavoastră... și dumneavoastră tânjiți să fiți iubit, nu? După un moment de reflectare, Rozanov răspunse: — Da, dar asta e o slăbiciune... ăsta-i lucrul pe care eu îl rostesc în șoaptă. Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răspunse la această întrebare. Știi, mă simt schimbat. Poate că Gabriel a avut dreptate. Cum a spus? Că „mi-am răscumpărat păcatele“, că „am venit îndărăt“. — Te simți schimbat? În ce fel? Ruby intră cu sendvișurile, apoi se retrase. — Sunt lihnit. Vrei și tu? Nu, mulțumesc. George începu să înfulece cu lăcomie. Nu mai pusese nimic în gură de o zi. Apoi spuse: Noi plecăm în Spania. — Noi? — Eu și Diane Sedleigh. Avem de gând să ne stabilim și să trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
malul pârâului, lângă stația de intervenție a pompierilor, iar de mâncare, o doamnă amabilă de la pizzeria ”La Cristina” îmi oferă un litru de lapte la prețul de 1 euro. Aceasta este mâncarea mea până mâine, și deși sunt obosit și lihnit de foame, nu-mi trebuie nimic altceva decât să mă fac una cu patul. Sunt însă mulțumit pentru această zi și recunoscător lui Dumnezeu, ca și soților De Firmas care mă găsesc la telefon și-mi aduc ghidul ce-l
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
la trup ca o păsărică și n-avea habar de ce poate însemna căsătoria. Când, după un timp, duduia Mari spusese lui Lică că a găsit pentru odaie un chiriaș serios, el tocmai se gândea să-și caute loc aiurea, cam lihnit de regimul lactat pe care îl ducea. Deprinsă să mănânce ia cliente, moșica nu putea suferi să gătească bucate și, când era liberă la ea acasă, lingea numai o ceașcă de lapte, ca o pisicuță . . . Lică., deoarece avea mare predilecție
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
M-am dus doar în Gara de Nord. Atunci nu erau "aurolaci" acolo, am putut să par un călător cumsecade care a pierdut trenul sau a sosit din provincie și nu are bani de hotel. După trei zile (ziua umblam pe străzi, lihnit de foame, sau mai făceam pe hamalul), m-am întors pe strada Tufelor și i-am povestit coanei Veta că la Predeal a fost un viscol grozav, care a înzăpezit trenul, încît reușisem cu greu să vin înapoi. Eram foarte
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Juan Lucas, cu paharul În mînă, se freca după cap complet Încurcat și ridicol și se gîndea că cel mai bine ar fi fost s-o lase pe fată la de Altamira și să plece, fiindcă Julius pesemne că era lihnit de foame. Coborîră toți trei de pe terasă și Înaintară zîmbitori printre puținele grupuri de invitați care mai stăteau Încă de vorbă În patio. Arhitectul la modă se Îndrăgosti iarăși de Susan, văzînd-o cum trecea și vorbea englezește cu suedeza care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
beat turtă În seara aia... Tu unde erai, Juan Lucas? — Ți-am povestit de nenumărate ori, Susan: pe atunci eram și eu tot la Londra... — Și suedeza, darling? — Destul, Susan! Mergem. În curînd se face ora unsprezece și Julius e lihnit de foame. Sau beat... Nu, Susan! Julius, băiatul tău, băiatul cuminte care-și spune Întotdeauna rugăciunea Înainte de culcare și pe care nici unul din noi n-are chef să-l vadă În seara asta. — Celălalt, Juan Lucas, cel care era mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
reporteri la cap. Bănuiesc că ai nevoie de puțină intimitate. Stătea în prag, gata să tragă ușa în urma ei. — Vrei un Garibaldi? Am dat iama prin stocul lui Keith. Fran prinse biscuitul cu stafide și își dădu seama că era lihnită de foame. Secția, precum și directorul ei, se dovediseră atât de fascinante, încât uitase de prânz. — Mersi, Stevie. Poți să te uiți, te rog, în arhivă și să vezi dacă e ceva despre secția de tratare a infertilității? Ar cam fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ce făcea nevastă-sa toată ziua. — Vrei să rămâi la cină? o întrebă Henrietta, ignorându-l. Avem munți de somon rece, pentru care plătește Simon. Fran își dori să fi putut rămâne. Nu mâncase mai nimic toată ziua și era lihnită de foame. Nu pot. Am promis că trec pe la ai mei. Ce mai face tatăl tău? Henrietta privi prin soțul ei, care începea deja să se căiască și avea s-o facă până când își va fi cerut spășit scuze. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
l-a zărit pe Gaston îndreptându-se spre ea. Arăta jalnic, cu silueta lui de luptător de sumō, îmbrăcat într-un chimono mult prea scurt pentru el și încălțat cu pantofii lui jerpeliți. În spatele lui venea, șchiopătând, un câine vagabond lihnit de foame. Când a văzut-o pe Tomoe, fața lui de cal s-a luminat toată. — Bietul câine-san. E slab mort. Nu vrei să-i dai ceva de mâncare? — Ce nerușinare! S-a făcut seară. Masa așternută în cinstea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Hai, că au adus mîncarea. Și arată super. — OK, spune ea. Mersi, Colin. Vin imediat. Tipul pleacă și Lissy se Întoarce spre mine. — Vrei să mănînci ceva ? — Nu mi-e foame. Dar tu du-te, adaug repede. Cred că ești lihnită după atîta efort. — Adevărul e că nici nu mai văd bine de foame, recunoaște. Apoi Îmi aruncă o privire de control. Și tu ce faci ? — Păi cred că... am să mă duc acasă, zic și mă sforțez să zîmbesc cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fapt o pictură destul de bună într-un bar, cu cortegiul de flamuri și patul auriu și două fantome: un bărbat și o femeie. Ce reprezenta alegoria, nu pot spune. Dar mai pot oferi niște indicii. Bărbatul fantomă arăta îngrozitor de bătrân, lihnit de foame și ros de molii. Femeia fantomă arăta suficient de tânără pentru a-i fi fiică, prosperă, exuberantă și dată dracului. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI ClNCI RĂSPUNSUL LA COMUNISM... În drum spre jalnica mea mansardă cu șobolani, Resi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
încercări rizibile de a schimba scutecele copilului. Apoi Hugo a observat ceva mic și maro pe linoleumul din fața lui. Părea a fi un portofel. Portofelul lui Alice? Hugo s-a repezit asupra lui așa cum s-ar fi repezit un om lihnit de foame asupra unei farfurii cu pește și cartofi prăjiți. Portofelul lui Alice! Trebuia să fie portofelul lui Alice. Cel puțin acum, prin demonstrația asta de cinste și bune intenții, putea să-i ceară numărul de telefon. Fluturând micul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În tête‑à‑tête Jennifer din ontario, care preda engleza la școala din sat, care s-a nimerit lângă mine la masă. Fusese invitată ca să ajute, la nevoie, la traducerea din franceză În engleză - pentru turiști și primar. Eram absolut lihniți de foame, așa că am tăbĂrât pe mâncare, constituită din supă de prepeliță, caribou, pește și un fel de pâine cu grăsime de morsă, delicioasă. Este posibil să fi fost una dintre cele mai binevenite și gustoase mese pe care le-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a spus în tête-à-tête Jennifer din ontario, care preda engleza la școala din sat, care s-a nimerit lângă mine la masă. Fusese invitată ca să ajute, la nevoie, la traducerea din franceză în engleză - pentru turiști și primar. Eram absolut lihniți de foame, așa că am tăbărât pe mâncare, constituită din supă de prepeliță, caribou, pește și un fel de pâine cu grăsime de morsă, delicioasă. Este posibil să fi fost una dintre cele mai binevenite și gustoase mese pe care le-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de femei suficient de înalte, însă palide, veștejite și sfrijite ca prunele uscate, înconjurate de copii de diferite vârste, tăcuți, slăbănogi, cu burțile lipite de șira spinării. Se observa de la bun început că toți sunt înfometați sau, mai pe înțeles, lihniți de foame. Femeile, mai multe decât degetele de la ambele mâini, cu copiii ce roiau în jurul lor și pe care îi ocroteau permanent, simțind că bărbații lor au o sarcină periculoasă și că momentul era deosebit, fără a scoate măcar un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a vântului puternic și a întunericului, nu au reușit să-i ducă prea departe, au trebuit să-i lase pradă fiarelor înfometate la jumătatea drumului. Dacă i-ar fi dus mai departe, ar fi fost și ei sfâșiați de sălbăticiunile lihnite de foame. Din spiritele lor i se vor naște nepoții, fără de care viața lui nu ar avea nici un rost. Tocmai din acest motiv, când se uită la copii își vede în același timp: părinții, bunicii și străbunicii, dar și nepoții
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îngropată în gheață numită igunak; de iepure polar, pește prins la copcă... De trei-patru ori pe an se duce la târg de unde se aprovizionează cu chersin, chibrituri, zahăr, ulei, pește uscat, uneori chiar halva, dar cu sărmăluțe niciodată. Deși era lihnit de foame și simțea că stomacul i se lipește de șira spinării, nu ar fi pus gura pe porcăriile acelea din castroane nici mort. Numai că nu aceasta era singura problemă care-l frământa. Voia să știe unde se află
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Ți-e fomică? N-am apucat să mănînc la cină, a mințit Marcu. Eram obosit și-am adormit. Știți, a fost o excursie obositoare. Sărăcuțul de tine. Da, aerul de munte îi rarefiat și obosești mai repede. Și acum ești lihnit... Nici nu știți cît. Nu mai văd de foame. Bietul de tine. Să-ți fac un sendviș. Cu șuculiță, brînzucă, sălățică, că-i sănătoasă, dă energie. Și ai nevoie. Dacă sînteți drăguță, mai multe, că mi-e tare foame. Bine
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
unu de ani! În 1919, comisarul regal care instrumenta procesul a întrebat cu vădită superioritate: "Ce l-a împiedicat pe bătrânul Slavici să tacă?". Nu-mi era iertat să tac, domnule comisar regal răspunse Slavici căci eu nu sunt politician lihnit de căpătuire. [...] Este iubire de oameni; iubirea de neam ceea ce ne-a făcut să vorbim 256. Același răspuns ar fi dat probabil și scriitorul Slavici dacă ar fi fost întrebat de ce a scris atât de mult. Există în miile de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Șezi un pic lângă mine! Iarnă era! Și era foarte frig! Bursucul hiberna covrig, Cu blană sa călduroasă ! În care-a intrat și molia! Ticăloasă! S-a încălzit și intrând în... călduri, A ouat cinci milioane De... progenituri! Și toate lihnite de foame! Cum și molia foame avea, S-a decis și-a zis: -Cred că unui fin musafir Nu-i este nicicum interzis, De foame, să mănânce Delicat câte un fir Din blană și să se...culce! Apoi au mâncat
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
l-a desenat direct pe un carton...asfaltat! 18. Politicianul a învins și în aceste alegeri, având în spate o strălucită carieră...de piatră ! 19. Ce tentație! Friptă haiducește și cu usturoi din belșug, o pulpă mare...de pară ! 20. Lihnit de foame, nu te satură o singură bucată...muzicală ! 21. Zilnic o surprinde plăcut, oferindu i câte un ales buchet...de Tămâioasă ! 22. Poți descrie fără înfiorare, senzația care te cuprinde, când te apropii de buricul... Pământului ! 23. Tonifiantă (tumefiantă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]