91 matches
-
s-a ales și cu nenorocirea Rozicăi, de-a ajuns alcoolistă, umblă săraca pe stradă și-o culege fiu-su care și el are viața lui grea de la Gina care-l terorizează, femeie slabă la refuz Gina asta, toată ziua lihnită numai după Gogu Pompieru suspină și fredonează din buci. Dar dacă a venit evenimentele de la Revoluția care a fost la Județeană, nu a mai fost cazul să stai cu târșă la chiuretaje, că revoluția ne-a adus libertatea la avorturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
domnule! Ați dormit bine? Corăbiile dumneavoastră au ajuns Întregi În port? Ce se potrivește cel mai bine stomacului dumneavoastră sensibil? Un păduche În sos de cucută? Poate un pui de vulpe În sos tomat? O pulpă la tavă de câine lihnit, cu sos de coacăze? Organe de privighetoare cu semințe de mac? Sau astăzi aveți poate chef să mănâncați la micul dejun, creier virgin de cloșard, În sos remulade, cuvinte prostești trecute prin pesmet și stropite din belșug cu un vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vom face apel la analogie, pentru ca subiectul să fie mai ușor asimilat de orice bolovan studios și de aceea vom începe cu o povestioară. Cică într-o zi cu soare și criză la buzunare, doi inși stăteau și ei lejer lihniți, pe malul unei ape curgătoare. Adus de curent, apare unul care se zbătea și cerea ajutor că se îneacă. Primul ins, sare vitejește în râu și îl salvează. De abia îl trăsese la mal, că mai apare unul in pericol
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o taxă până și celor care, din neatenție, ajungeau să se curenteze. Eu aveam un contor. Aveam și un ciocan cu care, din când în când, fărâmițam acel contor. Așa că ăștia de la priză, de la mine din sector, erau cei mai lihniți. - Domnule, zic, du-te și spune soției dumitale c-am să plătesc. Zilele astea am să mă strâng de niște datorii și-am să plătesc. O să vedeți voi că nu va trece bine săptămâna și-o să vă treziți toți cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dezinvolt În gașca lui, Rat Pack, Sinatra În picioare lângă pian, Într-un con de lumină, cu nodul de la cravata subțire lărgit, Încercând să atingă o notă de mult pierdută. Și Sinatra cu Ava Gardner În anii ’50: el arată lihnit, ea insațiabilă. De câte ori Îi văd Împreună, mi-i imaginez În pat. Fiecare separeu are propriul minitonomat În care bagi o monedă de 25 de cenți și-ți alegi piesa favorită dintre hiturile lui Frank. Atât de multe titluri, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
părinți căzuseră vitejește în lupta împotriva americanilor imperialiști. Wuwing cel mic mi se pare că a fost adus apoi în colonia de refugiați coreeni de la Mogoșoaia, din palatul brâncovenesc. Credeam în creatorul flămând, în proletarul făuritor de opere memorabile, în lihnitul care umblă cu capodopera în țoașcă și nu se poate afirma deoarece îmbuibații nu-l recunosc. Eram convins că arta este o expresie a luptei de clasă. Târziu, când am început să mă dezmeticesc, am constatat cu stupoare că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le urmăream scrisul. Și, aproape instinctiv, știam, prevedeam care va face într-adevăr ceva și care doar se va preface. A fost multă impostură și era și atunci, în urmă cu treizeci de ani, la fel de agresivă, de țâfnoasă și de lihnită ca și acum. Anii scurși n-au îmblânzit nimic, n-au cizelat nimic. De aici și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a publica ceva. M-am îndoit permanent dacă eu am caracter. Dacă sunt un ins moral. Dacă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că acela-i totuși Marele Cenzor. Simțeam doar că ar putea fi. Prea bine însă putea fi și un simplu chingar, întorcându-se acasă după o zi de hamalâc în Piață. Mă scârbea și că mânca merdenele în plin Lipscani, lihnit, lacom, ca și cum o foame cumplită îl chinuia. Foamea de texte ostoită cu merdenele... De ce nu? Istoria nu-și potolește lihneala cu cenzurarea întruna a vieților noastre? ...Acele seri petrecute cu Trombă m-au făcut să-mi descopăr, dintr-odată, contururile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le urmăream scrisul. Și, aproape instinctiv, știam, prevedeam care va face într-adevăr ceva și care doar se va preface. A fost multă impostură și era și atunci, în urmă cu treizeci de ani, la fel de agresivă, de țâfnoasă și de lihnită ca și acum. Anii scurși n-au îmblânzit nimic, n-au cizelat nimic. De aici și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a publica ceva. M-am îndoit permanent dacă eu am caracter. Dacă sunt un ins moral. Dacă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cea de muiere, De durere și de haz, De dulceață și necaz; Îndărătnică și dragă Cată ceartă ziua - ntreagă, Iară sara se împacă Că tot ție va să-ți placă; Dragostea de la muieri E cu sare și piperiu, Nu-i lihnită și dulceagă, Zi cu zi în foc te bagă, E războinică, fierbinte Și cu capul fără minte; Dragostea de la muiere E ca fagurul de miere, Dar un fagur pipărat, Dulce când e supărat, Că-i răstită și cu toane, Nedusă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un obraz dolofan, cum nu l-am mai avut dincopilărie. Parcă aș fi cu gura plină. Nu mi-arsta rău, dacă celălalt n-ar arăta, în schimb, flămând, ba chiar flămânzind de multă vreme. Deci jumătate din față e îmbuibată, jumătate lihnită. Descoperirea am făcut-o de cum am deschis ochii. Am simțit boala în mine. M am speriat și, desculță, m-am dus până la oglindă. Și-acolo am văzut o fată cu o bonetă caraghioasă, roz, de sub care ieșeau șuvițe negre, obrazul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
repete nepotului, cam contemplativ de felul lui, povestea strămoșului care pusese bazele familiei. Numele său era Păvăluț și venise tocmai din Vințu de Jos. Era de-abia un băietan când intrase în Vințu de Sus. Cineva, văzându-l pricăjit și lihnit, îi pusese în palmă un măr colbuit dar dolofan. Păvăluț ștersese mărul cu migală, îl așezase pe o năframă albă și îl vânduse. Cu prețul luat cumpărase patru mere mai mititele. Le frecase de nădragi până luciră ca date cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pesmeți, când te prinde tristețea să-i ronțăi pe îndelete și să prinzi inimă, și de atunci urma întotdeauna acest sfat. Așa se face că avea mereu prin buzunare pâine uscată. ─ Cuțu, cuțu, întinde el covrigul, aplecându-se înspre arătarea lihnită. Nu, îl oprește Iulia, punându-i o mână pe braț. Nu te apropia de ea. E slăbită, a fătat pui mulți și are mințile rătăcite. Acum omul n-o mai poate ajuta. A ajuns la Dumnezeu. Cățeaua cotește pe linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Streinu. Șefii de instituții erau informați. ESPLA cerea înapoi avansurile de la autorii aflați la închisoare. I s-a întîmplat lui Păstorel, tata mi-a povestit. Editura avea drept de sechestru pe bunurile celor arestați. Mulți condeieri erau muritori de foame. Lihniți, se rugau pentru vreo traducere la Editura tineretului. Cerșeau "ceva", un contract pentru colecția "Oameni de seamă". Cuplul Al.I. Ștefănescu Nina Cassian putea orice acolo. "Ninina și Aligru, cei doi puișori de tigru". Am copilărit cu versurile Ninei Cassian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mea revista Runway - nu avea voie să mă Întrebe tocmai despre asta. Runway nici nu conta. Era o revistă de modă, pentru numele lui Dumnezeu, una care nici nu mă gândeam că ar conține și articole, doar poze cu fotomodele lihnite și slăbănoage și reclame strălucitoare. M-am bâlbâit câteva momente, În timp ce prin minte mi se perindau diverse nume de redactori pe care mă străduisem să le memorez cuvântul dansând desperecheate. Undeva, În fundul minții, eram sigură că sălășluia și acel nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
beteală aurie,- Și gura, și gropița din bărbie... (Chiar nasul e-un motiv de poezie...) Bucata antologică este descrierea secetei din Cetatea soarelui, viziune hugoliană tratată în colori de carte bisericească: Pământul e vânăt,- și-adînc împietrită Puterea rodirii în brazda lihnită; Un râu de cenușă e holda de grâu În care an-vară intrai pîn' la brâu; Cuptor e pământul - văzduhul dogoare, Și zorii n-au rouă, și-n murg nu-i răcoare. Reprezentativă este și tălmăcirea în versuri a Cântării Cântărilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]