145 matches
-
Yambo pendulând între realitatea de după război și recursul la ficțiunea Atlantidei, să zicem. Nu va evita o seamă de exerciții spirituale legate de cele 14 faze ale repauzării și, prin contrast, va scrie poezii și se va îndrăgosti definitiv de Lila. Lila, misterioasa și nefericita iubire a adolescentului Yambo, ea va fi până la urmă divinitatea-regină, păstrătoare a flăcării resurecției, își spune Yambo cel de-acum, aflat într-o combinație de autism letargic și stare de grație. Căci el are suverana atotputernicie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pendulând între realitatea de după război și recursul la ficțiunea Atlantidei, să zicem. Nu va evita o seamă de exerciții spirituale legate de cele 14 faze ale repauzării și, prin contrast, va scrie poezii și se va îndrăgosti definitiv de Lila. Lila, misterioasa și nefericita iubire a adolescentului Yambo, ea va fi până la urmă divinitatea-regină, păstrătoare a flăcării resurecției, își spune Yambo cel de-acum, aflat într-o combinație de autism letargic și stare de grație. Căci el are suverana atotputernicie de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Yambo cel de-acum, aflat într-o combinație de autism letargic și stare de grație. Căci el are suverana atotputernicie de a-și reprezenta adevărul ultim și proprii zei. Actori într-o apocalipsă a fabulației, din care nu poate lipsi Lila, sosită special pentru scena finală din Cyrano. Ea va fi Roxane, iar Yambo, în sfârșit, își va putea recita monologul. Infernul autorului, Testamentul romanului Chiar dacă ar fi fost autorul acestui singur roman publicat postum, Petrol (Editura Pontica, 1999, 594 p.
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
STURZU, Grigore Dr. șANDRU, Ecaterina șERBAN, Mihail TATOS, Teodor TATOS, Francisca TELEMAN, Gheorghe TEMPEANU, Virgil TEMPEANU-MOISE, Ortansa TEODORESCU, Despina TEODORESCU, Ion Gh. 501 TEODORESCU, Paul TODICESCU, Gheorghe TOMEGEA, Vasile N. TOMOZEI, Gh. TURCU, Constantin N. ȚANU, Dumitru ȚANU, George ȚANU, Lila și Nicolae UGLEA, Vasile UNGUREANU, Maria-Luiza UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI VASILIU, Alexandru VASILIU-FALTI, Vasile VĂCARIU, Dumitru VICOVEANU, Agurița 502 IONESCU, Ovidiu 1 (București, 21 ianuarie 1975) Mult Stimate Domnule Dimitriu, În primul rând țin să vă mulțumesc pentru bunele urări și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
imposibilitate de a veni să vă vadă și să mai stea de vorbă cu D-voastră. Când veniți prin Fălticeni, ne face plăcere să poftiți și pe la noi. Vă dorim multă sănătate și mulțumire sufletească D-voastră și familiei. Fam. Lila și Niculae Țanu 706 Prof. univ. George Țanu, al cărui tată era frate cu Neculai Țanu. 707 Așa dar, Încă o dureroasă rupere de locurile copilăriei, cu amintirile ei scumpe. Iată unde poate duce obtuzitatea unei funcționare de la Primărie (cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
25-28. Francesco Petrarca. Antiquis illustrioribus / Către mai vestiții înaintași. Ediție bilingvă. Iași: Junimea, 2009. SOROHAN, Elvira. Cozerii colorate erudit și poliglot de Șerban Foarță. În: Convorbiri literare, 143, mai 2009, nr. 5, p. 27-29. Șerban Foarță, Iolanda Malamen. Cozerii în lila. Iași: Eis Art, 2008. SOROHAN, Elvira. Estetica grotescului. În: Vitraliu (Bacău), 17, nov. 2009, nr. 3-4, p. 5. SOROHAN, Elvira. Humorul ca artă de a trăi. În: Convorbiri literare, 142, febr. 2009, nr. 2, p. 31-34. Harald Höffding. Humorul ca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
1964; Marin Preda, Fieber, București, 1965; Otilia Cazimir, Lucki ist gestorben, București, 1966; Ioan Slavici, Die Glücksmühle, București, 1966, Floritza, das Waldmädchen, București, 1973; Vasile Rebreanu, Hungriger Nachmittag, București, 1967; Eugen Barbu, Nordchaussee, București, 1968; Theodor Constantin: Die Dame in Lila, București, 1969; Alexandru Mitru, Die Sagen des Olimp, vol. I: Die Götter, București, 1970; Dumitru Radu Popescu, Königliche Jagd, București, 1977. Repere bibliografice: Gisela Richter, Gedanken eines Übersetzers, „Neue Literatur”, 1976, 3; Eva Behring, Probleme ale traducerilor germane din literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289283_a_290612]
-
Salutări amicului comun, simpaticul poet315. Deasemeni celor dragi ție. Mi-ar plăcea să dai un semn de viață. Bachus să ne ocrotească pe toți! Cu drag, Eugen 313 Avocat Nicu Țanu din Fălticeni, frate cu tatăl profesorului George Țanu. 314 Lila Țanu, soția avocatului, pictoriță amatoare, care a organizat multe expoziții, fie acasă, fie la instituțiile culturale din oraș. 315 E vorba de poetul clujean Teohar Mihădaș, la origine aromân. 258 UGLEA, Vasile 1 Fălticeni, 27 ianuarie 1975 Mult Stimate Domnule
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
activitatea conjugată a acestor două modalități ale Ființei Primordiale. Esențialmente, eliberarea constă în înțelegerea acestui "mister,; o dată dezvăluită paradoxala manifestare a Unului/ Tot, se reușește degajarea mecanismelor procesului cosmic. Din perspective diferite, acest proces cosmic poate fi considerat un "joc" (lila) divin, o "iluzie" (mâyă), datorită neștiinței, sau o "încercare" de natură să impulsioneze omul ca să caute libertatea absolută (mokșa)43. Ceea ce contează, înainte de toate, este faptul că paradoxala coexistență a celor două modalități contradictorii din Ființa Primordială permite a se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și distrugător al lumilor (III, 2). Cât privește Natura (prakrti), ea este măyă Stăpânului (Rudra-Siva), "magia" creatoare care înlănțuie toate ființele individuale (IV, 9-10). Prin urmare, creația cosmică poate fi înțeleasă fie ca o emanație divină, fie ca un "joc" (lila) în care, orbiți de ignoranță, oamenii se lasă ademeniți. Eliberarea se obține prin Sămkhya și Yoga, adică prin înțelegerea filosofică și prin tehnicile psiho-fiziologice ale meditației (VI, 13)45. E important de văzut aici ridicarea practicilor yoga la nivelul de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Alexandra Clasa a XIII-a Științe sociale, frecvență redusă Agheorghiesei Carmen Arion Nicu Bălan Dănuț Balint Ionuț Criști Bordeeanu Constantin Mihai Bosoi Adriana Buzincu Leonard Caramici M. Sergiu Chirițoiu Ciprian Ciorchina Marius Ciulei Marian Cozma Marilena David Daniela Dodoi Angelica Lila Luminița Lupu Dana Paula Maftei Elenă Corina Manolache Oana Lăură Masdrag Daniel Masdrag Florin Mihăiță Alin Mihăiță Paul Mițelea Lenuța Palcu Ana Maria Palie Doru Patraș Ciprian Rîpanu Ancuța Stălnescu Gabriela Oana Sujdea Cristinel Tiron Andreea Toma Ioan Vasilache Bogdan
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
armonioasă dintre blocurile înalte (cu forme ce țin de s.f.) și parcul de lângă debarcader, cu trandafiri în toate culorile: albi, galbeni și roșii în nuanțe superbe Trandafirii lila îi dau farmec și unicitate acestui parc.. În Japonia-țara miracolelor, pe lângă trandafirii lila există trandafiri albaștri. Trandafirii, în general, și cel albastru, în special, sunt regii florilor, vibrațiile lor fiind mai înalte decât ale oricărei flori. Ei simbolizează iubirea, iar prin parfumul lor sublim, vindecă și deschide sufletul spre pace și armonie. Petalele
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
aș fi ascuns. Să sperăm că n-o să pățesc nimic grav de pe urma lor. Așa că toată partea asta de bibliotecă (și la început aleseseră tot ce era mai bun din ea) a trebuit semnată peste noapte; clacă de semnături: Rodica, Lucy, Lila, care m-a ajutat mult să salvez aceste cărți, și fosta ta profesoară de la N[otre] D[ame] [de Sion]. Dar a doua zi dimineața, marți, între 9 și 3, orele tragice s-au succedat nemilos. Cozile de topor aruncau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
definitiv pierdut pentru mine. Fapt este că, imediat ce s-a întors, [individul] s-a și încuiat; dimineață, când a plecat, a încuiat toate ușile și unde nu erau chei a pus fotolii! Aseară a dormit aici prima oară. Noi două, Lila și cu mine, în vraiștea asta? Păi, Lila încearcă să mă consoleze; fără să i spun eu, s-a culcat în sufragerie, pe canapeluță, în timp ce individul sforăia de se zgâlțâiau pereții, în birou. Azi-dimineață, Lila a plecat la ora 9
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
când vreau totuși să gătesc. Vreau e un fel de a spune: trebuie să gătesc. Dar ceea ce m-a dărâmat îngrozitor a fost avertismentul dat de o funcționară de la spațiul locativ: că ar fi foarte posibil s-o mute pe Lila în camera mea și să-i dea sufrageria lui Mabell! Îți dai seama? 4 februarie [1951], duminică, ora 4 Am stat mult în pat azi-dimineață și am terminat cartea pe care mi-a împrumutat-o Florica, mama lui Ștefan: De
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
imposibilitate de a veni să vă vadă și să mai stea de vorbă cu D-voastră. Când veniți prin Fălticeni, ne face plăcere să poftiți și pe la noi. Vă dorim multă sănătate și mulțumire sufletească D-voastră și familiei. Fam. Lila și Niculae Țanu </citation> <citation author=”UGLEA Vasile ” loc=”Rm. Vâlcea” data=”8.02.1975”> Mult Stimate Domnule Dimitriu, Am primit scrisoarea Dv. tocmai În momentul când ieșeam din casă ca să plec la Rm. Vâlcea, unde eram chemat În niște
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pacientul să-i murdărească cearșaful alb. "Domnișoara Ștefania!", strigă ORL-istul. Dintr-o cameră alăturată apăru o duduie într-un hălățel scurtuț, suficient de puțin opac pentru a se întrezări prin el lenjeria de o nuanță delicată, bătând ușor spre lila. Tânăra mesteca în grabă, cu vădită poftă, ceva: "M-ați chemat, dom' doctor?", se interesă ea cu gura încă plină. "Nu. M-am prefăcut doar ca să-ți cronometrez timpul de reacție. Îți dau o veste agasantă, dragă. Avem un pacient
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
În jurul izvoarelor pentru a bea veșnicele paharele de apă? Privirea lui Maigret remarcă pe cineva În mulțime și deveni mai insistentă. Soția lui obsrvă imediat. Crezi că e văduvă? Ar fi putut să-i spună doamna În mov sau În lila, pentru că purta Întotdeauna ceva lila. Probabil că În seara asta Întîrziase și găsise loc doar În ultimele rînduri. Cu o zi Înainte oferise un spectacol neașteptat și emoționant. Soții Maigret trecuseră pe lîngă chioșc la opt seara, cu o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pe lîngă chioșc la opt seara, cu o oră Înaintea concertului. Micile scaune galbene formau cercuri atît de regulate, Încît păreau rînduite după linii trasate cu compasul. Toate erau libere, cu excepția unuia singur, În primul rînd, unde stătea doamna În lila. Nu citea la lumina felinarului. Nu tricota. Nu făcea nimic, era calmă. Cu spatele foarte drept și mîinile În poală, stătea nemișcată, privea drept Înainte, ca o persoană distinsă. Semăna cu o imagine dintr-o carte ilustrată. Purta o pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
zile sau cîteva ore, fiecare se integra În micul cerc. Cele mai multe priviri aveau aceeași seninătate plată, mai puțin bolnavii, pe care Îi recunoșteai după corpul deformat, după mers, dar mai ales după un amestec de teamă și speranță. Doamna În lila făcea parte din ceea ce s-ar fi putut numi cercul de intimi al lui Maigret, al celor pe care Îi remarcase de la Început și Îl intrigau. Era greu să-i dai o vîrstă. Putea să aibă patruzeci și cinci sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Nici cu copii. Poate cu o persoană foarte În vîrstă pe care trebuie s-o Îngrijească, de exemplu o mamă bătrînă? În acest caz, probabil că nu era o infirmieră bună, pentru că Îi lipseau suplețea, darul comunicării. Privirea doamnei În lila nu se oprea asupra oamenilor, alunecînd peste ei fără să-i vadă, pentru că privea fix Înăuntrul ei. La ea, numai la ea se uita, și probabil că asta Îi procura o satisfacție tainică. — Facem turul? Nu se aflau acolo să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
la el. Era sigur că cei cara se Încruntau văzîndu-l sau Întorceau capul Își spuneau: „Ia uite! Ai zice că e Maigret!” Dar nu credeau că e Maigret. De altfel, nici nu prea mai era! Celălalt personaj fascinant... Doamna În lila... Urma și ea cura, dar numai la Grande Grille, unde o vedeau În fiecare dimineață. Avea acolo locul ei, puțin mai retras de ceilalți, lîngă chioșcul de ziare. Bea cîte o singură Înghițitură, apoi, după ce-și clătea și ștergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
noi! În seara aceea nu era concert În chioșc, ci În grădina Grand Casino. Instrumentele cu corzi luaseră locul celor de suflat și muzica era mai serioasă, ca și fețele celor care Îl ascultau. Nu o zăriră pe doamna În lila. Nu o Întîlniră nici pe aleile parcului, unde trecură Însă pe lîngă cei doi „caraghioși”. Erau Îmbrăcați mai Îngrijit ca de obicei și se grăbeau spre teatrul cazinoului unde se juca o comedie. Patul de fier... Timpul trecea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cafeaua cît putea de Încet. CÎnd Îi auzi exclamația, doamna Maigret ieși imediat din baie, În capot cu flori albastre și periuța de dinți În mînă. Ce s-a Întîmplat? — Uite... Pe prima pagină consacrată orașului Vichy: fotografia doamnei În lila. Era mai tînără cu cîțiva ani și se vedea că făcuse un efort să zîmbească. — Ce-a pățit? — A fost asasinată. — Noaptea trecută? — Dacă s-ar fi Întîmplat noaptea trecută, n-ar fi putut să apară În ziarul din dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Cine știe? Poate chiar erau confidențe. Își spuneau ce le durea, ce le spusese medicul, ce tratament primiseră, apoi treceau la copiii căsătoriți, la nepoți, scoțînd din geantă fotografii. Puține erau cele care se așezau singure deoparte, ca domnișoara În lila, căreia Îi cunoștea acum numele. Bărbații singuri erau mult mai numeroși, uneori marcați de oboseală sau de boală, și se străduiau să treacă prin mulțime cu demnitate. Totuși, ghiceai după trăsături, din privire, un fel de suferință, de teamă vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]