145 matches
-
și ele, singure sau cîte două. — Bărbați nu? — CÎțiva, măcelarul, un dulgher care locuiește la capătul străzii, oameni din cartier. De ce n-ar fi fost comisă crima de cineva din cartier? Căutau peste tot, Încercau să reconstituie existența domnișoarei În lila la Nisa, la Paris, călătoriile În cele patru colțuri ale Franței, dar nimeni nu se gîndea la vecini, la miile de locuitori din cartierul France. Nici Maigret. Îmi puteți spune să fac ceva anume? Întrebarea nu venea de la Trigaud, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cu o zi Înainte, publicase chiar aceste cuvinte cu litere mari: Sugrumătorul din Vichy. Și, puțin mai jos, apărea fotografia lui Maigret. Era interesant de cunoscut rezultatele cercetărilor făcute În cîteva dintre orașele unde doamna, sau mai curînd domnișoara În lila, se ducea la date regulate. Totuși, gîndurile lui erau vagi. Citea, cu mintea În altă parte, vedea pe deasupra ziarului siluetele celor care treceau și, curînd, se văzură nevoiți să-și tragă scaunele mai În spate, din cauza soarelui care ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
orașul aproape imediat după ceremonie. — A! Apoi, după o scurtă tăcere: — Presupuneți că bărbatul voia s-o atragă Într-o capcană, nu-i așa? Nu cumva era chiar sugrumătorul? Păli la gîndul că vorbise la telefon cu asasinul domnișoarei În lila. Maigret nu regreta că renunțase la siestă. 5 Telefonista plecă; cei doi bărbați rămaseră nemișcați. Maigret trăgea alene din pipă. Lecoeur avea Între buze o țigară care amenința să-i pîrlească mustața. Fumul plutea deasupra capetelor. În curte, vreo doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
E clar că el a telefonat..., spuse Lecoeur, oftînd. Maigret nu răspunse imediat. Nu reacționau la fel. Fără a mai vorbi de metode, un cuvînt neagreat de nici unul dintre ei, fiecare aborda altfel o problemă. Astfel, de cînd domnișoara În lila fusese sugrumată, Maigret se ocupase prea puțin de asasin. Nimic premeditat. Era parcă obsedat de femeia aceea, pe care o revedea stînd pe scaunul galben În fața chioșcului unde cînta fanfara, de fața ei prelungă, de zîmbetul destul de blînd, care contrasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pe hidrobiciclete și, la baza zidului care mărginea rîul, terenurile de golf de mici dimensiuni se succedau la fiecare cincizeci de metri. Maigret se surprinse Întorcînd capul după fiecare bărbat mai În vîrstă și solid. Pentru el, asasinul domnișoarei În lila nu mai era o entitate vagă. Începea să se contureze, să aibă o personalitate. Se afla În oraș, pe una dintre acele promenade străbătute atît de conștiincios de soții Maigret. Făcea aproape aceleași gesturi ca ei, vedeau aceleași spectacole, bărcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
altfel. Doi oameni, chiar dacă aplică aceeași metodă, o fac În mod diferit. Numai că aici nu era vorba de metodă. În fond, comisarul invidia abilitatea, siguranța și Încrederea În sine a colegului său. Dar, pentru Maigret, de exemplu, domnișoara În lila nu era doar victima unui asasinat, nici o persoană care dusese un anumit fel de existență. Începea s-o cunoască și se străduia, aproape fără să-și dea seama, să aprofundeze această cunoaștere. Pentru el, Înainte de orice, era vorba de povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să mă trimită la plimbare, dar s-a arătat foarte amabil. Dicelle era nervos. — Ce credeți? El e, nu-i așa? Maigret nu răspunse imediat, Își aprinse mai Întâi pipa. Ajunseseră la vreo sută de metri de casa domnișoarei În lila. — Cred că da, răspunse el, oftând. Tânărul inspector Îl privi mirat, pentru că s-ar fi zis că Maigret rostea aceste cuvinte cu regret. — Trebuie să-mi aștept șeful În fața hotelului. Probabil că va ajunge peste vreo douăzeci de minute. — Vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
verdeața care, În unele locuri, căpăta tonuri ireale În lumina felinarelor, muzicanții În uniforme cu galoane... Dar revedea mai ales fața prelungă a numitei Hélène Lange care, pentru el și soția lui, Încă nu era decât doamna sau domnișoara În lila. — O cunoșteați pe domnișoara Lange? Bărbatul rămase nemișcat, cu răsuflarea tăiată, ca și cum s-ar fi sufocat. Și chiar avu o criză de astm. Fața Îi deveni roșie. Scoase o batistă din buzunar, deschise gura și Începu să tușească puternic, aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pe case. Uite câte flori de Crăciun, spuse Esmé. Numai astea ar face cam o mie de dolari. Poinsettia se Împletea cu bougainvillaea la baza smochinilor indieni, În perfectă armonie cu omniprezentele tufe de panpuia cu pompoanele lor pătate cu lila. Nu sunt specifice acestei zone, spuse Moff. Poinsettia este un intrus În acest caz, ea e de fapt o plantă ornamentală originară din Mexic. Heidi Întrebă dacă semințele erau aduse până aici de vânt. — Primele semințe au ajuns aici probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Sheba. O studentă de-a lui. Zice că trebuie să am o escortă când ies cu Ben. Asta pentru că săptămâna trecută l-am scos la un ceai la patiseria de pe High Street și n-am spus nimănui unde mă duc. Lila și Hugh au crezut că am fugit cu el. S-a uitat la Lila cu reproș. Lila studia asfaltul. — I-am spus lui Richard că e ridicol, a zis Sheba, dar nu ascultă. Zice că fie accept escorta, fie stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ies cu Ben. Asta pentru că săptămâna trecută l-am scos la un ceai la patiseria de pe High Street și n-am spus nimănui unde mă duc. Lila și Hugh au crezut că am fugit cu el. S-a uitat la Lila cu reproș. Lila studia asfaltul. — I-am spus lui Richard că e ridicol, a zis Sheba, dar nu ascultă. Zice că fie accept escorta, fie stau cu Ben în casă. A început din nou să plângă. — E revoltător, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vocea. — Sheba are dreptul să-și vadă fiul, știi asta. — Iar eu am dreptul să insist să fie însoțită de cineva în care am încredere, a zis Richard. Săptămâna trecută a dispărut cu el pentru mai mult de două ore. Lila și Hugh erau îngroziți. — Da, am fost, a îngăimat Lila, timidă. — M-am informat pe cale legală, Barbara, a zis Richard, așa că nu mai încerca, bine? Sincer, aș fi avut toate argumentele să-i refuz orice contact cu Ben. — Unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
intrăm și să discutăm asta? Richard a dat din cap. Nu facem o negociere aici. Ori o acceptă pe Megan, ori nu poate ieși din casă cu Ben. Pur și simplu. Sheba plângea acum tare și o clipă toți - Richard, Lila și eu - am rămas uitându-ne la ea. — Nu poate măcar să vorbească cu această Megan, înainte de a se hotărî, l-am întrebat pe Richard. Richard a ezitat. Apoi a părut să cedeze. S-a uitat la Lila. — Scuză-mă... s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
clipă toți - Richard, Lila și eu - am rămas uitându-ne la ea. — Nu poate măcar să vorbească cu această Megan, înainte de a se hotărî, l-am întrebat pe Richard. Richard a ezitat. Apoi a părut să cedeze. S-a uitat la Lila. — Scuză-mă... s-ar putea? V-ar deranja? Lila a dat din cap. Nu, sigur că nu. Am urmat-o în holul larg spre bucătărie. O femeie tânără cu părul împletit stătea la masă și citea ziarul. S-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în poșetă, felicitându‑mă pentru determinare, vânzătoarea zice, ca să facă puțină conversație: — Știți, modelul ăsta îl avem și pe oranj. Pe oranj? — A...da? zic după o pauză. Nu mă interesează. Am luat ce venisem să cumpăr, și punct. Sandale lila. Nu oranj. — Tocmai le‑am primit, adaugă ea, nevrând deloc să se dea dusă. Cred că or să fie și mai populare decât cele lila. — Serios? zic, încercând să par cât pot de indiferentă. Ei, am să le iau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
după o pauză. Nu mă interesează. Am luat ce venisem să cumpăr, și punct. Sandale lila. Nu oranj. — Tocmai le‑am primit, adaugă ea, nevrând deloc să se dea dusă. Cred că or să fie și mai populare decât cele lila. — Serios? zic, încercând să par cât pot de indiferentă. Ei, am să le iau doar pe astea, cred... — Uite c‑am găsit‑o! exclamă ea. Știam eu că trebuia să mai fie una undeva pe aici. Iar eu încremenesc, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
O, Doamne. Dar nu am nevoie de o pereche de pantofi de culoarea clementinei, nu‑i așa? Nu îmi trebuie. Haide, Becky. Spune. Nu. — De fapt... înghit în sec, încercând să‑mi controlez vocea. O sa le iau doar pe cele lila azi, îngaim în cele din urmă. Mulțumesc. — OK... Fata introduce un cod în casa de marcat. 89 de lire, vă rog. Cum doriți să plătiți? — Ăăă... card Visa, vă rog, spun. Semnez chitanța, îmi iau geanta și plec din magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ăla mic, pe care-l cari după tine? Merge și când ești pe drum. E unul dintre atuurile lui. Nu contează. Mă bucur că Ghidul nostru te-a adus acasă întreg. Purta o bluză din mătase italienească, nouă, de un lila pal, discret, nuanța primilor boboci. Un șirag subțire de perle de apă dulce îi atârna la gâtul încă neted, iar în urechi își prinsese două scoici mici. Cine era femeia asta? —Bărbate! Nu sta acolo degeaba! Filantropi de toate coloraturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
redactori deodată, și încă n-a găsit pe nimeni. Tu, adică dumneata, știi să scrii, nu-i așa? Ești chiar gazetar? Bărbatul ori n-auzise, ori voia să tacă. Nicu îi studia încălțămintea colorată, acum îi deslușea mai bine dungile lila și pe cele verzi. Nu părea deloc solidă și se vedea că-i încă umedă, din ajun. Dormise îmbrăcat, ca vagabonzii. — Poate-ți dă o pereche de galoși de la Universu’. Cei mai buni sunt marca St. Petersburg, toți tinerii poartă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mergeți? — SÎmbătă. Are o lungă listă cu magazine din West End și cu Încă vreo două din nord. — OK, Încuviințează Emma, voi veni să te apăr, dar, În schimbul serviciilor mele, vreau o favoare. — Orice. — Dacă mă Îmbraci În piersică sau lila, jur pe ce-am mai sfînt că nu-ți mai iau partea În veci. Cred că putem bate palma În privința asta. Ori de cîte ori Linda mă enervează pînă la punctul În care mi-e groază să mai dau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Yambo pendulând între realitatea de după război și recursul la ficțiunea Atlantidei, să zicem. Nu va evita o seamă de exerciții spirituale legate de cele 14 faze ale repauzării și, prin contrast, va scrie poezii și se va îndrăgosti definitiv de Lila. Lila, misterioasa și nefericita iubire a adolescentului Yambo, ea va fi până la urmă divinitatea-regină, păstrătoare a flăcării resurecției, își spune Yambo cel de-acum, aflat într-o combinație de autism letargic și stare de grație. Căci el are suverana atotputernicie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pendulând între realitatea de după război și recursul la ficțiunea Atlantidei, să zicem. Nu va evita o seamă de exerciții spirituale legate de cele 14 faze ale repauzării și, prin contrast, va scrie poezii și se va îndrăgosti definitiv de Lila. Lila, misterioasa și nefericita iubire a adolescentului Yambo, ea va fi până la urmă divinitatea-regină, păstrătoare a flăcării resurecției, își spune Yambo cel de-acum, aflat într-o combinație de autism letargic și stare de grație. Căci el are suverana atotputernicie de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Yambo cel de-acum, aflat într-o combinație de autism letargic și stare de grație. Căci el are suverana atotputernicie de a-și reprezenta adevărul ultim și proprii zei. Actori într-o apocalipsă a fabulației, din care nu poate lipsi Lila, sosită special pentru scena finală din Cyrano. Ea va fi Roxane, iar Yambo, în sfârșit, își va putea recita monologul. Infernul autorului, Testamentul romanului Chiar dacă ar fi fost autorul acestui singur roman publicat postum, Petrol (Editura Pontica, 1999, 594 p.
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
25-28. Francesco Petrarca. Antiquis illustrioribus / Către mai vestiții înaintași. Ediție bilingvă. Iași: Junimea, 2009. SOROHAN, Elvira. Cozerii colorate erudit și poliglot de Șerban Foarță. În: Convorbiri literare, 143, mai 2009, nr. 5, p. 27-29. Șerban Foarță, Iolanda Malamen. Cozerii în lila. Iași: Eis Art, 2008. SOROHAN, Elvira. Estetica grotescului. În: Vitraliu (Bacău), 17, nov. 2009, nr. 3-4, p. 5. SOROHAN, Elvira. Humorul ca artă de a trăi. În: Convorbiri literare, 142, febr. 2009, nr. 2, p. 31-34. Harald Höffding. Humorul ca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
lila asortate se precipită de colo-colo servindu-te cu café frappé și înghețată de mere. Au până și o persoană - Cherylee - specializată în pensatul sprâncenelor, care, de fapt, a devenit o meserie de sine stătătoare. Întregul interior e zugrăvit în lila și de la ferestrele dispuse pe tot etajul, se vede, pe-o parte, tot Fifth Avenue, iar pe cealaltă parte, Central Park. Cine n-ar uita, la salonul Bergdorf, că n-a mai făcut sex de trei săptămâni? Locul ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]