197 matches
-
arhitectură modernă. Între capătul acestei clădiri (numită „Camerele din Ennistone“) și capătul grădinii se înalță un zid din cărămizi galbene smălțuite, asemănătoare cu cele din care e zidit Institutul și decorate din loc în loc cu plăci de ceramică albastră și liliachie, care închipuie forme de delfini sau alte asemenea modele. Dreptunghiul spațios cuprins între aceste patru laturi conține „Baia Exterioară“, o întindere de apă caldă naturală (între 26 și 28 de grade în toate anotimpurile), peste care, în timpul iernii, plutește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gânduri îi săgetau mintea acum când ședea pe patul alb din dormitorul școlii și își ținea în mâini genunchiul cald, îmbrăcat în ciorapul maro. Îi săgetau mintea, laolaltă cu numeroase alte gânduri, cu imagini ale pârtiilor înzăpezite și ale plopilor liliachii, ale melancolicului lac din Texas, ale dragului ei tată, încruntându-se de îngrijorare în timp ce-și pregătea prelegerile, ale garsonierei sordide în care vărsase atâtea lacrimi înainte de a se fi ivit Pearl, ale feței nervoase, vinovate cu care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu, nu, răspunse Hattie. Nu trebuie să răsuciți lucrurile în felul ăsta. America este ceva imaginar. California e imaginară. — Ah, California... Desigur, îmi plac Munții Stâncoși, îmi place Colorado, fiorul singuratic al zăpezii în noapte și plopii tremurători roșii, apoi liliachii, și lumina, dar cel mai mult cred că-mi plac orașele fantomă. Nu natura sălbatică, nici orașele mari, ci ruinele? Da... locurile acelea părăsite... casele vechi, pustii, dărăpănate, vechile instalații miniere și camioanele părăginite, roțile care zac în iarbă... pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nimeni și nimănui nu i se păru a fi o expresie neobișnuită la el. Și nimeni nu se apropie de el. Când coborî poteca ierboasă de pe scurtătură, George observă florile care creșteau pe taluz: degețel roșu, tătăneasă albă, ospățel, măzăriche liliachie, foarte fin vărgată. Își spuse: „Asta este ziua cea dintâi, ceasul dintâi al unei lumi noi, în care toate lucrurile vor arăta altfel. Am trecut printr-o prefacere cosmică, fiecare atom, fiecare particulă din mine s-a preschimbat, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
levănțică și a mosc, în noaptea de vară, aceasta purta, la baza gâtului, un șirag de mărgean, asortat la bluzița albă din pânză topită, decorată rustic cu maci și săltată generos peste ombilic, la o oarecare distanță față de betelia pantalonului-șorțuleț liliachiu, încrețit, care îi reliefa posesoarei formele curgătoare, curbe, extraordinar de ademenitoare. În picioare, mirabila Lili avea șlapi de polistiren, o brățară de aur, la modă, cu clopoței, la subțirimea gleznei stângi, bașca inele șerpuite de argint, pentru degetele mari, ale
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de la baza scărilor, dar era ceva ce voiam să știm? Aveam vreo întrebare despre ceva? Am vârât capul în dormitorul principal, și cuvertura albă a patului cu apă susținea o Brandy Alexander citind, care, după cât respira, părea moartă. O, satinul liliachiu plisat al tivului cu bobițe de perle cât boabele de orez. O, straturile de cașmir chihlimbariu tivit cu topaze fațetate. O, alunecosul bolero de nurcă unduitoare. Trebuia să plecăm. Brandy și-a strâns cartea deschisă la țâțele ei false ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii de sublim - cu Longin în frunte - o pot considera un exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
gheață, iar costumul gri de la BHS arăta aproape nou. (Nu-i scosesem ambalajul de la curățătorie de doi ani de când îl folosisem la o întrunire de profesori.) Sandalele mă îngrijorau însă. Le cumpărasem sâmbătă de la un mic magazin din Archway. Erau liliachii, cu niște fundițe în față și cu tocuri mai înalte decât port eu de obicei. Vesele? M-am întrebat uitându-mă la ele din diferite unghiuri. Sau doar ieftine? O să arate ridicol cu ciorapi? Și dacă da, oare aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
masă (pe care am găsit-o abandonată Într-un hol). Îți vine să crezi că În condițiile astea omul poate să viseze? Am visat ceva În culori, niște culori care cred că nu există În realitate... un bulgăre de lumină liliachie Într-o grădină luxuriantă, cred că ți s-a Întîmplat și ție, senzația aia de perfecțiune, de pace absolută, pe care n-o Întîlnești decît În vis... Vreo trei nopți la rînd am improvizat patul În speranța că visul se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii de sublim - cu Longin în frunte - o pot considera un exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
apare chiar în textul romanului, când întrebuințează adjective din pictură ca să descrie impresia provocată de muzică. Însă aceste corespondențe au fost pregătite de text; cu câteva pagini înainte de a introduce "alba sonată", el asocia acestei bucăți muzicale expresii ca "zori liliachii și câmpenești", "uguit de porumbel", "tandră și blândă sonată"... Sunt tot atâtea trăsături semantice care se adună în grupul nominal alba sonată, acolo unde alb și-a pierdut orice funcție de clasificare. Scriind că această muzică "stingea, notă cu notă, clapă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu un fel de conștiință și de pătimire, pentru că sunt expresia Forței care 69 trăiește în ele și se desăvârșește, prin ele, în una dintre formele ei. Câmpia cu asfodeli, întinderea vagă pe care foșnesc, în trista penumbră, florile acelea liliachii și umbrele deșarte ale morților sunt Nimicul vieții. E grăitor faptul că, pentru a le da umbrelor o clipă de consistență, de conștiință și de memorie, Odiseu le dă să bea din sângele unor animale jertfite, adică le nutrește cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii de sublim - cu Longin în frunte - o pot considera un exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor de soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
presărate în paginile de început. Urmează al doilea paragraf din roman care îl înfățișează pe Pnin ca un bărbat de vîrstă mijlocie, care călătorește cu trenul pentru a-și onora o obligație de profesor-oaspete. Șosetele din lînă stacojie cu romburi liliachii îi atîrnau neglijent; botinele negre, conservatoare, îl costaseră cam cît toate hainele la un loc (socotind aici și ridicola cravată țipătoare). Înainte de anii ’40, în timpul tihnitei perioade europene a vieții sale, purtase întotdeauna indispensabili lungi, cu capetele vîrîte în șosete
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
înzestrate cu un fel de conștiință și de pătimire, pentru că sunt expresia Forței care trăiește în ele și se desăvârșește, prin ele, în una dintre formele ei. Câmpia cu asfodeli, întinderea vagă pe care foșnesc, în trista penumbră, florile acelea liliachii și umbrele deșarte ale morților sunt Nimicul vieții. E grăitor faptul că, pentru a le da umbrelor o clipă de consistență, de conștiință și de memorie, Odiseu le dă să bea din sângele unor animale jertfite, adică le nutrește cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mazacă se afunda sub apăsarea depravării. Un miros rânced răzbătea dinăuntru. De pereții ei, se rezemau muieri deocheate. Țineau în brațe pisici jigărite și aruncau ocheade. Își ascundeau chipul neîngrijit, boindu-se. Erau văpsite cu un strat gros de sulemeneală liliachie. Purtau la gât mărgele de sticlă, iar în picioare conduri. Pe acordurile duglișe ale unei lăute amețite, își mișcau lasciv trupul obosit. Scofâlcitele își înveșmântau dezmățul în rochii colorate strident. Plozi murdari și mâzgăliți pe față, descărnați și supți de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să fie așa, când până și polițistul din intersecție se uită ca boul, cu fluieru-n gură la etajul opt. „Da, domnule - zice el cu autoritatea pe care i-o dă fluierul -, se vede clar fusta și o mână. Fusta e liliachie.“ Dacă polițistul vede o Sfântă liliachie înseamnă că se uită la etajul nouă, unde-s rufe la uscat în balcon. Un domn în etate care știe să se facă ascultat zice: „Se înmulțesc fenomenele. În curând, oameni buni vine sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
polițistul din intersecție se uită ca boul, cu fluieru-n gură la etajul opt. „Da, domnule - zice el cu autoritatea pe care i-o dă fluierul -, se vede clar fusta și o mână. Fusta e liliachie.“ Dacă polițistul vede o Sfântă liliachie înseamnă că se uită la etajul nouă, unde-s rufe la uscat în balcon. Un domn în etate care știe să se facă ascultat zice: „Se înmulțesc fenomenele. În curând, oameni buni vine sfârșitul lumii. Sunt felurite apariții, unde nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dar mai elaborată, o avem în Duhovnicul maicilor. Scandalizat de curățenie, purtând mereu cu sine o lădiță cu o hârcă, care să-i amintească de moarte și judecată, călugărul Macarie găsește pe lângă chiliile călugărițelor un obiect textil, fin, de culoare liliachie, fără să știe ce e ori la ce folosește și caută, fără izbândă, lămuriri de la călugărițe. Așadar, a urmări sfințenia în condițiile situării fără scăpare în temnița materialității înseamnă pentru călugării lui Stănoiu fie a cultiva deliberat murdăria, fie a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
contesta nimic. Anxietatea inunda zilele oamenilor. Eram cu toții preocupați de orori. Nebunia pâlpâia peste tot. Cincizeci de ani de cercetare confirmau asta. Existau diagrame care ilustrau problemele în cauză - cercuri și hexagoane și pătrate, diferite secțiuni colorate în ocru sau liliachiu sau gri. Cele mai îngrijorătoare semne erau cele aproape imperceptibile care indicau că nimic nu putea transforma această stare de fapt în ceva pozitiv. Nu puteai să nu fii înspăimântat și în același timp fascinat. Citind aceste articole aveai sentimental
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
al casei care se cojea. Ieri dimineață, de aproape, porțiunile de pe perete nu apăruseră atât de mari ca acum, când le priveam din acest unghi. Peretele era acum aproape în întregime acoperit cu stucatura trandafirie, doar mici pete din albul liliachiu inițial rămânând vizibile. Un perete cu totul nou apăruse - năpârlise - ceea ce era îndeajuns de alarmant ca să mă treacă un fior de gheață (pentru că trebuia să reprezinte un anume semn de alarmă, nu?), iar după ce mi s-a înmânat un alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Lent, ca și cum ar fi vrut să spună ceva, într-un moment de mare nehotărâre. Apoi oftează lung și din gura lui începe să se prelingă un fuior de abur violet, ca o ceață colorată și grăbită. Sunt valuri de aburi liliachii și fierbinți care se rostogolesc ca o invazie de petale. Zogru privește liniștit, ca la un spectacol, așa încât reacția Giuliei îl ia prin surprindere. Ea așază tuberoza pe televizor, se repede spre Andrei Ionescu și îl prinde cu amândouă mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cameră; cercei; cerul; color; culoare profundă; culoare purpurie; cuminte; depresie; doliu; mi-i dragă; dragoste; drăguț; drăguță; eleganță; energie; eșarfă; eu; fată; filă; flăcări; fluture; frig; fundă; galben; genunchiul meu; haine; halucinație; halucinații; iris; încărcare; încredere; întristare; întuneric; lac; lalea; liliachiu; lovitură; luminițe; magie; maiou; make-up; măr; meditație; merge; mistic; Moldcelle; must; nașpa; nebunie; neliniște; nouț; obsesie cromatică; ochi; om rău; om; orange; orhidee; panseluță; parașută; partid; păr; perfect; pix; ploaie; portocaliu; pozitiv; problemă; provocare; pumn; purple; raze UV; reacție; repulsie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
atmosferă degajă "marina" impresionistă aflată în centrul nuvelei O noapte în Sulina. Aici prozatorul operează cu tușe succesive, delicate, dovedind că tehnica din poezia Pe balta clară putea fi transpusă și în proză: "ș...ț valurile se catifelau cu întunecările liliachii ale unui indigo ce neîncetat se posomora. Trandafirii muriră în cer și pe apă. Crini argintii își deteră sufletul în văzduhurile apusului. Ferestrele palatului se stinseră și deschiseră guri de beznă asupra mării și împrejurimilor. Apusul singur mai rămăsese, cîtăva
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
atmosferă degajă "marina" impresionistă aflată în centrul nuvelei O noapte în Sulina. Aici prozatorul operează cu tușe succesive, delicate, dovedind că tehnica din poezia Pe balta clară putea fi transpusă și în proză: "ș...ț valurile se catifelau cu întunecările liliachii ale unui indigo ce neîncetat se posomora. Trandafirii muriră în cer și pe apă. Crini argintii își deteră sufletul în văzduhurile apusului. Ferestrele palatului se stinseră și deschiseră guri de beznă asupra mării și împrejurimilor. Apusul singur mai rămăsese, cîtăva
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]