101 matches
-
a „creației” sale. De fapt, Balerina era surdă; sesiza, cred, doar vagi sunete. Și - poate - ritmul, prin undele ce-i atingeau epiderma; avea o piele aproape transparentă, așa mi se părea. Dacă ar fi rămas, i-ar fi lecuit de limbuție pe cei trei de mult. I-ar fi omorât. Pentru că, în pat, era scorpie. Scotea sufletul din om. Ultima vlagă. Neîntrecută în arta sexului oral... Și eu aș fi putut să sfârșesc astfel. Înaintea lor, Balerina a fost a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din cealaltă, îmi zise vraciul și-și închise gura astupând-o cu vâsc. bobițele albe, grase și flasce, clinchetiră ca apa clătinată într-un pahar. chiar așa, mi-am zis eu, unde, între care lumi nenumite, mi-a fost hărăzită limbuția aceasta, desfrânarea ce-o simt? pesemne că, între lumi, mi-a fost dată o stea vorbitoare. caii din copilărie caii din copilărie prea ades în vis se arată, curg ca apa pe retina de stropi argintii spălată. mânjii zvelți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Oare numai în caz de război sunt țintele noastre oameni? Sau poate și în caz de evenimente deosebite? Înțelegeți ce vreau să spun! Iar altcineva a făcut observația la fel de cinică: Infanteristul umanist! Pentru locotenentul-major toată discuția asta nu era decât limbuție inutilă, dar nu și-a manifestat fățiș dezaprobarea pentru că T.R.-iștii erau cu toții oameni cu studii înalte și doar asta le era meseria: să spună vrute și nevrute. Se trăgea pe grupe. După ce o grupă de T.R.-iști termina tragerea i se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și ne stoarce de putere, Căci corupții ne pun jugul taxelor și disperării - Parcă scopul lor în viață e desființarea țării! Hai să ne unim cu toții care țin condeiu-n mână Și să devenim o forță pentru nația română, Să eliminăm limbuții, demagogii, xenofilii, S-arătăm că România nu-i supusă convertirii! Nu ne trebuie renume, nici de lauri s-avem parte, Ci să potolim odată setea noastră de dreptate! S-arătăm că românismul este singura simțire Ce îndeplinește țării dreptul ei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cineva lângă el, scuturându-i brațul ca să-i atragă atenția. Probabil că omul Îl recunoscuse și părea fericit că un prior Împărtășea cu el emoția serii. Poetul Îl Îngheță, Îndepărtându-i brusc mâna. — Ce-i așa de mare În toată limbuția asta, mojicule? Celălalt nu păru să Îi deslușească tonul insultător. — Lupta Îngerului cu Diavolul! Îi explică el cu același entuziasm. Ca să-l salveze pe om de la iad... Ia te uită! Îl Înșfăcase iarăși de braț. Eliberându-se din nou din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe care o rostise cu glas tare abia aseară. E un citat din Marii Dascăli? Întrebă Flavius-Tiberius cu o curiozitate falsă, răutăcioasă. Citat pe dracu! veni prompt răspunsul bătrânului. Era dezamăgit de ușurătatea fiului său, dar și de propria sa limbuție. Hotărâse să se pocăiască, să vorbească cât mai rar cu putință și numai cu tâlc, În cuvinte și expresii alese, căci era prea bătrân pentru gargarisme și lozinci de care cam abuzase până atunci, dar, după cum se vedea, truda sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cum ai fost cu Valukaga? Mai bine să taci și să le mulțumești că ne-au scos din robie și să fii mândru că ne poartă cu ei prin văzduh. Și Ntombi tăcu, învățîndu-l și pe Mai-Baka să-și potolească limbuția. Ajunseră în sfârșit pe podiș, lângă marea luntre. Dar când văzu pădurea aproape, Mai-Baka iarăși uită de povața nevestei și-i ceru lui Auta îngăduința să se ducă să vâneze ceva pentru cină. Și spre mirarea lui, Auta nu numai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
2016 să intre în funcțiune primul hotel interplanetar din lume, amplasat pe un satelit. În realitate, laudele acestea, ce hrănesc imaginația celor ca noi, adică de vârsta a treia, în fața multor tineri, devin tot un fel de beteșuguri bătrânești: logoree, limbuție, laudă de sine. Am înțeles. Cu asemenea realizări se laudă constructorii, mecanicii, inginerii, tehnicienii, dar noi, noi cei ce am lucrat în învățământ cu ce ne lăudăm? Întrebarea e la obiect. Numai că noi, în întreaga noastă activitate din trecut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
acestei ipocrizii ocrotitoare ca o plapumă, atît doar, că față de Învățător făcea cu ochiul, menținînd o complicitate nerostită vreodată, ca un oxigen necesar supraviețuirii. Față de alții nu, căci s-ar fi putut auzi fără voie, fără gînd rău, o simplă limbuție unde nu trebuia, iar „cu puterea nu te joci” acesta era cuvîntul lui de ordine, iar acolo unde a fost „a fost bine, toți s-au purtat frumos”, Își repeta lui și celorlalți. - Păcat că nu e și Lung aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
extensia mizeriei ei materiale. - Mamă, nu e așa că odată și odată... Dar maică-sa nu-i răspundea, fiica nu se supăra, era sigură că Într-o zi... Învățătorul devenise vorbăreț, antrenat de țuica și buna dispoziție a domnului Pavel, și limbuția doamnei Carolina Pavel. Îi priveam, interveneam din cînd În cînd ca Într-o dulce reverie. - Ana, zise el deodată, trebuie să vină peste o lună, o lună și ceva aici, la un doctor pentru ochi că o cam supără la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
1907) folosește versuri populare, îndeosebi din folclorul magic. Mai reușită ar fi farsa Două cumetre (1899), care s-a jucat la Teatrul Național din București și care se bizuie pe comicul de situație, dar își trage hazul mai ales din limbuția nostimă a personajelor. B.-A., care a scris și cronică teatrală, s-a făcut cunoscut și prin transpunerea în românește a libretelor unor opere și operete (Carmen de Georges Bizet, Gioconda de Amilcare Ponchielli, Andrea Chenier de Umberto Giordano, Clopotele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgire 81 Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitru 84 Speranță, Încredere - dezamăgire, neîncredere, consolare 85 Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasm 87 Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitate 88 Tact, maniere, diplomație 89 Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetire 91 Timpurile: trecut, prezent, viitor 92 Tinerețe, maturitate, bătrânețe 94 Virtute - viciu 95 Voință - pasivitate, blazare 99 PARTEA A DOUA Reflecții personale privind psihologia omului și existența sa (Tiberiu Rudică) 101 Referințe bibliografice 221 „Proverbele sunt lacrimi picurate
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Îndrepta pe a lor proprie.” (A.G. de Méré) A bate șaua să priceapă calul. Când nu putem spune În mod direct un anumit lucru, recurgem la o exprimare aluzivă, care facilitează o cale indirectă de Înțelegere a intenției noastre.) Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetiretc "Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetire" Tăcerea e un răspuns afirmativ. (Neluarea unei atitudini față de un fapt, În situația În care n-am fost constrânși În vreun fel, echivalează cu admiterea situației sau a faptului respectiv: „Cine tace pare a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
proprie.” (A.G. de Méré) A bate șaua să priceapă calul. Când nu putem spune În mod direct un anumit lucru, recurgem la o exprimare aluzivă, care facilitează o cale indirectă de Înțelegere a intenției noastre.) Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetiretc "Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetire" Tăcerea e un răspuns afirmativ. (Neluarea unei atitudini față de un fapt, În situația În care n-am fost constrânși În vreun fel, echivalează cu admiterea situației sau a faptului respectiv: „Cine tace pare a consimți”, spune un alt
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nota falsă, sentimentul trucat, trăirea convențională, clișeul uniformizator. Dacă îi recunoaștem textului, în cele mai multe din replicile și situațiile lui, atributul autenticității, în schimb nu întotdeauna această autenticitate reușește să fie, în planul construcției dramatice, și verosimilă. Personajele suferă de oarecare limbuție, pe care dramaturgul o încurajează în loc să o strunească. Sensurile simbolice ale textului sînt, uneori, subliniate cu o anume ostentație, absolut inutilă de altfel, pentru că ele ar fi ieșit oricum în evidență. În fine, personajele se bucură de un tratament cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Vavila, pref. trad., Sibiu, 1938; [Hipocrate, Seneca, Galenus, Plutarh, Anthyllus, Pausanias, Philostratos, Elian, Heliodor], în Sportul la eleni, Cluj, 1937 (în colaborare cu Elefterie Bezdechi); Antologia poeziei grecești. 1800-1930, pref. trad., Cluj, 1939; Plutarh, Despre mânie. Despre liniștea sufletească. Despre limbuție, pref. trad., Sibiu, 1943; Aristotel, Politica, introd. trad., București, f. a. (în colaborare cu Elefterie Bezdechi), Statul atenian, pref. trad., București, 1946; ed. 2, Iași, 1992, Metafizica, îngr. și introd. Dan Bădărău, București, 1965; ed. București, 1996; Thomas Morus, Utopia, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
sunt totuși strecurate printre alte trimiteri. Este de subliniat, în această privință ideea autoarei de a trata grupul ca pe un adevărat cenaclu (p.52), observațiile despre numele proprii și pseudonime (p. 50-53), notațiile pe marginea tăcerii (p. 33), a limbuției (p. 29) etc. Alteori, timiditatea propriei opinii este depășită (p. 44) și contribuțiile sunt inspirate (se pot cita numeroase exemple, printre care și sentințe precum: „O carte nu este în ultimă instanță decât un strigăt disperat și o nevoie acerbă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nici atunci când încearcă acest lucru 68, se ascunde de fapt o teamă masculină în fața complexității sexului slab, pe care însă bărbații vremii refuzau să o recunoască. Deseori, argumentează medievalii fobia în fața dezlănțuirii personalității feminine, ei au de suferit de pe urma acestei limbuții, reputația fiindu-le compromisă, uneori chiar și viața. Femeia vorbăreață este amintită frecvent în literatura medievală, fie în creațiile populare fie în cele culte, și are ca punct de plecare chiar Biblia. În I Timotei 2, 11-14, de exemplu, Sfântul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
bucurii”383. Căsătoria nu mai reprezintă o instituție a iubirii și respectului reciproc în viziunea târgoveței, ci se transformă într-o afacere. Alison refuză ipostaza de soție devotată, servilă și pasivă, dominată de un soț posesiv și egoist.384 Prin limbuție, trădare, răutate, minciună, cicălire, atitudine fioroasă, prefăcătorie, putere de invenție uimitoare, femeia se înscrie în categoria maleficului.385 Face rău, e conștientă de acest lucru, se bucură când partenerul suferă, e lipsită de scrupule și milă, înclinată doar spre plăcere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vorbe spurcate, rușinoase, ademenitoare, bârfitoare, hulitoare. Oare dacă auzi vorbele unui pederast, nu păcătuiești cu auzul, chiar dacă nu faci ce face el? Câte păcate nu face gura, ba chiar dintre acelea pentru care s-ar cuveni oprită de la împărtășanie? Limbuția, clevetirea, calomnia, hula - acestea sunt păcate cu gura. Dar chiar dacă mâna nu face nimic rău, dacă picioarele nu te duc către păcat, dacă ochiul nu se umple de pofte desfrânate și auzul este surd la ceea ce nu se cuvine să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
am amor: Că din ceas ce te-am zărit Mințile mi s-a zmintit... Povestea vorbei e o falsă culegere folcloristică, întrucît Pann nu respectă autenticul țărănesc, ci împestrițează graiul popular cu cel cult, obținând adesea un efect cromatic uluitor. Limbuția, darul său de a versifica, nu fără a căuta greutățile, sunt extraordinare: Eu nu îți zic alta decât să știi cum că După cum ești mare și vrednic de muncă, Când te tocmești cere să-ți dea plată bună. Un prim
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
antipodul romantismului. Solitarii, apăsați de muțenie melancolică, ai prozatorilor de mai târziu (Brătescu-Voinești, Sadoveanu), trăiesc la munte și în provincie. Mitică trăiește în București, oraș de învălmășeală unde meditația gotică nu înflorește. Mitică e bârfitor, lichea, intrigant, mai mult din limbuție, și mistificator generos și zăpăcit, acceptând să facă servicii fără a avea tăria să le ducă la bun sfârșit, ceea ce îl autorizează să ceară și el servicii oricui ("Să nu zici că nu poți! Știu că poți! trebuie să poți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
De ochiul tău, - pornind încet, Pari, sub povara de lumină, Se-apropie halucinată Că împietrești în cerc albastru, Ca o pădure de Macbeth. Poetul s-a ispitit să facă, după V. Eftimiu, basm dramatizat (Făt-Fru-mos, Păcală), cu vina capitală a limbuției. Poezia lui G. Talaz e cogitativă în aparență și simbolistă în fond, făcîndu-și din câteva imagini: "mugurii", "mlaștina", "spinul", "călătorul", "scorbura", "frunza", "malul", cifruri cu corespondent în universal. UMORIȘTII Caragiale, Teleor, Bacalbașa creară o tradiție a umorului, ce îngădui lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nota falsă, sentimentul trucat, trăirea convențională, clișeul uniformizator. Dacă îi recunoaștem textului, în cele mai multe din replicile și situațiile lui, atributul autenticității, în schimb nu întotdeauna această autenticitate reușește să fie, în planul construcției dramatice, și verosimilă. Personajele suferă de oarecare limbuție, pe care dramaturgul o încurajează în loc să o strunească. Sensurile simbolice ale textului sînt, uneori, subliniate cu o anume ostentație, absolut inutilă de altfel, pentru că ele ar fi ieșit oricum în evidență. În fine, personajele se bucură de un tratament cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
căruia nu pare să i se adreseze 31. Ne amintim cu ce vervă feroce Molière, în Improvizația de la Versailles (L'Impromptu de Versailles), îi ia în zeflemea pe Marii Comedianți de la Hôtel de Bourgogne, amuzându-se el însuși să imite limbuția lui Montfleury, pe cea a Domnișoarei Beauchâteau, Hauteroche etc., emfaza dicției, grandilocvența atitudinilor. Jocul lor, în secolul al XVIII-lea, este aproape tot atât de mărginit. Fiind foarte legat de Domnișoara Clairon 32, actrița cea mai celebră a epocii, Marmontel ne aduce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]