108 matches
-
-i dea detalii menite să-l liniștească în privința fanteziei erotice a celor care citesc mult, eu îi trăgeam lui Pleșu șuturi pe sub masă și, uitîndu-mă la unghiile murdare ale lui Băieșu, făceam eforturi disperate să apăr secretele filozofilor de tagma limbută și nerușinată a literaților. Tot cu Andrei, prin anii '90, am trăit la conacul lui Enescu de la Tescani (de fapt al Marucăi Cantacuzino) o experiență unică. Eram în acel moment vreo 15 pensionari ai "casei de creație" (în majoritate pictori
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acei prieteni ai lui Dan pe care i-a urmărit crescînd și devenind bărbați puternici și arătoși. Spre amuzamentul meu, tăcutul și modestul Michael e teribil de surprins și mai mult decît flatat să se trezească vorbind cu Sally cea limbută, care flirtează și, cu un comentariu inteligent, pare că-l face să-și dorească să fie cu douăzeci de ani mai tînăr și Încă burlac. Oamenii beau, discută, mănîncă și rîd. La un moment dat, În cursul serii, se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și dintr-odată să-și amintească de problemele ei multiple, studii, lecturi, corespondențe. Dar când pătrunse în hol știu că o așteaptă aceeași lâncezeală ca ieri, alaltăieri, ca în toate zilele din urmă. Din cauza ploii, a vântului, bătrâna curioasă și limbută de la etajul întâi nu mai ședea la postul ei de observație din fața ferestrei. Probabil că își bea ceaiul cu pișcoturi făcute în casă, înfofolită în pături, privind la fotografiile de pe pereți, mici instantanee de familie făcute de-a lungul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fie salutată de cei cu care se întîlnea și nimic n-o făcea mai fericită decât sentimentul că nu lăsase nimic la întîmplare. Încât, aș spune, resentimentele bătrânilor față de ea erau afectuoase. Când o bufniță și-a găsit să devină limbută chiar în dreptul ferestrelor Moașei, mulți s-au oferit să iasă pe țărm cu felinare aprinse, ca să prindă pasărea blestemată ori măcar s-o alunge. Țin minte bine întîmplarea. Moașa a răbdat atunci o noapte, două, trei, pe urmă a început
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mare de trecut ca de o murdărie. Intrând în apă, am auzit un țipăt de bufniță. Am ridicat privirea și am rămas uimit. Bufnița țopăia pe valuri, lansîndu-și spre mine, în bătaie de joc, chemarea lugubră și ironică. Și era limbută, blestemata. M-am decis s-o prind și s-o împăiez. Am luat o barcă, plecând după ea. Bufnița mă aștepta. Parcă ațipise pe creasta unui val. Eram pe punctul s-o apuc de aripă când și-a luat zborul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cârciumă în fiecare noapte fără altă variație - Cristina, balerină la nu știu care bar de noapte, întotdeauna îmbrăcată într-o rochiță școlărească pepit, sau Simona, care cânta la pian și făcuse balet până să descopere că nu are talent, sau Ilinca, ușor limbută, dar știutoare a unei mări de versuri, sau Catrinel, sora unui actor decăzut, sau încă altele ale căror nume nu le mai ținea minte - toate iubindu-l sau străduindu-se măcar să-l suporte cât socoteau că-l iubesc, pe Dascălu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le dezvăluie constructorilor sacrificiul ce trebuie înfăptuit în vederea întemeierii mănăstirii este o „vrăjitoare”. O astfel de situație întâlnim, de pildă, în „varianta Kogălniceanu” a legendei, publicată în 1842 (36, p. 254). Dar și într-o baladă bănățeană, în care „baba Limbuta” le cere zidarilor să jure că vor păstra secretul destăinuit de ea (36, pp. 210-211). Condiția păstrării cu strictețe a secretului riturilor îndeplinite este simptomatică. Am întâlnit-o și în alte legende comentate în acest capitol : cea a „românului Noe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Îl corectai, zicând că dacă e dur nu poate fi subtil. Și ieri, când a venit la tine, o dată sau de două ori și-a pierdut vocea, vocea lui plină, tenorală, de cantor, din cauză că respira greu. Adevărat, e un bătrân limbut, un dandy pisălog, un fustangiu, care pe lângă altele suferă de o orbire politică de dreapta cu totul enervantă, plină de autosuficiență. Și cu toate astea, În felul lui gălăgios, e un om generos și plin de bunătate. Îți Îndeasă bancnote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
O singură dată am asistat la o șuetă despre viitorul meu, dar ea se petrecuse demult, În copilărie, Într-un cerc de mătuși cu mama la mijloc. Venisem acasă În vacanță, de la școala aia a mea din Cluj, orb și limbut. Nu-mi tăcea gura o clipă, povesteam verzi și uscate, le Înfloream de zor, mai ales istorii cu dascălii mei, pe unii Îi și imitam. Tocmai terminasem clasa a cincea. Soseau neamurile În vizită să mă vadă și să mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
subțiată strălucește safirul lui Omalissan. Afară, orașul întreg respiră căldură stătută, boare ușoară, de seară molcomă, scăldată în portocală putredă. Jumătate parfum, jumătate miasmă. Vă pierdeți printre ziduri șerpuitoare, pe sub porticuri, pe lângă vitrine colorate și trăsuri cu vizitii veseli și limbuți. Râzi. E frumoasă lumea de-afară. Frumoasă și ispititoare. Numai că astă seară n-o guști pe de-a ntregul. Ți-ai lăsat câteva gânduri în caseta cu bijuterii a lui Omalissan, acolo unde ea tocmai își îngroapă colierele ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Zarvă-Împărat, megieș al nostru. Să se întocmească numaidecât carte din care să se vadă că dorim să ni se pețească dintr-acolo această fată a noastră. Și cartea să fie dusă și sprijinită cu vorbe potrivite de cinstitul nostru sfetnic limbut. LIMBUTUL: Se va face întocmai, Măria Ta, să nu porți nicio grijă. PRICINĂ: Așa! În carte să nu se scrie, dar la curtea lui Zarvă-Împărat să se arate că, pe lângă chip slăvit, fata noastră Ana va aduce zestre soțului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fie salutată de cei cu care se întâlnea și nimic n-o făcea mai fericită decât sentimentul că nu lăsase nimic la întâmplare. Încât, aș spune, resentimentele bătrânilor față de ea erau afectuoase. Când o bufniță și-a găsit să devină limbută chiar în dreptul ferestrelor Moașei, mulți s-au oferit să iasă pe țărm cu felinare aprinse, ca să prindă pasărea blestemată ori măcar s-o alunge. Țin minte bine întâmplarea. Moașa a răbdat atunci o noapte, două, trei, pe urmă a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de trecut ca de o murdărie. Intrând în apă, am auzit un țipăt de bufniță. Am ridicat privirea și am rămas uimit. Bufnița țopăia pe valuri, lansându-și spre mine, în bătaie de joc, chemarea lugubră și ironică. Și era limbută blestemata. M-am decis s-o prind și s-o împăiez. Am luat o barcă, plecând după ea. Bufnița mă aștepta. Parcă ațipise pe creasta unui val. Eram pe punctul s-o apuc de aripă când și-a luat zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
administrator, un individ rigid ca și pereții blocului, pentru Întreținerea cărora se certa cu oricine, de parcă asta ar fi fost misiunea lui pe pământ. Pereții pe care-i protejează cu prețul vieții sale după cum i-a strigat odată o vecină limbută, ieșită să și apere copilul vinovat, care mâzgălise cu cărbune zidul de la intrare Într-o manieră pur suprarealistă. Mă preocupă de ceva vreme istoria veche a Chinei. Sunt fascinat de orânduirea socială a chinezilor din timpurile străvechi, din vremea primelor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cărți vechi de școală, maronii, stând laolaltă printre acumulări ulterioare de obiecte moarte, și unde, În diminețile de duminică din timpul verii, soția ta se oprește pe trotuar ca să suporte un minut, două, conversația acelei femei din familia McGee, oribilă, limbută, vopsită, În drum spre biserică În 1915, frumoasa și zburdalnica Margaret Ann de odinioară, cu gura mirosind plăcut a mentă și cu degete Îndemânatice. Ruptura din destinul meu Îmi produce retrospectiv o puternică sincopă pe care n-aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
poate glumi altfel? - zâmbește el cu privirilei sclipitoare, ca atuncea când profesorul de matematică, dându-i elevului, o problemă dificilă de rezolvat, așteaptă să vadă cum se descurcă acesta, la tablă. Deja se crease terenul propice unor confesiuni mai serioase. Limbut cum eram, recunosc, puteam să scot pe gură orice, fără să triez prea mult. Ar fi fost culmea să-i spun ce se înfiripase între mine și Iozefina, fără însă a da nume. E căsătorită? - aud întrebarea. Da. Atunci e
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Se auzea în tot atelajul gălăgia pe care o făcea glasul unui gazetar care, făcînd cu ochiul, ne-a atras atenția: - Ia uitați-vă: e „mijlocașul” lui Ion Istrati. Nu mi-am dat seama de unde trăgea gazetarul concluzia că țăranul limbut ar fi mijlocaș. Pricepusem însă că-l băga întro schemă la modă în literatură. Ficțiunea înfățișa un personaj nu tocmai dumerit, dar guraliv, și care, aprobînd politica zilei, devenea în felul acesta fericit. Aparențele chiar arătau că mustăciosul se afla
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
japonez cîteva astfel de lăcașuri de cultură indiană, privește, pozează, scapă, se scîrbește fiind pură, fuge cu camioneta-n munți, se-mprietenește la cataramă din lipsă de imaginație cu o altă europeană, ce o inițiază În arta unui lesbianism destul de limbut, și pînă la urmă se Întoarce acasă, tot cu avionul, dar Îngîndurată. Olivia Pascal interpretează sau ce face ea acolo, cu evident efort, o sperie camera de filmat, reflectorul, scaunul cu spătar al regizorului, uită replica Însă pentru că oricum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al cronicii teatrale, singura pe care o făcea cu plăcere, fiindcă îi era drag teatrul și acuma se putea duce mai des și gratis. Dar îndată ce s-a întors de la Amara, a avut o surpriză din partea doamnei Alexandrescu, gazda lui limbută și amoroasă. Tot descosîndu-l cum a petrecut la țară și neascultîndu-l cu atenție, ceea ce pe el îl cam jignea, se pomeni deodată că-i zice foarte încîntată: ― Știi că în lipsa dumitale Tanța a fost mereu pe aici și mereu mi-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un soi de lipsă de bun-gust. Spiritul lor nu acceptă decît viclenia sau compromisul dintre oameni bine educați. Caracterul? Îl neglijează sau îl elimină din calcul. Din cauza lipsei de curaj, mulți oameni de stat sînt șovăielnici și confuzi, indeciși sau limbuți, neizbutind să-și facă datoria. Ei raționează fără convingere și fără principii. Deliberează fără a lua nici o decizie și nu acționează decît pe jumătate, lăsînd restul în seama întîmplării. Reproșul pe care îl aduc psihologii mulțimilor este asemănător cu cel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai puțin pentru a propune o interpretare a unor evenimente de acest tip, a căror dimensiune sociopolitică necesită un cu totul altfel tip de analiză. Nu-i același lucru, iar dacă m-am descurcat e mai degrabă fiindc-am fost limbut decât c-aș fi avut cu adevărat ceva de propus. A fost, fie spus în trecere, o frumoasă lecție de smerenie. Ea m-a învățat, și încerc s-o urmez, că, atunci când nu știi ce să răspunzi la o întrebare
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dezvăluie altceva decât pitorescul limbajului, lăsând intactă banalitatea afirmațiilor. "Jocul de cuvinte reușit e însă acela care prin asocierea formelor pune în lumina și o legatura mai profundă, ascunsă, a faptelor" [idem]. 365 "În general, bărbații acuză femeile că sunt limbute, dar ei dețin monopolul discursurilor, necrologurilor etc., iar studiile americane recente demonstrează că ei vorbesc mai mult decât femeile" [Cernichevivi, p.74]. 366 Felul contelui Muffat de a o dezmierda pe Nana constă în primitivizarea limbajului: "le faisait zézayer comme
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
acele pauze care se fac între povestiri. Harry Bailly, hangiul, dă dovadă de o politețe excesivă atunci când o invită pe reprezentanta cinului monahal să-și rostească povestirea, este delicat cu persoana ei. Pe de altă parte, târgoveața devine cea mai limbută dintre pelerini. Rostește cel mai amplu prolog, cu tentă vădit autobiografică, 488 Ibidem. (trad. n.) 489 Ibidem. (trad. n.) 490 Carolyn P. Collette, art. cit., pp. 149 150. 491 Ibidem, pp. 141-142. 132 iar tehnica ei discursivă este remarcată de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
potrivit. Femeia de pe șalupa cu turiști a ieșit din birou și s-a Îndreptat spre terase, În drum spre parcare. Faulques a observat că se oprise să stea de vorbă cu paznicul portului și că-i saluta pe chelneri. Părea limbută, zâmbea frumos. Părul, foarte blond și lung, și-l strânsese Într-o coadă de cal. Era atrăgătoare, deși corpolentă și cu câteva kilograme În plus. Când a trecut prin fața mesei unde stătea el, pictorul de război a privit-o În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În 1877, a fost ales mitropolit al Bucovinei și Dalmației. B. publică în „Calendariul pentru Bucovina” din Cernăuți, în 1842, poemul religios Iordania. 1841 în Cernăuți, poezia Simțirile la mânecândă, două fabule - Flămândul motan, în care îi moralizează pe cei limbuți - și Cocoveica și vrabia, cu „parimiile” corespunzătoare. În calendarul pe 1844 îi apare traducerea unei ode a lui G. R. Derjavin, cu un conținut religios. În 1848, el tipărește, într-o foaie volantă, ca și Iraclie Porumbescu, o Odă la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]