265 matches
-
adâncurile fluide, foșninde, își arde șovăiala pe rugul aurorei boreale; abisurile nu se mai cască sfidătoare, cercetându-l mirate, multiplicându-i-se-n celule; nici clipele, desprinse din ram, nu mai tremură îmbrățișate pe banchizele-nsingurate, căci din cer cad stropi de lumină pe lințoliul ce-și pierde urma în legendă. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Stropi de lumină / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1242, Anul IV, 26 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Oancea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
STROPI DE LUMINĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_oancea_1401106864.html [Corola-blog/BlogPost/341559_a_342888]
-
Arde focu-n măruntaie și cenușă-i peste jar. În exil trimis-ai floarea cea de colț de lângă cer Prea frumoasă pentru lumea-n care te îngropi în ger; Ce pustie-i galaxia și ce drame prevestesc Curcubeiele în doliu, cu lințoliul lor ceresc! Carele de foc aleargă, pârjolesc în cale-un vis (L-am ascuns sub poala lunii, chiar în clipa când l-am scris). Se-ncrețește astrul nopții, ca un rictus diavolesc Peste mine cad blesteme, buruieni, în mine, cresc
VERS LA LUMINA LUMÂNĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 by http://confluente.ro/violetta_petre_1450082252.html [Corola-blog/BlogPost/375082_a_376411]
-
întreba și nu răspundea nimănui nimic...Și durere multă...Scrâșnită...Nu se știe dacă au fost bătuți, schingiuiți...Cum li s-au smuls mărturisirile...Câți or fi fost?..A scăpat vreunul care să nu predea salba cu mahmudele?..Ce greu lințoliu de tăcere!.. Jaful a ținut mult timp, într-un desăvârșit secret. Nimeni nu vorbea, nici când era chemat, nici când pleca din iadul de la Sfatul Popular. Dădea totul ca să scape de chinurile acestuia. Și apoi, tăcea. Mai ales...tăcea. Ca și când
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1430581640.html [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ȚIPĂ TOAMNA... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 648 din 09 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Țipă toamna, mă sfâșie Ca un bocet lung de doliu, Lumea parcă-i o fâșie Dintr-un zdrențăros lințoliu... Ca un giulgiu peste groapa Între ceruri excavată, Cade peste lume pleoapa Norilor din neagra vată... Mor copacii, frunza moare, E-un mormânt imens văzduhul, Păsările călătoare Își dau triste în zbor duhul... Mor de dor să-și uite dorul
ŢIPĂ TOAMNA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Tipa_toamna_romeo_tarhon_1349781202.html [Corola-blog/BlogPost/359867_a_361196]
-
Acasa > Poezie > Amprente > LINȚOLIU Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Peste suflet simt ca un lințoliu, Se răsfiră frunzele în vânt - Se depun ușor pe Capitoliu, Singura scăpare-i în mormânt. Toată viața este o
LINȚOLIU de NELU PREDA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nelu_preda_1481089523.html [Corola-blog/BlogPost/382844_a_384173]
-
Acasa > Poezie > Amprente > LINȚOLIU Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Peste suflet simt ca un lințoliu, Se răsfiră frunzele în vânt - Se depun ușor pe Capitoliu, Singura scăpare-i în mormânt. Toată viața este o fantasmă, Goi ne naștem, goi plecăm din ea - Hai să punem de o cataplasmă, S-o mai îndulcim cât s-o
LINȚOLIU de NELU PREDA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nelu_preda_1481089523.html [Corola-blog/BlogPost/382844_a_384173]
-
depun ușor pe Capitoliu, Singura scăpare-i în mormânt. Toată viața este o fantasmă, Goi ne naștem, goi plecăm din ea - Hai să punem de o cataplasmă, S-o mai îndulcim cât s-o putea. Peste suflet simt ca un lințoliu, Nu-mi mai pasă, fie ce o vrea - Doar Iisus mai are-n portofoliu, Drumul către izbăvirea mea. Referință Bibliografică: Lințoliu / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2168, Anul VI, 07 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
LINȚOLIU de NELU PREDA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nelu_preda_1481089523.html [Corola-blog/BlogPost/382844_a_384173]
-
Hai să punem de o cataplasmă, S-o mai îndulcim cât s-o putea. Peste suflet simt ca un lințoliu, Nu-mi mai pasă, fie ce o vrea - Doar Iisus mai are-n portofoliu, Drumul către izbăvirea mea. Referință Bibliografică: Lințoliu / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2168, Anul VI, 07 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nelu Preda : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
LINȚOLIU de NELU PREDA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nelu_preda_1481089523.html [Corola-blog/BlogPost/382844_a_384173]
-
2015 Toate Articolele Autorului Cu umbra mă-nsoțesc, Doamne, cu fumul aproape nu mai știu cine sunt văd bine, mâinile mușcă pământ, văd bine, unghiile sapă tărâmul de cețuri și vânt. Văd bine, Doamne, oasele mi se frâng, mă-mbracă-n lințolii de morți bate prin porți vântul nopții din târg, Ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită-n pășuni pentru turme de cerbi și nebuni fumegând, cu iluzii prin piei, cu țărână prin
BUN RĂMAS de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 by http://confluente.ro/camelia_radulian_1439542337.html [Corola-blog/BlogPost/373222_a_374551]
-
E SÂMBĂTA CALVARUL..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017. Mi-e sâmbăta calvarul ce-l târâi obosit Prin negura fecundă care-mi aține calea, Iar anii-mi - licuricii cu zbor schimonosit, Mi-e sâmbăta lințoliul ce-l flutură azi jalea. Mi-e timpul inamicul cu aripi de oțel, Evit apropierea-i ascunsă de hublouri, Dar clipe mă-mpresoară în strașnicul hotel, Observ, după nuanță-s dispuse în carouri. Mai pierd și azi o luptă cu
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
de-ntuneric, Îmi fâlfâie în ceafă destinul-păpușar, Orbita-i își urmează itinerarul sferic... Citește mai mult Mi-e sâmbăta calvarul ce-l târâi obositPrin negura fecundă care-mi aține calea,Iar anii-mi - licuricii cu zbor schimonosit,Mi-e sâmbăta lințoliul ce-l flutură azi jalea.Mi-e timpul inamicul cu aripi de oțel, Evit apropierea-i ascunsă de hublouri,Dar clipe mă-mpresoară în strașnicul hotel,Observ, după nuanță-s dispuse în carouri.Mai pierd și azi o luptă cu
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
focos, dansa ca o balerină, luată de apa muzicii. Pe Mihai, care rămăsese pe un fotoliu, îl interesa mai mult sala, îl încântau enormele picturi de pe pereți, un fel de scene din Seherezada cu serafi, femei goale întinse lasciv pe lințolii aurite, seraiuri, eununci, într-un décor de orient etern cu palmieri, eucalipși și oaze cu nelipsitele turnuri crenelate ale moscheelor și minaretelor înfipte cu vârfurile în cer, așteptând cumva să coboare însuși Mahomed pe scări de mătase de pe pereții lor
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398513630.html [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
Ioan Botezătorul" din Torino și pe care se află imprimata imaginea corpului unui om care prezintă semne de agresiune fizică și în special de crucificare. De-a lungul timpului, a generat numeroase controverse. Astfel, credincioșii creștini îl consideră o relicva: lințoliul în care ar fi fost învelit Iisus Hristos după crucificare. Oamenii de știință și o parte din opinia publică (inclusiv persoane creștine) consideră că este vorba de un artefact. Neîncrederea în autenticitatea giulgiului nu se opune dogmei sau cultului creștin
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
California) menționează eventuală contaminare bacterială care poate afecta precizia unui astfel de test. Mai mult, Rogers, pe baza studiilor microchimice referitoare la conținutul de vanilina (polimer ce rezultă din descompunerea termică a ligninei din cadrul țesăturii de în) concluzionează că vârsta lințoliului ar fi cuprinsă între 1300 și 3000 de ani. Pe de altă parte, reprezentanții curentului sceptic contrazic opinia lui Rogers, considerând studiul efectuat de acestă ca fiind incomplet, lipsit de consistentă și că denaturează analiza științifică în favoarea orientării religioase. O
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
în palat încercând să o exaspereze prin risipirea bunurilor și averilor lui Ulise. Penelopa se folosește de un vicleșug pentru a obține un răgaz. Ea le promite pețitorilor că va alege pe cineva de soț imediat ce va termina de țesut lințoliul lui Laerte (cunoscut și sub numele de "pânza Penelopei"), însă lucrul făcut în timpul zilei era desfăcut în timpul nopții. După trei ani însă, Penelopa este dată în vileag de o servitoare. O legendă care nu apare în "Odiseea" dezvăluie că Nauplios
Penelopa () [Corola-website/Science/305054_a_306383]
-
umană sau transumană. Cu toate acestea, povestea de bază este optimistă în esență, oamenii reușind să supraviețuiască chiar și într-un univers care pare fundamental ostil vieții inteligente. Denumirea "Revelation Space" își are originile în vizita făcută de Sylveste în Lințoliul lui Lascaille, unde el spune că ar fi intrat într-un „spațiu al revelațiilor” în timpul întâlnirii sale cu Lințolierii. Sylveste este unul dintre personajele principale ale romanului "Revelation Space", iar Lințolierii sunt o veche rasă extraterestră prezentată în aceeași carte
Universul Revelation Space () [Corola-website/Science/330874_a_332203]
-
viața în vidul spațial și posedă abilitatea de a se transforma în membrii altei rase după „devorarea” acestora. Navele lor apar ca extensii ale indivizilor. Această rasă a adus pe Yellowstone Epidemia Fuziunii, la care ea este imună. Locuitori ai Lințoliilor, regiuni spațiale create artificial ai cărei locuitori sunt izolați de restul universului. Inițial, au fost membrii unei rase cu aspect de pasăre de pe planeta Resurgam, numită Amarantin, care a declanșat o capcană a Inhibitorilor. Pentru a scăpa de exterminare, au
Universul Revelation Space () [Corola-website/Science/330874_a_332203]
-
spațiale create artificial ai cărei locuitori sunt izolați de restul universului. Inițial, au fost membrii unei rase cu aspect de pasăre de pe planeta Resurgam, numită Amarantin, care a declanșat o capcană a Inhibitorilor. Pentru a scăpa de exterminare, au creat Lințoliile și îi impregnează pe toți cei care intră în ele cu programe care declanșează capcanele Inhibitorilor, verificând astfel dacă aceștia mai sunt activi sau nu. Rasă care a populat Hela și a încercat să apeleze la Sibilinici pentru a face
Universul Revelation Space () [Corola-website/Science/330874_a_332203]
-
citadele. Chacha avea șaptesprezece ani; sora ei mijlocie avea treisprezece, iar cea mică urma să împlinească unsprezece. Cu doar un an în urmă, în ziua căderii Castelului Kitanosho, cele trei fete priviseră în urma lor la fumul ce învăluia ca un lințoliu moartea tatălui lor vitreg, Shibata Katsuie, și a mamei lor. Fuseseră transferate din tabăra instalată în provinciile de miazănoapte și nu mai văzuseră decât străini, oriunde se uitau. O vreme, avuseseră ochii umflați de lacrimi zi și noapte și nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
descotorosească. Apoi și Theo căzu În genunchi, tușea, se confunda cu acel ceva parazit care-l devora, se rostogoli pe jos, apărându-se ca și cum ar fi fost cuprins de flăcări. Fantasma care fusese Kelley Îl acoperi mai Întâi ca un lințoliu, apoi muri lichefiindu-se și Îl lăsă deșertat pe jos, redus la jumătate din el Însuși, ca mumia unui copil Îmbălsămat de Salon. Exact În acel moment cei patru dansatori se opriră la unison, agitându-și brațele În aer, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Printre „copacii de decapitat“, se găseau „copacii cu opt comori“ ale căror frunze atârnau suficient de mari Încât un copil să se poată Înveli cu ele. Iar pe drum erau suficienți copii neastâmpărați care să aibă oricând nevoie de un lințoliu. Trei băieți cam de cinci-șase ani se zbenguiau deasupra grămezilor de fân Înalte de trei metri, aflate În remorcile unor minitractoare, cu părinții stând În fața caselor, aparent lipsiți de orice fel de griji. Prietenilor mei din autocar Însă li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
zile m-am trezit cu imaginea sa dinaintea ochilor, mii de nopți m-am coborât În beznă purtându-l cu mine. N-avem nevoie de hârtia aceea imundă. Pune aici prima oglindă! Dintr-un colț, trupul lui Arrigo, Învelit În lințoliu, parcă le observa mișcările. O margine a țesăturii alunecase, descoperindu-i fața. Era drept să se afle acolo, se gândi Dante. Încă nu trecuseră două ceasuri de la moartea lui, iar sufletul Îi rătăcea la hotarele Împărăției umbrelor. Încă putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nimic nu mai e cum a fost. Nici soarele. Nici măcar soarele. Oricât ar străluci, tot e întunecat și mereu e întuneric și frig în jur când El l-a chemat pe Lazăr și frate-miu a ieșit așa, înfășurat în lințoliu, din mormânt... atunci da, atunci am văzut Soarele. Cred că numai eu am văzut strălucirea... soră-mea spune că n-a fost nici o lumină, că nimeni n-a văzut-o, dar eu știu ce am văzut, cum soarele asfințitului făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
brațe pe frate-miu, când eu rămăsesem acolo, în soarele și căldura din pieptul Domnului meu... Nu eram eu cea care-l striga pe frate-miu și-l strângea în brațe și plângea și râdea de bucurie și-i desfăcea lințoliul și-i scălda în lacrimi fața încă rece... ce rece-i era încă fața... nu, nu , eu rămăsesem acolo, în căldura vieții pe care-o văzusem... uite, mâinile lui frate-miu începuseră să se încălzească... iar când mi-a atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
filozofează Dănuț. Dar, înainte ca Fratele să înalțe cheia, pentru a îndeplini porunca Îngerului, pe pragul bisericuței fâlfâie o umbră strâmbă, cocârjată, gheboasă, gâlmată, pipernicită și vădit macabră; umbra unui gnom sau a unui pitic mai răsărit, învăluit într-un lințoliu cenușiu, ectoplasmatic; după cum cenușie era și figura cețoasă, aburoasă și indescifrabilă, a Apariției îndoliate. Cu unul dintre brațe strecurat hoțește, pe sub faldurile părelnice ale giulgiului, Ne-numitul slobozea hârâitură după hârâitură ascuțită, morbidă, ca și când o insectă, o lepidopteră de dimensiuni
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]