262 matches
-
Hai să punem de o cataplasmă, S-o mai îndulcim cât s-o putea. Peste suflet simt ca un lințoliu, Nu-mi mai pasă, fie ce o vrea - Doar Iisus mai are-n portofoliu, Drumul către izbăvirea mea. Referință Bibliografică: Lințoliu / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2168, Anul VI, 07 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nelu Preda : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
LINȚOLIU de NELU PREDA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382844_a_384173]
-
trăgându-și trena neagră după ea că o mireasă îmbrăcată în doliu. În spatele ei aleargă stelele să o atingă împodobindu-i rochia neagră, luna apare și ea somnoroasa dar plină de dorința de a salva lumină acoperită de voalurile de lințolii. April se năștea în acea noapte pictând tabloul primăverii în culori pastelate. O noapte în care mugurii cireșilor Se mai zvâcneau sub învelișul subțire. Somnul Magdalenei este alungat de gânduri. Se apropia cu repeziciune săptămâna patimilor. Oare ce o să le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
trăgându-și trena neagră după ea că o mireasă îmbrăcată în doliu. În spatele ei aleargă stelele să o atingă împodobindu-i rochia neagră, luna apare și ea somnoroasa dar plină de dorința de a salva lumină acoperită de voalurile de lințolii. April se năștea în acea noapte pictând tabloul primăverii în culori pastelate. O noapte în care mugurii cireșilor Se mai zvâcneau sub învelișul subțire. Somnul Magdalenei este alungat de gânduri. Se apropia cu repeziciune săptămâna patimilor. Oare ce o să le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
din Înalt. Parcă Încercau să lumineze o figură din fața lor: un bărbat Înalt, indiferent la agitația celorlalți. Stătea cu capul Îndreptat spre naos, ca și când ar fi scrutat În tenebre, așteptând sosirea cuiva. Era ceva nefiresc În nemișcarea lui. Parcă un lințoliu Îi acoperea trăsăturile, făcându-le nediferențiate. Bărbatul stătea În picioare, cu mâinile Împreunate la spate. Dante era stupefiat. Pe chipurile zbirilor care se Înghesuiau Împrejur Își citea propria incredulitate. Bărbatul părea să fie, În același timp, victima și martorul mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care stătea lângă el, aplecat să observe. Pentru o clipă, Dante se gândise că unul dintre muribunzi Încerca să iscodească pe chipul mortului propriul său viitor cumplit. Dar veșmintele sale deschise la culoare nu păreau să fie zdrențele sfâșiate sau lințoliile În care erau Înfășurați ceilalți. Acesta purta uniforma Artei medicilor. Era cineva din lumea celor vii, sub sutana lui de dominican. Bărbatul se Întoarse cât ai clipi, auzind zgomotul pașilor, și se Îndepărtă rapid de cadavru. — Cine ești și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sufragerie avea altfel de perdele. Cea mare care dădea spre verandă avea una făcută dintr-o rochie de seară cu trandafiri mari roz și dantelă. La una din ferestrele mai mici, tanti Mae a pus o perdea făcută dintr-un lințoliu pe care l-a purtat într-o piesă cu crime, iar la cealaltă a pus un costum din mătase roșie dintr-un spectacol de varietăți. Când soarele pătrundea prin toate cele trei ferestre, camera devenea atât de roșie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
s-a dat să semnăm o hârtie și apoi „privilegiul“ de a privi printr-o ferăstruică a cuptorului când cadavrul era ars. Mama a refuzat și datoria mi-a revenit mie. Am văzut cum corpul a fost aruncat în foc. Lințoliul s-a desfăcut, se putea spune că mortul înviase în mijlocul flăcărilor - apropiindu-se de geamul mic cu ochii holbați de groază. Uneori cădea ca să se ridice brusc, ca și cum ar fi vrut să ceară iertare. Apoi a început că danseze, semănând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
copii. Iată, se face acum cu-adevărat că sunt în continuare imobilizat în patul acela în care boala necruțătoare pe care am căpătat-o în urma păcatelor mele neroade mă țintuiește de ani buni ca între scânduri de coșciug și amarnic lințoliu, asemeni îngropaților de vii ai lui Edgar Allan Poe. Ce poate fi mai înspăimântător decât o astfel de realitate, precum și decât întunericul care mă înconjoară de atâta amar de vreme în această cameră a celor pierduți? Ce poate fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nopții, cuiele care ieșeau din lemnul sicriului scârțâiră lugubru. Pe mal, Ileana tresări, privindu-l speriată. Nu trebuie să te uiți, îi spuse Cristian. Dădu capacul deoparte rezemându-l cu grijă de peretele gropii. Lumină cu lanterna trupul dinăuntru. De sub lințoliul cu care era acoperit cadavrul nu se vedea nimic. Bucata de pânză albă acoperea trupul cu totul. Sper să nu te superi că îți deranjăm odihna, șopti inspectorul în timp ce o dădea de o parte. Pe cât de încordat fusese până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
străzi nu se zărea nici țipenie, iar bezna creată de pana de curent se răspîndi cu un suflu fetid care urca din gurile de scurgere ce se vărsau În sistemul de canalizare. Noaptea deveni opacă și impenetrabilă, iar ploaia - un lințoliu de abur. „Pentru o astfel de femeie, oricine Își poate pierde bunul-simț...“ O luai la goană pe Ramblas În sus, cu un singur gînd În minte: Clara. Bernarda spusese că Barceló era plecat din oraș cu probleme de afaceri. Aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Nu mă-nnebuniți, zise portăreasa. M-am apropiat de cealaltă ușă. N-avea Încuietoare. A cedat la prima atingere, alunecînd spre Înăuntru cu un geamăt ruginit. În centru domnea un pat vechi de palanchin, nefăcut. Așternuturile se Îngălbeniseră ca niște lințolii. Un crucifix atîrna deasupra culcușului. Era o oglinjoară pe o comodă, un vas, un urcior și un scaun. Un dulap Întredeschis odihnea pe perete. Am Înconjurat patul pînă la o măsuță de noapte acoperită cu sticlă, sub care zăceau, presate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
zile m-am trezit cu imaginea sa dinaintea ochilor, mii de nopți m-am coborât În beznă purtându-l cu mine. N-avem nevoie de hârtia aceea imundă. Pune aici prima oglindă! Dintr-un colț, trupul lui Arrigo, Învelit În lințoliu, parcă le observa mișcările. O margine a țesăturii alunecase, descoperindu-i fața. Era drept să se afle acolo, se gândi Dante. Încă nu trecuseră două ceasuri de la moartea lui, iar sufletul Îi rătăcea la hotarele Împărăției umbrelor. Încă putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat. Aud cum se destramă un suflet undeva, Departe, în a ploii acidă melopee... E noapte-n larg... iar Arca te-așteaptă, Jehova, Pe mările din suflet să fereci curcubee. ȚI-AM ÎMPLETIT ... Ți-am împletit suprema cunună de tristețe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
apus (când soarele stropește în culori de curcubee după geana munților) cu dragoste de poet neîntrecut al comparației, personificării și hiperbolei nebănuite... își scoate inima și o așează în balansoar și, ca să nu răcească, o învelește cu o "felie" din lințoliul razelor de lună, iar ca să se liniștească "inimă ce mi te zbați?..." îi pune gândul ca pe o floare în buzunar. Ca să scuture praful zilelor din suflet, poetul care aude cum tușesc rândurile melancoliei, ca un grădinar mulțumit de rodul
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
noi, a poposit. Cu roada câmpului bogată, Cu fructe și legume multe, Cu bobul pârguit ce-așteaptă Cu mustul lui să ne încânte. Vântul zăpada viscolește Și ne vestește că în sfârșit Mâine la noi iarna sosește, Cu al său lințoliu, inedit. Pomii sunt din nou împodobiți, Cu albul steluțelor de nea, Iar copii râd,sunt fericiți, Și pornesc pe deal cu sania. Se trece viața peste timpuri, Pe aripa clipelor zburând. Ea schimbă calm și fără trucuri Un anotimp cu
ANOTIMPURILE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362963_a_364292]
-
parc-ai sta în așteptare și nu vreai ca să te culci, ai pe cap maramă albă, trup de aur, sâni de aur, plămădită din miresme, de un mare meșter faur, în vârtejuri diafane doar privirea în nocturn te-nfășoară în lințolii și-n inele de saturn, treci printre cărări pierdute, la umbră de chiparoși, îți privești oglinda în față și cu ochii tăi frumoși te vezi tânără, regină, cum erai odinioară și visezi idila-ți dragă, cum a fost întâia oară
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
argint te vedeam așa departe ca o stampă bizantină pe-o bazilică creștină printre ruine din egipt și deodată vii la mine într-o rochie de bal printre pomii toamnei sure care sună a cristal tu erai frumoasă foarte în lințolii de mătase eu eram bărbatul care te-a primit ca pe-o regină te păstram așa frumos într-un tablou înrămat dar deodată trupul tău într-un gol s-a destrămat eu am luat noaptea pe umeri ascultând pădurile cum
POVESTE ROMANTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360975_a_362304]
-
-n spate! Poruncă de luptă din corturi răzbate. Iar vestea se-ntinde-n cetate și-afară „O oaste de prieteni/dușmani ne-nconjoară” Arcașii îndată pe ziduri se-adună Și strune a moarte în arcuri răsună. Când noaptea-și ridică lințoliul în zori, Pe câmpul de luptă-s puzderie de ciori, Ce stau pe cadavre rămase din luptă, Cu ciocuri de ciocli din ele se-nfruptă, Alături de câinii scăpați de la care Ce rod oseminte călcate-n picioare. Un ceas de hodină
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
vorbesc de plozii ei, niște degenerați, care se îndoapă, ați văzut doar, cu felurite tâmpenii, fără pic de respect pentru întreaga noastră stirpe. Vai, nouă!... Din plafon mai căzură câțiva lilieci. La fel! Infarct! Nobila adunare se foi cam neliniștită. Lințoliile fâlfâiră și câteva capace scârțâiră sinistru. Dar totul se opri sub privirea tăioasă a contelui. - Băi, zdrențelor, nu v-am chemat aici ca să văd cum vă scăpați pe voi de frică! Spuneți, ce trebuie făcut, cum ieșim din belea, fiindcă
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
Acasa > Cultural > Marturii > DOINA BADEA. AMINTIREA NU TREBUIE AȘEZATĂ SUB LINȚOLIU Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1307 din 30 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Au trecut anii, dar nu se uită! La 4 martie 1977, în doar cincizeci și cinci de secunde, când timpul părea să nu mai
DOINA BADEA. AMINTIREA NU TREBUIE AŞEZATĂ SUB LINŢOLIU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349546_a_350875]
-
din timp a Doinei Badea și s-au scurs lacrimile stelelor! Va fi fost un sfârșit fizic neînchipuit de chinuitor...! Nimeni nu-l poate imagina! Și nici n-ar trebui. Amintirea artistei Doina Badea nu trebuie să fie așezată sub lințoliu. Prezentatorul Octavian Ursulescu nu lasă să se întâmple aceasta. Cuvintele sale o zugrăvesc pe artistă cu vii pasteluri și așa va să rămână în cartea muzicii ușoare românești, care adună întru nesfârșit, neuitate voci ale scenei noastre patrimoniale: „Este ca și cum
DOINA BADEA. AMINTIREA NU TREBUIE AŞEZATĂ SUB LINŢOLIU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349546_a_350875]
-
bulevardul vechiului Buhuși, ca un coridor pe sub tei și castani fără frunziș. Neuitată amintire cu artista Doina Badea, rămasă de atunci în sufletul meu! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Doina Badea. Amintirea nu trebuie așezată sub lințoliu / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1307, Anul IV, 30 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DOINA BADEA. AMINTIREA NU TREBUIE AŞEZATĂ SUB LINŢOLIU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349546_a_350875]
-
avere, Mi-au vândut-o la export. Într-o lume rea, rapace Ca într-un coșmar pervers, Țara mea pe drumuri zace, E un cimitir în mers ... Într-o lume cenușie Cu zenit întunecat, Țara mea e o fâșie De lințoliu-ndoliat. Într-o lume-n care lumea Reciclează dumnezei, Cine, Doamne, să-și asume-a Țarii-mi vis în cârjele-i ... Într-o lume ca o larvă De hibrid om-mormoloc, În vulcan de jar și zarvă Țara-mi nu mai
FUGE ŢARA MEA DE-ACASĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350428_a_351757]
-
focos, dansa ca o balerină, luată de apa muzicii. Pe Mihai, care rămăsese pe un fotoliu, îl interesa mai mult sala, îl încântau enormele picturi de pe pereți, un fel de scene din Seherezada cu serafi, femei goale întinse lasciv pe lințolii aurite, seraiuri, eununci, într-un décor de orient etern cu palmieri, eucalipși și oaze cu nelipsitele turnuri crenelate ale moscheelor și minaretelor înfipte cu vârfurile în cer, așteptând cumva să coboare însuși Mahomed pe scări de mătase de pe pereții lor
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
-Îmi dau perfect seama că trebuie să luam imediat o decizie, iubito. - Victor, am ajuns dincolo de cuvinte. Să fim realiști. Trebuie să scăpăm de aici. Să ne eliberăm de prânzul ei duminical! Ai privit-o cu atenție? Arată ca un lințoliu în basorelief pe o stelă. Vocea Elenei strangulează strâns aerul. - ...un ou spart împrăștiat într-o capsulă a timpului...te înțeleg perfect, Elena. - Îi conectată cu întreruperi. Să fim realiști. Nu pot să sar la fiecare moft al ei, numai
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]