122,821 matches
-
desenele bacoviene sînt controlate cu multă sensibilitate și dezinvoltură, din punctul de vedere al viziunii de ansamblu ele se situează pe o plajă destul de largă, cuprinsă între schița realistă și aspirația romantică, de nuanță simbolisto-prerafaelită. Iar în acest spectacol de linii și de forme, în care vigoarea și gingășia se amestecă fără nici o crispare, poezia lui Bacovia se oglindește altfel decît în materia cuvintelor și în interstițiile lor albe. Aici, în imagine, ea are o mai pregnantă dimensiune senzorială, tactilă aproape
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
actuale importante: pe de o parte, în lingvistică, un curent de studii tipologice și comparative, tendința de a confrunta material adunat din cît mai multe limbi, chiar cu riscul pierderii unor detalii specifice - dar cu marele avantaj de a surprinde linii de forță, convergențe și mai ales de a evita generalizările pedante, ușor de contrazis de realitatea diversității limbilor. Pe de altă parte, în domeniul studiilor culturale, se manifestă un interes crescînd pentru Europa - determinat de evidente rațiuni politice internaționale. Pentru
Anglicismele în Europa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14801_a_16126]
-
cu destule argumente, ideea că Umbral este de partea lui Cela, în ceea ce privește chestiunile importante (valoarea fundamentală a operei și a omului). Săgețile pamfletarului țintesc, cu precădere, faldurile din vesmîntul idolului, nefăcînd decît să sublinieze, în acest fel, volumele pline și liniile de forță ale trupului. Trebuie subliniat totodată că, uneori, pledoaria e ironică sau suficient de extravaganța ca să se autodescalifice că apărare. Elocvent în acest sens este unul dintre argumentele invocate în "procesul" scrisorii pe care scriitorul galisian a trimis-o
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
o grămadă de lucruri inutile. Se mizează probabil pe celebra zicală dialectică cu acumulările cantitative. Stau oamenii înțepeniți în fața calculatoarelor, cu mâinile încleștate pe șoricel, și prin fața ochilor li se perindă curgând de jos în sus sau invers, mii de linii, mii de pagini și milioane de date. Oricum, creierul nu le poate integra pe toate! În mod normal, numărul dosarelor ar trebui să scadă, deoarece totul se află în memoria mașinii. Error! Dosarele sunt din ce în ce mai voluminoase (e valabil numai în
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
pot compensa prin inteligență. Același Barrow, consemnează în lucrarea sa Despre imposibilitate un exemplu-tip în care omul este mai profund în judecată decât calculatorul. Configurația se imaginează ușor, toți pionii fiind prezenți pe tablă, față în față, după o linie în zig-zag. Negrul este într-o poziție mult mai puternică, dar albul poate forța remiza cu condiția să nu cadă în tentația de a-și îmbunătăți situația, capturând o piesă foarte importantă a adversarului, distrugând astfel linia infailibilă a pionilor
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
față, după o linie în zig-zag. Negrul este într-o poziție mult mai puternică, dar albul poate forța remiza cu condiția să nu cadă în tentația de a-și îmbunătăți situația, capturând o piesă foarte importantă a adversarului, distrugând astfel linia infailibilă a pionilor. Ei bine, această configurație, foarte clară pentru om în baza intuiției și a gândirii sintetice a constituit o capcană pentru calculator. Analiza lui, strict "logică" a decis că avantajul imediat este de preferat și a eliminat piesa
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
spiritului de-a se înfățișa altminteri decît prin catabolismul său jalnic, prin dejecțiile sale grotești, indice dramatic al stării decompensate: "Zăpada ca niște rufe spălate/ Toată funinginea pe geamuri pavate/ înnebunitor între patru pereți/ Aceleași figuri, veioze, colivii cu sticleți/ Linii de tramvai, poduri, filme/ Oameni mari și mici/ Din ce în ce mai mici/ portari printre pitici/ Aceeași limonadă dulce-amar/ Fac viraje goluri într-un pahar/ Și capul prins între paturi e o farsă/ Zăpada și funinginea/ au luat locul zilelor/ Orice duminică e
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
mi se păru ceva extraordinar. În onoarea tehnicii năzdrăvane, bat ușor în perete cu pumnul. Terminând de citit istoria metroului parizian, aveam să aflu că era vorba doar de un fragment, autorii lui invitându-te să continui povestea pe celelalte linii, ca și cum ele ar fi fost niște edituri rivale, dar de care nu se poate să nu ții seama. Și intru la Cluny în sfințenia medievală de muzeu care adăpostește La Dame à la licorne... În sala centrală, în semi-umbră tapiseriile
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
a apărut de curînd (Editura Anastasia, colecția "Document", 212 pag.) o consistentă carte de interviuri, de fapt discuții mai ample, uneori cu doi sau chiar cu trei interlocutori, pe care pictorul Mihai Sârbulescu le realizează cu treisprezece pictori din prima linie a artei noastre de astăzi. Rînd pe rînd, se regăsesc în paginile ei, în ipostază de actori principali, pentru că unii revin și în contexte în care accentul nu cade pe prezența lor, Gheorghe Berindei, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Constantin Flondor
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
și cu Rembrandt. O lucrare de parcurs, din vremea studenției, în care a fost obligat să introducă și un difuzor ca reper proletar "în final [...] amintea de Poussin, ca rezolvare", iar o altă lucrare, "...un desen cu un subiect pe linia realismului socialist - un rănit care intră în casa cuiva și felul în care este întîmpinat" este, nici mai mult, dar nici mai puțin, "O compoziție în cîteva linii, cu tensiuni cumva rembrandtiene". Asta e, ca și părinții, nici colegii de
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
ca rezolvare", iar o altă lucrare, "...un desen cu un subiect pe linia realismului socialist - un rănit care intră în casa cuiva și felul în care este întîmpinat" este, nici mai mult, dar nici mai puțin, "O compoziție în cîteva linii, cu tensiuni cumva rembrandtiene". Asta e, ca și părinții, nici colegii de eternitate nu ți-i alegi, ei sunt o fatalitate. însă dincolo de orice afirmație sau atitudine cu care cititorul nu este de acord sau cu care ar putea intra
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
Radu Penciulescu, unul dintre cei mai mari pedagogi ai teatrului mondial. - Care sînt persoanele care te-au marcat, a căror întîlnire este semnificativă? - Una este bunica mea maternă care în 1916 s-a dus pe jos, de la Buhuși, pînă la linia frontului, cu haine de schimb și mîncare pentru soțul lei. L-a găsit, s-au văzut și a plecat înapoi, făcînd cam o săptămînă pe drum. Așa încît, vestea morții bărbatului ei a ajuns acasă, prin poștă, înaintea întoarcerii ei
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
gesturile și sentimentele palpabilului om comun. De aici tot dramatismul latent din povestiri, căci mișcările interioare și comportamentul cotidian al personajelor sunt incoerente și mecanice, nu țin de o rațiune umană ușor de înțeles tocmai pentru că se află permanent pe linia extrem de fragilă a supraviețuirii morale. Gabriela Adameșteanu știe foarte bine însă să treacă deseori dincolo de aceste lucruri și, mai ales, să vadă exact și să înregistreze ca un tomograf suprafețele, ezitările și, în definitiv, orice detaliu psihologic al conștiințelor care
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
o străbată." Cu alte cuvinte, abordarea analitică se ghidează după puncte de reper mobile, asemănătoare unor iceberguri, care înlesnesc înaintarea, prezervînd totuși, în adîncime, misterul. Unul dintre aceste criterii este și cel al abordării volumelor în ordine cronologică, respectat, în linii mari, din rațiuni ce țin de coerența discursului critic, autorul neezitînd totuși să sublinieze în cîteva rînduri, că în cazul lui Gellu Naum "starea poetică e permanentă și nu suportă limite artificiale". Însă omniprezența po(h)eziei nu-l împiedică
O monografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14894_a_16219]
-
toposurilor descompunerii și distrugerii, depun mărturie despre imposibilitatea atingerii acestei totalități. Motiv de spasmodice frămîntări și interminabile angoase este, mai cu seamă, conștiința înstrăinării limbajului de esența sa originară, divină: "scînduri sîngerează din trupul lui Dumnezeu/ orizontul tras ca o linie imaginară pe o tablă de clasă/ cîteva cuvinte galbene întoarse din drum/ cu informații sumare despre lumina orbecăind/ prin stadioanele de afară/ ca o flacără olimpică a nimănui(p.98) sau "ninsoarea mea/ cataclismul alb mă îngroapă fără urmă/ mor
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
însăși glorioasa Cale victorioasă de la Napoleon încoace. Împăratul, care a cerut să fie construit Arcul, dar care nu avea să-l vadă terminat niciodată... Ajuns lângă Arc, privesc de jos în sus tricolorul francez gigantic fâlfâind distins, perfect croit, cu liniile, cu eleganța unei case de mode de primă mână în spațiul rezervat retoricii franceze a bătăliilor istorice câștigate. Ciudat, după Napoleon întâiul, Franța mai mult a mâncat bătaie, ajutată, salvată de regulă de rasa anglo-saxonă, cârtită dintr-un complex, invers
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
epoci diferite, ambele ilustrează nu numai preocupările de elită ale traducătoarei, cât și căutările ei de autocunoaștere. Romanul lui Dino Buzzati, O dragoste, (apărut în 1963) este o carte pe care nu o veți lăsa din mână, odată începută lectura: linia obsesiei de sorginte kafkiană, care a făcut din Deșertul tătarilor (1940) o capodoperă de neuitat, linie continuată în cele Șaizeci de povestiri (1958) și în unele piese de teatru, dobândește aici o tensionată ascensiune. Povestea de dragoste a unui cincagenar
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
autocunoaștere. Romanul lui Dino Buzzati, O dragoste, (apărut în 1963) este o carte pe care nu o veți lăsa din mână, odată începută lectura: linia obsesiei de sorginte kafkiană, care a făcut din Deșertul tătarilor (1940) o capodoperă de neuitat, linie continuată în cele Șaizeci de povestiri (1958) și în unele piese de teatru, dobândește aici o tensionată ascensiune. Povestea de dragoste a unui cincagenar pentru o foarte tânără și foarte depravată balerină, analiză a obsesiei provocate de conștientizarea "ultimului mare
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
Vienă), apoi Pesta (,,Ungaria, locul unde se desfășoară copilăria și o parte din tinerețea lui Lenau, nu începuse să se trezească la civilizație. Metternich vorbea despre aceasta cu cel mai superb dispreț: "la două ore de Viena, spunea el, pe linia Saint Marx, începe Asia". Nobilimea maghiară se gândea prea puțin la ea însăși și se risipea în cheltuieli nebunești la Viena. Deja am întâlnit în tatăl lui Lenau o victimă a acestei mode"), Tokai, Pesta (,, Locuința ocupată de Tereza era
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
probabil că am găsi niscai crize pe la toate publicațiile adevărate. Problema e că la România literară se practică o anumită transparență. ,,Tinerii" scriu ce vor, ,,bătrînii" cred ce vor. Dar nu se face nici o cenzură. Se apără, uneori, interesul publicației, linia ei morală de conduită. Atît. Și dacă directorul nu e de părerea cronicarului, asta nu înseamnă că-i ia cronica. Pînă una-alta, așa incoloră ideologic cum e, România literară se comportă democratic față de opinii. Cît privește valorile, aici nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
orizontul spiritualității, al creației, iar pe de alta s-ar putea insinua că intervine, tocmai în virtutea unui asemenea climat local "materialist", un interes pur existențial, exprimat de formula latină ubi bene, ibi patria. Dacă prima obiecție se menține, măcar în linii mari, în unele conștiințe oneste (s-ar zice că pentru ele e greu să depășească o remarcă a contelui Alexis de Tocqueville, care scria cu mai bine de un secol și jumătate în urmă: Nu există în lumea civilizată o
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
creată prin canalul de comunicare ar putea fi mai puternică decît diferențele de orientare estetică (cenaclurile reale sînt adesea mai exclusiviste). în plus, comparînd site-urile românești de poezie cu unele asemănătoare redactate în alte limbi se pot observa, în linii mari, cîteva tendințe specifice: viziunea poeziei ca meșteșug și artificiu, refuzul taxinomiilor, interesul mai pronunțat pentru aspectul formal și chiar lingvistic al textelor. Comentariile sînt la fel de diverse ca textele. Limbajul lor cuprinde, în mică măsură, jargonul Internetului (a posta); se
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
de alta), sub paternalismul vitreg al nomenclaturii, cu plafonările suficienței refractare și aroganța "specializării", recte arhivistice, în struna propagandei tutelare și a clanului fiecărui sector. "Colportorii" de mesaj dintre redute, al căror condei se exersase și se exercita bivalent în linia unui Cantacuzino (un George Littera, un Florian Potra în primul rînd) fiind pe cît de dăruiți și autorizați, pe atît de sporadici și marginalizați. Conștientizată sau mai degrabă nu, prăpastia s-a vădit în ceea ce a urmat editorial, ca una
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
poezie și proză. Cornel Regman a vorbit de-a dreptul despre poeme în proză și despre o "poetică a prozaizării", de o extragere a poeziei din proză (care îl apropie și mai mult de Mircea Ivănescu) mergînd însă pe o linie mai livrescă a comparației și a corespondențelor ample. Nevoia de a abandona lirismul și de a face trecerea către excursul eseistic în cadrul aceluiași poem îl constrînge pe poetul sibian la elaborarea unei noi formule de expresie cum este cea din
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
putut să fie poemele primilor trubaduri din Evul Mediu - rapsozi creștini al căror singur bun fiind o spadă și chitara, umblau dintr-un castel în altul, plătindu-și ospeția cu cântări". Haina cea nouă e oferită de Șerban Foarță, în linia îndemnului lui Joachim du Bellay - �așijderea, orice vechi cuget, nou să-l facem", unor piese celebre precum Zâna, Silful, Bunica, Uriașul, Logodnica toboșarului, Cei doi arcași, La un trecător, Vânătoarea burgravului, Legenda călugăriței, Hora Sabatului ș.a. .... scoțând în lume un
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]