528 matches
-
facă.Am urcat la etajul V,iar când ușa liftului s-a închis în urma mea,am avut senzația că am pătruns într-o altă lume. În jurul meu domnea o liniște odihnitoare.Totul era calm,iar cadrele medicale parcă pluteau pe linoleumul albastru care sclipea de curățenie. Am fost întâmpinată de un tânăr înalt,îmbrăcat într-o salopetă verde,care cu un zâmbet cald m-a condus la cabinetul domnului conferențiar doctor Mateș Ioan Nicolae.Eram extrem de speriată , dar după ce domnul conferențiar
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
însumate se vor face nominalizările. PROZĂ Adevărul Holding Stelian Tănase, Dracul și mumia Brumar Ciprian Măceșaru, Focul din tîmplă Cartea Românească Radu Aldulescu, Ana Maria și îngerii Dan Coman, Irezistibil Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea Maria Manolescu, Ca picăturile de sânge pe linoleumul din lift Constantin Mateescu, Ramona-Vals. Povestiri din Epoca de Fier Ștefania Mihalache, Poemele secretarei Cătălin Mihuleac, Zece povestiri multilateral dezvoltate Claudiu Soare, Nimeni sau Fumătorul de pipă Dan Stanca, Mutilare Florin Toma, Orașul jumătăților de înger Stelian Țurlea, Trei femei
2011 de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349603_a_350932]
-
degetul lui Ghiță dar nu reușește. Îl zgârie o dată, de două ori, începe să curgă sânge, mortul strânge din dinți și când nu mai poate să suporte, îi pune babei un picior pe umeri și o trântește cât colo pe linoleum. - Te-n cur babo, ai venit la furat? Baba zboară ca pe gheață până lângă perete și înainte de a-și da seama ce se întâmplă, îi scapă fără să vrea: - Ce ziseși maică? Să știi că am lovit-o prea
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
acum. Paralizată și lipsită de apărare, baba Leanca mai apucă să îl vadă pe mort cum scoate un briceag din buzunar cu care taie funia și își dă drumul în mijlocul camerei, venind spre ea. Închid ochii și se lungește pe linoleum. Ghiță se apleacă asupra ei, o zgâlțâie și îi dă cu blândețe câteva palme: O stropește cu apă doar, doar și-o reveni. Nimic! - Te-am prins în flagrant pe viu și acum tot dumneata faci fițe? Dacă nu te
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
și mă gândesc ce Zi frumoasă de dimineață E Sâmbătă sau e Duminică Nu știu și nici nu-mi pasă Am soare pe față că ușa Este deschisă și porumbeii Lui Ciumi, vecinul, au venit La grăunțe pe podea pe Linoleum, jos în bucătărie Sunt o grămadă, mici și mari Se împing unii pe alții și Mănâncă în grabă; miros De slănină și de ceai negru, Rusesc, pâine prăjită cu ulei Și cu usturoi mă ridică din pat Și ma-ajută
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
și mă gândesc ce Zi frumoasă de dimineață E Sâmbătă sau e Duminică Nu știu și nici nu-mi pasă Am soare pe față că ușa Este deschisă și porumbeii Lui Ciumi, vecinul, au venit La grăunțe pe podea pe Linoleum, jos în bucătărie Sunt o grămadă, mici și mari Se împing unii pe alții și Mănâncă în grabă; miros De slănină și de ceai negru, Rusesc, pâine prăjită cu ulei Și cu usturoi mă ridică din pat Și ma-ajută
SÎMBĂTĂ-DUMINICĂ DE DIMINEAŢĂ de STELLA REEVES în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351641_a_352970]
-
însemnată de fulgi mărunți de nea, pe scurta de postav bleumarin. Se duse la ușă, prinse cu o mână de clanță, iar cu cealaltă, proptită-n tăblie, împinse până când reuși s-o închidă, după ce patină caraghios de câteva ori, pe linoleumul umezit de zăpada topită. Odată rezolvat incidentul, viața din incinta cârciumii reveni la normal, iar discuțiile de la mese fură reluate, evident pe teme noi, întrucât subiectele vechi fuseseră deja uitate. Singurul care nu fu nevoit să reia nimic, pentru că nici
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
pe unde spălase.” Cu toate că răspunsul pe care și-l furnizase era unul destul de convenabil, plauzibil și liniștitor, Marian se trezi însă, aproape instantaneu, asaltat de o altă imagine, aceea a Marietei care, atunci când se întâmpla ca el să calce pe linoleumul proaspăt spălat din garsoniera lor, tipa ca apucata și-l amenința: „Marian, nu călca acolo, până nu se usucă, că-ți rup picioarele!” Prin urmare, dacă lui ar fi înstare să-i rupă picioarele pentru un astfel de fleac, atunci
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
degetul lui Ghiță dar nu reușește. Îl zgârie o dată, de două ori, începe să curgă sânge, mortul strânge din dinți și când nu mai poate să suporte, îi pune babei un picior pe umeri și o trântește cât colo pe linoleum. -Te-n cur babo, ai venit la furat? Baba zboară ca pe gheață până lângă perete și înainte de a-și da seama ce se întâmplă, îi scapă fără să vrea: - Ce ziseși maică? Să știi că am lovit-o prea tare
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
apărare, baba Leanca mai apucă să îl vadă pe mort cum scoate un briceag din buzunar cu care taie funia și își dă drumul în mijlocul camerei, venind spre ea cu briceagul în mâna dreaptă. Închide ochii și se lungește pe linoleum. Ghiță se apleacă asupra ei, o zgâlțâie și îi dă cu blândețe câteva palme: - Hai babo trezește-te că eu nu am nici o vină. Nu te duci în casa mortului cu gând de ciordeală. Uite că și acum îmi mai
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
lui. Până la urmă, important era să nu se mai fure în firma lui și să nu mai fie privit ca un fraier ușor de dus de nas. Îl mai lăsă câteva minute pe contabil să se târască în fața lui pe linoleumul zgâriat, după care îi făcu semn să se ridice și să iasă din biroul său. În ziua următoare, Ilie Preda se înființă cu un fazan împăiat, poate chiar o captură obținută într-una din partidele la care participa și secretarul
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
protecția împotriva accidentelor. Astfel, podeaua sălilor de educație fizică sau a sălilor (spațiilor) unde se desfășoară activitatea nu trebuie să fie alunecoasă, ea trebuie să fie fără crăpături, netedă și solidă. Nu se recomandă ceruirea podelei sau acoperirea ei cu linoleum,pentru a evita alunecarea elevilor. Tot în vederea prevenirii accidentelor, ferestrele trebuie protejate cu panouri de sârmă. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că o sală insuficient iluminată, neaerisită bine, friguroasă și prea aglomerată cu elevi și aparate poate favoriza
Factorii şi cauzele care favorizează apariţia accidentelor în lecţia de educaţie fizică Forme şi metode de prevenire a accidentelor. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gheorghiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1151]
-
publicație apărută la București între 15 octombrie 1924 și 7 martie 1925, având subtitlul „Revistă de artă constructivistă internațională”. Director este Scarlat Callimachi, iar ca redactor figurează Ștefan Roll. Primul număr conține, alături de o pictopoezie de Scarlat Calllimachi și un linoleum de Victor Brauner, un fel de manifest avangardist semnat de Ilarie Voronca (L’Orreille à carreaux), unde se subliniază ideea de schimbare („trebuie să schimbăm trenul”), revista anunțată fiind una „de literatură constructivistă”. Abia de la al doilea număr subtitlul indică
PUNCT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
din Orientul Apropiat: ― ULIULIULIULIULIULIU! ULIULIULIULIULIULIU! Bunicul meu privi Înmărmurit cum soția lui cea pudică Își făcea zdrențe Îmbrăcămintea sub ochii lui poalele rochiei, talia, pieptul, gulerul. Cu o ultimă sfâșiere, rochia se despică În două și Desdemona se Întinse pe linoleum, arătându-și lenjeria ei jalnică: sutienul cu balene, supraâncărcat, chiloții mohorâți și corsetul imens, de ale cărui jartiere trăgea acum, apropiindu-se de culmea pandaliilor sale. Dar până la urmă se opri. Înainte să rămână complet dezbrăcată, Desdemona căzu pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
au pus pe o targă. M-au Împins pe alee și prin ușile spitalului. Obiectul a rămas alături de mine. M-a luat de mână. Preț de o clipă, a părut să ia aminte că era aproape goală. Când a atins linoleumul rece cu picioarele goale, s-a uitat În jos. Dar apoi a părut să treacă peste asta. Tot drumul pe hol, până când infirmierii i-au spus să se oprească, m-a ținut de mână. Ca și cum ar fi fost o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a urat bun venit și ne-a invitat să luăm loc. Sala de așteptare nu avea nimic ieșit din comun. La perete erau șiruri de scaune, despărțite În mod regulat de măsuțe cu reviste, iar În colț expira eternul ficus. Linoleumul era genul instituțional, cu un model haotic, bun să nu se vadă petele. Era chiar și un miros medicinal, liniștitor, În aer. După ce mama a completat fișele de asigurare, am fost conduși În cabinetul doctorului. Și acesta Îți inspira Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
camera În care se nimereau să fie atunci. Au Încercat canapeaua roșie de piele din bibliotecă. S-au Întins pe păsărelele albastre și bobițele roșii de pe sofaua din camera de zi și de câteva ori s-au așezat chiar pe linoleumul gros din bucătărie, care avea un imprimeu cu cărămizi. Singurul loc În care n-au ajuns a fost subsolul, pentru că acolo n-aveau telefon. Ședințele lor amoroase nu erau pasionale, ci lente și elegiace, adaptate ritmului magistral al suferinței. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Sunt bombardată în fiecare săptămână cu scrisori de la persoanele triste sau singure din Kilburn care nu au nimic mai bun de făcut decât să pună întrebări de genul „Care este cel mai bun mod de a curăța o podea de linoleum de culoarea marmurei albe, care a devenit galbenă?“ sau „Am o pereche de sfeșnice de argint moștenite de la bunica mea. Argintul și-a pierdut acum luciul, vreo sugestie?“. Și în fiecare săptămână stau ore întregi la afurisitul de telefon, sunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care a devenit galbenă?“ sau „Am o pereche de sfeșnice de argint moștenite de la bunica mea. Argintul și-a pierdut acum luciul, vreo sugestie?“. Și în fiecare săptămână stau ore întregi la afurisitul de telefon, sunându-i pe fabricanții de linoleum și pe argintari: îmi cer scuze că le răpesc timpul și le cer răspunsuri. Așa fac eu jurnalism. Când și când, trebuie să mai scriu câte un articol de fond, de obicei vreun preamărit comunicat de presă, o mică adiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
rotile cu chiuvetă din cupru cu patină, un blat de lucru din marmură roasă care arăta ca și cum generații Întregi de italieni ar fi frământat cocă pe el Începând din Renaștere. Apoi mai era și problema podelei. Nu, după părerea ei linoleumul anilor ’50 nu era nici prietenos, nici amuzant, nici plin de istorie. Spunea despre el că arată ca niște „râuri de vomă“. „Pardon“, Îi spusese el. „Vomă? E cumva un americanism și ăsta?“ Ea continuase să-i spună cum vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
coborât din avion. Cu gura uscată de emoție, m-am ținut după semnele care conduceau înspre Sosiri. În ciuda faptului că mergeam atât de repede încât mi se tăiase răsuflarea, drumul a părut să dureze o veșnicie. Bocăneam pe pardoseala de linoleum, respirând greoi, cu pete de sudoare la subraț. Geanta mea de doamnă mi se izbea de șold. Singurul lucru care îmi strica imaginea sofisticată era Dogly, al cărui cap ieșea din geantă. Urechile i se legănau vioi și părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Am curtat-o mai mult de o săptămână. Are exact aceeași greutate ca mine și ne înțelegem de minune. Georgina are... Are o inimă mare, Georgina asta. Îi scriu Martinei cam de două ori pe săptămână. În fiecare dimineață străbat linoleumul rece, stând la pândă după plicul roșu, alb și albastru. Deocamdată nimic. Încă mai sper. Scrisorile mele de dragoste n-o fi vreo mare operă de artă, dar sunt, cel puțin, al dracului de sincere. Trebuie să te primească înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Vom dansa poate, o voi ține în brațe, atingerea ei mă va înduioșa, mă va înfierbânta, dar fără intensitatea dorinței, genunchii atingându-se, poate o voi călca pe pantof, poate ea se va împiedica în vreun fir, va aluneca pe linoleumul ringului, oricum dansul nostru nu va fi, vom simți amândoi aceasta, decât o formalitate, inclusă în nota de plată, în meniu, între friptură și desert, înainte de cafele și coniac. Am luat banii, cu acea surprindere a întâmplărilor neașteptate. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Devine sufletul meu, ca o mâzgă de lavă, unul de fost. Aștept la fel ca ei, lunar, reînnoirea rețetei, tresar și în mine vechi orgolii din amintire, „am venit aici acum treijdoi de ani“, au început să-mi fie familiare linoleumurile acestea zdrențuite, tocurile ușilor, vopseaua pereților, aerul acesta de resemnare, de înfrângere fără biruință. Mă las inundat de toropeala unor nădejdi că mâine voi fi poate ceva mai sănătos, că cele două-trei vorbe de încurajare ale doctoriței sunt dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aragaz. Și eu după ea. — Sunt frântă. N-am dormit de două nopți. — Pentru tortul acesta? — Și pentru el. Azi-dimineață l-am făcut. Ieșisem din gardă. — O gardă grea? Sunteți medic? — Asistentă. Mă va privi, scuturând absentă scrumul țigării pe linoleum. — Destul de grea, dacă puteți înțelege. — Încerc. — Fără ironii. Nu cred că puteți înțelege, chiar la talentu’ dumneavoastră probabil, cum e să pierzi un prematur. Eu am pierdut un prematur în tura mea. Se va întoarce, plecând de lângă mine. Va strivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]