197 matches
-
ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în gând ființa cu numele de Rebis. "Probabil că materia din care apare și în care dispare omul e asexuată, odată ce caracteristicile sexuale sunt atât de puțin evidențiate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în acest sens, aș fi ales pe cineva mai drăguț: unul cu oase delicate, un băiat cu puf pe obraji din clasele mai mici, poate. Conolly nu e drăguț în nici un caz. E un tip cu fața grosolană, cu părul lins și cu o culoare de pipi, cu buzele mari și atârnânde. Din cauza unui accident din copilărie (un joc nechibzuit de-a „te prind și te sărut“ și o lipsă neașteptată de partener), are nasul destul de strâmb. Are niște ochi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și în dreapta deasupra umerilor, apoi trecându-l prin fața trupului ca pe o minge, și totul avu în clipele acelea magnificența unei alte lumi cu care părea înfrățită de mult. - „Keti! strigai, se opri din mișcări, își trecu mâinile prin părul lins, lipsit de trup, o zveltețe încheiată cu urmele tălpilor pe nisipul ce se transformă, pe nevăzute, în blana de urs întinsă pe covorul persan. 2. - Da, domnule președinte, v-am spus că așa o să fie. Știu că n-ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
asta... observă moșneagul. Fata zâmbea blând. Puse cofa cu apă după ușă, apoi se așeză la vatră, pe scăunașul ei cu trei picioare. Niță Lepădatu băgă de samă că fața i-i mai rumănă și pieptănătura mai lucie și mai linsă. Se privise în izvor și-și stropise obrazul și părul cu apă curată. —Ei, apoi acu ce-om face? întrebă drumețul oftând. —Hm! ce-i face?... apoi îi gusta ceva cu noi... că doar oameni suntem... și pe urmă ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stăruind asupra cadrului cu femeia șoptindu-i ceva la ureche bărbatului. Mă concentrez, urmărind ca într-un prim-plan din ce în ce mai dilatat buzele femeii. Lipite de urechea lui, ușor întredeschise, lăsau limba să-i lingă, în cel mai grețos și firesc lins, lobul. Bucuria m-a inundat. Îi recunoscusem. Erau ei, cei care, în urmă cu ani, veneau la măsuța mea din Expresul de pe Apolodor, unde duminica îmi beam berile de la ora zece. Locuiam atunci provizoriu în blocul-turn de la Operetă. Duminicile, dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iar parchetul pe care se dansa sclipea, încadrat de rama ferestrei. Danny își îndreptă haina și sună. Se auzi un tril de clopoțel și ușa se deschise. În fața lui stătea un bărbat scund, cu o barbă neagră, scurtă, și părul lins, tuns perfect. Purta un smoching, era încins cu un brâu în carouri și ținea în mână o sticlă de coniac cu formă rotunjită, pe care o bălăngăne pe lângă picior. Danny mirosi același Napoleon de cincizeci de ani vechime pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aerul acela sperios. Mâinile, firește, erau împreunate pe ceintura taliei scurte. Drăgan, bătrânul, era roșcovan, zdravăn și mojicos. Mini recunoscu cu plăcere pe baba Smoala. Impunătoare, cu sute de cute pe obraz, necruțate de pictor, cu urechile ieșite din părul lins, adunat într-un rotocol de codițe la ceafă, cu cercei de smaragd - pe care Rolls giuvaergiul oferise acum 1.500.000, povestea Nory. Mini regreta că nu a cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe canapea și povestești despre tatăl tău. Pe care o voi tolera cu plăcere. Dar fără să particip, desigur. însă ar fi foarte interesant să-i văd pe adevărații dependenți de droguri, cei slabi, îmbrăcați în hanorace, cei cu părul lins care mănâncă precum copiii de cinci ani. Urma să ies de acolo purificată, împlinită, înnoită, renăscută. Tuturor celor care erau supărați pe mine avea să le treacă supărarea. Rachel cea veche avea să dispară, iar noua Rachel va fi gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de petrecere avea să fie. O mare de râsete, de oameni care trag de tine, care beau, care flirtează, o mulțime de newyorkezi care adoră să pozeze. Mondeni care și-au petrecut toată după-amiaza alegându-și hainele. Bărbați cu părul lins, care scanează încăperea în vreme ce tu le răspunzi la întrebări. Moși tineri, cu prenume ca de lorzi, dar care aici sună ca o farsă, și cu prietene platinate. Snobi cu aer de boemi, care provin din mahala, dar care se laudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în judecată, tocmai am câștigat și mi-am cumpărat un apartament în Upper West Side, împreună cu prietena mea. — Eu am aflat c-am fost concediată abia când cartela de acces mi-a fost dezactivată, a intervenit o brunetă cu părul lins. Cineva de la Resurse Umane mi-a trimis o parte din lucrurile personale acasă. Asta numai pentru că nu fusesem de acord cu punctul de vedere al lui Vivian în timpul unei ședințe editoriale. — A, îi place la nebunie să facă chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mă gândesc eu la Mike? Îmi cer scuze și mă duc până la baie. Când mă spăl pe mâini, mă uit în oglindă și nu îmi place persoana care îmi întoarce privirea. Am ochii injectați, pielea aproape gri, părul tern și lins. Nu e de mirare că Mike m-a ignorat și lui Derek i s-a părut în regulă să mă plictisescă de moarte povestindu-mi despre viitoarea lui casă. Când mă întorc, Amy și Mike au dipărut. —Amy nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
altundeva. — Și unde mergem, dacă pot ști? Undeva unde să nu ne poată urmări nimeni: spre „marele pământ pustiu“ din Tikdabra. — încotro puteau să se îndrepte? Nu primi răspuns. Ministrul de Interne Ali Madani, un bărbat înalt, robust, cu părul lins și ochi mici pe care încerca să-i ascundă, împreună cu intențiile sale, în spatele unor ochelari foarte fumurii, cercetă, unul câte unul, chipurile celor prezenți și, neauzind un ecou la întrebarea lui, insistă: — Haideți, domnilor! N-am făcut un drum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu fata fără părinți care ajunge directoare e frumos de tot. Piratu’ nu-i bagă în seamă însă. Se oprește satisfăcută la știrile de pe PRO TV și țipă: ia tăceți! ia tăceți! să auzim știrile! Știristul cu cravată roșie și frizură linsă folosește aceeași voce pe care o au toți ceilalți știriști. Am înțeles că după Revoluție s-a adus de afară un set de voci pentru fiecare gen de emisiune. Câte un set de fiecare post. Abia mai târziu au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o clientă i l-a adus și le-a făcut vederea. Nouășpe ani avea ea, Vica, pe-atunci, era veselă și toți o iubeau. Și el era bărbat frumos și voinic, avea nasu drept și buzele subțiri și părul pieptănat lins, cu cărare-ntr-o parte - uite, ca-n fotografia prinsă pe perete. Chiar de-atunci este fotografia, de când s-a luat ei, și el era angajat la fabrică la Zamfirescu... Ce cofetărie mai avea Zamfirescu, cam pe unde vine-acu statuia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în fire. — Adevărat. Preotul nu dădu curs acestei idei simple, dar plină de tâlc. Se uită la Gabriel cu bunăvoință, arborând un aer de atenție vicleană. Părintele Bernard era un bărbat înalt, frumos, deși cu o înfățișare ciudată. Părul negru, lins, îi era despărțit de o cărare la mijloc, și-i cădea în două plete drepte până la nivelul bărbiei. Avea un nas puternic, cu nări proeminente și ochi căprui strălucitori sau, mai curând, luminoși, a căror privire directă, pătrunzătoare, exprima (poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se afla în repaos, fața lui George avea o expresie calmă, binevoitoare. Frământările lui necontenite încă nu-i brăzdaseră suprafața netedă. Avea părul castaniu închis al familiei McCaffrey (cei din familia Stillowen erau blonzi), pe care-l purta scurt și lins, într-o tunsoare de modă veche (se zvonea chiar că ar folosi briantină). Era mai înalt decât Brian, dar mai scund decât Tom. Fusese cândva zvelt, dar acum devenise ceva mai greoi. Avea ochi frumoși, foarte distanțați, care se îngustau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plin de reviste ilustrate. În lumina blândă, dulceagă a cămăruței ei supraaglomerate, Diane arăta cu totul diferită de persoana timidă, îngrijită, pe care Tom se obișnuise să o vadă la Institut. Aici părea mai bătrână, mai sulemenită, mai animalică. Părul lins, parcă lăcuit, îi încadra fața smeadă, arcuindu-se la marginea obrajilor și terminându-se în două vârfuri ascuțite. Buzele umede îi erau puternic rujate. Ochii erau înfundați în orbite și încercănați, iar mâinile mici, pătate de nicotină. Purta una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se aflau în aceeași încăpere, îi evita ostentativ privirea, afectată și ea și de o intensitate căutată, și se uita indiferent în altă parte... Mai venea în casa mătușilor și un unchi de-al doilea, Krikor, un tip cu părul lins, c-un oval plăcut al feței, cu părul alb ca neaua și cu pielea feței foarte netedă, aproape fără zbârcituri la cei peste șaizeci de ani ai săi. Zâmbea tot timpul și avea o rostire blândă care lui Tiberiu i-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dar ce altceva putea să urmeze dacă nu venirea iernii? Iată că Iulian se apropia de el, prin ninsoarea rară și nehotărâtă ce cădea peste curtea interioară a liceului, cu broboane de zăpadă topită sclipind ici și colo pe părul lins. Îl întreba: Ei? Ai mai fost cu ea la film? Ai atins-o măcar? Ești un tont, Dragoș. Tu ai să pleci la facultate, ea mai are de făcut un an de liceu și ce-o să se-aleagă de toată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
puțin simple. Eram prin clasa a II-a sau a III-a de liceu, cred. Sau, poate, chiar a I-a? În sfârșit, n-are prea mare importanță. Un proaspăt absolvent a tipărit o plachetă de versuri. Avea părul negru, lins, favoriți, purta o haină de piele și nu arăta deloc ca un romantic, visător și ușor bolnav, cum mi se părea, în acea vreme, că trebuie să fie poeții. Foarte sigur de sine, cu un ghiul de aur pe deget
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
te dăm la școală, Îl sărută Învăluindu-l În parfumul ei fin. — Mămica e grăbită, darling, spuse, Întorcîndu-se să se mai uite o dată În oglindă. Apoi se aplecă Înspre ca ei, să-i ajungă la obraji, o șuviță de păr lins, blond, minunat Îi alunecă pe frunte ca Întotdeauna cînd se apleca, Îi Învălui În părul ei: Cinthia și Julius Își lăsară acolo sărutul lor, ocrotit și bine păzii, ca să țină pînă cînd se va Întoarce. II Înmormîntarea Berthei i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gest insuportabil, cu mustăcioara dreaptă umbrindu-i buza de sus cum văzuse el În tinerețe În cine știe ce cabaret (n-o să uite niciodată clipa cînd Santiago, soțul ei, a spus că era distanța cea mai scurtă Între obrajii lui bucălați), părul lins cum poartă magnații În Grecia și În Argentina, bunăoară, ochelari de soare cu rame groase tot timpul anului, cam vulgar și cu pretenții de eleganță vărul Juan; era imaginea care i se gravase În minte și care o Înspăimînta, bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să spună „poftă bună“ cînd vedea pe cineva mîncînd și, lucru Încă și mai important, să răspundă „mulțumesc“, atunci cînd cineva Îi spunea ei „pofta bună“. Stătea acum alături de Julius, Învățîndu-l ortografia, cu brațele și picioarele acoperite de păr lung, lins și negru, la o oarecare distanță unul de altul, amîndoi nemișcați. Antipatică mai era, cu taiorul ei milităresc și cu servieta micuță plină de bilete de autobuz dus-și-Întors cumpărate dinainte. Avea cel mai frumos permanent din tot cartierul Jesus María
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
braț îi era de plastic, la fel unul dintre picioare, iar spatele îi era acoperit de o platoșă de plastic. Craniul părea făcut din sticlă opacă: nu avea urechi, iar ochii ― doi ochi omenești ― te priveau printr-un dom perfect lins, de plastic chirurgical. În oarecare măsură putea fi considerat un norocos: de la ochi în jos, partea inferioară a feței era intactă. Avea un chip. Nasul, gura, bărbia și gâtul îi erau umane. În rest, asemănarea cu o făptură normală depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
braț îi era de plastic, la fel unul dintre picioare, iar spatele îi era acoperit de o platoșă de plastic. Craniul părea făcut din sticlă opacă: nu avea urechi, iar ochii ― doi ochi omenești ― te priveau printr-un dom perfect lins, de plastic chirurgical. În oarecare măsură putea fi considerat un norocos: de la ochi în jos, partea inferioară a feței era intactă. Avea un chip. Nasul, gura, bărbia și gâtul îi erau umane. În rest, asemănarea cu o făptură normală depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]