165 matches
-
deschis și-n somn, citea mult, fuma industrial și bea în registru casnic, de preferință bitter și vodcă. În diminețile de duminică în care nu se bărbierea, deci când nu mergeam la film sau la meci, coboram din patul meu, lipăiam pe culoar, mă băgam sub pătură lângă tata, mă lipeam de el și ascultam împreună teatru radiofonic pentru copii. Voi ați ascultat Emil și detectivii? Sau Aventurile lui Tom Sawyer? Sau Comoara din insulă? Dacă nu, vai de capul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
repede putea alerga mama. Pe vremea aia, Luweena și cu mine Încă aveam picioarele destul de agile. Ajungînd pe trotuarul de vizavi, mama a găsit o băltoacă de bere, și ea și Luweena au refuzat să se clintească pînă n-au lipăit și ultima picăturică. În acel moment, neliniștea mea migrase deja, de la marginile conștiinței mele spre centrul creierului și simțeam cum Încep să mă cutremur spasmodic de frică. Mă gîndeam : dracu s-o ia de mîncare. Voiam să alerg Înapoi acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fi doctor de suflete trebuie să ai ceea ce se cheamă har, fiule! Calitate de care nu se poate plânge sfinția ta! După această apreciere, bătrânul și-a plecat ușor capul, și-a dus mâinile la spate și a continuat să lipăiască pe cărare grăbit. Așa-i el. Nu-i plac laudele... Ajunși la chilie, a deschis portița: Poftește, căutătorule de comori! Mă înalți prea sus, sfințite. Sunt și eu un biet scormonitor printre filele minunatelor cărți ale distinsului profesor universitar Ioan
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
el îl fac din ce în ce mai mare... Lui ca lui, dar ei cum îi crescuseră ! Ca și când nu în ochii lor apăruse cândva în poartă, cu un cufăr de lemn în mână și cu niște cozi subțirele, strânse ghemotoc în vârful capului... Și lipăind prin casă desculță, cu călcâiele crăpate și suflându-și nasul prin curte... Acum era directoare și părea tot timpul excedată de treburi ! Să mai aibă vreme să-și aducă aminte că Muti a învățat-o ce-i o batistă, ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
genunchi, își coboară pe dușumea picioarele, caută neglijent, cu ele, pe bâjbâite, papucii, o lene ciudată îi subminează deciziile spartane, îl face să-și târâie mâinile neglijent, la fel și pașii. Renunță prea ușor să-și mai caute papu cii, lipăie desculț cu labele picioarelor mari până la sărăcăciosul lavoar, întinde mâna până la garafa cu apă și tot de lene bea direct din ea, lipăie spre pat înapoi și în drum își evită în oglinda înnegrită a garderobului fața de Pierrot sub
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-și târâie mâinile neglijent, la fel și pașii. Renunță prea ușor să-și mai caute papu cii, lipăie desculț cu labele picioarelor mari până la sărăcăciosul lavoar, întinde mâna până la garafa cu apă și tot de lene bea direct din ea, lipăie spre pat înapoi și în drum își evită în oglinda înnegrită a garderobului fața de Pierrot sub scufie, cu tuleie și coșuri, oh, de ce nu sunt mai frumos ? Ce nedumeritoare milă străină pentru acest tinerel pe care aproape cu nepăsare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aia. Aud voci în cap. Poate ar trebui să mergi la un doctor, nu se putu abține Lisa să spună. —Vorbesc despre spirite care mă ghidează, idioato! Ele îmi spun ce să creez. Un terrier Yorkshire, purtând o pălărie miniaturală, lipăi în cameră, lătrând ascuțit și abundent. —Ooooo, vino la mami. Frieda luă câinele și îl strânse la pieptul ei enorm, târându-l peste bucăți de materiale și peste o brioșă. —El este Schiaperelli. Muza mea. Fără el, geniul meu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
33, mă trezesc și știu că ar trebui să Încerc să adorm la loc, dar, de Îndată ce deschid ochii, Îmi amintesc că am un copilaș! Și e aici! Emoția puternică aproape că mă sufocă și, pînă să apuc să mă dezmeticesc, lipăi pe coridoare, În papuci, ca să-l cer Înapoi. E ca și cum acesta ar fi cel mai minunat cadou de aniversare pe care l-am primit vreodată, dar de o mie de ori mai frumos, și greu mă Îndur să-l las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și porni spre sat. Casele îl priveau cu ochi galbeni, mirați. Drumul mijea ca o chemare stăruitoare. Nici un gând nu-i lumina în minte, inima însă îi poruncea întruna: "Înainte!... Înainte!..." ca un comandant care nu îngăduie nici o șovăire. Îi lipăiau pașii pe uliță, parc-ar fi fost desculț, iar pintenii zăngăneau regulat, subțire și dulce, ca niște clopoței de argint într-o depărtare nehotărâtă. Întâi câteva siluete negre și două căruțe venind de pe front, la pas, cu răniți... Își iuțea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uneori câte un ceas întreg... La trezire îl dam jos de pe mine, el nedorind asta, prinzându-se cu ghiarele, disperat parcă, de ploverul gros de lână... Îl calmam cu câte o farfurioară de lapte proaspăt. Cu o limbă mică, aspră, lipăia cu poftă porția și miorlăia să îi mai dau... Muțeasca apărea și dânsa de prin vreun ungher și cerșea, ridicând grațioasă o lăbuță din față, lapte... Era băutura lor preferată... Din când în când, Scămoșilă mai lingea și câte o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
ale autorității și spiritualității locale: biserica, primăria, frizeria, școala veche, miliția, biblioteca, dispensarul uman, căminul cultural și, desigur, cel mai căutat și mai iubit dintre toate, Bufetul. Cizmele, cu cel puțin două numere mai mari decât ar fi fost nevoie, lipăiau și clefăiau pe drum, după cum se arăta noroiul de gros ori de subțire. În fața Magazinului mițam curățat încălțările conștiincios, fără grabă, cu mișcări liniștite și cumpănite, de om care știe bine ce are de făcut. Era taman pe dos: habar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Carmina intră în coafor, își tunse părul după ultima modă, își făcu pedichiura și manichiura, își depilă părul de pe picioare, își curăță tenul. Cât zăbovi acolo, în aerul călduț, îmbibat de mirosuri înțepătoare, în timp ce fetele îmbrăcate în halate roz își lipăiau papucii, de colo, colo, femeia trăi o mare împăcare cu sine. Când ieși afară simți aerul cum îi năvălește peste porii curați, cum vântul o învăluie altfel. De câte lucruri te poți bucura în viață, își zise, fără prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mai mult, hai, două, eu cu inima, ce-i glumă, cum să nu înțelegem? Pe aragaz sfârâia un cocoșel, jumulit în mare grabă de două femei, una tinerică, alta mai vârstnică, mama ei, probabil. Aia, tânăra, era nevasta proprietarului. Lipăia cu tălpile goale după sare, după mirodenii, avea în ea o simplitate care te dezarma. Monica lui era muiere capricioasă, acum i se năzărise cu pianul, avea, e drept, degete lungi și frumoase dar cine i-o fi împuiat ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nik, cine a venit! Fata arăta răvășită, așa, în pragul ușii, cu mâinile în buzunare, cu părul zburlit, cu fața aprinsă de vânt, încruntată, încordată. Alexe nu a văzut nimic din toate astea, a traversat ca întotdeauna sufrageria, ocolind biroul, lipăia din papucii din plastic, a venit în hol, s-a apropiat de Carmina și i-a lovit de două ori, cu degetul maroniu obrazul. A, gângania drăgălașă, a formulat el legile jocului deja știut, hai, intră, n-ai mai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știi astăzi râul nu mai este decât un fir anemic de apă, vegetația a acaparat fostele albii, ici, colo, pasc iarbă cârduri mari de gâște, conducătorul lor sâsâie nemulțumit la trecerea noastră, zburlindu-și penele, compunându-și o figură curajoasă, lipăie câțiva pași înspre noi, amenințător și după ce ne îndepărtăm, gânsacul organizează un adevărat concert al triumfului, ați văzut ce grozav sunt, spune către suratele sale, nu-mi e frică nici de soare apune, da, da, da, da, îi răspund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Îngrozit, a început să răcnească: "Ajutor! Daniel, ajută-mă!", dar eu nu eram atât de beat încît să mă duc să murim împreună. Și s-ar fi înecat poate dacă n-ar fi intervenit Profetul. Încruntat, acesta s-a apropiat lipăind cu cizmele lui uriașe de cauciuc, a intrat în noroi până la brâu, a întins mâna lui mare și grea și l-a tras pe Dinu afară. L-a aruncat apoi ca pe un obiect în marginea mlaștinei și s-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
jur că n-o voi mai supăra niciodată, dar locul de lângă mine era gol. "S-a dus, poate, afară", mi-am zis, pregătindu-mă să aștept. Nu putea să întîrzie prea mult. Din moment în moment trebuia s-o aud lipăind cu picioarele goale, venind. Vroiam să mă prefac că dorm, s-o las să se urce în pat și abia atunci s-o îmbrățișez. Dar sfântul din icoană obosea binecuvîntîndu-mă, orbit de întunericul tulbure din cameră, fără ca Marta să apară
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai face omul, zice el imediat după sunetul acela și pare comic cum iese el din film și se autoironizează, iar mie îmi place asta și râd cu el de tot felul de lucruri, ne sărutăm mult și el mai lipăie ca o pisică, scurt și repede, dar învață și a 2-a zi e și mai priceput și ne ținem cu degetele încleștate ca îndrăgostiții, uite cum râzi, zice el, cum râd, ca un avion care demarează și când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
În cămășuță lungă, Gaiané îl privea cu ochii ei foarte mari și foarte negri. Dintre toți copiii, ea era slăbiciunea lui. Puse Biblia pe gheridon, luă fetița pe genunchi și îi încălzi piciorușele în palmă. Ca să nu atragă atenția doicii, lipăise desculță până la el. Așa făcea în fiecare seară. Dar era secretul lor. ― Azi unde mai mergem? ― Azi?... Da, da, da!... Cred că știu unde vom merge astăzi, iubita mea. Tocmai am aflat despre o poiană îndepărtată, un fel de grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
petrecute peste umerii noștri, cu capetele lângă tâmplele noastre. Și dacă mergem acum la culcare, ei ne vor purta ușor spre acea țară cu multe, multe cireșe. Vrei să mergi la culcare, Gaiané? Fetița alunecă ușor din îmbrățișarea lui și lipăi repede spre odaia ei. Prințul urmări pata albă care pluti o vreme prin bezna culoarului, cu senzația tactilă că tocmai fusese atins de un înger. Remanența inefabilului. Vraja copilăriei. țineau ușa de la sobă deschisă. Stăteau în pat. Copiii dormeau. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înalt diplomat de la Sankt Petersburg. PAGINĂ NOUĂ 14 Ledoulx era plictisit și enervat. Își lua micul dejun între Toinette și micuțul Bichon. Cățelul sărea nestingherit de pe scaun pe masă, mirosea tot ce se afla pe ea, lingea untul de pe tartine, lipăia din smântână, revenea pe scaun, se foia, se răsucea, lătra... De obicei, la ora asta, consulul rezolva alt gen de probleme. Numai că, în ultimul timp, acel domestique ridica unele pretenții, iar el nu putea să mai dea nici un taler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ea, fiind doar o fetiță mică, nu avea cum să vorbească prea multe cu El. Și, oricum, nu se simțea în stare să-i spună sau să-l întrebe ceva. Abia avea putere ca să asculte. Gaiané sări din pat și lipăi repede spre cabinetul prințului. Găsi ușa crăpată și, înainte de a intra, examină încăperea. Ochii ei crescură neobișnuit de mari. Exprimau doar uimire, căci zărise cu totul altceva decât se așteptase. O puzderie de romburi, puncte și linii îi acopereau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de timp. Mai bine de două luni. Isobel Încuviință din cap și Își așeză trusa medicală pe lângă cadavru folia de pe jos. — Probabil ai dreptate, spuse ea, aplecându-se și examinând corpul copilului. Doctorul se mai Învârti o vreme prin preajmă, lipăind prin noroi, În timp ce Isobel Își puse o pereche de mănuși de cauciuc și Începu să Își scoată instrumentele. — Mda, bine, zise el, dă-ne de știre un țâr dacă ai nevoie de ceva, OK? Isobel Îl asigură că așa va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-l pe comisarul Logan McRae conducând investigațiile unui caz major de crimă și rugându-se să nu o dea În bară până reușea să Îl paseze altcuiva. Bun venit Înapoi la treabă! Polițistul tinerel ieși clătinându-se din cort și, lipăind prin mocirlă, i se alătură lui Logan sub stejarul răsucit. Părea să aibă aceeași stare de spirit ca Logan. Doar că mai rea. — Isuse, spuse polițistul tremurând și Își Înfipse o țigară În gură, ca și cum aceasta ar fi fost singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
măști albe de gaze, din acelea prevăzute cu elastic la spate, și cu mănuși groase de cauciuc. Toți purtau geci impermeabile și cizme de cauciuc Wellington. Au semnat registrul de la baraca de lângă containere la 15:37 chiar Înainte de a intra lipăind prin noroi În zona deșeurilor. Străbăteau un peisaj plin cu scutece folosite, sticle sparte, resturi menajere și tot ceea ce aruncau În fiecare zi sute de mii de locuitori ai Aberdeenului. Rebecca Johnston, de opt ani, a fost cea care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]