1,388 matches
-
un lucru extraordinar și nu ai șansa să întâlnești un om cu care să comunici pe toate planurile inclusiv emoțional, decât o dată-n viață, iar cei fără de noroc, chiar niciodată. Am mai mers o vreme tăcuți, cu pași lenți, aproape lipiți unul de altul. Eram în biocâmpul lui și el într-al meu. Ne simțeam captivi în aceste bule energetice care se înterpătrundeau, care nu ne lăsau să ne depărtăm unul de celălalt. Multe, altele îmi treceau prin minte ca amintiri
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
înlănțuiți în bar la Willy Donea și la Potcoava de Aur, purtați în ritm de Hey Jude! Hai să ne iubim la Constanța-n odaie și să ne-nghesuim în bungalow la Mamaia! Hai să mai dormim măcar o noapte lipiți! Anii au trecut, dar noi suntem aceiași, puțin mai înceți, puțin mai slăbuți, poate mai precauți, poate mai grăsuți... Atunci puteam mai multe; astăzi știm mai mult. Nu-ți fie teamă! Haide! Vino cu mine! Azi se mai poate! Mâine
VINO CU MINE !-(VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ- EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378219_a_379548]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului 16 Martie 2015 Iubesc pământul țării din care m-am născut, Oricât m-ar duce gândul și vremea în ispită, Mi-a fost întâiul leagăn și la nevoie scut, De el întotdeauna mi-e inima lipită... Fără pământ sămânța și zborul e-n zadar, Fără pământ copacul nu-și află rădăcina, Aici se întoarce Dorul de-a pururea hoinar, Aici îmi vlăstărește din dragoste lumina! Nu vreau să plec niciunde, cu niciun pașaport, Oricâte orizonturi ciudate
IUBESC PĂMÂNTUL ȚĂRII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377223_a_378552]
-
care se vedeau câteva fire răzlețe de iarbă și care în vreo două săptămâni se va transforma într-o pajiște verde, minunată. Părea să fie uscat, dar când păși, tălpile adidașilor săi se adânceau ușor, făcând să rămână puțin timp lipiți. Îi păru rău că luase decizia de a merge pe acolo, însă din comoditate, nu se mai întoarse din drum și înaintă în mers apăsat spre magazin. Ajunse pe lângă un corcoduș neînflorit. Mai încolo era un salcăm și alți pomi
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
fioroși pentru supraviețuire, fiecare dorind el să învingă cât mai repede și definitiv. Ne lovim disperați cu zgomote înfundate, apoi ne cerem iertare cu un sărut și o mângâiere o strângere mai pternică în brațe, mai aproape unul de altul lipiți, nu cumva să ne pierdem și să ratăm momentul descătușării. Mie îmi mai curge o lacrimă nestăpânită amestecată cu un suspin în nota unui oboi răgușit, tu mi-o săruți imediat ce îmi ajunge pe buze și așa de moale și
MELODIILE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382230_a_383559]
-
un strat gros de promoroacă. Fiecare fusese prins de îngheț după voia întâmplării. Unii mai erau aplecați asupra pachetelor de mâncare, alții încremeniseră cu țigările în gură. Într-un loc, două bătrâne stătuseră la sporovăială și rămăseseră cu creștetele aproape lipite, un bărbat fusese surprins de îngheț în timp ce se afla ridicat în picioare și cotrobăia prin valiza așezată în plasă. O cucoană mai ținea în mâini o carte de rugăciuni, doi domni fuseseră surprinși în timp ce jucau domino și unul dintre ei
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
plasă și-o pungă. Toate de plastic. Coșurile - dreptunghiulare sau rotunde - erau turnate în diferite modele, care cu găurele pur și simplu, care mai fanteziste (cu pătrate, cu cercuri, cu flori). Arătau ca niște cufărașe sau ca două farfurii adânci lipite una de alta, cu mânere cam tari și tăioase, tot din plastic, care se închideau cu un țumburuș - și el din plastic. Dopușorul ăsta se vâra într-o mică gaură și făcea cumva înfundat pac, chestie care mă îmbăta de
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
nr. 5 anexată la prezentul regulament). 11. La deschiderile practicate în prelata folosite la încărcare sau descărcare, ambele margini ale prelatei se vor suprapune în suficientă măsură. În plus, închiderea va fi asigurată prin: a) o parte rabatabila cusuta sau lipită, conform paragrafelor 3 și 4 ale prezentului articol; ... b) belciuge și ochiuri care satisfac condițiile paragrafului 8 al prezentului articol; și ... c) o bandă confecționata dintr-un material corespunzător, dintr-o singură bucată și neextensibila, cu o lățime și o
DECRET nr. 420 din 5 decembrie 1979 pentru aderarea Republicii Socialiste România la Convenţia vamală relativă la tranSportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T.I.R. (Convenţia T.I.R.), întocmită la Geneva la 14 noiembrie 1975. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106561_a_107890]
-
atentă și rea/ iar patul se mișca imperceptibil// sub plapumă/ stătea ea chircită/ în rochia ei neagră// în singura ei rochie neagră/ cu o scrisoare răsucită în mână/ și mâna i se desfăcea și se strângea/ convulsiv iar scrisoarea rămânea lipită acolo/ puternică și caldă" (Scrisoarea). Prima secțiune și cea mai bună a plachetei, Oona, e unificată de enigmaticul personaj titular, asociat cu copilăria plină de senzații și mistere. Cum bine s-a observat la cenaclu, Mendebilul lui Mircea Cărtărescu are
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
Liviu Georgescu: "Colind străzile înguste, privesc îndelung oamenii,/ siluetele lor subțiate prin care poți înfige o lamă/ fără să curgă sânge,/ castelele pe-o rână prinse în plase de păianjen celeste/ și muzeele adăpostite în castele dezlipite din poveste/ și lipite ca niște abțibilduri pe zâmbete,/ pe flash-urile turiștilor, pe zarva pașilor pierduți pe dalele roase,/ miros de petrosin și analcid, de amoniac din latrinele/ miilor de vizitatori care înăbușă intrările și îngrașă oglinzile/ cu zigzagul lor de plastilină, printre
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
care ar fi posibile. S-a gândit la ceea ce n-ar putea fi niciodată. Unchiul ei fusese actor. "Un Hamlet extraordinar", scria Chronicle. Însă zdrențele și panglicile se fac ani, apoi anii se duc și ei. Unchiul Will murise sărac lipit, tinerețea ei se dusese, iar oamenii nu erau amabili. Îi plăcea să vorbească franțuzește și să cânte la pian, însă ce mai înseamnă aceste lucruri? În timpul plimbării din acea noapte, mama mea a visat un vis, ce a rămas treaz
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
situate la distanță mai mică de 10 m față de partea vitrata a clădirii înalte. Utilizarea pereților despărțitori combustibili în clădiri înalte nu se admite. Articolul 73 În clădiri înalte sarcina termică rezultată din materiale și elemente de construcție, cu excepția pardoselilor lipite și a tîmplăriei ferestrelor, nu va fi mai mare de 275 MJ/mp (66 Mcal/mp). Sarcina termică totală rezultată din materiale și elemente de construcție, finisaje, mobilier și alte materiale adăpostite, nu va depăși 840 MJ/mp (cca 200
DECRET nr. 290 din 16 august 1977 privind aprobarea Normelor generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106510_a_107839]
-
genetic din verbe a fost mișcat,/ trăim toamne, veri, primăveri că pe niște urme ale focului/ amestec de neguri și murmure." (pag. 85) Poezia lui Aurel Pântea nu reprezintă atât o supraviețuire într-un infern terestru, cât o etichetă elocventa lipită pe geamul unui terariu. Să nu ne lăsăm amăgiți de puzderia de maluri, clise, bolboroseli vulcanice, ape infecțioase și flăcări gazoase din Negru pe negru. Aleg, la întâmplare, un poem din secțiunea secundă, cea mai puternică în fond, a cărții
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
instabilă, numită și "a lui Dumnezeu", crucială pentru înțelegerea fizicii actuale, pe care mulți au studiat-o fără să o fi văzut vreodată, a cărui masă dă masa celorlalte particule. Bosonul ar îngreuna deplasarea acestora, ca și cum acele particule ar fi "lipite" de câmpul lui acțiune. Absența bosonului Higgs ar constitui "o mare gaură" în teorie, ce va trebui "umplută", o sarcină care va implica LHC, un dispozitiv capabil să-i conducă pe fizicieni "pe un teritoriu necunoscut", afirmă Heuer. Fizicienii se
A fi sau a nu fi? Răspunsul pentru misteriosul boson Higgs va fi aflat în 2012 () [Corola-journal/Journalistic/69383_a_70708]
-
încă din prima zi de emisiune că Francisc (44 ani, necăsătorit, fără copii, Timișoara, întreprinzător) este omul pe care-l aștepta. În cele trei zile în care au avut ocazia să se cunoască cei doi au stat numai cu ochii lipiți unul de celălalt de parcă s-ar fi cunoscut de-o viață. Julieta (43 ani, divorțată, fără copii, din Zalău) l-a găsit pe Romeo în persoana lui Mihai (din Hunedoara, 45 ani, divorțat, 3 copii), amândoi fiind foarte veseli, puși
Premieră la Perechea potrivită: trei cupluri într-o săptămână () [Corola-journal/Journalistic/69801_a_71126]
-
și zbiară, Cu gurile rînjite, pre hiară. Și ca apa fui vărsat afară, Și oasele mi să rășchirară. Inema-n zgău mi să veștezește, Ca o ceară cînd să răstopește. Mi-i vîrtutea ca hîrbul de sacă, Limba-n gingini lipită să-neacă. Și m-ai lăsat, Doamne-n țărna morțîi, Și cînii mă-ncongiură cu toții” (Ps.21). În astfel de versuri, care prefigurează mari piese ale poeziei românești din secolul XX, expresivitatea stilului atinge cote înalte. Decasilabul este majoritar față de ceilalți
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
în sfârșit, după douăzeci și trei de ani, efectul dorit, strănutăm strașnic o dată și încă o dată, apoi de cinci ori la rând. Din fericire, suita de hapciu-uri nu are loc atunci și acolo, așa că scăpăm neobservați. Stau în întuneric, lipiți unul de celălalt, ca îndrăgostiții! Kovăcioaia, guraliva noastră vecină, și Székely Balázs, cadristul oficiului de pensii, cumătrul și tovarășul de șpriț al unchiașului nostru bețivan. Despre ce or fi discutând în întuneric în dosul cotețului? Cum de nu observă dovleacul-felinar
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
ajungem la podețul de piatră din capul satului nostru, am simțit că mă trec valuri-valuri de neastâmpăr. Peste o clipă, am zărit pietricelele de sub pod care, pătate toate de carnea și sângele meu, își modificaseră culoarea. De ele se aflau lipite fâșii-fâșii de pânză și fire murdare de păr, ce răspândeau un miros greu de sânge. Sub arcul părăginit al podului se strânseseră trei câini sălbatici - doi stăteau întinși, unul în picioare, doi erau negri, unul galben. Toți aveau însă blana
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
se înscrie golul final sau la ieșirea din cinematograf, duminica seara, când cele trei uși sar în lături, și prin ele țâșnește tăvălugul negru al mulțimii. Ce-i? Ce s-a-ntâmplat? Cum nu-și putură răspunde, rămaseră nemișcați, strâns lipiți unul de altul, cu urechile și toate simțurile inundate de mișcarea aceea dezordonată și inexplicabilă, din ce în ce mai frenetică și vastă, ce se întindea și se-ntinse, cuprinzând curând întreg orașul și țara. CAPITOLUL 16 Era prima noapte, după atâtea amăgiri albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că a trecut de amiază, că nu mai pot aștepta pe la iazuri, nici islazurile în câmpia netedă, nu-mi sunt gazdă și reazem. Trebuia să pleci cu strâmtele tale poteci. În așteptare, nu mă mai doare, trupul și sufletul stau lipiți ca niște gemeni; așa va fi când te pregătești de ducă, ca o nălucă? Zăbovesc cu mâinile pe piept, deși încă nu am pus nici o cărămidă la casa crescută din cetatea, fără statui și fără fastul din vechime! Nici un mire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
păcat inițial regăsit în romanele sfârșitului de carieră a autoarei. Ura pe care o simte pentru trecutul ei pe care-l consideră “un basm fad”, uitat de întunericul vremurilor înmormântate. Zborul ei de pasăre pare a fi oprit de oul lipit dezgustător de aripile ce-ar trebui să-i folosească drept înaltare. Să fie ea în căutarea timpului pierdut, căci trecutul i se părea “un monstru care înghite timpul, timpul care și el ne înghite”. De ce Manuela nu simțea timpul? Ea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
altfel. Ar fuma. Cută dreaptă între sprâncene. Aici, în hol, e aproape de lift. Dacă el ar veni, l-ar vedea. Nu vine. A început să numere oamenii care ies din lift. Să-i pună în cutiuțele lor, cu etichete bine lipite, așa cum face cu toată lumea. Ordonat. Atent. Neamț, în jur de cincizeci de ani, pantaloni scurți albi, aparat de fotografiat Nikon, pălărie colonială. În vacanță cu soția. Soția e grasă, albă și creață ca o oaie. Geantă plină de creme dermoprotectoare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ideea salvatoare să scoată perdelele, ca să nu se înnegrească), urlase ca un apucat din te miri ce, plânsese ca un copil, se scărpinase ca un drac, se rugase pălit de o religiozitate remarcabilă și zăcuse fără să scoată o vorbă lipit de geamul ce dădea în aleea din față. Nu-și amintea cum s-a făcut de-a ajuns la spital. Nici nu mai avea de altfel vreo importanță. Îl durea în coșul pieptului și se simțea tot o arsură și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de-l poți zări așezat comod pe cel de-al doisprezecelea scaun, trezo rier înșelător al atâtor vise. În schimb, elegantul, deși cam buhăitul Balzac avea grijă de fiecare dată să o poftească la el la conac și, chiar sărac lipit pământului cum ajunsese în pofida talentului descriptiv ieșit din comun, făcea el ce făcea și îi oferea un pahar cu vin roșu graseiat, cu o aromă, nu-i așa, atât de franțuzească. În ultimă instanță, dacă până și ciudatul ăla de la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fi de dureros!... Și lumea înnebunește, nu o dată, își iese din țâțâni vorba unui mare scriitor - dar mai des înnebunește omul de multe neînțelesuri! Tolerant devii atunci când rațiunea își joacă bine rolul! Omul fără de copii, oricât de bogat, sfârșește sărac lipit pământului. Cartea, știința de carte deschide căi luminoase în lunga ta călătorie prin viața ta șia lumii. Zici uneori: „lumea asta m-a înrăit, de felul meu sunt un om bun”! Dar uiți că și ea, lumea, este și bună
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]