105 matches
-
un nivel al AGL în mediu de 2 mM/L, acumularea trigliceridelor este de 19 ori mai mare decât in insulele normale cultivate în aceleași condiții. Supraîncărcarea lipidică a insulelor este atribuită alterării expresiei factorilor de transcripție care controlează enzimele lipogenezei și ale lipooxidării: PPAR-alfa și factorii de transcripție ai enzimelor majore ale oxidării AG (carnitin-palmitoil transferaza 1, Acetil-CoA oxidaza) prezintă o expresie redusă, în timp ce factorii de transcripție care controlează expresia enzimelor lipogenice (Acetil-CoA carboxilaza, Acil gras sintaza, glicerolfosfat acil-transferaza) sunt
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
adipos protejează țesuturile neadipocitare (care, neavând funcția de rezervor energetic, au o capacitate redusă de a stoca trigliceridele) atât prin funcția de captare a AGL și stocarea lor sub forma de trigliceride cât, mai ales, prin secreția leptinei care reduce lipogeneza și stimulează oxidarea AGL în țesuturile neadipocitare (156, 157). Exprimarea unor receptori normali pentru leptină, prin folosirea tehnologiei transgenice adenovirale, în insulele șobolanilor ZDF a dus la creșterea expresiei enzimelor oxidative pentru AGL și la reducerea conținutului în trigliceride, prevenind
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
de moarte celulară prin apoptoză. In plus, nivelele crescute ale glucozei induc un proces de down-regulation al PPAR-alfa și al proteinei de decuplare 2 (UCP 2) care reprezintă căile principale de detoxifiere prin promovarea oxidării AG. In același timp căile lipogenezei sunt activate prin inducția genei SREBP-1 c și prin activarea, exercitată de AG, a PPAR-gamma. 6. Rezistența la insulină Insulinorezistența poate fi definită (204) ca starea în care „o cantitate dată, cunoscută, de insulină produce un efect mai mic decât
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
apariția unor anomalii transcripționale globale care vor contribui la inițierea, progresia și dezvoltarea CHC [168-171]. Proteina HBx poate induce steatoză hepatică, un important co-factor pentru boala hepatică cronică și CHC, prin activarea transcripțională a SREBP 1 și PPAR-γ [172] și lipogeneza în celulele tumorale mediată de receptorul X hepatic [173, 174]. Indirect, infecția cu VHB cauzează leziuni ale hepatocitelor prin intermediul sistemului imun, inflamației cronice, apoptozei, regenerării și leziunilor oxidative ale ADN. Interacțiunile organismului gazdă cu virusul hepatitic ar putea contribui la
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
frecvent la pacienții cu DP, fiind caracterizate prin: creșterea colesterolului total, a LDL-colesterolului, a trigliceridelor și a lipoproteinei (a)și scăderea HDL-colesterolului. Factorii cei mai importanți în patogeneza acestei dislipidemii sunt insulinorezistența și absorbția glucozei din dializat. Absorbția glucozei stimulează lipogeneza de novo, care, împreună cu insulinorezistența, determină creșterea fluxului de acizi grași liberi (AGL) către ficat, unde aceștia sunt încorporați înVLDL. La creșterea producției de VLDL mai contribuie pierderile transperitoneale de proteine (mecanism analog celui responsabil de dislipidemia din sindromul nefrotic
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
acest fel transportul glucozei și în consecință, utilizarea ei. În ultimii ani, studiul mecanismului de acțiune al sulfonilureicelor a pus în evidență un larg evantai de efecte înregistrate la nivelul mai multor organe: în ficat - crește glicoliza, scade gluconeogeneza, crește lipogeneza și este inhibată oxidarea acizilor grași; în mușchiul scheletic - crește transportul glucozei precum și concentrația de fructoză 2-6 difosfat; în fine, în țesutul adipos - este inhibată lipoliza, este stimulată glicogen sintetaza și potențat transportul de glucoză prin translocarea GLUT4. Efectele secundare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
și acțiunile lor biologice sunt menționate în tabelul 7. Se poate observa că produșii genelor activate intervin în metabolismul energetic celular. PPAR? se găsesc mai ales în țesutul adipos unde mediază diferențierea adipocitară, preluarea de AGL și glucoză și cresc lipogeneza. Sunt totuși exprimați și la nivelul celulelor musculare striate unde cresc captarea de glucoză, iar prezența lor în ficat ar putea facilita efectul permisiv al insulinei la acest nivel. Scăderea insulinorezistenței adipocitare pate fi atribuită scăderii producției de citokine adipocitare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
poate să apară din primul trimestru de sarcină, în acest sens pledând evidențierea nivelelor crescute de insulină în lichidul amniotic încă din săptămânile 14-20. Hiperinsulinemia fetală este acompaniată de transferul crescut de nutrienți dinspre mamă spre făt, urmat de stimularea lipogenezei și anabolismului fetal, cu creșterea cantității de țesut adipos și splanhnomegalie. Sporirea masei țesutului adipos are loc prin creșterea numărului și volumului celulelor adipoase, ca și a cantității de glicogen din țesutul adipos. Splanhnomegalia, consecință a hipertrofiei și hiperplaziei celulare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
se produce preferențial rT3, ca mijloc adaptativ (sindromul de T3 scăzut). Consecințele metabolice ale acțiunilor celulare ale hormonilor tiroidieni sunt: accelerarea sintezei majorității proteinelor enzimatice care explică creșterea consumului de oxigen și calorigenezei, creșterea glicolizei, dar și a glicogenezei, creșterea lipogenezei și lipolizei; reprimarea unor enzime: inosin monofosfat dehidrogenază, enzimă ce controlează sinteza TSH; acțiune facilitantă asupra sistemului nervos simpatic (există o acțiune b-stimulantă a T3 pe ansamblul receptorilor de acest tip); Din aceste acțiuni rezultă efectele asupra diverselor viscere, aparate
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
insulinoterapiei. O creștere mare (>10 kg) se întâlnește uneori în T1DM clasic sau în forma LADA, fiind însă caracteristică în T2DM insulinotratat. Aceste persoane pot prezenta o insulinorezistență selectivă pentru țesutul muscular. Sensibilitatea bună a adipocitului la insulină va stimula lipogeneza din intermediarii glucozici, crescând depozitele de trigliceride din țesutul adipos. Lipogeneza va fi încă și mai activă prin asocierea insulinoterapiei cu tiazolidindionele, recunoscute ca stimulente ale lipogenezei. Pentru ultima categorie de persoane, atitudinea terapeutică recomandată este următoarea: încercarea de reconversie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
clasic sau în forma LADA, fiind însă caracteristică în T2DM insulinotratat. Aceste persoane pot prezenta o insulinorezistență selectivă pentru țesutul muscular. Sensibilitatea bună a adipocitului la insulină va stimula lipogeneza din intermediarii glucozici, crescând depozitele de trigliceride din țesutul adipos. Lipogeneza va fi încă și mai activă prin asocierea insulinoterapiei cu tiazolidindionele, recunoscute ca stimulente ale lipogenezei. Pentru ultima categorie de persoane, atitudinea terapeutică recomandată este următoarea: încercarea de reconversie a pacientului la tratamentul oral, asociat cu scăderea aportului caloric și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
insulinorezistență selectivă pentru țesutul muscular. Sensibilitatea bună a adipocitului la insulină va stimula lipogeneza din intermediarii glucozici, crescând depozitele de trigliceride din țesutul adipos. Lipogeneza va fi încă și mai activă prin asocierea insulinoterapiei cu tiazolidindionele, recunoscute ca stimulente ale lipogenezei. Pentru ultima categorie de persoane, atitudinea terapeutică recomandată este următoarea: încercarea de reconversie a pacientului la tratamentul oral, asociat cu scăderea aportului caloric și creșterea activității fizice. Această atitudine poate da rezultate favorabile în 1/3 din cazuri. Într-o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
2 și a bolii cardiovasculare (27). Mecanismele steatozei hepatice sunt complexe și incomplet elucidate. Ficatul este placa turnantă a metabolismului lipidic, preluând acizii grași liberi circulanți proveniți din surse intestinale/dietă, din lipoliza depozitelor periferice și din sinteza de novo (lipogeneză), exportând ulterior grăsimile pentru stocare în țesutul adipos, sub forma particulelor lipo-proteice cu densitate foarte joasă (VLDL) bogate în trigliceride (figura 7.1). Atunci când acest echilibru este rupt prin intervenția unor factori genetici, cum ar fi polimorfismul ce influențează secreția
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei, Florin Mitu, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91924_a_92419]
-
cum ar fi stilul de viață sedentar, medicația, bolile cronice, îmbătrânirea care promovează obezitatea și imobilitatea, apare steatoza (27). Studiile relevă că aproximativ 75% dintre lipidele hepatice la pacienții obezi cu steatoză provin din țesutul adipos periferic, iar 25% - din lipogeneza de novo. Ultimul proces este guvernat de mai mulți factori nucleari transcripționali activați de insulină, în cazul SREBP 1 și 2 (sterol regulatory element binding proteins) și de glucoză, în cazul ChREBP 1 (carbo- hydrate-responsive sterol regulatory element binding protein
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei, Florin Mitu, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91924_a_92419]
-
statusul de insulino rezistență și hiperinsulinismul, frecvente la vârstnici, au ca rezultat creșterea nivelului seric și al influxului hepatic de acizi grași liberi, depășirea mecanismelor de stocare periferică a lipidelor, cu redirecționarea lor spre locații nefiziologice (ficat, mușchi) și promovarea lipogenezei de novo. În acest mod, se produce o distribuție preferențială a adipozității spre regiunea viscerală. La acest nivel se instalează un proces de disfuncție adipocitară, care implică activarea și perpetuarea unui proces inflamator, prin intervenția citokinelor proinflamatorii TNF α, IL
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei, Florin Mitu, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91924_a_92419]
-
vârstă tânără și a relevat o scădere cu 45% a sintezei musculare de glicogen postprandial la bătrâni. Modificarea reflectă un status de insulino rezistență severă la acest nivel, concomitent cu men- ținerea sintezei de glicogen la nivel hepatic și o lipogeneză hepatică de novo de două ori mai mare la vârstnici, un nivel crescut al trigliceridemiei bazale și un nivel de 3 ori mai mare al trigliceridelor hepatice postprandial. Aceste rezultate susțin ipoteza că, odată cu îmbătrânirea, insulino rezistența musculară promovează hiperlipidemia
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei, Florin Mitu, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91924_a_92419]
-
crescut al trigliceridemiei bazale și un nivel de 3 ori mai mare al trigliceridelor hepatice postprandial. Aceste rezultate susțin ipoteza că, odată cu îmbătrânirea, insulino rezistența musculară promovează hiperlipidemia și steatoza prin alterarea- pattern ului de depozitare postprandială a carbohidraților, favorizând lipogeneza hepatică- de novo în dauna sintezei de glicogen muscular (30). La nivel nuclear, metabolismul lipidic este controlat transcripțional de receptorul nuclear α al acidului retinoid, receptorul hepatic Xα, PPAR α și de genele lor țintă - ABCA1, SRBP 1c -, precum și de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei, Florin Mitu, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91924_a_92419]
-
SRBP 1c -, precum și de sinteza acizilor grași. Studii efectuate pe modele murine de senescență accelerată au demonstrat existența unui dezechilibru între receptorii nucleari și genele lor țintă, care mediază probabil steatoza hepatică, și au relevat schimbarea receptorilor nucleari în sensul lipogenezei, în cazul vârstnicilor. Șoarecii cu senescență accelerată au dezvoltat steatoză cu conținut intrahepatic crescut de colesterol, hipertrigliceridemie plasmatică și creșterea aspartat aminotransferazei, comparativ cu martorii. La nivel nuclear, aceasta s a reflectat în creșterea expresiei receptorului α al acidului retinoid
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei, Florin Mitu, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91924_a_92419]
-
activității fosfofructokinazei. În condiții anabolice, semnifică sinteză suficientă de ATP (se acumulează în mitocondrie la concentrații mari de ATP în ciclul Krebs și iese în citosol) și o acumulare excesivă de lipide (citratul extramitocondrial reface acetil-CoA și astfel contribuie la lipogeneză). În condiții catabolice, semnifică o activare excesivă a lipolizei (excesul de citrat iese în citosol și inhibă direct fosfofructokinaza, în acest fel scăzând utilizarea glucozei în țesuturile glucoindependente). Mitocondria este sediul beta-oxidării acizilor grași (ciclul sau spirala Lynen). Sursa este
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
implicat și factorul genetic, care acționează într-o manieră sex-specifică; în acest sens, mutația genelor PPAR (peroxisome proliferator-activated receptor) afectează predominant sexul feminin, polimorfismul genei PPAR gamma-2 fiind asociat cu suprapondere severă doar la femei [11]. De asemenea, capacitatea de lipogeneză și lipoliză are variații intersexuale: la bărbați, aceste procese sunt mai active, fiind mediate de receptorii β și α adrenergici, în timp ce la femei estrogenii controlează lipoliza, prin up-reglarea numărului de receptori α-2A adrenergici antilipolitici în țesutul adipos, având ca efect
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
acțiunea enzimelor dehidrogenazice este generată coenzima redusă nicotin-adenin-dinucleotidfosfat (NADPH). Aceasta este un cofactor esențial pentru sinteza de acizi grași (fig.13). Compușii pentozofosfați sunt transformați printr-o serie de reacții complicate către hexozofosfații inițiali sau către sinteza de nucleotide. Gradul lipogenezei în țesutul adipos este direct legat de funcția șuntului HMP. Oxidarea glucozei pe această cale este puternic stimulată de insulină. 2.9.3. Glicogenogeneza În perioada postprandială, când disponibilitatea de glucoză este mai mare decât consumul periferic, o parte din
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
inaniție, diabet zaharat, lactație, când există un deficit absolut sau relativ de glucoză, cetogeneza este amplificată, ajungând la 10-15 sau chiar 25 mEq/l, putând fi însoțită de cetonurie (38). Mecanismul are ca punct de plecare dezechilibrul între lipoliza și lipogeneza adipocitară în favoarea lipolizei, cu eliberare crescută de acizi grași care prin beta oxidare (mitocondrială și peroxizomală) la nivel hepatocitar formează acetil-CoA din care se sintetizează acidul cetoacetic; acesta este convertit ulterior în acid beta hidroxibutiric și cantități mici de acetonă
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
constatări: (1) inocularea de secvențe codificate de perilipină A în culturi de fibroblaste (care în mod normal nu exprimă perilipine) este urmată de exprimarea acesteia pe suprafața picăturilor lipidice și de creșterea conținutului de triacil-glicerol, în condițiile în care rata lipogenezei și conținutul în lipază neutră solubilă sunt identice cu cele ale celulelor martor (studii nepublicate). Astfel, creșterea conținutului adipocitar de triacil-glicerol ar putea fi datorat inhibării hidrolizei miezului triacil-glicerolic al granulelor lipidice. (2) citokinele, și în speță TNFα, au un
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
al acizilor grași cu lanț lung. Proteina 2 de legare a acizilor grași își are gena pe cromozomul 2q (17). Două enzime extrem de importante pentru metabolismul lipidelor (lipoprotein lipaza și lipaza hormon sensibilă) se află sub controlul insulinei. Lipoliza și lipogeneza sunt două procese extrem de sensibile la insulină, indiferent unde au loc (la nivelul adipocitului, hepatocitului sau a celulei musculare). Funcția lor va fi prezentată într-un subcapitol separat. Proteinele alimentare (circa 30 g la o masă) sunt digerate până la aminoacizi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
proteine cu expresie suprareglată în cancerul pancreatic, care evoluează cu cașexie, față de cei necașectici: zinc alfa2-glicoproteina (ZAG), apolipoproteina C-II, apolipoproteina C-III și GLP-1 (glucagon-like peptide I). Apolipoproteina C II și C III intervin în metabolismul lipidic și scad lipogeneza, GLP-1 acționează la nivelul hipotalamusului și determină senzația de sațietate, inhibând aportul alimentar, ZAG, care este sintetizată de celulele canceroase determină o pierdere ponderală, fără relație cu reducerea aportului alimentar, fiind raportată la capacitatea sa de metabolizare lipidică și astfel
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]