KorAP: Find »[drukola/base=lipoliză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...10 >

243 matches

Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743

HSL poate fi anulată de către insulină, via fosfodiesteraza 3B (PDE 3B) ce hidrolizează AMPc și nu prin activarea unei fosfataze (19, 35). Activarea PDE 3B implică receptorul insulinic, ISI 1, fosfatidil inozitol 3 kinaza (PI3K) și probabil PKB (72, 91). Lipoliza poate fi suprimată și prin liganzi ai unor receptori care mediază scăderea activității adenilat ciclazei, prin interacțiune cu Gi (proteina G inhibitorie). Adenozina, prin intermediul receptorilor A1, prostaglandinele și acidul nicotinic, via proteina Gi, împiedică activarea HSL, suprimând lipoliza. Perilipina acționează

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
72, 91). Lipoliza poate fi suprimată și prin liganzi ai unor receptori care mediază scăderea activității adenilat ciclazei, prin interacțiune cu Gi (proteina G inhibitorie). Adenozina, prin intermediul receptorilor A1, prostaglandinele și acidul nicotinic, via proteina Gi, împiedică activarea HSL, suprimând lipoliza. Perilipina acționează ca o moleculă-barieră, împiedicând accesul HSL la miezul triacilglicerolic al granulelor lipidice intra-adipocitare (vezi perilipina). Lipotransina, o nouă proteină adipocitară, se pare că ancorează HSL la suprafața granulelor lipidice în adipocitele stimulate lipolitic (89). ALBP este exprimată mai

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
1) legarea și „sechestrarea” AG și (2) interacțiuni specifice inter-proteice urmate de modificări conformaționale ale HSLa (14, 77). Aceste interacțiuni funcționale sunt susținute de experimente efectuate pe șoareci knock-out (14, 77). În absența ALBP, crește concentrația intraadipocitară a AG iar lipoliza bazală și stimulată β adrenergic este scăzută cu aproximativ 40%. Asigurând redistribuția intracelulară a AG acumulați prin lipoliză, ALBP împiedică acțiunea de feed-back negativ a acestora asupra HSLa. 4.4. Perilipinele Perilipinele sunt o familie de proteine implicate în metabolismul

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
Aceste interacțiuni funcționale sunt susținute de experimente efectuate pe șoareci knock-out (14, 77). În absența ALBP, crește concentrația intraadipocitară a AG iar lipoliza bazală și stimulată β adrenergic este scăzută cu aproximativ 40%. Asigurând redistribuția intracelulară a AG acumulați prin lipoliză, ALBP împiedică acțiunea de feed-back negativ a acestora asupra HSLa. 4.4. Perilipinele Perilipinele sunt o familie de proteine implicate în metabolismul lipidic adipocitar. Această afirmație este sugerată de câteva constatări (29, 55, 56): (1) localizare în special la nivel

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
eliberează colesterol folosit ca precursor al hormonilor steroizi; (3) existența unei legături strânse între expresia perilipinelor și hidroliza lipidelor neutre intracelulare sub acțiunea HSL și a altor hidrolaze sugerată de faptul că perillipinele sunt fosforilate de către PKA concomitent cu activarea lipolizei (29). Au fost identificate trei izoforme ale perilipinelor, notate A, B și C (30, 56). Perilipina A, având o greutate moleculară de 57 kDa și șase locusuri de fosforilare PKA dependente, este cea mai abundentă izoformă, atât la nivel adipocitar

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
adipocyte - diferentiation - related - protein, ADRP) (8), TIP47 (56) și S3-12 (78). Funcția acestor proteine în metabolismul lipidic nu este cunoscută. Funcția metabolică a perilipinelor se realizează prin fosforilare. Hormonii lipolitici induc activarea PKA, fosforilarea PKA dependentă a perilipinelor și stimularea lipolizei în decurs de câteva minute. Mecanismul prin care fosforilarea perilipinei contribuie la declanșarea lipolizei este incert. Studii folosind metode colorare prin imunofluorescență a perilipinei au arătat că activarea PKA induce formarea unui număr mare de microparticule lipidice învelite în perilipină

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
în metabolismul lipidic nu este cunoscută. Funcția metabolică a perilipinelor se realizează prin fosforilare. Hormonii lipolitici induc activarea PKA, fosforilarea PKA dependentă a perilipinelor și stimularea lipolizei în decurs de câteva minute. Mecanismul prin care fosforilarea perilipinei contribuie la declanșarea lipolizei este incert. Studii folosind metode colorare prin imunofluorescență a perilipinei au arătat că activarea PKA induce formarea unui număr mare de microparticule lipidice învelite în perilipină care înconjoară granulele lipidice inițiale; se produce o creștere a suprafeței totale a particulelor

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
a suprafeței totale a particulelor lipidice în condițiile unei mase perilipinice constante ceea ce determină o scădere a densității învelișului perilipinic la suprafața granulelor. Ca urmare, este posibil un acces mai facil al HSL la miezul triacil-glicerolic al acestora și inițierea lipolizei. Există studii recente care sugerează că fosforilarea non-PKA dependentă a perilipinelor induce inhibarea lipolizei adipocitare prin blocarea accesului HSL la miezul triacil-glicerolic al granulelor lipidice. În favoarea acestei ipoteze pledează următoarele constatări: (1) inocularea de secvențe codificate de perilipină A în

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
o scădere a densității învelișului perilipinic la suprafața granulelor. Ca urmare, este posibil un acces mai facil al HSL la miezul triacil-glicerolic al acestora și inițierea lipolizei. Există studii recente care sugerează că fosforilarea non-PKA dependentă a perilipinelor induce inhibarea lipolizei adipocitare prin blocarea accesului HSL la miezul triacil-glicerolic al granulelor lipidice. În favoarea acestei ipoteze pledează următoarele constatări: (1) inocularea de secvențe codificate de perilipină A în culturi de fibroblaste (care în mod normal nu exprimă perilipine) este urmată de exprimarea

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
solubilă sunt identice cu cele ale celulelor martor (studii nepublicate). Astfel, creșterea conținutului adipocitar de triacil-glicerol ar putea fi datorat inhibării hidrolizei miezului triacil-glicerolic al granulelor lipidice. (2) citokinele, și în speță TNFα, au un efect dovedit de stimulare a lipolizei adipocitare (mult mai lent decât al hormonilor lipolitici) în condițiile în care nu cresc activitatea PKA și scad cantitatea de perilipină intra-adipocitară. Mai mult, stimularea sintezei de perilipină A sau B indusă de adenovirusuri previne stimularea lipolizei de către TNFα, ceea ce

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
de stimulare a lipolizei adipocitare (mult mai lent decât al hormonilor lipolitici) în condițiile în care nu cresc activitatea PKA și scad cantitatea de perilipină intra-adipocitară. Mai mult, stimularea sintezei de perilipină A sau B indusă de adenovirusuri previne stimularea lipolizei de către TNFα, ceea ce pledează în favoarea faptului că scăderea cantității de perilipine intra-adipocitare este răspunzătoare de creșterea lipolizei (83). În concluzie, perilipinele intervin în metabolismul lipidic ca modulatori ai lipolizei, exercitând o funcție de barieră pentru accesul HSL. 4.5. Receptorul LDL

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
cresc activitatea PKA și scad cantitatea de perilipină intra-adipocitară. Mai mult, stimularea sintezei de perilipină A sau B indusă de adenovirusuri previne stimularea lipolizei de către TNFα, ceea ce pledează în favoarea faptului că scăderea cantității de perilipine intra-adipocitare este răspunzătoare de creșterea lipolizei (83). În concluzie, perilipinele intervin în metabolismul lipidic ca modulatori ai lipolizei, exercitând o funcție de barieră pentru accesul HSL. 4.5. Receptorul LDL (LDL receptor, LDLR) LDLR este o proteină localizată pe suprafața celulelor, unde leagă particulele de LDL, mediind

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
sintezei de perilipină A sau B indusă de adenovirusuri previne stimularea lipolizei de către TNFα, ceea ce pledează în favoarea faptului că scăderea cantității de perilipine intra-adipocitare este răspunzătoare de creșterea lipolizei (83). În concluzie, perilipinele intervin în metabolismul lipidic ca modulatori ai lipolizei, exercitând o funcție de barieră pentru accesul HSL. 4.5. Receptorul LDL (LDL receptor, LDLR) LDLR este o proteină localizată pe suprafața celulelor, unde leagă particulele de LDL, mediind endocitoza intracelulară a acestora. Sinteza receptorului este codificată de 18 exoni, ce

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
acizi grași liberi pentru sinteză de corpi cetonici (prin β-oxidare) sau reesterificare la trigliceride ( cu sinteză de VLDL), compuși care vor fi eliberați în circulație. Neoglucogeneză din: 1) aminoacizii rezultați din catabolismul proteinelor hepatocitare și musculare, 2) glicerolul produs de lipoliza adipocitară, proces intensificat în postul alimentar, și 3) acidul lactic furnizat de hematii și mușchii scheletici, în special în timpul exercițiilor fizice și în fazele inițiale ale postului. 5.2.2. La nivelul mușchilor scheletici: Scade preluarea de glucoză plasmatică. În

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
miocitare sau din acizii liberi plasmatici prin β-oxidare furnizează energia necesară activității musculare. Degradarea proteinelor miocitare este un proces ce se desfășoară după epuizarea depozitelor de glicogen. Aminoacizii rezultați sunt substrat al neoglucogenezei hepatice. 5.2.3. La nivel adipocitar: Lipoliza este intensificată secundar activării triglicerid-lipazei (indusă de hormonii de contrareglare) și deficitului de substrat lipogenic (cantități minime de α glicerol-fosfat datorită nivelului plasmatic scăzut de glucoză). Acizii grași eliberați sunt preluați de alte țesuturi și utilizați ca sursă de energie

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729

induce defosforilarea receptorului insulinic; acizii grași care inhibă pătrunderea glucozei în țesuturile periferice insulinodependente; TNFα, care inhibă fosforilarea receptorului insulinic și expresia transportorului de glucoză Glut 4. Insulinorezistența determină acumularea intrahepatocitară a lipidelor (mai ales a trigliceridelor) prin două mecanisme: lipoliza și hiperinsulinemia. Lipoliza determină direct creșterea nivelelor serice ale acizilor grași liberi, care sunt preluați apoi de către hepatocite. Hiperinsulinemia crește sinteza intrahepatocitară a acizilor grași prin stimularea glicolizei și favorizează acumularea trigliceridelor în hepatocite prin scăderea producției hepatice de apolipoproteină

Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
insulinic; acizii grași care inhibă pătrunderea glucozei în țesuturile periferice insulinodependente; TNFα, care inhibă fosforilarea receptorului insulinic și expresia transportorului de glucoză Glut 4. Insulinorezistența determină acumularea intrahepatocitară a lipidelor (mai ales a trigliceridelor) prin două mecanisme: lipoliza și hiperinsulinemia. Lipoliza determină direct creșterea nivelelor serice ale acizilor grași liberi, care sunt preluați apoi de către hepatocite. Hiperinsulinemia crește sinteza intrahepatocitară a acizilor grași prin stimularea glicolizei și favorizează acumularea trigliceridelor în hepatocite prin scăderea producției hepatice de apolipoproteină B100. Cantitatea mare

Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730

om apărută ca urmare a unei deficiențe acestei molecule. Au fost descrise unele polimorfisme ale acestei gene - Gln 223 Arg și Lys 656 Asn dar studiul lor nu a putut evidenția nici o asociere cu obezitatea la om [81]. Catecolaminele stimulează lipoliza prin intermediul receptorilor ? adrenergici și o inhibă prin intermediul receptorilor ?. Receptorul ?3 adrenergic este exprimat în țesutul adipos brun la șoareci unde se pare că are rol în procesul de termogeneză. La om, receptorul ?3 adrenergic este exprimat în țesutul

Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
receptorilor ?. Receptorul ?3 adrenergic este exprimat în țesutul adipos brun la șoareci unde se pare că are rol în procesul de termogeneză. La om, receptorul ?3 adrenergic este exprimat în țesutul adipos visceral unde contribuie se pare la reglarea lipolizei și a ratei metabolismului bazal [39]. Receptorul ?2 adrenergic este principalul subtip de receptor adrenergic implicat în lipoliza de la nivelul țesutului adipos la adult [18]. La nivelul genei receptorului ?3 adrenergic a fost descrisă recent o mutație non-sens C/T

Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
rol în procesul de termogeneză. La om, receptorul ?3 adrenergic este exprimat în țesutul adipos visceral unde contribuie se pare la reglarea lipolizei și a ratei metabolismului bazal [39]. Receptorul ?2 adrenergic este principalul subtip de receptor adrenergic implicat în lipoliza de la nivelul țesutului adipos la adult [18]. La nivelul genei receptorului ?3 adrenergic a fost descrisă recent o mutație non-sens C/T la nivelul exonului 2 care duce la înlocuirea Triptofanului din poziția 64 cu Arginina - Trp64Arg. [91,93] Purtătorii

Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751

masa adipocitară viscerală concomitent cu scăderea celei subcutane. Administrarea de tiazolidindione determină un exces ponderal aparent însoțit și de o redistribuție a adipozității viscerale către depozitele periferice (59). 4.2. Caracteristici fiziologice dependente de localizare ale adipocitelor 4.2.1. Lipoliza și catecolaminele Lipoliza, cu eliberarea de acizi grași (AG) și glicerol, este modulată de sistemul nervos simpatic (SNS), catecolaminele fiind cele mai puternice reglatoare ale lipolizei adipocitare. Acest proces este mediat prin stimularea receptorilor β1 și β2, și prin inhibarea

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
concomitent cu scăderea celei subcutane. Administrarea de tiazolidindione determină un exces ponderal aparent însoțit și de o redistribuție a adipozității viscerale către depozitele periferice (59). 4.2. Caracteristici fiziologice dependente de localizare ale adipocitelor 4.2.1. Lipoliza și catecolaminele Lipoliza, cu eliberarea de acizi grași (AG) și glicerol, este modulată de sistemul nervos simpatic (SNS), catecolaminele fiind cele mai puternice reglatoare ale lipolizei adipocitare. Acest proces este mediat prin stimularea receptorilor β1 și β2, și prin inhibarea α2 adrenoreceptorilor. Gena

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
periferice (59). 4.2. Caracteristici fiziologice dependente de localizare ale adipocitelor 4.2.1. Lipoliza și catecolaminele Lipoliza, cu eliberarea de acizi grași (AG) și glicerol, este modulată de sistemul nervos simpatic (SNS), catecolaminele fiind cele mai puternice reglatoare ale lipolizei adipocitare. Acest proces este mediat prin stimularea receptorilor β1 și β2, și prin inhibarea α2 adrenoreceptorilor. Gena ce codifică expresia receptorilor β3 adrenergici este activă predominant în adipocitele omentale, însă este prezentă și în adipocitele din regiunea mamară și subcutană

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
din urmă având o densitate și o sensibilitate crescută a β1/ β2 receptorilor asociată cu o reducere a afinității și numărului α2 receptorilor (tabel 1) (61). Adipocitele viscerale, spre deosebire de cele localizate subcutan abdominal și femural, au o sensibilitate crescută la lipoliza mediată de catecolamine, un răspuns scăzut la efectul antilipolitic insulinic și o sensibilitate egală (sau ușor scăzută) la activarea receptorilor α2 și adenozinici cu rol antilipolitic. Expresia înalt crescută în adipocitele viscerale a exonului 11 ce codifică o isoformă a

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
antilipolitic. Expresia înalt crescută în adipocitele viscerale a exonului 11 ce codifică o isoformă a receptorului insulinic explică efectul antilipolitic insulinic redus în aceste adipocite, secundar afinității scăzute a receptorului (59). Răspunsul scăzut al IRS-1 contribuie suplimentar la insulinorezistența și lipoliza crescută din adipocitele viscerale (52). La normoponderali, la nivelul depozitul adipos omental există o relație directă între intensitatea lipolizei catecolaminin-mediată și cantitatea de receptori β1/ β2, cu afinitate normală a acestora și răspuns lipolitic normal la agoniștii ce intervin în

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]