495 matches
-
fie ei Barack Obama, Pavel Coruț etc. Acestui scriitor-fantomă interpretat nuanțat de Ewan McGregor îi este încredințată biografia prim-ministrului britanic Adam Lang (Pierce Brosnan), iar la finele lecturii, scriitorul își pune mâinile în cap. Gestul destul de elocvent reclamă nespusele litanii critice. (Un singur lucru n-am înțeles aici, cum se citește o carte de șase sute de pagini în șase ore, o mică scăpare a scenariului.) Cu materialul clientului scriitorul este gata să facă o altă carte, așa cum spune el, cuvintele
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
pare a fi pregătită pentru exterminare într-un lagăr gigantic conferă gravitate, punând stigmatul terorii pe tot ceea ce înseamnă aspirație umană. Compus împreună cu Patrick Leonard, Show Me the Place reprezintă o variantă - parcă mai radicală, parcă mai fără speranță - a litaniei anterioare. Complet înfrânt, învins de dragostea în care vedea un aliat, artistul caută cu disperare, cu umilință, salvarea. Fragmentele cantate la pian ne introduc într-o atmosferă de neliniște difuza, de căutare febrila a sensului. Intervenția cântărețului izbucnește contrapunctic, într-
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
polemizează sunt subterfugii scenice menite a-i acoperi mecanismul gîndirii: suferința provocată de pierdere și încercarea de a o înnobila așeazînd-o în lumina unei perspective creștine. Iar în volumul al doilea din Sau-Sau impresia supărătoare că asistăm la o litanie cîntată obsesiv de același glas este risipită prin apariția celor două personaje fictive, A și B, protagoniștii disputei, care își trimit unul altuia epistole pe tema iubirii și a căsătoriei. Dincolo de camuflarea autorului în spatele celor două figuri epistolare, cărora de
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
contemporan al cititorului obișnuit cu fraze succinte și indubitabil clare, Kierkegaard scrie lung, pletoric și fatal ambiguu, într-un ritm alert ce te duce cu gîndul la un ritual săvîrșit în vederea eliberării. De aceea, cititorul cult se lasă în seama litaniei spre a-i gusta zumzetul, așa cum ar asculta o melodie din dorința de a căpăta o stare de spirit. Dar după cum nici o melodie nu spune ceva anume, nici de la Kierkegaard nu trebuie să așteptăm revelații în materie de căsătorie. Numai
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
lege sub coerciția unei direcții de gînd. E o revărsare a masei verbale cu formarea unor prelungiri retorice care te duc cu gîndul la acromegalie (extremități mari). Vrînd să surprindă cît mai multe nuanțe, Vladimir Pătulescu înghesuie cuvintele într-o litanie doctă, de curgere anevoioasă, care îl împinge la exasperare pe cititor. Mai mult, autorul face aici teoria unui stil pe care nu ajunge nicicînd să-l practice, rămînînd mereu în preambulul a ce promite să facă. „Scrisul la care visez
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
și că a comenta asemenea nimicuri e irosire de timp. Dar, cum spuneam mai sus, speța căreia îi aparține eseistul e variată și, analizîndu-i patologia, nu am în vedere un caz, ci o molimă cu răspîndire universitară. E vorba de litania doctă a acelor autori fără simțul limbii, care își ascund inaptitudinea îndărătul prestidigitației de concepte inepte. Ce e dureros la aceste spirite imitative e că s-au chinuit la propriu din dorința de a se instrui, străbătînd bibliografii dificile, cu
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
o ediție excelentă, de-o incontestabilă utilitate critică și istorico-literară. Astfel, din cele 5 cărți care alcătuiesc bibliografia „ultimului Dimov”, apărute între 1975 și 1982, două sunt aparte și pun atât probleme de interpretare, cât și de datare. Prima este Litanii pentru Horia, din 1975, cu care și începe prezentul volum III din Opera poetică. După cum remarcă Ion Bogdan Lefter în prefața sa, Capodoperele târzii ale lui Leonid Dimov, avem de-a face cu o carte scrisă într-o formulă mai
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
rușinos!), ci o adevărată revoluție, nu numai națională, ci și socială. Adică un fel de precursoare a ceea ce comuniștii numeau „revoluția” lor: schimbarea de regim produsă între 1944-1948, sub presiunea armatei sovietice de ocupație. După cum ne lămurește editorul, însă, volumul Litanii pentru Horia datează de mai demult, probabil dinainte de 1954, și nu a apărut la timpul cuvenit din cauza condiției precare a autorului însuși: fost deținut politic, ins suspect și, în orice caz, până în 1966, fără dreptul de a publica un volum
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
apărut la timpul cuvenit din cauza condiției precare a autorului însuși: fost deținut politic, ins suspect și, în orice caz, până în 1966, fără dreptul de a publica un volum. Dimov avant Dimov, după inspirata formulă a lui Ion Bogdan Lefter, volumul Litanii pentru Horia nu conține nici cea mai măruntă nuanță propagandistică sau concesie față de instrumentalizarea comunistă a istoriei. Evocare lirică a istoriei tragice a Apusenilor anilor 1784- 1785, în bună măsură imaginară, cartea nu este nimic altceva decât expresia curată a
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
cărții din 1975 spre a ne convinge că Dimov a rămas o conștiință literară pură, într-o epocă impură. Aș mai adăuga, la observațiile editorului, și o alta. Revenit în literatură în 1966, poetul nu s-a grăbit să recupereze Litanii pentru Horia. A fost mai importantă, pentru el, afirmarea onirismului estetic, șocul programatic produs în poezia română a anilor ’60. De-abia după ce afirmarea onirismului s-a încheiat, poetul a recuperat această ipostază anterioară a poeziei sale. A fă- cut-o
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
doilea volum aparte pe care îl întâlnim aici este Tinerețe fără bătrânețe, din 1979. Subtitlul sibilinic ne spune doar că este un „Basm [după Petre Ispirescu și nu prea]”, iar eventuala prefață, care să ne explice - măcar aluziv, ca în Litanii pentru Horia - ce este cu acest volum colateral fluxului central al poeziei dimoviene, lipsește. Cum, însă, cu sagacitate observă Ion Bogdan Lefter, în timp ce subtitlul promite abateri de la linia epică a basmului prea-cunoscut, versiunea lui Leonid Dimov adaugă altceva: o enormă
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
la soare, la ploaie și la crivăț. Pe dinăuntru și pe dinafară e întuneric. Ușile și ferestrele au însă chenarele de lumină. Va ieși soarele mâine. Un soare bun, care ne caută de cu seară... Liniștea mea este în veghe." Litania umilei femei din La apa Vavilonului revelă până la urmă, extrem de sugestiv, o atitudine de rezistență la nenorocire, de înfruntare bărbătească a ceasului rău al istoriei, venind parcă să dea o replică modului de a se plânge al împăratului psalmist din
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
articulare niciodată „simplă”, brută, elementară, ci, dimpotrivă, complicată, rafinată, sofisticată. Pentru a numi un lucru sau un fapt, Mureșan dă ocol întregii arte și pune totul într-un scenariu al scenariului poetic. Narativitatea lui, cînd e, e înșelătoare. Tirada și litania, enumerația și repetiția, comparația evident poeticizată, asocierile curente (la el) între termenii „tari”, contondenți ori tăioși, și concepte obligate la un asemenea menaj dau acestei poezii o studiată artificialitate. Pe toată întinderea creației sale (dacă facem abstracție de intertextualismul din
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
antimodernismului apocalitic, îmi place radicalismul lui idealist, și-mi pare rău că-l regăsesc prea rar transpus ficțional la intensitatea serialului de „mărturii” pe care le publica, prin anii ’90, în suplimentul Aldine al „României libere”. Asociat atmosferei crepusculare, de litanie a sfîrșitului de lume, radicalismul în speță imprimă scrisului său un caracter de confesiune existențială patetică despre amurgul Tradiției într-o lume aspirituală și ucigător de indiferentă. Alături de Mateiu Caragiale, Dan Stanca e, cum ar fi spus I. Negoițescu, „cel
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
o Hermeneutică, concentrată pentru Dicționar II. Dar cine mai editează azi acest tom? Iată de ce totul stopează editorial. Traversăm o perioadă cu alte preocupări, iubite d[omnu]le Stanciu, să vă culcați și să vă sculați repetând aceasta ca o litanie. Altfel, vă ratați. Sau izbutiți o magnifică disociere. Dintre poezii mi-a plăcut cel mai mult Presimțire. Cu cele mai bune sentimente și salutări, Adrian Marino * Cluj-Napoca, 7 noiembrie [19]77 Stimate dșomnuțle Stanciu, Pregătesc nr. 3/1978, Le comique
Noi completări la bibliografia lui Adrian Marino by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4012_a_5337]
-
existenței, circumscriind stări-limită (moartea, disperarea, confruntarea cu destinul, tentarea, în registru tragic, a limitelor umanului, toposul jertfei, cu toate ipostazele și dimensiunile sale). O poezie semnificativă pentru acest registru tematic și stilistic este Cuvântul care ucide, rememorare, în tonalitate de litanie obiectivată, a jertfelor din decembrie 1989: „îmi amintesc în douăzeci și unu decembrie/ lumina era stranie, de început de lume,/ când cuvântul este chiar ceea ce este./ Când cuvântul moarte înseamnă chiar moartea,/ cuvântul glonte ucide iar cuvântul sânge/ este chiar sânge./ Gura
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
Atena dinspre deșertul Gobi spre Universitatea din Cernăuți... I Deasupra noastră, cer de stele ca într-o pagină manuscris, eminesciană. Văzduh cu pictograme și rune, în alfabet hitit, ebraic, etrusc, biblioteci în templul Soare-Apune De pe pământ răsunau coruri antice ortodoxe litanii oratorii cu schije în sânge cantate ale deținuților din Dachau arii madrigale libații ale amazoanelor vikinge Trei vise avui (Pe Nil? Pe malul Volgăi? Pe sub pod de Bahlui?) Legănat de fregata natală văzui în adâncuri: se înălța, în apele roșii
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
verii doar târziu în miezul câmpiei un copil aruncă vrejii întunericului spre pântecul soarelui o cometă țâșnește să-l doboare numai el e supusul luminii are puterea de a descifra sensul clorofilei din pleoapa petalei și iar reîntoarcerea în amurgul litaniei în care doar zeii împing ziua către lumină nemuritori precum gladiatorii frunzei ramasă frunză damnată numai frunză să fie. Vulturii Ei vin ca o lovitură de armă a propriilor aripi urmăresc umbra zborului ceara aerului din penele ucise de zbor
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
este îngrijită și deschisă de Alex Leo Șerban cu scurte considerații pertinente, printre care și o posibilă tipologie a criticului de film: Criticul-Vestală e ,prezent oriunde se întîmplă vreun eveniment cinematografic ori monden, pe scenă, drept ca un stîlp... recitîndu-și litania de lemn", vocea Criticului-Vedetă ,e mai cunocută decît Chipu-i, iar Chipul e mai cunoscut decît ce scrie", în timp ce Criticul-Antivedetă e ,atît de vanitos încît își scrie numele cu inițiale mici și atît de convins de perfecțiunea Gustului său încît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
Cruce Roșie, miniu, nu, sânge, materie cerebrală, feciorul își întreabă mama ce-i ăla, un antebraț strivit smuls din umăr, fragmente de viață, bătrâna se simte rău, sirene, difuzoare, funcționarul înjură, va întârzia la birou și în timp ce preotul recită solemn litania sfinților, pe furiș printre rămășițele abia mascate ale tămâii, tu ne saluți, fără resentimente. Din ”State” ajungi la Malaga via aeroportul Londra, după ce sigur ți s-au rătăcit bagajele, care mai ajung sau nu, după câteva zile, la adresa lăsata pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tînăr în uniformă de husar, cu o splendoare de păr ondulat. La vederea lor, Dunja chicoti în mînecă, iar clopoțeii de la pernița albastră a invitatei căpitanului clincheniră. Atunci se auzi căpitanul Opujić rostind cu o voce schimbată un fel de litanie: Străbătut-am întinderile înaintemergătorului/ în scîrbele mele/ Și nicăieri n-am aflat adăpost,/ acoperiș n-am găsit./ Greu mai e printre ai tăi,/ printre sîrbi/ Inel cîntător îți dăruiesc,/ să nu mă pierzi din ochi./ Cîntătorului tău tinerețea/ nu-i
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
fie inflexiuni tipic baladești: „hei, calule, calule, cu ochii verzi, / cât de trăsniți mai eram împreună...”, precum un „Pegas cu aripi de foc...” (Hei, calule...), calul solar și uranian, vizualizat ca protector, reverberație a unor vibrații tainice; fie sonorități de litanie euharistică: „și să duceți secole la rând toiagul / unei lumi cu viață neîmpăcată...” ( Sfârșit de poveste), cu sensul de protecție și călăuzire divină. Și precum nota Edgar Allan Poe (1809-1849) încă din primele decenii ale secolului al XIX-lea, că
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
exprimă ca o ființă umană, vorbele și ideile sale par străine de orice semnificație rațională. Retorica sa este una confuză în care se amestecă elemente din lumi diferite și interpretări care sfidează logica bunului simț. Discursul său sună ca o litanie în care se amestecă elemente de filozofie și literatură, parabole mai mult sau mai puțin transparente, viziuni simbolice, totul concurînd la o sublimă lipsă de sens. Reacția femeii în fața logoreii fără leac a ,Extraterestrului" este una cît se poate de
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
ca laptele este/emoția aceasta pe care o resimt de fiecare dată/cînd intuiesc pe piele mirosul de loțiune ieftină/ciudata familiaritate a saloanelor/scăldate în lumină sintetică”. Asemenea poeme de notație (implozivul Cînd începi să respiri ca prin pîslă, litania nocturnă Ochii lui Emily peste Amherst, depresivul Ghicitoare pentru monștri) ridică volumul peste cota de avarie a damnărilor glossy. Mult mai spectacular și mai ambițios, dar nu neapărat și convingător este amplul, oracularul Poem pentru cei din urmă, dintr-o
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
lungă în care totul se bălăcește prea repede în sânge.” Concluzia la fel de neașteptată este că „șansa capodoperelor constă în a nu fi citite”: cine citește romanul Ulysse are chef să-l strângă de gât pe Joyce, care „ne plictisește cu litaniile, parodiile și subînțelesurile lui nesfârșite.”
Ce este o capodoperă () [Corola-journal/Journalistic/3973_a_5298]