166 matches
-
Kogaion Editions (editură proprie) unele studii, apărute, atât înainte de 1989 cât și după aceea, în limbi străine. Opiniile pozitive despre opera au fost colectate într-un volum colectiv, "Artur Silveștri - Mărturii tulburătoare" unde și-au adus contribuția scriitori și critici literări, precum și personalități din lumea clerului: PS Vincențiu Grifoni, pr. prof. dr. Alexandru Stănciunescu-Bârda, Ion Marin Almajăn, Ioan Miclău, Al Florin Țene, Viorel Român, Dan Brudașcu, Gheorghe Șeitan, Cezarină Adamescu și alții. Soția, Mariana Brăescu Silveștri va mai țipari astfel de
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
certitudine tipologica. Fiindcă anii '90, cu prelungirile lor cu tot, au adus în primul rând o primenire intru vechi a termenilor, evident perdanta sub raport conceptual. S-au înregistrat chiar demisii din altminteri incasabilul grup optzecist. Dacă până atunci criticii literări creau categorii (că, iată, }eposu sau că Lefter, care discerne prozaizanții de conceptualizanți și de orgolioșii moraliști), acum se mulțumesc să reșapeze categorii datate. Dintr-o dată, începe să reintre în actualitate expresionismul, cu toate derivatele sale târzii. (Desigur, o referință
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
revistelor nu de mare circulație care i-au găzduit articolele, cota cronicarului este mult sub valoarea textelor sale. Am fost totdeauna frapat de absență numelui lui Cornel Regman din mai toate bilanțurile care se referă la critici ori la cronicari literări. E o mare nedreptate, bazată pe ignoranța. De pe la mijlocul anilor '60 și pînă, cum spuneam, la moarte, Cornel Regman a scris cronici ale căror merite nu pot fi puse la îndoială. Nu s-a specializat într-un gen oarecare (precum
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
fost publicat pentru prima dată, în 1897, Dracula nu a fost un bestseller, desi criticii erau generoși în laude. Ziarul contemporan Daily Mail a clasificat puterile lui Stoker deasupra lui Mary Shelley, Edgar Allan Poe Și Emily Bronte. Potrivit istoricilor literări Nina Auerbach și David Skal, românul a fost mai important pentru cititorii moderni decât pentru cei contemporani epocii victoriene, cei mai mulți dintre ei citind-o că pe o aventură; a dobândit statutul legendar în secolul XX, odată cu apariția versiunilor ecranizate. Totuși
Dracula (roman) () [Corola-website/Science/315549_a_316878]
-
potrivit concep?iei structuraliste apar?inând esteticianului Oskar Walzer). „Cel mai elaborat" dintre elementele constituente ale operei este, dup? cum observ? I.Em. Petrescu, materialul literar cuprinzând temele ?i motivele, topos-urile poetice ?i citatele. În dic?ionarele de termeni literări, topos-ul poetic (gr. „topos" loc) este definit ca fiind: „imagine stereotip?, cli?eu, loc comun, structur? invariabil? utilizat? inten?ionat Într-un text; el apare În diverse opere p?ștrand Întotdeauna aceea?i semnifică?ie ?i aceea?i func
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ele reprezint? punctul central care genereaz? complexele ramifica?îi de sensuri ale Întregii structuri artistice. Topos-urile poetice se subordoneaz? temelor ?i motivelor operei literare stratul imediat urm? tor din care se constituie materialul literar. În dic?ionarele de termeni literări, topos-ul poetic (gr. „topos" loc) este definit ca fiind: „imagine stereotip?, cli?eu, loc comun, structur? invariabil? utilizat? inten?ionat Într-un text; el apare În diverse opere ??ștrand Întotdeauna aceea?i semnifică?ie ?i aceea?i func?ie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
regine: regina Elisabeta a Angliei și regina Maria a Scoției, la fel si Ludovic al XIII-lea a avut neșansa de a fi fiul marelui Henric al IV-lea și tatăl Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea. Istoricii și cercetătorii literări s-au împărțit în două tabere. Primul grup susține că Ludovic a pregătit calea viitorului mare monarh. A doua tabăra, care numără mai mulți istorici, susține că regele își merită porecla de Roi Fainéant (regele leneș, n.n), care s-
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
mort" footnote>. De Pontis este subiectiv, ținând cont că era un apropiat al reginei mama și beneficia de favorurile cardinalului Mazarin. Singurul care consideră afirmația regelui ca fiind rece și nerecunoscătoare est de Pontis. În rest, toți istoricii și criticii literări consideră frază în discuție drept o indiscutabila recunoaștere a valorii cardinalului. În prefață lucrării sale intitulată Histoire de France sous Louis XIII, Bazin afirmă că Ludovic al XIII-lea nu a fost prietenul cardinalului. <footnote Anaïs Bazin, Histoire de France
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Memorialistul Saint Simon recunoaște că o serie din informațiile secrete privind intrigile de la curte le-a obținut prin intermediul unui personaj misterios, pe care il numește"un simplu valet". Identitatea acestuia a fost dezvăluită datorită strădaniilor depuse de cercetătorii istorici și literări. Astăzi știm cu certitudine că este vorba despre Alexandra Bontemps, unul dintre cei patru valeți principali ai regelui, care a fost martor la căsătoria secretă dintre rege și madame de Maintenon. Pentru a sublinia importanța valetului de cameră al regelui
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
France, București, 1925; Ronsard, București, 1925; Începuturile romantismului francez, București, 1927-1928; Literatura franceză în secolul al XVIII-lea, București, 1934; Poezia lirica în Evul Mediu și comentarii din Charles d’Orléans și François Villon, București, 1934; Boileau și Voltaire, critici literări, București, 1934-1935; Preromantismul francez (1761-1820), București, 1934-1935; Romantismul, București, 1937; Umanismul. Renașterea și Rabelais, București, 1937; La Chanson de Roland. Poezia lirica medievală. Trubadurii. François Villon, București, 1937-1938; Teatrul romantic, românul romantic, ivirea spiritului realist în epoca romantică, București, 1937-1938
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286878_a_288207]
-
fel sau altul în minte, anticipate, memorizate, cu toate că aceste culori și sunete au încetat, ca simțuri, să fie văzute și auzite" (1970, p. 202). În opinia mea, aceasta este una dintre cele mai accesibile definiții generale ale imaginației. Numeroși teoreticieni literări (în special cei formați în acord cu epistemele romantice) fac o distincție între conceptele de "imaginație" și de "fantezie"59. Subliniez că nu sunt interesat, măcar în interiorul poeticii blakeene, să diferențiez cele două idei, de vreme ce Blake însuși nu este deloc
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cititorul prins în vraja lecturii, deopotrivă, prin efervescenta trăirilor și sinceritatea cu care acestea sunt mărturisite, prin amănuntul descrierii care reda și culoarea locurilor, martore ale poveștii. Textul românului nu i-a fascinat numai pe lectorul obișnuit și pe criticii literări care au scris, si nu puțin, cronici entuziaste. A entuziasmat și o serie de regizori de film (de unul amintea chiar Eliade însuși în notă de jurnal citată), însă doar o singură peliculă a fost finalizată. Este vorba de filmul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Edmund. În finalul acestei lucrări aș dori să revin cu câteva mențiuni asupra problemei transpunerii în film a personajului principal, Fanny Price, în dorința de a nu lăsa impresia favorizării personajului recreat de Patricia Rozema față de original. Puțini sunt criticii literări care o consideră pe Fanny Price ca fiind plăcută și chiar mai puțini cei care o găsesc interesantă. În film, Fanny este fără îndoială o apariție exuberanta, plină de viață, care captează atenția publicului pe tot parcursul acțiunii și pune
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
acesta de Paris și Chicago, de Napoli și New York, de Londra și Madrid care este Buenos Aires (...). Cum l-am decepționat cu realitatea, ne-am văzut "obligați" să-l decepționam și cu literatura; Voiam, măcar din politețe, să-i oferim "gauchos" literări (...). Parcă ne simțim prost că, în loc să ne găsească la vaci, ne găsește în metrou"3. Soarta culturilor mici, spune Cioran, de fapt, tragedia culturilor mici este că nu au nici o valoare decât în măsura în care încearcă să-și înfrângă legea lor, să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că și pe celalalt Ernesto, a devenit tiranica, transformându-l în "copil-problemă", atât pentru el, cât și pentru ceilalți, cum spune scriitorul. Lipsindu-l de libertatea de a se juca că și ceilalți copii, i-a mutilat copilăria, în termeni literări am putea spune că l-a împins spre întuneric, el însuși recunoaște că l-a transformat într-un copil slab, sensibil și introvertit. Nu este nimic mai trist pe lumea asta decât un copil taciturn, un copil nu are la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
conturase treptat, pornind de la exaltarea patriotică plină de sinceritate din primele versuri. Datorită intervenției cunoscutului istoric al literaturii italiene și grație reevaluării progresive a întregii creații în versuri, în special a idilelor, până la finele veacului al XIX-lea opiniile criticilor literări alunecaseră pe nesimțite spre un versant pozitiv și ajunseseră să dubleze aprecierea generală a publicului. De Sanctis amintește cum unii studenți din vremurile sale vizitau emoționați mormântul scriitorului de la Pozzuoli și cum nu mai existau oameni de cultură care să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
este Ulysses, carte de peste o mie de pagini, considerat ca fiind românul fondator al noii literaturi a secolului al XX-lea. Complexitatea cărții îi era evidență chiar și autorului, care nu a ezitat să recunoască, fără falsă modestie, ca criticii literări vor avea ce să analizeze în următorii 50 de ani. Joyce a muncit la elaborarea românului Ulysses în timpul Primului Război Mondial și a apărut în anul 1922 la Paris, fiind editat în numai aproximativ 1 000 de exemplare. Cel care l-a
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
și a poziției ce-i revine acolo intelectualului mediatic, dar și declinului studiilor de litere, În particular al limbii naționale În raport cu limbile și literaturile străine. În sfârșit, este vorba de declinul corelativ al unei categorii de «specialiști», criticii și istoricii literări, mai putin apți să intervină În problemele de actualitate sau să desemneze actualitatea problemelor, rezervate politicii și economiei. Se adaugă la acestea devalorizarea relativă a operelor publicate Între 1948 și 1989, revizuirile necesare ale cursurilor și manualelor școlare, aprecierea publicațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
favorabilă constituirii unui «contra-câmp» regionalist (În Franța) și naționalist (În Europa) În jurul lui 1900 (cf. Thiesse, 1991; Charle, 1996). Astfel, pot fi analizate mai multe serii de opoziții care traversează istoria literaturii române și separă pe apărătorii «autonomiei esteticului» (critici literări liberali, autori simboliști, scriitori de avangardă) de scriitorii și criticii angajați, naționaliști, populiști de dreapta sau de stânga. Ansamblul acestor poziții este constitutiv pentru această configurație socială particulară care este «literatura română» și care poate fi reprezentată că un model
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
literatura și ideologie nu este literatura de propagandă sau «de partid», care nu constiuie decât unul dintre avatarurile producției ideologice de literatură, inclusiv prin critici, istorici, eseiști, traducători (etc.) se declară câteodată explicit Împotriva oricărei subordonări ideologice a literaturii. Experții literări numesc această producție metaliteratura, un tip de discurs care se folosește de literatură, dar a cărui clasificare printre genurile literare tradiționale nu este decât cu greu acceptată. Trebuie reamintit aici că În mod paradoxal hegemonia impusă de ideologia «științifică» este
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
modernitate» ia astfel progresiv un sens ideologic diferit, substituindu-se opozițiilor «de clasă» pe care un autor se presupunea că o reprezintă În deceniul anterior. Calificative atribuite Înainte scriitorilor, precum «progresist» sau «reacționar», dispar din discursul public. Criticii și istoricii literări au Înlocuit astfel scriitorii de partid ai anilor ’60 În calitate de producători ideologici. Luptele estetice deveniseră astfel lupte politice disimulate, contribuind de fapt la depolitizarea câmpului, printr-un discurs adesea aluziv și eufemistic. Pierderea de sens ideologic al opoziției Între «tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
occidentale. Această invenție nu aparține aparatului ideologic de partid, ci unui respectabil profesor universitar, pe deasupra și fost deținut politic, a cărui origine și traiectorie nu seamănă prin nimic cu cele ale naționaliștilor de serviciu. Ideologi de partid, ziariști și critici literări, chiar sociologi au făcut parte dintre adepții și suporterii acestui erudit profesor, Edgar Papu, care s-a trezit În poziția de profet mai mult fără voie (Mihăilescu, 2002). De atunci, aceste polemici, care polarizaseră spațiul intelectual și literar românesc la
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
1995). Interesul pentru lucrările de sinteză istorică este Însă În declin după 1990, anul apariției primului volum al unei «Istorii critice a literaturii române» a lui Nicolae Manolescu, considerat principalul succesor al lui Călinescu În linia marilor critici și istorici literări, dar care nu și-a mai continuat proiectul. Istoriile sunt tot mai mult Înlocuite de dicționare, Între care «Dicționarul general al literaturii române», În patru volume. Această scurtă și lacunara istorie a istoriografiei literare române dinainte și de dupa 1989 este
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Cronicar Reviste de ieri și de azi Istoricii literări pe care-i avem azi șanț puțini și majoritatea trecuți - unii de mult - de 50 de ani. an revistele literare s-a deplâns an mai multe rânduri (și s-a arătat și de ce) absolvenții de filologie nu mai șanț atrași
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17491_a_18816]
-
grăunțe ce trebuie alese de gunoaie, ăn timp ce fetele și băieții ce vor să danseze sub lumina tiparului culeg direct de pe câmp, din recolta nouă, și-și petrec cât mai puțin timp an silozurile reci ale bibliotecilor. Dintre istoricii literări, un nume binecunoscut cititorilor de reviste este Nae Antonescu. an CONVORBIRI LITERARE nr. 10, Grigore Scarlat publică un interviu cu acest admirabil cărturar, pe care s-a dus să-l ăntălnească an comună Terebesti din județul Satu Mare, acasă la el
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17491_a_18816]