273 matches
-
din operele lui Eucheriu sînt în esență aceleași. Ascetul trăiește retras și tăcut în așteptarea sfîrșitului, adoptînd un comportament nu foarte diferit de cel al înțelepților din vechime despre care vorbea filozofia lui Seneca, de exemplu, pe care acești călugări literați o studiaseră în școlile bine organizate din Gallia. Sihăstria e un paradis terestru, nu numai ca loc liniștit, aflat departe de agitația lumii, ci și ca anticipare a stării paradisiace, fiind locul potrivit pentru exercitarea înțelepciunii, adică a controlului asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Întoarcerea tatei din război, îngr. și pref. Ileana Manole, București, 1974; Scrieri, îngr. și pref. Valentina Marin Curticeanu, București, 1978; Scrieri alese, îngr. și pref. Valentina Marin Curticeanu, Craiova, 1988. Repere bibliografice: Alexandru Sahia, „Ultima oră”, 1929, 26; Silviu Cernea, Literații proletari, „Calendarul”, 1932, 92; Romulus Demetrescu, Ne întoarcem la nuvelă?, PLI, 1935, 4-5; Virgil Carianopol, „URSS azi”, „Gazeta femeii”, 1935, 33-34; Erasm [Petru Manoliu], „URSS azi”, „Credința”, 1935, 567; Octav Șuluțiu, [Al. Sahia], F, 1937, 8; Arghezi, Scrieri, XXVII, 326-327
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289431_a_290760]
-
și a redactorilor de partitul național se fac Socrat, Ippocrat, Demosten, Diogen, ba chiar și Aristot"23. Termenul indică ignoranța în opoziție cu știința de carte: "nu mai suntem buchieri or Sarsaili, ci începem și noi a semăna a oameni literați"24. Evident, această neștiință se găsește pretutindeni. Heliade Rădulescu o întâlnește la jurnaliști, gramaticieni, literați sau la vorbitorii de rând, toți sunt pentru el Sarsaili. Dar să-i numească astfel, să spună fiecăruia "Sarsailă" ar fi monoton și ineficient. Criticul
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
procopsi și a străbate ascunsele lăcașuri ale științelor, spre a scoate dintr-însele izvor de fericire și îndreptariuri de filozofia vieții, pornește orbit ca ori de care altă patimă fără povățiutoriu 23. În același an, într-un text despre "Omul literat", Asachi avea să sublinieze pericolul geloziei care se ascunde în inima universului literar, ca o latură obscură a vehiculului afectiv care mobilizează pasiunea pentru literatură. Asemeni lui Bolliac, el vrea să reprezinte prin râvnitori mulțimea celor fac literatură și imaginează
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
reprezinte prin râvnitori mulțimea celor fac literatură și imaginează o vastă societate literară, care îi cuprinde pe cei care scriu, pe cei care citesc, dar și pe autorii morți, cei care nu mai vorbesc decât din paginile cărților. "El [omul literat] nu va fi niciodată singur, în singurătate, nici străin de soțietate". Și adaugă câteva rânduri mai jos: "el nu va căuta de a doborî pe concurenții (râvnitorii) săi în a sa cale"24. Neologismul, concurent, pregătește deja înlocuirea vechiului cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de la triumvul altora; glasul faimei (laudei) nu va fi pentru sufletul său un neplăcut sunet și, în loc ca neastâmpărata mediocritate (ci cu puțin talent) să geamă pentru toate aceste sporiuri, pentru că înaintea ei să strâmtorează neîncetat câmpul geniei, adevăratul om literat, petrecându-l cu ochi sigur, va vedea că rămân lui îndestule prilejuri de a înălța acolo câte un monument. * * * Vreau să insist asupra acestei prime figuri a angajamentului afectiv în literatură recurgând la un text clasic. Spinoza este cel care
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
XIXe siècle, Presses de l'Université Paris-Sorbonne, Paris, 2013. 23 G. Barițiu, " Lectura unui om tânăr sau cetirea fără cumpăt și fără folos" (1839), în Ivașcu, Din istoria teoriei și a criticii literare românești, p. 276. 24 G. Asachi, "Omul literat" (1839), în Ivașcu, Din istoria teoriei și a criticii literare românești, p. 288. 25 Spinoza a devenit o referință a unei sociologii contemporane aflate în căutarea de noi instrumente pentru înțelegerea efectului de contagiune care organizează acțiunea indivizilor în societate
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
La Nation" (1920), în Œuvres, 3, Cohésion sociale et division de la sociologie, Minuit, Paris, 1969, p. 603. 36 I. Heliade Rădulescu, "Despre autori" (1840), în Ivașcu, Din istoria teoriei și a criticii literare românești, p. 294; Asachi, "Omul literat", p. 286; G. Barițiu, "Cărți, cititori" (1843), în Ivașcu, Din istoria teoriei și a criticii literare românești, p. 320. 37 Vasilie Popp, Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor până la vremile noastre (1838), ediție îngrijită
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
educator, deschizător de suflete și ziditor de idealuri, o documentată monografie, sunt cercetate cu meticulozitate, prin raportare la situația și aspirațiile românilor din Transilvania înainte de 1915, direcțiile în care s-a afirmat cărturarul brașovean: educator, orator, istoric literar, îndrumător social, literat, promotor al culturii. SCRIERI: Scriitorii ca luptători pentru unirea neamului, Arad, 1921; Pe Târnavă-n jos... Oameni și locuri, Sighișoara, 1934; V. Onițiu, un educator, deschizător de suflete și ziditor de idealuri, introd. I. Bratu, București, 1937; Zile mari, Sibiu, 1937
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290119_a_291448]
-
FOAIA SOCIETĂȚII „RENAȘTEREA”, revistă literară și științifică apărută la București, bilunar, între 1 ianuarie și 15 august 1874. Rezultat al strădaniilor și ambițiilor unui grup de tineri literați bucureșteni, foaia era salutată cu entuziasm de Al. Macedonski, acesta văzând în apariția revistei un bun prilej de a cere oficialității sprijinirea „tinerei generații”, din care, bineînțeles, făcea parte și el. Scopul publicației, declarat într-un prospect care cuprinde și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287049_a_288378]
-
este cunoscut, un templu În onoarea Muzelor, prezidat de un preot. În realitate, era vorba de centrul unei comunități literare și știin țifice și este relevant cu precădere acest ultim aspect: bibliotecarul Eratostene (cca 284-200 Î.H.) era deo potrivă literat și om de știință (În sensurile moderne ale termenilor), ajuns faimos pentru Încercările lui de a măsura circumferința pămîntului; și ceilalți savanți alexandrini aveau o totală deschidere culturală și inte lectuală. Muzeul era Întreținut pe cheltuiala regelui; membrii lui aveau
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
cîștigurile sigure și prestigiul social reprezentau Însă o răsplată pe măsură. În lumea modernă, pare greu de imaginat o socie tate avansată din punct de vedere cultural care să nu aibă un sistem universitar. Și totuși, au existat mari civilizații literate care nu au cunoscut universitatea, așa cum au fost Grecia antică, Roma imperială, chiar Islamul din perioada de aur, cu școli superioare care nu sînt totuși com parabile cu universitățile În sens strict. Uni versitatea a fost „inventată“ În Occidentul latin
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
joc descentrează ireversibil lectura. Este posibil ca totul să fi preexistat în stadiul de fragmente, parțial cizelate, iar articularea să fi eșuat tocmai din excesiva conturare (până la autonomie deplină) a părților. Prea sunt bine definite unele episoade (cele patru bagaje literate, în linia antropomorfizării obiectuale din suprarealism, cuplul aproape shakespearian Bruță-Chiose, bufoni, boschetari, gropari fără craniul sărmanului Yorick, apoi scena de amor în trei - Genel, Gabriela plus spectrul lui Mircea Eliade, în prelunga intertextuare cu La țigănci, destinul junelui supranumit Pink
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
lui Euherie sunt în esență aceleași. Ascetul trăiește retras și în liniște în așteptarea sfârșitului, adoptând un comportament care nu e foarte diferit de cel al înțelepților din vechime despre care vorbea filosoful Seneca, de exemplu, pe care acești călugări literați îl studiaseră în școlile bine organizate din Galia. Sihăstria e un paradis terestru, nu numai ca loc unde îți poți găsi liniștea, aflat departe de agitația lumii, ci și ca anticipare a stării paradiziace, fiind locul potrivit pentru exercitarea înțelepciunii
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
latină (1904); Istoria civilizației române moderne (1924-1925); Istoria literaturii române contemporane (1926-1929); Bizu (1923); Firu-n patru (1932); Diana (1936); Mili (1936); Acord final (1938-1939) romane autobiografice; romane din ciclul Eminescu (1934-1935); monografia T. Maiorescu (1940); P.P. Carp, critic literar și literat (1942); Antologia ideologiei junimiste (1943); Titu Maiorescu și posteritatea lui critică (1941); Titu Maiorescu și contemporanii lui (1943-1944). Sub conducerea lui E. Lovinescu, apare primul număr al revistei Sburătorul (19 aprilie 1918), care din 1921 se va numi Sburătorul literar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în relief în diferitele ei aspecte: ideia idilică, ideia patetică și ideia umoristică, fiecare dintre ele având tipuri reprezentative ce pot rămâne clasice"2. Nu știm cine a fost coordonatorul științific al tezei, dar având în vedere faptul că tânărul literat, într-o notă de subsol, atribuie profesorului Mihail Dragomirescu clasificarea de mai sus ce susține structura lucrării de față precum și intenția mărturisită de raportare la "teoria (dragomiresciană) a capodoperei", bănuim cel puțin o afinitate specială, dacă nu chiar apartenența acestuia
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
creației poetului și mai târziu a criticului literar. Axa receptării critice a autorului Ritmului imanent nu are sinuozitățile derutante, obișnuite în republica literelor. E. Lovinescu i-a făcut un portret memorabil, de un lirism neînfrânat, după prima vizită a tânărului literat: „Sul de fum ridicat pe coșul casei în zările înalte ale primăverii, plop singuratic cu foșnet perpetuu de frunze, cioban grigorescian răzimat în bâtă și profilat nesfârșit pe fundul cerului albastru - cu ce aș fi putut asemăna pe tânărul ce
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
-l ca redactor pe M. Kogălniceanu, revista rămânând sub patronajul administrativ al „Albinei românești”. Cu toate că nu a apărut decât puțin timp, A.r. s-a impus datorită faptului că a strâns în jurul ei pe câțiva dintre cei mai de seamă literați moldoveni ai epocii. Sub conducerea lui Asachi s-au publicat mai mult scrieri ocazionale; Kogălniceanu însă a încercat să transforme revista într-un mijloc de informare a cititorilor asupra „producturilor duhului cele mai nouă și mai interesante” din literatura europeană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285213_a_286542]
-
viață cărților pe care doream să le scriu, ceea ce m-a situat cu timpul În rândul scriitorilor. De nenumărate ori mi s-a Întâmplat să mi petrec orele de lucru cu oamenii de știință, iar noaptea să-mi Întâlnesc colegii literați. Am avut, deopotrivă, prieteni apropiați din rândul oamenilor de știință și din cele ale scriitorilor. Cred că tocmai datorită faptului că am trăit În aceste sfere și mai ales că am pendulat Între ele, a Început să mă preocupe problema
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
vieții noastre practice, fiind ultimul om din lume care să se gândească la faptul că, În profunzime, cele două sfere sunt diferite. Mă voi referi În continuare din nou la viața practică. Două grupuri diametral opuse: la un pol intelectualii literați, care au profitat de o clipă de neatenție și s-au grăbit să se autodenumească «intelectuali», ca și cum alții n-ar mai exista. Îmi amintesc remarca, ușor perplexă, făcută de G. H. Hardy, cândva prin anii *: «Ai observat sensul actual al
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
sensul actual al cuvântului intelectual ? Se pare că există o nouă definiție a lui, care cu siguranță, nu-i cuprinde pe Rutherford, pe Edington, pe Dirac, pe Adrian sau pe mine. Pare ciudat, nu-i așa?». La un pol - intelectualii literați, la celălalt - oamenii de știință și, ca cei mai reprezentativi, fizicienii. Între cele două categorii - o prăpastie de incomprehensiune reciprocă, uneori (În cazul tinerilor) ostilitate și antipatie, dar În cea mai mare măsură lipsă de Înțelegere. Fiecare are despre celălalt
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
gândirea poetului sunt, pe de o parte, rodul observării tendințelor din literatura epocii, pe de altă parte, fructul unei analize atente a operei recanatezului căreia, chiar nerecunoscându-i meritele în totalitate, i-a dedicat pagini menite să atragă atenția publicului literat. Exegeza ulterioară nu a întârziat să remarce influență predecesorului asupra operelor Juvenilia (LIII), Amintiri de școală sau Noapte de martie. Alături de Francesco de Sanctis, Carducci a contribuit în mare măsură la consolidarea studiilor leopardiene, atât prin scrierile sale critico-biografice, precum
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
De-a lungul perioadei de formare, tânărul a absorbit așadar influență climatului cultural sicilian, care percepea opera leopardiană prin vocea actuala a lui Pascoli, ea însăși sursă de influență și creatoare de epigonism. Egală cu ponderea ascendentei acestuia asupra tinerilor literați messinezi, mai cu seamă a lui Salvatore Quasimodo, este cea prilejuita de scrierile lui Gabriele D'Annunzio. 2.2.2. Leopardi D'Aannunzio Quasimodo Cu mare dificultate i-ar putea fi atribuită vreo ascendentă leopardiană lui D'Annunzio care, mănat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la Florența a absorbit influență încă vie a revistei 'La Voce' și i-a cunoscut pe solarieni. O privire mai atentă asupra acestor publicații este necesară pentru a înțelege climatului cultural din cele două orașe ce l-au găzduit pe literatul sicilian: Romă și Florența. 2.3. Giacomo Leopardi și revistele literare: 'La Voce', 'La Ronda', 'Solăria', 'Circoli', 'Campo di Marte' 2.3.1. 'La Voce' (1908-1916) Fondată în anul 1908 de Giuseppe Prezzolini, revista 'La Voce' reflectă concepțiile neoidealiste ale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nocturn întrebător în fața misterelor universului, scriitorii Rondei l-au valorizat cu precădere pe autorul Micilor opere morale și al volumului de cugetări Zibaldone. În cultura italiană de la începutul secolului trecut, Zibaldone era o operă destul de puțin apreciată deoarece, probabil, publicul literat nu se obișnuise cu complexitatea și cu forma ei fragmentara, dar mai ales pentru că anatema aruncată asupra teoreticianului Leopardi, nu numai de Benedetto Croce, ci și înaintea lui, de alti critici precum Giuseppe Antonio Borgese constituia, credem, un obstacol psihologic
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]