586 matches
-
Deși era un mare admirator al "Bardului de la Mircești", pe parcursul anului 1882, după decernarea Marelui Premiu al Academiei lui Vasile Alecsandri, în anul 1881 pentru întreaga sa operă, Macedonski izbucnește fără reticențe, scriind o analiză critică în trei numere ale "Literatorului" (nr. 8, 9, 10) menită a distruge mitul infailibilității poetului, reproșându-i versuri neeufonice din cauza eliziunilor, comparații forțate, rime false, greșeli de construcție și de sens al cuvintelor și îi neagă puterea de creație, acuzându-l că și-a însușit
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
anul 1883, printr-o recenzie distrugătoare la volumul "Poezii", semnată de Petru Th. Missir. Polemica se încheie aici, iar Macedonski revine la sentimentele dinaintea polemici, recunoscând în Alecsandri un mare poet, al cărei tradiție o continuă. La 1 ianuarie 1883 "Literatorul" devine "Societatea revistei Literatorul", numărând peste 1500 de membri cu organizații și comitete în mai multe orașe din țară și se adresează lui V. A. Urechia ca să primească președinția de onoare. Acesta îi răspunde, printr-o scrisoare publicată că primește
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
recenzie distrugătoare la volumul "Poezii", semnată de Petru Th. Missir. Polemica se încheie aici, iar Macedonski revine la sentimentele dinaintea polemici, recunoscând în Alecsandri un mare poet, al cărei tradiție o continuă. La 1 ianuarie 1883 "Literatorul" devine "Societatea revistei Literatorul", numărând peste 1500 de membri cu organizații și comitete în mai multe orașe din țară și se adresează lui V. A. Urechia ca să primească președinția de onoare. Acesta îi răspunde, printr-o scrisoare publicată că primește deoarece admiră unele talente
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Macedonski se plângea de atacurile repetate ale „confratelui” Eminescu, unele nesemnate, care-l acuzau de escrocherii și falsuri în calitate de director de prefectură la Silistra Nouă, încă din anul 1879. Astfel, zece ani mai târziu, în anul 1892, poetul amintea în "Literatorul": În anul 1883, Macedonski scrie o epigramă „inofensivă”, fără a bănui urmările catastrofale, care-i vor schimba cariera și întreaga viață: În urma acestei epigrame, Macedonski a fost sever sancționat de societate. Opinia publică, printr-o rară unanimitate, și-a dat
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
doborâse. Consecințele au fost extrem de drastice, încât Macedonski a ajuns să nu mai aibă nici pâinea cea de toate zilele în cel mai strict sens al cuvântului. Poetul vrea să se disculpe, dar ziarele refuză să-i publice cuvântul, abonații "Literatorului" îi înapoiază foaia, societatea se destramă. Este arătat pe stradă devenind un obiect al oprobriului public, iar sfera aristocratică, foarte înrâurită de Maiorescu, încetează a-l mai ajuta. Doar ziarul "Românul" îi dă ocazia să se disculpe la 9 august
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
sunt publicate la sfârșitul acestui an în revista "La Walonie" din Liege, condusă de Albert Mockel, revistă considerată una dintre primele organe ale simbolismului francez. Iar Macedonski prin colaborarea sa la această revistă, face parte din primele echipe ale simbolismului. "Literatorul" anunță retragerea poetului la data de 27 ianuarie 1885, iar la 17 martie revista își încetează apariția. La 7 aprilie publicația reapare, condusă de Th. M. Stoenescu, cu titlul "Revista literară", iar subtitlul "Literatorul" se păstrează până la 26 mai. La
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
parte din primele echipe ale simbolismului. "Literatorul" anunță retragerea poetului la data de 27 ianuarie 1885, iar la 17 martie revista își încetează apariția. La 7 aprilie publicația reapare, condusă de Th. M. Stoenescu, cu titlul "Revista literară", iar subtitlul "Literatorul" se păstrează până la 26 mai. La 21 aprilie 1885 se naște Alexis, fiul poetului, viitor pictor. În anul 1886, la doar doi ani, moare George, primul său copil. În lunile noiembrie-decembrie apar două numere ale "Literatorului". Colaborează la publicațiile străine
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Revista literară", iar subtitlul "Literatorul" se păstrează până la 26 mai. La 21 aprilie 1885 se naște Alexis, fiul poetului, viitor pictor. În anul 1886, la doar doi ani, moare George, primul său copil. În lunile noiembrie-decembrie apar două numere ale "Literatorului". Colaborează la publicațiile străine "La Wallonie", "Revue de monde latin" și "Revue française". În 1886, scrie nuvelele naturaliste: "Zi de august", "Pe drum de poștă", "Din carnetul unui dezertor", "Între cotețe" și "Nicu Dereanu", adunate, în 1902, în volumul "Cartea
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
carnetul unui dezertor", "Între cotețe" și "Nicu Dereanu", adunate, în 1902, în volumul "Cartea de aur". Anul 1887 este marcat de mari greutăți materiale, fiind respins de societate. Scrie poezia "Noaptea de mai". În aprilie-mai apare un nou număr din "Literatorul". În octombrie scrie articolul "La germanisation de la Roumanie" în "L'Express-Orient", foaia ambasadei țariste din București, iar în noiembrie scoate unicul număr din "Revista independentă". Publică nuvela "Dramă banală". La 6 martie 1888 scoate bisăptămânalul "Stindardul țărei", ziar conservator scos
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
1889 este numit într-o comisie însărcinată cu reorganizarea "Monitorului oficial" și a "Imprimeriei statului", împreună cu A. Cantacuzin, G. Manolaki-Costachi Epureanu, Vintilă C. A. Rosetti și Constantin Erbiceanu. La 23 decembrie începe să colaboreze la "Românul", cu rubrica "Viața bucureșteană". "Literatorul" reapare din iunie până în octombrie 1890 unde publică ciclul "ideilor brutale", continuate în "Revista literară" pe parcursul anului 1891, unde publică și primele versuri "simbolist instrumentaliste". În data de 14 mai 1892 au loc manifestări de stradă studențești, iar poetul dedică
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
anului 1891, unde publică și primele versuri "simbolist instrumentaliste". În data de 14 mai 1892 au loc manifestări de stradă studențești, iar poetul dedică versuri studențimii, publicate în "Românul". Între 15 iunie și 15 decembrie apar alte șapte numere ale "Literatorului", iar această nouă serie a revistei continuă până în februarie 1895, avându-l prim redactor, iar mai târziu director adjunct pe Cincinat Pavelescu, despre care Macedonski are cuvinte de mare laudă. Publică articolul "Poezia viitorului", la 15 iulie 1892, manifest simbolist
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Adevărul" anunța șezătoarea literară menită să strângă fondurile necesare pentru publicarea operei poetului. Publică pamfletul "Falimentul clerului ortodox român" în "Vocea învățătorilor" în care își exprimă dezamăgirea legată de deznodământul „chestiunii Ghenadie” și de felul cum este condusă biserica ortodoxă: "Literatorul" reapare la 20 februarie 1899 avându-l secretar de redacție pe Ștefan Petică, dar nu reușește să se susțină, iar în anul 1900 apare doar un singur număr. Începe să-l preocupe ocultismul și problemele parapshihologice, astfel în anul 1900
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
va lucra până în 1920, iar în luna august finalizează tragedia "Moartea lui Dante". Anii războiului au fost foarte grei pentru poet, din punct de vedere material, existând zile când nu putea să-și cumpere nici "pâinea cea de toate zilele". "Literatorul" reapare la 29 iunie 1918, iar în al treilea număr publică un articol elogios feldmareșalului Mackensen și, deși, Alexandru T. Stamatiad încearcă să-l convingă să renunțe la gândurile sale filogermane, poetul refuză. Singura concesie pe care o face este
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
fost realizată de către Bonifaciu Florescu și publicată sub titlul „Inima destăinuitoare” în revista "Telegrafulu (de Bucuresci)", anul V (1875), nr. 893, pp. 2-3. O altă traducere a fost realizată de Smara (Smaranda Gheorghiu) și publicată sub titlul „Remușcarea” în revista "Literatorul" din București, 1881, nr. 9. Publicistul Vasile Pogor (1833-1906) a realizat și el o traducere sub titlul „Istorii estraordinare. Inima denunțătoare”, care se află în manuscris în Biblioteca Academiei Române (manuscrisul 5907, f. 30-44). O altă traducere în limba română a
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
engleză în traducerea autorului în numărul din octombrie 2004 al revistei americane Words without Borders, număr dedicat literaturii române. Povestirea Reveal codes: Profesiunea domnului Onoriu a apărut în traducerea maghiară în antologia de proza contemporană românească Tizenegy kortàrs romàn proziaro (Literator, 2005). Trafic de frontieră. Proza generației 80 (Editură Paralelă 45, 2000) Ochiul bifurcat, limba sașie. Proza generației 80. Vol ÎI (Editură Paralelă 45, 2003). Sub titlul La Doi Lebădoi, a tradus în limba română românul Swim-Two-Birds al romancierului modernist irlandez
Adrian Oțoiu () [Corola-website/Science/299007_a_300336]
-
Caragiale revizor școlar în județele Neamț și Suceava și îl demite pe Ioan Nădejde din funcția de profesor, deoarece acesta propăvăduia socialismul și ateismul în Universitatea din Iași. În anul 1882 acceptă invitația lui Macedonski de a deveni președintele societății "Literatorul", dar revista "Literatorul" își încetează apariția în anul 1883, după publicarea nefericitei epigrame a lui Macedonski împotriva lui Eminescu. Revista va mai apărea sporadic în următorii ani, sub denumirea de "Revista literară", și va continua să primească contribuții de la Urechia
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
în județele Neamț și Suceava și îl demite pe Ioan Nădejde din funcția de profesor, deoarece acesta propăvăduia socialismul și ateismul în Universitatea din Iași. În anul 1882 acceptă invitația lui Macedonski de a deveni președintele societății "Literatorul", dar revista "Literatorul" își încetează apariția în anul 1883, după publicarea nefericitei epigrame a lui Macedonski împotriva lui Eminescu. Revista va mai apărea sporadic în următorii ani, sub denumirea de "Revista literară", și va continua să primească contribuții de la Urechia, Anghel Demetriescu, Th.
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
se înființează Junimea (și o dată cu ea spiritul și curentul cultural Junimist), societate care va schimba istoria literaturii epocii prin autori ca Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Ioan Slavici. În paralel se dezvoltă alte direcții precum cea a Literatorului cu autori precum Alexandru Macedonski, Duiliu Zamfirescu sau a artei cu tendință a lui C. Dobrogeanu-Gherea. Influența poetului Mihai Eminescu este atât de imensă în literatură încât în ultimele decenii ale secolului se creează o întreagă generație de scriitori imitatori
Literatura română a secolului al XIX-lea () [Corola-website/Science/328073_a_329402]
-
-lea, Smaranda Gheorghiu a condus un cenaclu frecventat și de Mihai Eminescu și a fost prietenă cu iubita acestuia, Veronica Micle. Ca scriitoare, a colaborat la cele mai importante ziare și reviste ale vremii, între care Convorbiri literare, „Fântâna Blanduziei”, Literatorul, Tribuna, Universul. Lucrarea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2367, . Monumentul este situat în Grădina Cișmigiu, pe Bulevardul Schitu Măgureanu nr. 37, sector 1. Smaranda Gheorghiu
Bustul Maica Smara din București () [Corola-website/Science/332800_a_334129]
-
a Uniunii Scriitorilor, căreia i-a devenit secretar literar în perioada 1951-1979. Din 1993 a condus cenaclul „Pavel Bellu" și a fost redactor-șef al revistei „Anotimpuri literare", continuându-și cariera publicistică la „Orizont", „Tribuna", „România literară", „Luceafărul", „Viața românească", „Literatorul", „Paralela 45" etc. Proza sa, în special după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost angajată și considerată moralizatoare; aceleași tendințe moralizatoare se reflectă, de altfel, și în multele lucrări dedicate copiilor și tineretului. În mod particular, scriitorul, s-
Mircea Șerbănescu () [Corola-website/Science/327497_a_328826]
-
ideii“, a „incorectitudinii limbajului“ rămâne punctul invulnerabil al parnasienilor. În literatura română, încă din 1880 și până în perioada interbelică, alături de simbolism, parnasianismul a reprezentat o notabilă direcție modernista a poeziei noi / decadente, direcție promovată - în „simbioza parnasianism-simbolism“ - îndeosebi de revistele «Literatorul» (București), «Vieața nouă» (București), «Versuri și proza» (Iași) etc. Primele semne ale parnasianismului și-au făcut apariția în literatura română, între 1866 și 1869, în «Pasteluri» de Vasile Alecsandri, aproape sincron cu cele din Franța, unde curentul și-a avut
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
curentul și-a avut „prima școală“ între 1866 și 1880, căci bardul de la Mircești era la curent cu orice noutate / mișcare literară franceză; dar prima veritabilă „școală“ simbolista din literatura română se datorează lui Alexandru Macedonski, cenaclului și revistei sale, Literatorul, pe care le-a condus și în primele două decenii ale secolului al XX-lea. Alți parnasieni români sunt Ion Pillat, Ion Barbu („ciclul poemelor publicate în Sburătorul“), ori de cei antologați de Nicolae Davidescu, în 1943, în volumul Din
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
îi apar primele poezii în ziarele craiovene „Alarma” și „Clopotul” (poeziile "Durerei", "Victoriei", "Plânsul", "Domnișoarei V.", "Poetul"). În același an, publicând în „Vocea Oltului” poezia "Ploaie din senin", este remarcat de poetul Alexandru Macedonski. Acesta îi publică apoi în revista “Literatorul” câteva poezii, printre care "Meditațiune", "Bătrânețe", "Plânsul fericirii" și "Nenorocire". Primul volum de versuri al lui Traian Demetrescu, apărut sub pseudonimul, "Tradem", a fost prefațat tot de mentorul său, Alexandru Macedonski. În octombrie 1884 îi apare primul său volum de
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
30 decembrie editează ziarul „Amicul libertății”, editând în total 8 numere. Majoritatea articolelor sunt semnate de Traian Demetrescu, ziarul având o orientare vizibil democratică. În martie 1888, împreună cu G. D. Penicioiu, tipărește „Revista Olteană”, publicație „literară-științifică” (modernistă, democratică, în linia „Literatorului”). Aici poetul publică peste 20 de poezii originale, studii critice, trei traduceri de poezie, patru nuvele, portrete literare, cronici teatrale etc. În același an i se tipărește și cel de-al treilea volum de versuri, "Amurg". În anul 1891 o
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
șef al revistei "Târgoviștea Literară" A debutat publicistic cu eseul "Poezia lui Mihail Celarianu" (1967) în suplimentul "Pentru literatură". Colaborează constant cu eseuri, cronici literare, articole de istorie literară, poezie la "Viața Românească, Ramuri, Astra, Luceafărul, Contemporanul-Ideea europeană, Argeș, Calende, Literatorul", Zburătorul, Contrapunct, Art Panorama, Jurnalul literar,Poesis, Nord literar, România. Kilometrul zero, Filocalia, Citadela, Lumina" (Vârșeț), "Manuscriptum, Litterae" (Canada), "Acolada, Ateneu, Cafeneaua literară", precum și la reviste și ziare dâmbovițene: "Longitudini", Litere", "Curier", "Târgoviștea", "Glasul cetății", "Dâmbovița", "Kindia", "Realitatea dâmbovițeană", "Târgoviștea
Ștefan Ion Ghilimescu () [Corola-website/Science/317516_a_318845]