128 matches
-
arc petrolifer (1961; Premiul Academiei RPR), Între Riga și Irkutsk. 30 000 de kilometri prin Uniunea Sovietică (1964), reporterul va încerca să confere o dimensiune grandioasă relatărilor, pornind de la premisa, curentă în epocă, privitoare la datoria de a înnobila prin literaturizare „împlinirile” noii orânduiri, atât de la noi, cât și din „marea țară prietenă”. Scoaterea reportajului din domeniul gazetăriei e însă o falsă țintă, pentru că totul servește scopurilor propagandistice ale momentului. Mai mult, în articolul Pasiunea de a descoperi. Unele probleme actuale
NICOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
apel la limbajul proletcultist al epocii, pentru o literatură angajată, care să orienteze simpatiile stângiste ale avangardiștilor. Intervențiile din „Revista literară” (1947), de pildă, sunt mărturii ale „acomodării” la noile orientări. Tot acum va scrie pagini convenționale, în fapt o literaturizare (în vers, proză sau teatru) a tezelor proletcultiste, la a căror propagare contribuie de voie sau de nevoie. Importante rămân însă legăturile sale cu avangarda, P. tipărind de-a lungul timpului texte inedite de Urmuz, Tristan Tzara, Ion Călugăru și
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
exploatează un culoar mai decent. Universul domestic dislocă treptat discursivitățile heirupiste, aducând accente noi, precum cele din lirica erotică a acestei perioade mature (Metamorfoze, 1963, antologie a liricii sale de dragoste, începând cu volumul de debut). Modalitatea de trăire și literaturizare expresionistă a fost, se dovedește acum, o caracteristică înnăscută, nu dobândită pe cale livrescă, a temperamentului poetei. Ea și-a proiectat, de la adolescență la senectute, stările lirice în elemente cosmice, prin hipertrofierea eului până la recunoașterea lui în toate detaliile lumii. Debutând
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
din invidie, pactizantul cu diavolul, Varlaam -, adversarul anchetator brutal, violent, fanatic (ce va ajunge, în viziunea utopică a autorului, vânzător de loz în plic) și anonimul supraveghetor care își alcătuiește denunțurile către autorități sub forma unor scrisori (în materie de literaturizare a imbecilității suspicioase și invidioase, acestea constituie tot ce s-a scris mai expresiv în literatura română). Vocile nopții (1980) strămută căutarea adevărului social și individual din mediul intelectual în mediul muncitoresc: tânărul Ștefan Pintea părăsește facultatea pentru a lua
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
pe realități apuse și imaginând realități sociale, transferând istoria în literatură - după cum observă în prefața cărții de care ne ocupăm, Constantin Parascan sau Constantin Dram, din a doua prefață, conchizând într-o singură frază: „Proza lui Ion Muscalu este o literaturizare a istoriei”. „Vulturul deșertului” - ultima sa incursiune pe drumurile Moldovei străbătute de urmașii mușatinilor, cuprinde un vast teritoriu și o dramatică încleștare cu vecinii dornici de bogățiile ce au atras răpitorii ca lupii la oi. Dar până la transpunerea în literatură
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
al „poeziei de sanatoriu” a lui Camil Baltazar... Critica, atît cea interbelică (G. Călinescu, Vladimir Streinu, Perpessicius ș.a.), cît și cea postbelică (Ion Pop, Dumitru Micu, C. Gheorghiță, Gh. Lăzărescu ș.a.), a insistat mult asupra „predadaismului” său antebelic. Polemica la adresa „literaturizării” nu atinge însă niciodată destructurarea sintactică și semantică din primele poeme ale lui Tzara. Afinitățile imediat recognoscibile sînt mai curînd clovneriile triste ale lui Jules Laforgue, estetismul crud al lui Baudelaire, onirismul fantast al lui Aloysius Bertrand din „Gaspard de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
miraculos”, anticonvențional, prezentat la teatrul din Champs-Elysées, în cadrul baletului Relache de Francis Picabia, pe muzica lui Eric Satie. Autorul pledează pentru filmul pur, în răspăr atît cu filmul american comercial, cît și cu „filmul artistic” european, impurificat de ingredientele tradiționale (literaturizarea, trucajul, falsul ecleraj), militînd pentru o artă impersonală a „privirii pure”, a „ochiului-intuiție directă”, pe care proza comportamentului și „noul roman” francez o vor cultiva mai tîrziu din plin: Adieu du cinema le récit, la photo, le trucage, la peinture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cel al lui George Bacovia. În general, criticii și poeții generației ’80 sunt cei care au încercat să facă din autorul Stanțelor... un precursor al paradigmei postmoderne, insistând asupra acelor poeme care dau câștig de cauză notației prozaice în raport cu aspirația literaturizării. Întrebarea ce se ivește, firesc, este în ce măsură și prin care elemente ale creației sale aparține Bacovia categoriei mari a poeziei moderniste - o poezie a sugestiei și a transcendenței goale - și în ce măsură anticipează altceva. Un altceva ce își face simțită prezența
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Chiar și așa, simbolul se află Încă Învăluit În aceeași substanță originară de mister și de sacru. Același simbol care a evoluat În planul artei, chiar dacă și-a păstrat structura arhaică, Își pierde În mare măsură forța de sugestie prin literaturizare, adică prin accentuarea profanului. Chiar dacă miturile se degradează, simbolurile se laicizează, ele nu dispar niciodată, pentru că: „vin de mult prea departe: ele nu fac parte din ființa umană și este cu neputință să nu le găsim În oricare ipostază existențială
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
numește codul existențial al omului și de a da o imagine unitară și verosimilă a omului uitat în haosul ființei lui și uitat în haosul unei istorii iraționale"312. Așadar, ideologizarea literaturii (cu un accent polemic în plus), dar și "literaturizarea" ideologiei îmbină, de această dată la nivel macro, scriitura și politica. De unde și voluptatea cu care au fost devorate lucrări cu un titlu semnificativ precum Politica postmodernismului a Lindei Hutcheon. De altfel, în privința zonelor prin a căror delimitare curentul poate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
constituia o condiție necesară (de fond) a "epicii autobiografice". Dar până să introducă pe Bizu în scenă, prozatorul mai avea de rezolvat o dificilă problemă tehnică: aceea a tranziției de la narațiunea memorialistică la roman, de la documentul autobiografic brut la "romanțarea" (literaturizarea) sa. Să vedem, mai exact, cum procedează romancierul inspirat de metoda lui Proust. Primul paragraf descrie, am spus deja, reveria scriitorului întors "pentru a nu știu câtea oară", după obișnuita călătorie cu trenul, "în fața brazilor casei natale", unde retrăiește senzația
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
corespunzătoare unui anumit profil psihic, n.n.), din care fosforescența spirituală a geniului să iasă și mai mult în evidență din întunericul unei vieți de sfâșietoare mediocritate și mizerie". Prin urmare, conchide Lovinescu, "chestiunea nu se pune așadar principial pe imposibilitatea literaturizării unor oameni ca Eminescu, ci pe cazul particular al fiecărei încercări de examinat departe de excesele unei mistice în nicio legătură cu realitatea și cu arta; iar în ceea ce privește valoarea morală a acestei mistice pornită spre mit, oricât ar fi de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
corespondența cu Doina Jela în 1997: "Dacă ai nevoie de citate din acest text (deși nu văd la ce ți-ar servi), poți evident transcrie câteva rânduri. Dar textul ca atare, în totalitatea lui, aparține încă literaturii, sau mai precis literaturizărilor mele adolescentine, de a căror amintire mă feresc. Deci este impublicabil"408. Schița redă evadarea din țară pe podul de la Ensdorf. Literatura prilejuiește povestirea unor amintiri dramatice fără să devină memorialistică, deoarece personajul principal moare, încercând să traverseze podul. Protagonista
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de tip mozaic, intitulată Istoria literaturii române de detenție. Memorialistica reeducărilor. Deși amatoricească, lucrarea este importantă pentru că adună mărturii directe diverse, de la Dumitru Gh. Bordeianu la Eugen Măgirescu, Mihai Timaru, Octavian Voinea, Aristide Ionescu, ocupându-se În altă secțiune de literaturizarea experienței reeducării și, Într-o a treia secțiune, de analiștii la rece ai fenomenului Pitești. Cartea dă seamă de fapt despre obsesia reprezentată În mentalul românesc de experiența reeducării prin tortură și despre nevoia depozițională și testamentară În legătură cu ororile reeducării
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
americană, e "taxat" pe bună dreptate). Există un nivel cumva subliminal, la care "mitul" american are acces într-un mod neașteptat. Contac tul cu Noul Canaan devine, de aceea, în primul rînd psiho logic și abia apoi lingvistic și social. "Literaturizarea" nu e o experiență a limbii, ci una psihicului. Ilf și Petrov o parcurg, cu seninătate, pînă la capăt, scriind o carte adevărată despre un univers preponderent ficțional. Într-un anumit sens, devine chiar spectaculos faptul că doi scriitori sovietici
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Filip Marin, Alexandru Călinescu, Anghel Chiciu, Alexandru Severin, Teodor Burcă, generație care își trăiește plenar devenirea artistică între 1910 și 1915, interval după care fie și-au reformulat viziunea estetică, fie au căzut sub incidența unei critici impenitente, care socotea literaturizarea sculpturii în spirit simbolist drept o eroare estetică amendată de pe pozițiile unei alte vârste a modernității. Definitoriu pentru decadentism este amploarea pe care o ia o altă temă romantică, ceea ce ar completa teza lui Mario Praz conform căreia decadentismul nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este prea romantic în concepții"314. Între 1919 și 1922, sculptorul participa la expozițiile Tinerimii artistice, având parte de cronici elogioase din partea criticilor de artă. Obiecția lui Sigmund Maur evidențiază o altă trăsătură a sculpturii simboliste, dincolo de tendința ei către literaturizare, deja remarcată mai sus de Francisc Șirato, și anume, capacitatea ei împrumutată picturii de a crea atmosferă printr-un procedeu "impresionist", al impreciziei modelajului, al unei dizolvări a formei și liniei care delimitau clar volumele. Criticul îi remarcă dintre lucrări
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
era elev al acestuia, iar câteva dintre picturile sale, în special Postmortem laureatus sau Orientala, au ceva din dimensiunea decadentă a picturii maestrului, în schimb, asocierea cu Böcklin devine interesantă. Francisc Șirato este unul dintre acei critici pictori care respinge literaturizarea picturii, un pictor care vine cu o critică însoțită de argumente tehnice. Șirato remarcă și caracterul anecdotic, în paranteză, trivial, al picturii lui Loghi care literaturizează pictura, extrăgând-o din sfera reprezentării, și pentru care poezia constituie un accesoriu, fără
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
preocuparea pentru spusa frumoasă, dar, în același timp, indică permanenta rigoare a raportării la altceva; când compari părăsești, de fapt, tentația unilateralității, ai privirea ațintită, deopotrivă, înăuntru și în afară. Obligativitatea utilizării acestui mijloc indică importanța care se dădea și literaturizării oricărei discuții, indiferent de temă, ca un fel de reverență față de o știință considerată superioară; tratarea temei într-un mod cât mai serios; rigoare nerostită, dar subînțeleasă; prelectorii se documentau îndelung, își comandau cărți din străinătate, aveau discuții în contradictoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ritualul, narațiunea însingurată își pierde forța modelatoare, ca și sensurile prime și se transformă în literatură. Gestul ritualizat și cuvîntul restaurator de imagine și sens nu-și mai corespund. Basmul și legenda reprezintă forme tipice de astfel de desincretizări și „literaturizări”. Cu excepția studiilor despre yoga, șamanism, ocultism ori alchimie (toate adîncite mult în misterii și, deci, rituri), autorul s-a aflat mai în largul lui cînd a abordat miturile de mare tradiție. La ele, partea conținutistică (semantică) s-a conservat întrucîtva
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
obligă la disimulare și reticență studiată.” Și În cazul lui Defoe, și În cel al haiku-ului, este vorba de o concizie, de o exprimare eliptică, de lipsa modulațiilor afective, de evitarea inflexiunilor care să trădeze emoția, de suspiciunea față de literaturizare. Cu un termen englezesc, de understatement - hipoafirmație. Și e greu de stabilit diferența dintre autorul versat, care Își calculează efectele uzînd de procedee Îndelung experimentate recomandate de coduri retorice și cel care descoperă posibilități neîncercate Într un act creator de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
plasare: subiectivă ("narator intradiegetic", fiind el însuși personaj al narațiunii) și obiectivă ("narator heterodiegetic, care povestește lucruri întâmplate altora). În ceea ce privește celelalte două modalități de focalizare (internă și externă) evidențiate de Genette, ele exprimă, în grade diferite, o metareferențialitate, în sensul literaturizării discursului polemic. Focalizarea internă este dată de enunțul ironic (sub toate aspectele sale) care presupune, din partea naratorului ("homodiegetic"), o simulare, o schimbare de macaz în ordinea referențialității. La acest nivel, între autorul concret și narator se interpune o distanță direct
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lui 1911), criticul e preocupat de inventarierea gamei de procedee lexicale, care conferă unicitate scrisului arghezian; de asemenea, într-o perspectivă diacronică, indică metamorfozele stilului publicistic în consonanță cu cele din lirica lui, în fond, mutații care au făcut posibilă literaturizarea pamfletului arghezian: abandonarea cursivității specifice gazetăriei, comprimarea discursului, nu în sensul jurnalistic actual, dat de imperativul conciziei, ci în acela al dozării ideii-esență, într-o expresie pe cât de scurtă, pe atât de percutantă. Una din observațiile care au cunoscut o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
proprii, chiar dacă, principial, cele două categorii se supun aceleiași reguli fonetice și gramaticale. Tendința este ca numele de locuri să mențină forme mai vechi (Cerboanele, Lupa, Ursa) față de apelativele corespunzătoare sau să fie expuse în actele oficiale ale administrației unor „literaturizări“ forțate sau unor analogii greșite (numele populare ale localităților Bascov, Zalău, Beiuș și Reșița erau Bîscov, Zălau, Beinș și Recița). Îndepărtarea treptată a toponimelor de apelativele din care au provenit este un proces îndelungat și complex, implicînd aspecte semantice, formale
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
caragialismului: Forțând nițel zicala memorabilă, am putea spune că prozatorii tineri din "Căldura" cea mare a lui Caragiale se trag. Oralismul, concizia, atenția îndreptată spre categorii sociale nou apărute, spre lumea intermediară ce desparte satul de oraș, umorul, ironia, refuzul literaturizării, transparența textuală prin care convenția să apară la suprafață, precum acel "ragăm", depistat în plicul de grăsime etc., sunt de la Caragiale citire"164. Vom exemplifica în continuare pe scurt acele aspecte menționate aici pe care nu le-am discutat încă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]