128 matches
-
în sfera relațiilor cu puterea politicească actuală, și ea răsfrîntă în cărți de rememorare, de un, ca și inevitabil, răsfăț, dar și de interes sub semnul irepresibilului senzațional: "un foarte incitant (și la modă) fenomen care joacă între literatura culiselor (...), literaturizare, mărturie-document și analiză retrospectivă (natural, excesiv partizană)". Nu poartă oare "memorialistica puterii" un caricatural reflex al unui mit biblic? Pornită de la o atare altitudine, persiflarea e atracțios acidă: "Căderea de la putere e un eveniment mai dramatic decît o simplă cădere
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
încarcă textul cu semnificații și interpretări fastidioase. În reportaj, ca și în roman, Simenon e direct, simplu, transparent, aproape lipsit de stil. El se mulțumește să privească și să rămână lucid, eliminând orice imixtiune a imaginației și orice înclinație spre literaturizare. Întâmplarea pură, fără a mai fi nici măcar căutată, e suficientă pentru a defini atmosfera din URSS. Și tocmai aici, în construirea atmosferei, e conexiunea dintre literar și real în reportajul lui Simenon. După cum remarcă unul din principalii lui exegeți, Alain
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
declarate, alcătuind un adevărat rechizitoriu: clișeizarea unor formule critice transmise pe cale didactică până la sațietate, absolutizarea criticii estetice într-un moment de expansiune a culturalului postmodern și a relativismului, prea marea libertate de expresie a criticului ce duce interpretarea spre o literaturizare excesivă, în dauna conceptualizării și a scientizării, lipsa de ancorare a călinescianismului într-o metodă unanim acceptată, posibil a fi racordată la una din căile "acreditate" de cunoaștere în domeniul științelor umaniste. Virtuțile criticii călinesciene sunt astfel convertite în vicii
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
un studiu atent al detaliilor de locuri, de nume, de vestimentație ori de obiceiuri, al informației, în general, pe care ne-o oferă Ghica despre secolul al XIX-lea românesc, spre a nu mai vorbi de atmosfera, cîteodată suspectă de literaturizare, din scrisori, care n-a fost, nici ea, analizată din acest unghi. Numindu-l "muzeul Carnavalet al nostru", G. Călinescu a lăsat să se înțeleagă (și ideea i-a fost imediat preluată) că Ghica este cel mai bun documentarist din
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
suflete - în nemurirea sufletelor! Ce adevăr imbecil mai e și materialismul!" Cu toate acestea, Barthes nu ne ajută să pătrundem cu adevărat în mecanismele psihologice ale doliului, deoarece pariul său n-a trecut bariera dublă a egoismului și a tentației literaturizării. O vor face, cu excesele insuportabile, psihanaliștii. Tot ce aflăm din textul lui e că singura ființă pe care a iubit-o necondiționat, fanatic, ideologic, a fost el însuși.
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
apropiat de Dumnezeu și cel ce i-a prezis, încă din tinerețe, îmbrățișarea lui Iisus; corectarea pe bază de probe a "inconsecvențelor" lui N. Steinhardt și a exegeților săi anteriori. Scopul urmărit este precizat cu limpezime: "exorcizarea demonilor trecutului", nu "literaturizarea" unei experiențe dramatice 2. Urmând principiul lui Nicolaus Cusanus (coincidența opositorum), autorul reface întregul unei personalități solicitate de tot ceea ce este omenesc și divin în om, păstrând ca axă a existenței fundamentul sacru al libertății. De aceea formula gânditorului Sřren
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
autorului, capabil să-și domine subiectivitatea. Criticul trebuia să aibă din plin curaj, gust, sinceritate - dar nu și plăcerea de a se pune pe el în valoare sau de a scrie frumos. Altminteri, critica ar fi fost pândită de riscul "literaturizării", în dauna obiectivității absolut necesare. Principiile acestea a încercat, într-un fel, să le aplice și în volumul de Amintiri, apărut în anul 1975, la Editura Eminescu (și reeditat cu completări în 1981, la aceeași editură). Intervievat cu ocazia apariției
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
născută la 2 decembrie 1980, asistentă de limba engleză la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj, colaboratoare la revista Familia). Este vorba de Influența lui Constantin Noica în literatura română. În fragmentul ales pentru volumul Competiția ficțiunilor, fragment intitulat Un excurs inițiatic. Literaturizarea discursului filosofic noician, autoarea îl compară pe filosoful român, în ceea ce privește interferența filosofie-literatură, cu Kierkegaard și cu Nietzsche și, mai ales, evidențiază ingenios caracterul literar al metodei lui pedagogice: "Literaturizarea filosofiei noiciene a însemnat, în primul rând, nașterea unui idiom al
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
fragmentul ales pentru volumul Competiția ficțiunilor, fragment intitulat Un excurs inițiatic. Literaturizarea discursului filosofic noician, autoarea îl compară pe filosoful român, în ceea ce privește interferența filosofie-literatură, cu Kierkegaard și cu Nietzsche și, mai ales, evidențiază ingenios caracterul literar al metodei lui pedagogice: "Literaturizarea filosofiei noiciene a însemnat, în primul rând, nașterea unui idiom al formării, în care maestru și discipol renunță la stereotipiile tardive și la asimilările discursului filosofic. Un idiom al formării în care promisiunile gândului speculativ se transformă în rețete pur
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
Unele capitole sunt rezervate mărturisirilor unui basarabean, conațional cu autorul, altele unui profesor pensionar din Buftea ori chiar unui anonim. Primele pagini ale cărții trădează dubla intenție a autorului: una memorialistică și alta literară (textul suportă un efort vizibil de "literaturizare" lăsând să se observe negocierea dintre talentul scriitorului de astăzi și istoria tristă începută pe 19 septembrie 1950, la mai puțin de 18 ani; distanța în timp lasă loc pretențiilor stilistice). Nevoia de a povesti, de a ieși din tine
Metamorfoza infernurilor by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14489_a_15814]
-
subsol a tot ceea ce ține de trăire. Kafka se judecă după norme ce scapă înțelegerii comune, cântă-rindu-și gesturile într-o balanță făcută exclusiv pentru folosință proprie". Stilul autobiografic al lui Kafka rezidă dintr-o foarte precisă cumpănire a obiectivării și literaturizării. Cele două domenii (al trăirii și imaginarului) de regăsesc în spațiul unei scriituri ce se caută neîncetat pe sine, în oglinda judecății morale ("Kafka nu literaturizează, dar nici nu transcrie, dacă nu e forțat de împrejurări, realul. Scrisul e cumpăna
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
traiectorie e validă și vizibilă mai ales cronologic. Rămâne valabilă, până la urmă, doar intenția de "complet și definitiv". Așadar, fiind dificil să urmăresc cronologic transformări și deveniri, sătul să mai caut și eu legături cu lirica optzecistă (totuși, alergia la literaturizare, ironia, prozaicul, austeritatea metaforică, oralitatea discursului ș.a.m.d.) și plictisit de atâta frondă în procesul de resemnificare (a poeziei sau a vieții), am căutat acele versuri care, decupate cu grijă, cu greu mai pot fi recunoscute după portretul critic
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
oferit cititorilor săi un fragment dintr-un reportaj de televiziune românesc din 1969. Scurtmetrajul, intitulat „Carnet de iarnă”, depozitat într-o prețioasă arhivă on-line (British Pathé), readuce în memoria colectivă un stil jurnalistic dispărut între timp, caracterizat printr-o intensă literaturizare și prin optimism emfatic. De la început, textul (rostit - sau, mai curând, citit) care însoțește imaginile de iarnă recurge la ornamentele clasice, popularizate de retorica școlară - „cuvinte și expresii frumoase”, termeni poetici și ușor arhaizanți, figuri de stil (epitete, metafore și
Contraste stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4934_a_6259]
-
intimismului revelat. Tot în privința structurii, cele trei capitole, aparent fără vreo demarcație, alta decât cea temporală și spațială, se diferențiază major prin perspectivele narative. Una e naratoarea din prima și cea mai extinsă parte, întunecată și cu vădite rețineri de literaturizare a experienței angoasante. Altfel sunt celelalte, deschise spre ficțiune și gata să experimenteze stilistic. Naratoarea din prima parte retrăiește un proces tenebros, care, în loc să exorcizeze, amplifică artistic experiența tragică. Scenele vii, concretețea detaliilor macabre, senzația experiențelor live, fac din Lena
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
fie tolerat în paginile revistei, în 1956, Petru Dumitriu produce o amplă demonstrație a caracterului „irațional” al modernismului exemplificînd cu Kafka și Lautreamont. În ciuda paradei de cultură cosmopolită, este printre primii și cei mai violenți atacatori ai timidelor încercări de literaturizare a discuțiilor din paginile „Gazetei”, ale primelor deschideri spre modernism și chestionarea limitelor ideologice care își fac apariția în 1956, în scurtul interludiu dintre moartea lui Stalin, raportul lui Hrușciov și evenimentele dramatice din Ungaria. Deja în 1957, cînd tabăra
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
în primul rând, jurnaliștii înșiși. Strategiile limbajului din presă (de cele mai multe ori străvezii, puerile și facile) sunt "vânate" și disecate cu meticulozitate de Rodica Zafiu. Astfel, retorica titlurilor, narativizarea și ficționalizarea senzaționalului (mergând până la exemple concrete, cum este cazul violului), literaturizarea articolelor de ziar (naratorul și timpul ficțiunii), stilistica dialogului cu cititorii, clișeele figurilor semantice (de remarcat fragmentele dedicate preluării în presă a unor expresii eminesciene și caragialene), prelucrarea zvonurilor, precum și scurtele analize dedicate cronicii, interviului și anchetei (R. Zafiu scrie
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
măsură dezvoltarea teoretică, materializată în "geometria perfectă a sistemului", și limbajul figurat, contaminat de literatură. Stăpânit de un adevărat demon al analizei infinitezimale, Adrian Tudurachi urmărește raportul conflictual al metaforei dragomiresciene cu articularea conceptuală, subminată de ceea ce am putea numi literaturizarea criticii lui Mihail Dragomirescu. Adrian Tudurachi are (sau ar vrea să aibă) o cu totul altă știință a literaturii decât Mihail Dragomirescu. Scriind despre una, nu vrea să o uite pe cealaltă, dar din acest dialog hermeneutic ia naștere cu
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
transcrierii, prin impresii de proces verbal; într-o asemenea carte, simplul montaj de texte este mai eficient artistic decît orice invenție; tehnică aparține montajului cinematografic sau colajului; evenimentele sînt urmărite pe mai multe planuri deodată, evitîndu-se narația linear-cronologică și tentația literaturizării; paradoxul unor astfel de cărți este acela de a avea în cele din urmă coerentă literară, fără să fi recurs nici o clipă la mijloacele literaturii. Și Le Clézio demonstrează că Cu sînge rece nu-i un reportaj, deoarece Capote nu
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
casele orășelului./ dezolarea/ își lasă scrisoarea în fiecare dintre noi. la început scrisoarea/ să este lapidara/- ăsalut!a atît are să ne spună, dar în fiecare zi ea crește/ înlăuntrul nostru" (ibidem). Astfel percepută, dezolarea produce o metamorfoza a organismului, o literaturizare a organelor debitoare stării de spirit tiranice. O substituție, prin scris, mai bine zis o ontologica uzurpare: "sîngele inima plămînii și creierul rînd pe rînd toate se/ transforma în litere în/ propoziții ale acestei dezolări care devine un roman-fluviu/ înlăuntrul
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
nu se mai vede/ ce se aude dar altădată se arăta instantaneu", notează cu o studiată obidă poetul, avertizându-ne totodată: ,noutatea nu mă poate atinge", ,mi-am propus anume să fiu vechi". Diferența față de volumele mai vechi vine din literaturizarea poemelor, cu atât mai vizibilă în vers cu cât autorul o respinge în principiu. Dacă în Fundătura Homer (cea mai bună carte a lui Nicolae Coande) vizionarismul era dezlegat și puternic, omogenizator, ireductibil la o schemă rațională, acum el este
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
satul ei natal. Acolo, eroina descoperă că lumea în care a copilărit este în paragină și, instalată în casa părinteasca în care nu mai locuiește de multă vreme nimeni, se gândește cu aversiune la propria ei viața. Orice tentație a literaturizării este reprimata cu fermitate și chiar cu anumită cruzime. Personajul-narator (românul este scris la persoana întâi) își amintește că "raiul copilăriei" sale n-a însemnat altceva decât o existență prozaica, în mijlocul unei familii de oameni săraci și ignoranți, că tot
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
nu afla de la autorități ce i-ai spus, dreptul de a nu ți se transforma casa, sufletul, în mijloc de transport în comun. De la a semăna la a însemna Trei dinți din față aduce un alt model, mai complex, de literaturizare a referinței la real. Este romanul transformării unui reportaj în "operă". Autorul, Tudor Frățilă, se crede un fel de martor, un "invitat special la misterul universului", numai că toate scenele la care asistă se încheie catastrofal. Cu toată deschiderea lui
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
bine de o sută). Merită pomenite, ŕ vol d'oiseau, exemple ca Marguerite Duras, Marco Ferreri sau Bernard-Henri Lévi, de la care a și luat o bătaie serioasă, dar ineficientă. O biografie mediatică formidabilă, mai puțin literară, dar pretându-se la literaturizări. Dovadă, imnul internaționalist improvizat de Luca Pițu: "Hai la crema cea moale,/Anarh cu-anarh să ne unim/ Și tarta decanonizatoare/ În plenul meclei să le-o trântim." Nu vă fie fri(ș)că, citiți ! Independent de această anchetă, dar cumva
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
naturalist cu psihologismul, într-un discurs epic verosimil, controlat de o matură adecvare. În Steaua robilor, 1934, romanciera realizează o explorare singulară, puternică, adâncă și inconcesivă în (in)conștientul feminin din mediul burghez. Ea izbutește să îndepărteze orice ispită a literaturizării ori a schemelor paraliterare. Între noapte și zi, 1941, este romanul care dovedește că autoarei îi sporește dezinhibiția, aflată mereu în progres, în abordarea temelor și tipologiilor maladive, clinice, naturaliste. Mediul transgresat epic este unul norocos, din unghi social, dar
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
a putea apoi inventa eroi - oameni ca și el - în măsură să le răpună, are menirea de a comuta centrul de greutate al mitului de pe ființa fabuloasă pe erou. Înfruntatea dintre două entități invincibile este o reminiscență degradată prin vulgarizare/literaturizare a primei înfruntări - din momentul zero al istoriei mitice a Universului - dintre principiul Ordinii (zeul Demiurg și cel al Haosului (Monstrul primordial). Hermeneutic vorbind, răpunerea/îmblînzirea monstrului de către Demiurg este un act de ordonare a Haosului și, ca atare, de
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]