103 matches
-
Mistreții erau blînzi, de pildă, cheia textului este găsită tocmai în distribuția și valorizarea inegală a vorbei, dimensiune esențială, în sens mai larg, a textului: "arta de prozator a lui Ștefan Bănulescu stă în bună parte pe omisiune, elipsă, aluzie, litotă; scriitorul are un mod de a nara pe care tăcerile îl umplu de ecouri enigmatice, de virtualități și tensiune". Personaje emblematice pentru Lumea comună a poeziilor, povestirilor și Cărții de la Metopolis, Constantin Pierdutul I-iul, Andrei Mortu sau Duda Cruda sînt
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
să mi-l permit". Neavînd la îndemînă forța blasfematoare, demonia țîșnitoare precum un vulcan din adîncimile ființei dizgrațiate, deci vocația marii damnări, Livius Ciocârlie se mulțumește cu o damnare medie, lîncedă, aidoma unui foc scăzut. Hiperbola morală e înlocuită cu litota. Discursul apare marcat de o lamentație modestă, vag ironică. Idealizării existențiale dezumflate nu-i răspunde grandioasa deznădejde, ci umila irealiziare formală care e ironia. Bucuros că nu e obligat "a se lua în serios", eseistul declară că, în schimb, trebuie
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
această literatură trebuie să fie mai apropiată de maximele clasice decât de genurile moderne. Primul nostru autor de maxime electronice ar fi putut fi Titu Maiorescu. Expresivitatea le poate veni din concizie, iar figura de stil cea mai potrivită este litota. Dacă excludem, fie și în mică măsură, scopul practic și imediat al comunicării pe această cale, care e, desigur, cel originar, și inducem oarece gratuitate, remarcăm pe loc valoarea exercițiului artistic presupus de twitter. Printre adepții twitter-ului sunt câțiva care
Literatura de twitter by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4519_a_5844]
-
exercițiu care îi definește pe alți câțiva mari regizori care l-au inspirat. Regizorul danez a intenționat să meargă chiar mai departe decât atât, plasând întreaga substanță a filmului în imagine, prin condensatul unor acrilice. Întreg conținutul este relevat prin litotă, Refn explorând mijloacele de expresie și limitele incomunicabilului. În mod cert, regizorul danez nu este primul care încearcă acest lucru și chiar de-ar fi să-i luăm ca reper doar pe Tarkovski sau Sokurov, putem realiza dificultatea și riscurile
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
spațiu în care păsările trec fără să fie zărite și fără cîntec, în care stelele se tulbură pe traseele lor Ťfără luminăť, poate fi altceva decît o vastă temniță?" Pe același portativ al cogitației antitotalitare, Ben Corlaciu "narează orori, dar litotele și perifrazele lui, veselia foarte suspectă a tonului îi fac ideile suportabile, amuzante în amărăciunea lor, precum în acest distih caricatural și sfîșietor: Ťiar eu voi sta la mijloc drept, între triumf și moarte,/ cu un plămîn la Răsărit și
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
orale ale candidaților, se va urmări utilizarea de către aceștia a unor termeni de teorie și istorie literară; era vorba, în exprimarea cu care ne-a obișnuit ministerul, de un numar de 68 de "concepte operaționale", printre care "apolinic, catharsis, grotesc, litota, oximoron, sincronism, umanism, verosimil" etc. De la sine înțeleasă că nu poți comenta un text literar fără să te folosești de astfel de termeni și mai ales de altii cuprinși în lista (că dialog, elegie, epitet, meditație, metaforă, realism, român, corespondențe
Examen national sau dezastru national? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/17741_a_19066]
-
de pildă în acele structuri caracteristice în care doar aparent formează un cuvînt nou, fiind de fapt vorba de reducerea unei propoziții: Casă, ne-casă, să-mi dea banii! Sînt numeroase situații interesante în folosirea prefixului: în negația negației, ca litotă, figură retorică a atenuării ("nu e neinteresant"); în producerea unui număr foarte mare de asimetrii, în care cuvîntul format cu ne- are alt sens principal decît baza de derivare (nebun, nesimțit), se folosește mult mai mult decît aceasta (nenorocire), sau
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
Evenimentul zilei = EZ 3353, 2003, 1); ,|știa au banu' grup" (RL 893, 1993, 5). Aceleiași tendințe de utilizare prin sinecdocă a unui singular - un singur obiect stînd pentru consumul evident multiplicat - i se pot atribui și valori glumeț-eufemistice și de litotă: musafirii sînt invitați la un fursec, gazdele se pregătesc cu o măslină (formula o măslină, o atenție are destul succes și răspîndire: ,Mai fac ceva în plus pe lîngă ce li s-a solicitat, mai pun o floare, o măslină
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
se adeveresc în secret. În fine, care spun, deodată, și mai mult, și mai puțin decît se cade să auzi, și mai crud, și mai banal, de parcă întreaga lume-a prozei s-ar tot spori, ca o ferigă, pe-o litotă. Firește, generalizez nepermis, nu tot romanul ascultă de jocul ăsta de durități molcomite viclean, ca să se-arate cu-atît mai perfide, dar unul, foarte recent, o face sigur: Un an în Paradis, de Liliana Corobca, apărut la Cartea Românească. Așadar, tema
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
Un an în Paradis, cu titlul lui care-ar putea îmbrăca orice, chiar și o foarte tristă ,poantă", nu este, adică, un roman digresiv, care să facă dintr-un măcel privit, pare-se (doar unul din felurile cum e folosită litota...), de victimele lui drept o ,indispoziție" de tinerețe, vreo problemă teoretică. De viață, moarte și morală. Nicidecum. Preferă să ,toarne" povestea așa, ascultată prin pereți, dedusă din discuțiile bărbaților en chef, culeasă cu toată finețea pe care-o reclamă psihologia
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
niciodată într-un Ecce Homo - întoarce de astă dată, spatele scenei. Spinarea trupului disciplinat de suferință are paloarea morții . Nici o urmă însă de șfichi pe pielea lividă, - ca și când ghimpii, sârmele, și celelalte instrumente de tortură nu l-ar fi atins. Litotă perfectă în revers, cei doi torționari sunt înfățișați cu trupuri aprinse, cu câteva brazde fine de bici pe propriile lor corpuri despuiate. Conotația livrescă, prezentă în subtext, e transfigurată: artistul ilustrează în surdină, - fără grandilocvența sanghinolentă a unui Grünewald - , o
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
și să scriu din nou despre el cu atat mai mult cu cât acest film reprezintă o provocare estetică pe care regizorul ne-o adresează cu o violență care nu este deloc camuflata. Filmul pare construit pe un mecanism al litotei; ceea ce nu se spune se acumulează însă în presupoziții și acte interpretative care au un suport minimal. Cheia filmului este Viorel, ucigașul care-și premeditează cu minuție fiecare mișcare fără să întrerupă o clipă cursul existenței sale. Este ca și cum Viorel
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
Pragul, i-am spune, funcționează în opera literară: „Cette limite qu`on ne dépassera jamais borne l`espace du récit, enferme le désir des personages et du lecteur, apporte une contrainte assez comparable á celle de l`antithèse et de la litote en rhétorique, de la metrique et de la structure strophique en poésie versifiée: rêverie sur l`autre, rêverie au bord du gouffre, elle allimente le désir de sa proper destruction, on tire sa force de s`oposer á son contraire.” în teatru
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
de ceea ce i se întâmplă lui, împotriva așteptărilor și pretențiilor sale... E amator de intrigi, dar incapabil de dramatism. Din asta decurge un coeficient serios de lașitate; lașitate acceptată sub forma politeții și devenită convențională. Este vorba de exprimarea în „litotă“, care face mândria „spiritului“ francez: a nu spune lucrurilor pe nume. Latura pozitivă aici este cultul discreției, cealaltă latură însă este vorbitul pe ocolite, evitarea aspectului negativ al lucrurilor, adică încurajarea fățărniciei până la acceptarea minciunii ca fatalitate și ca bază
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ci mai curând unui extaz admirativ, care face atâta spumă de cuvinte, încât nu capeți nici o informație exactă. De unde și ușurința cu care se minte; ba este chiar politicos să minți, ca să ocolești să spui cuiva lucruri dezagreabile. În privința asta, litota - adică a spune mult prin puțin, prin negația contrariului -, pe care Gide o laudă așa de tare, exprimă mai puțin latura metaforică a spiritului, cât jocul de inexactitate și de decor abundent în care realul riscă mereu să-și piardă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
În țările din Est, se mințea obligatoriu, prin susținerea unor judecăți și afirmații contrazise flagrant de realitate. Cei ce mințeau știau că mint. În societatea franceză, epuizată de costumația verbală a unor conversații care evită orice formulare negativă directă (arta litotei, lăudată de Gide, dar activă numai pe latura sa pernicioasă), înveți să minți cu intenția de a ocoli adevărul; și ajungi să-l ocolești în mod efectiv pentru că nu ești capabil să-i faci față. Celelalte puncte sunt evidente, iar
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
limbaj esopic, eu însumi am scris o carte intitulată ostentativ Esopia, apărută parțial la editura Albatros, pe când acum nu te mai poți ascunde în spatele acelui limbaj care putea dosi chiar și puterea ta de-a te folosi de metaforă, metonimie, litotă, cochetând cu un soi de alegorie stilistică, cu o fugă în spatele cuvintelor ce oricând puteau ascunde sensuri subversive. Nu știu dacă scriu altfel, eu scriu continuu, iar în continuitatea scrisului meu pot apărea desigur alte căutări stilistice, știindu-se că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de la Cintegabelle (Cintegabelle, un oraș din sud-estul Franței) discursul are aceeași greutate sentențioasă dublată de virtuozitate retorică descinsă din scrierile morale ale secolului al XVII-lea. Sigur, naratorul (din nou o transsexualizare narativă) renunță adesea la mina marmoreană și la litotele scânteietoare pentru a răbufni umoral umanizând retorica perfectă În glacialitatea ei: „Paraître ce qu’on n’est pas est ridicule, c’est comme vêtir un singe d’un costume trois pièces sau Le silence est la politesse de l’âme
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
forma este cea căre dă identitate conținutului. Deși Îi era la Îndemână, Amélie Nothomb nu pedalează pe realismul literaturii ei mai mult decît strict necesarul pentru caracterizarea personajelor. Fiecare paragraf se termină cu o remarcă paradoxală, fiecare descriere este o litotă, ceva la Întretăierea dintre Înțelepciune și pasiune străbate o scriitură a cărei trăsătură evidentă este eficacitatea: nu-i lași romanele din mână; ție, cititorului, ți se face foame de citit la contactul cu povestea foamei naratoarei. Deși nu găsești nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cazul citării sau al parafrazării), dezambiguizăm, când este cazul, anumite componente ale mesajului transmis interlocutorului (de exemplu, dacă ne dăm seama că aspectul ludic al comunicării nu este decodat de către interlocutor, îl semnalăm: "era o glumă/am glumit, evident..."); * legea litotei impusă, în principiu, de anumite convenții/limite sociale care presupun comunicarea, de către locutor, a mai puțin decât ar necesita contextul, însă cu intenția ca decodarea să acopere/completeze/reconstituie ceea ce nu a fost exprimat/ formulat explicit; * legea modalității impunând claritate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
maxima cantității corespunde legii informativității și legii exhaustivității, implicând, pe lângă necesitatea optimizării, la nivel informativ, a mesajului transmis, și raportarea informațiilor noi la cele deja existente în universul referențial al interlocutorului; * maxima modalității/a manierei corespunde legii modalității și legii litotei, presupunând o organizare logică, graduală, coerentă a mesajului; * maxima relației corespunde legii interesului/pertinenței, impunând subsumarea mesajului, pe de o parte, contextului/ domeniului implicat de tema discursului și, pe de altă parte, sferei de interes a interlocutorului. Continuând particularizările la
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
răsărit, apus, miazăzi, miazănoapte etc. (d) Termenii de specialitate sunt unitățile lexicale actualizate, de asemenea, contextualizat, însă prin raportare la anumite domenii de activitate 55: matematică (ipotenuză, catetă, deîmpărțit, permutare, progresie etc.), teorie literară (narațiune, eu liric, homodiegetic, heterodiegetic, oximoron, litotă etc.), medicină (hipogastric, endocrin, limfatic, chemoreceptori, endoteliu, vasodilatator etc.); unii dintre termenii de specialitate au circulație internațională vezi, de exemplu, unitățile lexicale din domeniul informaticii, al internetului etc. (e) Termenii de argou sunt unități lexicale folosite de anumite categorii de
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
într-un cadru feeric, pe o creastă muntoasă ce separă bazinele fluviilor Nil și Congo, instituție menită să le protejeze sufletele și trupurile imaculate de vîrtejul patimilor ce începeau să înfierbînte spiritele din acel areal geografic. De fapt, seria de litote aparent liniștitoare loc izolat, mânăstire, tinere fete se dovedește a fi o construcție sartriană, un huis clos în care frustrările și invidiile vîrstei se îmbină periculos cu efluvii etnice maladive. Astfel, junele hutu, aparținînd grupului aflat pe atunci la putere
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
agresivă)"144. Insinuările au rolul de a descalifica interlocutorul sau un terț, dat fiind că locutorul face rareori insinuări la adresa propriei persoane. Caracteristic limbajului conotativ, subînțelesul recurge la o gamă variată de tropi, dintre care se disting metonimia, sinecdoca, metafora, litota, ironia și hiperbola. În general, actele discursive nu permit delimitări nete între denotativ și conotativ, dar în cazul informațiilor conotative, acestea sunt "mai degrabă sugerate, decât asertate"145. Valorificând intens conținuturile implicite, limbajul politic recurge constant la forme ale comunicării
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu cruzimea lor și inhumanitas, frigul intens care transformă până și marea în uscat... Și totuși, în mijlocul unei asemenea dezolări, sulmonezul încă mai găsește motive de satisfacție: aici poetul nu este urât (non sumus hic odio) spune el, folosind o litotă, care nu se știe până la ce punct este pur și simplu figură poetică sau corespunde unei reale dorințe a lui Ovidiu de a diminua, cel puțin în expresie, afecțiunea acestei feroce și inhumana populații pentru el, pentru a nu mai
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]