100 matches
-
expresiei unei idei: „o femeie În vârstă respectabilă.” „De la adormirea lui Ștefan cel Mare, părintele Moldovei, trecuseră șaptezeci de ani.” (M. Sadoveanu) Dracul sau diavolul e numit În popor: „ăl din lac”, „ăl de pe comoară”, „răul”, „naiba”, ucigă-l crucea”. - litota - expresie prin care se Înțelege mai mult decât se spune: „... răutăcioasa de Monica Săvucului, care, drept să spun, nu-mi era urâtă...” (I. Creangă) I se spune unui fricos că „e lipsit de curaj”, unui Prost că „nu e prea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
răsărit, apus, miazăzi, miazănoapte etc. (d) Termenii de specialitate sunt unitățile lexicale actualizate, de asemenea, contextualizat, însă prin raportare la anumite domenii de activitate 55: matematică (ipotenuză, catetă, deîmpărțit, permutare, progresie etc.), teorie literară (narațiune, eu liric, homodiegetic, heterodiegetic, oximoron, litotă etc.), medicină (hipogastric, endocrin, limfatic, chemoreceptori, endoteliu, vasodilatator etc.); unii dintre termenii de specialitate au circulație internațională vezi, de exemplu, unitățile lexicale din domeniul informaticii, al internetului etc. (e) Termenii de argou sunt unități lexicale folosite de anumite categorii de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cazul citării sau al parafrazării), dezambiguizăm, când este cazul, anumite componente ale mesajului transmis interlocutorului (de exemplu, dacă ne dăm seama că aspectul ludic al comunicării nu este decodat de către interlocutor, îl semnalăm: "era o glumă/am glumit, evident..."); * legea litotei impusă, în principiu, de anumite convenții/limite sociale care presupun comunicarea, de către locutor, a mai puțin decât ar necesita contextul, însă cu intenția ca decodarea să acopere/completeze/reconstituie ceea ce nu a fost exprimat/ formulat explicit; * legea modalității impunând claritate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
maxima cantității corespunde legii informativității și legii exhaustivității, implicând, pe lângă necesitatea optimizării, la nivel informativ, a mesajului transmis, și raportarea informațiilor noi la cele deja existente în universul referențial al interlocutorului; * maxima modalității/a manierei corespunde legii modalității și legii litotei, presupunând o organizare logică, graduală, coerentă a mesajului; * maxima relației corespunde legii interesului/pertinenței, impunând subsumarea mesajului, pe de o parte, contextului/ domeniului implicat de tema discursului și, pe de altă parte, sferei de interes a interlocutorului. Continuând particularizările la
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Pragul, i-am spune, funcționează în opera literară: „Cette limite qu`on ne dépassera jamais borne l`espace du récit, enferme le désir des personages et du lecteur, apporte une contrainte assez comparable á celle de l`antithèse et de la litote en rhétorique, de la metrique et de la structure strophique en poésie versifiée: rêverie sur l`autre, rêverie au bord du gouffre, elle allimente le désir de sa proper destruction, on tire sa force de s`oposer á son contraire.” în teatru
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
agresivă)"144. Insinuările au rolul de a descalifica interlocutorul sau un terț, dat fiind că locutorul face rareori insinuări la adresa propriei persoane. Caracteristic limbajului conotativ, subînțelesul recurge la o gamă variată de tropi, dintre care se disting metonimia, sinecdoca, metafora, litota, ironia și hiperbola. În general, actele discursive nu permit delimitări nete între denotativ și conotativ, dar în cazul informațiilor conotative, acestea sunt "mai degrabă sugerate, decât asertate"145. Valorificând intens conținuturile implicite, limbajul politic recurge constant la forme ale comunicării
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
tragic sau patetic, dar poate fi și comică și grotescă. În afară de aceasta, anumite figuri de stil sau particularități sintactice revin atât de frecvent și în atâtea contexte diferite, încât nu pot avea un sens expresiv precis. Constatăm că Cicero folosește litota sau preterițiunea de mai multe ori în câteva pagini ; putem număra sute de antiteze în paginile revistei Rambler scoase de Samuel Johnson. Ambele practici trădează înclinație pentru jocul cu cuvintele, nepăsare față de sens. *12 Dar cu toate că ideea corespondenței exacte între
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
etichetă [...] este desprinsă din regnul de origine al acestei scheme și aplicată pentru a tria și organiza un alt regn" (L. Goodman, 1967: 104). Transferul propus de metaforă este posibil: între două regnuri de relație (ca în cazul hiperbolei, a litotei); între regnuri disjuncte (ca la sinecdocă, personificare etc.); în interiorul unuia și aceluiași regn. Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, abordarea metaforei ca instrument al funcției cognitive a conștientului (D. Gentner, 1980; G. Steen, 1999
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și cravată, precum și după culoarea albă a vehiculelor lor senioriale, cu roți înalte, puternice și arogante purtând fanionul albastru și sigla UN pe portiere, fie ele pick-upuri Toyota sau Humwess. Distanți dar atenți, ei nu ridică niciodată vocea și asociază litota eufemismului. Un măcel va fi clasat de ei la rubrica "incident" și va face obiectul dacă nu al unei contravenții, cel puțin al unui proces-verbal pe un formular cu multe căsuțe destinat să îngroașe aritmetica lunii în curs. Acești contabili
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
limbaj esopic, eu însumi am scris o carte intitulată ostentativ Esopia, apărută parțial la editura Albatros, pe când acum nu te mai poți ascunde în spatele acelui limbaj care putea dosi chiar și puterea ta de-a te folosi de metaforă, metonimie, litotă, cochetând cu un soi de alegorie stilistică, cu o fugă în spatele cuvintelor ce oricând puteau ascunde sensuri subversive. Nu știu dacă scriu altfel, eu scriu continuu, iar în continuitatea scrisului meu pot apărea desigur alte căutări stilistice, știindu-se că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
retorică în analiza operei publicisticii eminesciene. Așa, bunăoară, sunt detaliate "strategiile citării", în exercițiul cărora Eminescu utilizează maxime, proverbe, dictoane, expresii latine etc. În cadrul modului de exprimare retoric al ethos-ului, sunt inventariate apelurile la figurile "modestiei și atenuării": eufemism, litotă, cleuasm, preteriție ș.a., într-o autentică descripție prozodică. În cadrul analizei strategiilor retorice ale pathos-ului "apelul persuasiv căruia îi corespund procedeele ce vizează activitatea pasiunilor audienței (de la admirație la dezgust) și, în general strategiile discursive care au în vedere audiența". Această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și anume dispozitivul relevabil prin fraza-cheie „simț enorm și văz monstruos”. Mai mult, Horia-Roman Patapievici face legătura prin această frază între complexul identitar românesc, premisele unei stilistici identitare, violență și opera lui I.L. Caragiale. „«Una dintre virtuțile echilibrului clasic este litota. Noi nu o cunoaștem.» Întrebat de Gabriela Adameșteanu de ce la noi totul a trebuit făcut cu atâta sânge, Ioan Petru Culianu a răspuns sec : «Nu știu. O fi specificul național.» ă5 aprilie 1991 : peste ceva mai mult de o lună
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
planul istoriei într-o stilistică a ei, stilistică sesizabilă de data aceasta în opera lui Caragiale, dar mai ales în defor- marea unei lecturi orientate, cea pe care o realizează Lucian Pintilie și pe care am discutat-o anterior. Invocarea litotei ca expresie stilistică a echilibrului clasic relevă tocmai acest aspect stilistic al complexului identitar. Nimic neo- bișnuit, din moment ce filozoful Lucian Blaga a căutat să edifice în contextul morfologiei culturii o stilistică identitară plasată în raport cu spațiul. Litota, termen intrat în limba
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
discutat-o anterior. Invocarea litotei ca expresie stilistică a echilibrului clasic relevă tocmai acest aspect stilistic al complexului identitar. Nimic neo- bișnuit, din moment ce filozoful Lucian Blaga a căutat să edifice în contextul morfologiei culturii o stilistică identitară plasată în raport cu spațiul. Litota, termen intrat în limba româna ca neologism din limba franceză, ălitoteă, care posedă virtuțile echilibrului clasic, este, după definiția de dicționar, acea „figură de stil care constă în a spune cât mai puțin și a face să se înțeleagă cât
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu scopul de a face să se înțeleagă mai mult, spunând cât mai puțin, sau pentru a sugera o idee prin negarea contrariului acesteia ăex. Nu e frumoasă în loc de Este urâtăă.” (sursa DE 1993-2009). Termenul provine din grecescul litótes - „simplitate”. Litota ne situează într-un spațiu „optic”, într- un sistem al rapor- tărilor, dar și într-o economie propriu-zis stilistică a limba- jului. Sensul grecesc al termenului ne relevă, mai degrabă, efectul pe care litota îl scontează, nu și strategia pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Termenul provine din grecescul litótes - „simplitate”. Litota ne situează într-un spațiu „optic”, într- un sistem al rapor- tărilor, dar și într-o economie propriu-zis stilistică a limba- jului. Sensul grecesc al termenului ne relevă, mai degrabă, efectul pe care litota îl scontează, nu și strategia pe care o adoptă. Ca figură de stil, ea procedează la o validare prin negație, dar și prin comprimarea materialului lingvistic în vederea obținerii clarității, a unei forme mai permeabile în redarea sensului. În virtual această
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Între diferitele expresii care pot reda unul dintre gândurile noastre, nu există decât una care este potrivită.” (trad. mea, A.M.) Definiția de dicționar ne conferă și figura stilistică opusă, hiperbola, care constă în augumentare, în dilatare, în exagerarea proporțiilor, pe când litota apelează la diminuarea lor în vederea unui efect de claritate. Plecând de la aceste observații, putem vorbi în acest caz de o stilistică în măsură să definească struc- tural opera lui Caragiale ? În sensul unei deformări remar- cate, H.-R. Patapievici postulează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
identifica figuri de stil în opera scriitorului, ci practici discursive, conduite emblematice etc.. Însă, H.-R. Patapievici operează oblic prin intermediul unei lecturi a operei, cea oferită de filmul lui Lucian Pintilie și înlocuiește hiperbola din rapor- tul de simetrie stilistică, litotă vs hiperbolă, pe care fraza de început îl reclamă, cu termenul de „bășcălie”. Bășcălia ține astfel stilistic de registrul hiperbolei. Să nu uităm că avem aliniați trei termeni : delirul politic, sexul și bășcălia. Primii doi nu vor fi utilizați în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
retorică, una a validării prin contrast. „Ca figură retorică, ironia constă în a sugera ce vrei să spui, uzând de contrariu, cu intenția vădită de a-ți bate joc.” De ce ironia ? Pentru că ea se înscrie în același regim ca al litotei, regimul validării prin contrast. Revenim la definiția de dicționar a litotei : „Figură de stil care constă în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui obiect, unei ființe etc. pentru a se obține efectul invers”. Este sesizabil că prin întrebuințarea retorică în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în a sugera ce vrei să spui, uzând de contrariu, cu intenția vădită de a-ți bate joc.” De ce ironia ? Pentru că ea se înscrie în același regim ca al litotei, regimul validării prin contrast. Revenim la definiția de dicționar a litotei : „Figură de stil care constă în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui obiect, unei ființe etc. pentru a se obține efectul invers”. Este sesizabil că prin întrebuințarea retorică în context scolastic, ironia se des- fășoară în același regim ca și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Figură de stil care constă în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui obiect, unei ființe etc. pentru a se obține efectul invers”. Este sesizabil că prin întrebuințarea retorică în context scolastic, ironia se des- fășoară în același regim ca și litota sub raport stilistic, apelând la o inversiune și la același artificiu al diminuării pentru a obține un efect de sens contrar. Urmând aceeași logică care opune stilistic hiperbola litotei, ar trebui prin simetrie ca bășcălia să constituie un echivalent al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
context scolastic, ironia se des- fășoară în același regim ca și litota sub raport stilistic, apelând la o inversiune și la același artificiu al diminuării pentru a obține un efect de sens contrar. Urmând aceeași logică care opune stilistic hiperbola litotei, ar trebui prin simetrie ca bășcălia să constituie un echivalent al opusului retoric al ironiei. În ce privește ironia, Quintilian este cel care o definește, în De Oratore, ca figură a validării prin contrast, ca un mod de exprimare „contrarium quod dicitur
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de la Cintegabelle (Cintegabelle, un oraș din sud-estul Franței) discursul are aceeași greutate sentențioasă dublată de virtuozitate retorică descinsă din scrierile morale ale secolului al XVII-lea. Sigur, naratorul (din nou o transsexualizare narativă) renunță adesea la mina marmoreană și la litotele scânteietoare pentru a răbufni umoral umanizând retorica perfectă În glacialitatea ei: „Paraître ce qu’on n’est pas est ridicule, c’est comme vêtir un singe d’un costume trois pièces sau Le silence est la politesse de l’âme
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
forma este cea căre dă identitate conținutului. Deși Îi era la Îndemână, Amélie Nothomb nu pedalează pe realismul literaturii ei mai mult decît strict necesarul pentru caracterizarea personajelor. Fiecare paragraf se termină cu o remarcă paradoxală, fiecare descriere este o litotă, ceva la Întretăierea dintre Înțelepciune și pasiune străbate o scriitură a cărei trăsătură evidentă este eficacitatea: nu-i lași romanele din mână; ție, cititorului, ți se face foame de citit la contactul cu povestea foamei naratoarei. Deși nu găsești nimic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de muzică electropop, versuriile descriind problemele din viața de vedetă și includ metafore referitoare la cunoscute ziare britanice, precum și sarcasm. Criticii contemporani au apreciat melodia și tema materialistică, cu toate că a fost numită de unii ca fiind un clișeu și o litotă pentru controversele anterioare ale lui Allen din mass media. Discul single s-a clasat în top 20 în mai multe țări europene și Australia, staționând timp de patru ediții pe locul 1 în UK Singles Chart; este de a semenea
The Fear () [Corola-website/Science/316424_a_317753]