187 matches
-
murise de ciumă cu cîteva luni înainte. A început imediat să se îngrijească de bolnavii de ciumă, îndemnînd pe toată lumea să-și facă datoria în acea împrejurare, și a instituit procesiuni publice, așa cum îi spunea intuiția lui de expert în liturgică. Pe lîngă acest flagel, mai era și foametea ce bîntuia din anul precedent din cauza inundațiilor dezastruoase provocate de revărsarea Tibrului. Ca pontif, Grigorie s-a angajat cu toată energia în conducerea Bisericii, care trebuia să-și asume rolul de unică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
învățăturii creștine, la o epocă a Cărții, deopotrivă sub forma Vechiului și a Noului Testament. La Hipolit însă, această exegeză nu are încă aspectul metodic și științific pe care îl va avea la Origen; ea rămâne înainte de toate pastorală și liturgică”. Comentariul la Daniel (Com. Dan.) nu se prezintă ca un comentariu propriu‑zis, ci ca o serie de omilii referitoare la împrejurări istorice și liturgice bine determinate, dar greu de reconstituit. În fiecare pagină se simte prezența unui anumit public
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de la aceasta, vom încerca să înțelegem originalitatea anticristologiei sale în raport cu cea a predecesorilor săi (Iustin, Irineu, Hipolit). Pentru această introducere, vezi studiul realizat de Simonetti, „Il millenarismo in Oriente da Origene a Metodio”, în Corona Gratiarum. Miscellanea patristica, historica et liturgica. Elogio Dekkers, Bruges, 1975, vol. I, pp. 37‑58. . Art. cit., pp. 40‑41. . Este de la sine înțeles că termenii „asiatic” și „alexandrin” trebuie înțeleși în sensul strict cultural și nu geografic. Un autor ca Tertulian, de pildă, deși african
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
editând almanahul literar „Fenice” (1866-1867), în care a publicat versuri și proză (mai izbutită fiind o povestire cu titlul Fiia lui Menumorut). Orientându-se tot mai mult spre preocupările religioase, scoate în 1868 revista „Amvonul”, apoi trece ca profesor de liturgică la un seminar, pentru ca în 1880 să devină protopop la Leta Mare. A mai colaborat cu versuri, proză, articole la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Familia”, „Sionul românesc” ș.a. Activitatea literară a lui P. este mai mult o formă
POPFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288956_a_290285]
-
nu poate rezista criticii bazate pe perspectiva teologică antisubiectivistă a tradiției, dar și pe antimetafizica narativistă contemporană. Un asemenea creștinism va mai avea oare de istorisit vreo poveste ori de vestit vreo noutate? Pentru o poetică liturgicătc "Pentru o poetică liturgică" Fără asumarea completă a criticii teologice a modernității, H.-R. Patapievici riscă să piardă terra ferma (creștinismul substanțializat) pentru terra nova (creștinismul eteric). Desigur, autorul recunoaște că „revela.ția creștină nu e nimic fără credință”1. Cititorului îi este greu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Lectura modernității în perspectiva lui H.-R. Patapievici 185 Nuanțe 185 Reușite 186 O noutate românească 188 Genealogia medievală a modernității 192 Modernitate și deicid simbolic 197 Soluția teologico-politică 202 Locul mărturisirii religioase 206 Retorica întemeierii 209 Pentru o poetică liturgică 213 Pentru buna folosire a maladiilor istorice 216 Timpul perfect 216 Un destin comun 218 Istorie și universalitate 219 Spirala istoriei sacre 220 Totalizarea mistică 223 Revelațiile orizontalei geografice 225 Limitele reprezentării 228 Ireductibilul poetic 230 Pogorârea la iad 233
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Louvain nr. 4, 1973, pp. 409-442. De altfel, De Halleux e cunoscut ca unul dintre promotorii ecumenismului pe bza tradiției patristice (cf. Patrologie et oecuménisme, Louvain, 1990). Op. cit., p. 225. Teologia dogmatică ortodoxă, București, 1996 (ediția a doua), p. 7. Liturgica generală, București, 1985. Principiile și ființa cultului creștin-ortodox. Curs de liturgică generală sau Introducere În studiul liturgicii, București, 1940 (curs litografiat). The Eucharist: sacrament of the Kingdom, Crestwood, 1988 (traducere din limba rusă). „The Orthodox Dogmatic Theology of Dumitru Stăniloae
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cunoscut ca unul dintre promotorii ecumenismului pe bza tradiției patristice (cf. Patrologie et oecuménisme, Louvain, 1990). Op. cit., p. 225. Teologia dogmatică ortodoxă, București, 1996 (ediția a doua), p. 7. Liturgica generală, București, 1985. Principiile și ființa cultului creștin-ortodox. Curs de liturgică generală sau Introducere În studiul liturgicii, București, 1940 (curs litografiat). The Eucharist: sacrament of the Kingdom, Crestwood, 1988 (traducere din limba rusă). „The Orthodox Dogmatic Theology of Dumitru Stăniloae”, În Tradition and Modernity, op. cit., pp. 53-71. Ibid., pp. 62-63. În ceea ce privește
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ajutorul acestora vin diferite paradigme de inspirație biblică, oferind reprezentării umane modalități distincte prin care dialogul poate fi realizat. Pentru a nu divaga, în același context, este necesară amintirea și sublinierea unor aspecte importante ce țin de spiritualitatea sacramentului, de liturgică, de morală, de drept canonic și chiar de psihologie. Pentru coerența analizei cercetării noastre, în al patrulea capitol, vom prezenta efectele dialogului dintre confesor și penitent în cadrul celebrării sacramentului, efecte care nu sunt înțelese de data aceasta ca roade primare
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
persoana confesorului, cât și la cea a penitentului. Programele de pregătire permanentă pot conține diferite subiecte de interes, așa cum, spre exemplu, sunt următoarele: - sacramentul reconcilierii și noile provocări bioetice; - aspecte canonice în administrarea sacramentului reconcilierii la divorțații recăsătoriți; - elemente de liturgică în celebrarea reconcilierii sacramentale; - pastorația adolescenților și a tinerilor și sacramentul reconcilierii; - clarificarea răspunsului cu privire la întrebarea dacă se optează sau nu pentru a respecta buna-credință a penitentului; - importanța și locul dialogului dintre penitent și confesor în cadrul sacramentului reconcilierii; - aspecte psihosociale
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
tradiționale. Cum puteau, deci, cântăreții franci, obișnuiți cu repertoriul lor, pe care l-au învățat și cântat în atâția ani, să șteargă dintr-odată totul din memoria lor și să învețe să cânte într-o manieră total diferită, „romană”, textele liturgice? În plus, pare a fi demonstrat că melodiile vetero-romane erau caracterizate de prezența masivă a microtonurilor, adică a intervalelor mai mici de un semiton; acest fapt constituia o problemă în plus pentru franci, aceștia nefiind obișnuiți să se confrunte cu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
stagnare rituală și la folosirea strictă a limbii latine, ca mijloc de unitate și integritate, ca scut de apărare în același timp împotriva limbilor naționale, care începeau să-și facă simțită prezența. La sărăcia spirituală a vieții religioase și, deci, liturgice, a contribuit și cimentarea legăturilor Bisericii cu puterea temporală și identificarea înaltului cler cu pătura nobiliară. Muzica, în acest context, a cunoscut o evoluție importantă. În cadrul funcțiunilor religioase, a cucerit un loc tot mai amplu și a devenit tot mai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și cultura postmodernă a divertismentului. Timpul crepuscular al modernității oferă însă creștinismului șansa unei reabilitări. Biserica își poate revendica din nou atributul fundamental deținut mai bine de un mileniu: acela de for al unei proclamații evanghelice și al unei narațiuni liturgice excepționale 1. „Povestea” mântuirii neamului omenesc revelată în „epistolarul” biblic s-a dovedit în stare să ofere un sens sacrificial și sublim milioanelor de vieți omenești înscrise în calendarele nevăzute (pentru că au fost incendiate) ale Bisericii. Această putere de transfigurare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Blondel. Aceștia au văzut Biserica ca sit cosmic al transfigurării naturii căzute a omului. „Faptul-de-a-fi-în-lume” se transformă dintr-un neajuns ontologic într-o binecuvântare tonică. Această transformare existențială cu valoare euharistică nu poate surveni decât prin revitalizarea practicii liturgice. Teodrama liturgică găzduită de Biserică nu concurează, ci desfășoară și limpezește aspectul teoretic sau narativ al teologiei. Liturghia devine, din acest punct de vedere, sponsorul principal al cunoașterii teologice. Milbank critică obediența cu care numeroși gânditori ai modernității acceptă autonomia „socialului” ca
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
primii sfinți prăznuiți de Biserică. Numărul celor care au pătimit pentru Hristos este imens. Săpăturile arheologice au scos la iveală numai în catacombele din Roma aproximativ 1,5 milioane de morminte care adăposteau trupuri de martiri creștini<footnote Ene Braniște , Liturgica Generală, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,1985, p. 450 footnote>. Astăzi, comunitatea creștinilor își exprimă și își înnoiește bucuria reunindu-se în jurul moaștelor mucenicilor; astfel, martiriul apare ca o bucurie pentru întreaga Biserică. Chipurile
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
București, 2002. Austin, John, How to do things with words, Harward Collage, 1975. Bertrand, Claude-Jean, Deontologia mijloacelor de comunicare, traducere de Mihaela Gafițescu, Editura Institutul European, Iași, 2000. Borțun, Dumitru, Săvulescu, Silvia, Analiza discursului public, SNSPA, București, 2008. Braniște, Ene, Liturgica generală. Cu noțiuni de artă bisericească, arhitectură și pictură creștină, Editura IMBOR, București 1993, p. 384. Bria, Ion, Liturghia după Liturghie. Misiune apostolică și mărturie creștină azi, Editura Athena, 1996. Bruke, Kenneth, "The Philosophiey of literary forms. Studies", în Symbolic
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
română, după cum titrează cartea semnată de P.P. Panaitescu (1965). Sub impulsul presiunii confesiunilor reformate care militau pentru necesitatea traducerii cuvântului divin din limbile sfinte pe graiul popoarelor, limba română se impune asupra celei slavone ca limbă literară, de cancelarie și liturgică 1. Există, desigur, și factori economici, dincolo de cei ce țin de prozelitismul religios, care și-au adus aportul la instituționalizarea limbii române ca limbă oficială. P.P. Panaitescu, aflat în faza de biografie intelectuală tributară doctrinei materialismului dialectic după ce trecuse mai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
genealogiei ucrainene, de afirmare a creștinismului, a ortodoxiei, de formare și dezvoltare a liturgicii naționale a sărbtorilor creștine În Bucovina. În mod firesc, sarcinile pe care autorul și le propune sînt deosebit de complexe: a analiza tradițiile, datinile și obiceiurile În liturgica ucraineană, În cea slavonă În general, a sărbătorilor creștine; a cerceta tradițiile, datinile și obiceiurile ce țin de sărbătorile creștine din ciclul sărbătorilor creștine În Bucovina; a urmări specificul etnic din cadrul culturii duhovnicești a bucovinenilor În contextul relațiilor istorice; a
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
afirmă că problema abordată În teza Sărbătorile creștine populare: tradiții, datini și obiceiuri din ciclul calendaristic În Bucovina de nord [sic! Deci nu În regiunea dintre Prut și Nistru!] este actuală. Aceasta este, În cadrul etnografiei ucrainene (s.n.) prima cercetare privind liturgica sărbătorilor creștine În legătură cu ritualurile din calendarul popular. După toate aparențele, pe aceeași direcție se Înscriu și comunicările Sărbătorile creștine: tradiții, datini și obiceiuri ale ciclului calendaristic de toamnă În Bucovina și Sărbătorile creștine: tradiții, datini și obiceiuri ale ciclului calendaristic
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
este un exemplu de ceea ce înseamnă abordarea frumosului din perspectiva patristicii răsăritene. Sprijinindu-se pe aceste două poziții teoretice importante în demonstrația sa, domnul Mihail Diaconescu încearcă să articuleze sistemul unei estetici a Ortodoxiei, ca disciplină teologică, argumentată noțional pe liturgică și dogmatică, apelând, totodată, la istoria bisericii universale, la istoria artei creștine, la catehetică, omiletică, drept canonic, antropologie religioasă. Dogmatica și experiența filocalică ortodoxă devin temeiul indeniabil al oricărei abordări esențializate a problemelor estetice, în lumina învățăturii ortodoxe hristocentrice, modelante
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
integratoare a supranaturalului. Toate câmpurile aplicative construite în jurul esteticii Orodoxiei se pliază pe Tradiția canonică, liturgică, dogmatică și conciliară a Bisericii, pe acea Predanie ca unitate sigură de măsură a învățăturii christice. Epistemologic, estetica Ortodoxiei reconfigurează teoriile despre frumos din liturgică și simbolică: frumusețea divină arhetipală, frumusețea umană, frumusețea artei; relațiile dintre contemplația sensibilă, contemplația estetică și cea mistică; de asemenea autorul distinge relațiile dintre artist și opera sa, mai ales chestiunea kenozei auctoriale, ipostazele compozite ale artei: arta ca rugăciune
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
abstractă a tipurilor de discurs /text se reflectă în limbajele de specialitate care întrunesc trăsăturile tipologice și se realizează concret în granițele normei și sistemului limbii, ale normei legiferate și ale libertății lingvistice, admițîndu-se astfel existența textelor religioase (biblice, teologice, liturgice etc.), științifice (descriptive, demonstrative, cu varianta didactică), tehnice, beletristice (artistice sau "literare"). În privința statutului unui text-discurs în raport cu funcțiile pe care le dețin diversele sale tipuri, implicînd grade specifice de subiectivitate, merită amintită opinia lui M. Foucault asupra producerii discursurilor și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de afirmare a creștinismului, a ortodoxiei, de formare și dezvoltare a liturgicii naționale a sărbtorilor creștine în Bucovina“ (p. 9). În mod firesc, sarcinile pe care autorul și le propune sînt deosebit de complexe: „- a analiza tradițiile, datinile și obiceiurile în liturgica ucraineană, în cea slavonă în general, a sărbătorilor creștine; - a cerceta tradițiile, datinile și obiceiurile ce țin de sărbătorile creștine din ciclul sărbătorilor creștine în Bucovina; - a urmări specificul etnic din cadrul culturii duhovnicești a bucovinenilor în contextul relațiilor istorice; - a
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
afirmă că „problema abordată în teza «Sărbătorile creștine populare: tradiții, datini și obiceiuri din ciclul calendaristic în Bucovina de nord» [sic! Deci nu în regiunea dintre Prut și Nistru!] este actuală. Aceasta este, în cadrul etnografiei ucrainene (s.n.) prima cercetare privind liturgica sărbătorilor creștine în legătură cu ritualurile din calendarul popular“ (p. 7). După toate aparențele, pe aceeași direcție se înscriu și comunicările Sărbătorile creștine: tradiții, datini și obiceiuri ale ciclului calendaristic de toamnă în Bucovina și Sărbătorile creștine: tradiții, datini și obiceiuri ale
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
română, după cum titrează cartea semnată de P.P. Panaitescu (1965). Sub impulsul presiunii confesiunilor reformate care militau pentru necesitatea traducerii cuvântului divin din limbile sfinte pe graiul popoarelor, limba română se impune asupra celei slavone ca limbă literară, de cancelarie și liturgică 1. Există, desigur, și factori economici, dincolo de cei ce țin de prozelitismul religios, care și-au adus aportul la instituționalizarea limbii române ca limbă oficială. P.P. Panaitescu, aflat în faza de biografie intelectuală tributară doctrinei materialismului dialectic - după ce trecuse mai
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]