532 matches
-
pentru garsonieră, aș fi vrut să-mi iau bicicletă... dar ție îți sunt mai utili acum... zâmbesc și închid greu ușa de la lift, îi trimit mesaj doar, eh, sora mea... Îl caut în stradă pe lungan, așteaptă și traversează, e livid la față, sunt galben? am umblat mult și n-am găsit, ești frumușică, măi, mititico, mă pupă pe ochi și eu îl pup pe Păianjenul Pinochio, vrei cireșe, ce vrei? Luăm tot ce ne trebuie și mergem pe stradă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
recta, gloria mundi! 9. COMPOZIȚII ȘTIINȚIFICO - FANTASTICE Dincolo de anul 2000 Era o zi urâtă de toamnă, toamna anului 1994. Totul era scufundat într-o ceață adâncă. Ploua. Frunzele copacilor cădeau una câte una pe pământul îmbibat de apa ploii. Cerul livid, obosit ca după o noapte de veghe, era brăzdat de limbi de foc și de ape verzi. Norii erau adunați deasupra orașului nostru pregătindu-se să-l scufunde în apă. Ploaia m-a prins pe drum. Veneam de la bunica. Era
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că acea zi întârzie să vină, și eu și ea știm asta, iar timpul pare "să nu mai aibă răbdare"... Descântec 2 Aspidă perfidă, Nu te ascunde în firidă, Că-ți văd în oglindă Căutătura rânjindă. Cu fața năpârcească Și lividă De aspidă. Degeaba stai lungită pe prispă, Cu trupu-ți de odaliscă. Eu la sânul tău șerpesc Nu mă mai ghemuiesc. Pe buzele tale senzuale N-am să mai cresc nicio floare. Întoarce-te Aspidă, De unde ai venit, Din adâncurile firii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu există nici măcar o amintire a ei, atunci clipa morții, vreau să spun a trecerii, ar trebui să conțină măcar speranța ivirii ei dincolo. Praznicul sentimentelor (Epilog) Praznicul sentimentelor (Epilog) Stau la masă cu sentimentele mele la un Bruderschaft. Subțiate, livide, tremurânde, ridică pe rând câte o cupă în care și-au adunat lacrimile și se leagănă fulgurate, foșnindu-și trupurile de dantelă. Față în față cu sentimentele mele, mă simt tot mai împăcată. M-am îmbrățișat cu fiecare în parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îmbracă echipamentul special, cu mască, mănuși, ciorapi etc. și din nou: "La gard adunarea!" După o oră, absolvenții cad leșinați. Comanda: "Dezechiparea!", îi descotorosește de cauciucul de pe ei. Să reluăm, de ce se tem oamenii? Nimeni nu răspunde. Toți au fețele livide, buzele uscate și oxigenul inspirat nu-i satisface. Hai, de ce se tem oamenii? În pluton era un absolvent micuț, cuminte și deloc conflictual. Pentru prima dată se amestecă în vorbă. De colonei. Cataramă rămîne împietrit și repetă întrebarea: De cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scos cartușul? Care cartuș, dom' colonel Centiron? Nu știi cum mă cheamă, da? Ba da. Colonelul Centiron. Nu execuți comanda, da? Ba execut. Mint eu? Da. Cum, mă, minte comandantul? Minte. Colonelul Cataramă (sau Centiron) pune mîna la inimă, devine livid la față și este dus .pe brațe la infirmerie. După două săptămîni revine în unitate. Merge încet, precaut. Absolvenții îl înconjoară și manifestă cu toții compasiune și simpatie. Dinu m-a băgat în spital și tot un Dinu m-a salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care Dumnezeu a dat arc în zori... Bătrânul portar atârnă ca o limbă de clopot de bolta cerului, pufoaica mirosea a om liber. Nene Matei, te rog, hai să ieșim din această fotografie înrămată! 46. Spânzurat de tocul ușii, rece, livid, rigid, vânăt, lignificat, o ultimă explozie de sânge în orbite. Altfel ar fi trebuit să se întâmple. Însă paznicul, fost subofițer în garda personala a doctorului Petru Groza, a intuit intențiile dezertorilor. Ceașca de ceai covor de așchii albe. Pardoseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Samuel Richardson, "Muncile lui Persiles și ale Sigismundei" de Miguel de Cervantes în română, I.S. Turgheniev, A.P.Cehov, chiar și "Mistere" de K. Hamsure. "Strada Ancorei", Ion Aramă. Siluete fantomatice traversau prin ceață străzile, iar clădirile se ridicau înalte și livide, sărăcite înainte de vreme. Copacii subțiri plângeau cu crengile goale. Peste tot urâtul te făcea să te cutremuri. Fire de iarbă sufereau plăpânde. Era un urât stricat. În singurătate pare atât de liniștit, un pustiu ce nu te atinge, un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Haide, liniștește-te și mărturisește-mi tot ce te apasă, fără temeri sau ascunzișuri! Ai încredere acum în mine și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de câteva clipe, a se prelinge lacrimile, una câte una. Încet, ea se așeză pe scaunul cu spătar de lângă dânsa. Vântul vuia, iar fereastra trosnea din toate balamalele ei. Nimeni, însă, nu mai băga asta de seamă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
genunchi pe pământ și cu umărul lipit de perete, cu o mână acoperindu-și rana care sângera prin haină, englezul mai tânăr se bătea fără convingere, parând cu mare greutate asalturile adversarului. Nu cerea Îndurare, iar pe chipul său aproape livid, cu maxilarele Încleștate, se citea demna hotărâre de a muri fără o exclamație, fără un vaiet. — Lasă-lm domnia ta! Îi strigă Alatriste italianului. Între două Împunsături de spadă destinate englezului, acesta Îl privi pe căpitan, surprins să-l vadă lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nimeni nu interesa câtuși de puțin punctul său personal de vedere. Și chiar atunci, ca și cum era În stare să citească gândurile, fray Emilio Bocanegra Își mișcă mâna pe masă și o lăsă iar imobilă, sprijinită pe lemnul negru, cu degetu-i livid arătând spre căpitan. — Ce Îl face pe un om să părăsească tabăra Domnului ca să treacă la dușman, În rândurile păgâne ale ereticilor? Era culmea, gândi Diego Alatriste, să numești tabără a Domnului pe cea formată din tine Însuți, copistul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dar lămurirea, care urmează îndată, e una: prea mulți nepricepuți întinează meseria. Cu putere: "la tusea sfioasă a Poetului se ridică o voce de urs sau de focă." Scrisă într-un stil care-i va fi făcut, de bună seamă, livizi pe profesorii de literatură ai vremii, și torcînd subțire o ironie cum nu mai găsești (le dire, cît mai apăsat, voila le reve), îndreptarea lui Aderca are așezare de manual și stofă de manifest. Între altele, pentru eliberarea literaturii de
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
precesii/ Pe scara asta mai din dos, din gresii./ Pe-aici se-ncurcă tot și se-nțelege/ Aici sînt întîmplări dispuse-n lege/ Cocoșii: cresc doar negre siluete,/ Prietenii: vedenii pe-un perete/ Livezile: doar muchii de vîlcele/ Iar frunzele - livide isoscele./ Pe-aici poți să te bucuri, prin lucarne/ De balul semințiilor din carne/ Și să cuprinzi cînd toatele-or să steie/ Turn Babel priponit de căi lactee." Sigur că putem despica simboluri de tot felul, întrebîndu-ne, de pildă, ce
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
Palatul Banffy din Cluj, în urmă cu trei ani. Persoana celui supus torturii - ca niciodată într-un Ecce Homo - întoarce de astă dată, spatele scenei. Spinarea trupului disciplinat de suferință are paloarea morții . Nici o urmă însă de șfichi pe pielea lividă, - ca și când ghimpii, sârmele, și celelalte instrumente de tortură nu l-ar fi atins. Litotă perfectă în revers, cei doi torționari sunt înfățișați cu trupuri aprinse, cu câteva brazde fine de bici pe propriile lor corpuri despuiate. Conotația livrescă, prezentă în
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
un Gregor von Rezzori, vibrează, în evocarea lui Flondor, de răsunetul unor ecouri încă mai depărtate, vălurește, peste străzi și întinderi panoramice, limbile unei picturalități ce nu se teme, densă și straniu luminoasă, de analogii muzeale, de spectrul unui Toledo livid, străjuindu-ne dinspre El Greco. Deloc trufaș, gestul prin care pictorul nostru își asumă rememorarea nu vrea să tivească în slavă barochizantă episoadele revolute, nu ține ca istoria să atîrne peste ele, amenințător postișă, ca pînza unui decor umflată de furtuni
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
surclasată de o zdruncinare interioară cu efecte monstruoase. E uimitor cum dintr-o apariție estetică de pregnanță virilă a putut ieși la iveală un simian de esență apocaliptică. De cealaltă parte, fotografiile victimelor îți dau impresia unei galerii de fantome livide: fețe îngustate de inaniție, priviri hipnotizate de teroarea suportată și rareori cîte o fizionomie de amprentă nobilă: Calciu, Oprișan sau Nuti Pătrășcanu. Iar dacă Piteștiul nu e doar un subiect de oroare, ci și o temă de reflecție retrospectivă, atunci
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
mai aude? Pe la patru, după ultimul dans, deschidem ușa balconului, să intre aer, și ne așezăm și noi. Oglinda ne cuprinde pe toți într-o încremenire albă: da, da, Sforicică ăsta e o figură, există acolo în oglindă, o Guernică lividă, candelabrul a dispărut și în locul lui luminează acum, bicisnic, becul de demult, cu filament gros și galben". Creatorul de atmosferă e numai o tușă, însă, din portretul lui Val Gheorghiu întrucît textele din Arlechin în iarbă (1972), Viața în teleferic
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
Fața i se chirci brusc și-și miji ochii plini de ură sub crăpătura îngustă a pleoapelor. „Nu se poate, nu se poate”, repetase cu voce joasă, lăsându-și bărbia în pieptul vizibil agitat, cu buzele strânse într-o cută lividă, fără să se mai uite la prietenele așezate în fața ei, care îi spionau pe furiș rictusul de mânie, poate chiar cu satisfacție, protejate de îndeletnicirea croșetatului. După ce prietenele plecaseră, după- masa târziu, luă hotărârea. Se îmbrăcă încet în dormitorul care
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
existența: „ca un bolid/ prin spații goale/ un gând perfid/ îmi dă târcoale// plutind prin vid/ în rotocoale/ eu îl desfid/ că-mi dă târcoale// să-mi pună-n blid/ să umple oale/ un gând timid/ îmi dă târcoale// stângaci, livid/ cu vorbă moale/ dar nu-i deschid/ să-mi dea târcoale/ de nopți avid/ să-l scriu pe coli/ un gând stupid/ îmi dă târcoale” (Un gând). Starea de alienare, de îndepărtare de lumea copilăriei, dorul de trecut, povara amintirii
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
Lipsește o cît de mică manieră în legarea cuvintelor, autorul lăsîndu-se posedat de ifosul înfiorător al snobismului de aparat. Doar tema e clară și indicată de la început. În schimb, timbrul e metalic și casant, respingînd prin secimea sterilă a abstracțiunilor livide. Nu e nimc de gustat sau de intuit aici, doar o pletoră verbală care inspiră consternarea. Pofta de a citi ți se taie după cîteva paragrafe, sațietatea fiindu-ți întărită de lectura prin sondaj, cînd, deschizînd cartea la întîmplare în
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
are ceva aparte, oarecum netransmisibil, iar cauza stă în senzația de aer închis, de încăpere ermetică, care a venit spre autoare indirect, prin buclele unui exasperant limbaj de lemn. Oricine a fost la CNSAS a simțit asta: că sub jargonul livid al sintagmelor operative se ascund tragedii reale. În fond, fiecare dosar e o junglă de formalisme absurde, în care inculpatul e încapsulat precum o insectă într-un picătură de rășină împietrită: un set de verdicte- șablon care îl prind sub
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
literatura. La sfîrșit rămîi cu imaginea unui alai de herburi prețioase cărora autoarea le descrie heraldica fără să le transmită emoția. O vitrină cu exponate de piatră, a cărei tratare minuțioasă îți dă impresia unei cripte reci și înfiorător de livide. O emoție trecută în concept dă tensiune, dar fără concept dă isterie. La Raluca Dună, nu conceptul lipsește, ci sentimentul, de aceea cartea are de ispășit acea apatie ce decurge din excesul de umoare analitică: o lungă defilare de comentarii
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
fremătătoare urgență. Probante, incontestabile, succesele profesorului te așteptai să facă direct irupție întrun cuget tineresc, după o logică a imediatului. Împrejurări crunte, - cutare accident de muncă retezînd groaznic o mînă -, zguduitor, presiunea lor near biciui memoria cu imagini inconfortabile: cu livida fascinație exercitată de mîna sardonicului Lacenaire, cînd, după execuție, o evoca poetul, în Emaux et camees; ori cu amenințarea tenace, fatidică din La main d'ecorche , pe care personajul povestirii lui Maupassant credea că o exorcizează atîrnînd-o la cordonul de
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
o descătușare imagistică vecină cu excesul, o senzualitate satyr-ică în care răutatea nu e decât un vag simptom al bachanalelor imaginarului. Înclin să cred că Ion Mureșan dorește să întrețină raporturi dintre cele mai intime cu lumea („până la acru, până la livid”, vorba lui Dinu Flămând) și scrie poezie cu conștiința că întreține o teribilă criză , iar în declarația cum că „nu vorbesc în numele voluptății, dar lucrurile le ating precum coapse de femeie aș atinge”, dincolo de accentul dionisiac, citesc intenția de a
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
Sorin Lavric Gabriel Liiceanu, Gabriel Cercel, Întîlnire în jurul unei palme Zen, ilustrații de Răzvan Luscov, București, Editura Humanitas, 2011, 288 p. În genere conceptele sunt himere livide, a căror inerție le scade șansa de a fi îndrăgite de prea mulți. Singurul remediu în fața acestei fatalități e ca ele să fie aduse la viață de spiritul unui om anume înzestrat pentru asta. Altfel spus, condiția ca o idee
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]