221 matches
-
până se crapă de ziuă pe tărâmul oamenilor cu țurloaie și umeri de gips m-am trezit eram cu spatele la tablă și țineam creta între timpane pe care zgâriam cu semne ... Citește mai mult vis de slăbireîn loc de... stevie, troscot, lobodă, urzicisau un braț de iarbă dulce de pe câmppui un leucoplast peste gura de intrarestrângi cu garoul toarta dreaptă ce teleagă de cer și de iubita care nu ține pasulcu tine pentru a-ți îndeplini toate mofturileperforezi cu sonda al doilea
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
se instruiau recruții până la repartizarea lor la nave sau la alte unități militare. Dar ți-ai văzut ca eu să stau liniștit în infirmerie și să-mi văd de convalescență? De unde! Am părăsit salonul și mă plimbam ca Vodă prin lobodă cum s-ar zice, prin curtea unității, îmbrăcat doar în halatul de la infirmerie. Tocmai ce nu trebuia să se întâmple, asta s-a întâmplat. Am dat pe o alee nas în nas exact cu comandantul unității, cel mai de temut
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
temerară..." Sunt, toate aceste forme, "gândire arhitectonică", "schelărie de tipul imens" care au un semn distinctiv "bătrânețea"12. Putem vedea acest semn al tablourilor arhitectonice în formele stihinice care atacă zidul mușchiul, mucigaiul, paianjeni, putredul: În mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele și buruienile cresc mari în tufe negre-verzi, se înălțau ochii de fereastră spartă a unei case veche, a cărei streașină de șindrilă era putredă și acoperită cu mușchi... Treptele erau putrede și negre... El trecu prin hățișul grădinei și prin
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lacom, nătâng, năuc, netrebnic, prost, tâmp, știrb, vinovat, apoi obraz, gât, gârb, cârcă, crac, gleznă, trup, nevastă, mașteră (mamă vitregă), ca ocupații, grădinar, precupeț, vraci, zidar, zlătar. În agricultură, terminologia esențială este latină, dar avem (întâlnim) și cuvinte slave: ovăz, lobodă, țelină, hamei, hrean, mac, rapița, sfecla, pelinul, troscotul, rogozul, măslinele. Unelte agricole: coasă, cosor, coșniță, greblă, lopată, plugul (aratru) este latin, dar părțile sale componente sunt slave: grindeiul, cobila, cormana, plazul. Alte cuvinte: ogor, brazdă, răzor, pârloagă, toloacă, miriște; munci
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în limba română, pe care o reproducem. De exemplu: beznă, ceață, crivăț, moină, negură, pâclă; păsări: lebădă, liliac, coțofană, lișiță, scatiu, stigleț; pescuit: somn, morun, nisetru; pădure și pomi: crâng, huceag, jneapăn, mălin, molid; vegetale: știr, sfeclă, morcov, lubeniță, ciupercă, lobodă, țelină, hrean; flori: mac, odoleană, busuioc, măgheran; îmbrăcăminte: opincă, nojiță, cușmă, șubă, cojoc, țundră, suman. Caracterizări sufletești: iubire, dragoste, sfială, grijă, năcaz, greșeală, vină, milă, ciudă, șagă, gând, grai; acțiuni: a zări, a clipi, a lovi, a răni, a omorî
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
atenția și proverbul: „Vorba dulce mult aduce”.) A vinde castraveți la grădinar. (Îți poți Întrece, În timp, maestrul, dar ar fi ridicolă pretenția de a-i da, la un moment dat, lecții sau sfaturi.) A se plimba ca vodă prin lobodă. (Este atitudinea caracteristică infatuatului, care este atât de mulțumit de sine, Încât aroganța sa exprimă o lipsă totală de griji.) Nu putem Însă trăi fără a ne raporta la semeni: „Chiar cel care ajută numai un singur om Își poate
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poftim în casă, / Să stăm și noi o dată cu el cuminți de vorbă”. Incontestabile efecte poetice rezultă din notarea senzațiilor, diferențiate în funcție de anotimpuri. Iarba își „scormonește”, primăvara, „neliniștite drumuri prin hume cerzonate”, croind „întortocheate răscruci subpămîntene / De păpădii și brusturi și lobode uitate”. Toamna „zarea fierbe ca mustul/ Și întreaga lume are febre”. Uneori ochiul interior privește în trecut, spre timpuri voievodale, dar și spre altele, mai îndepărtate, în care viețuiau prin Bărăgan sciții, precum și spre veacurile în care strămoșii poetei „plecau
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
trăia deloc ascetic în lagăr; îl arată pe Hrușciov beat mort, de țuică de Văleni, scuipându-l pe Ceaușescu, menționează că în timpul războiului Emil Bodnăraș, arestat ca spion sovietic, a fost curând eliberat și „circula prin țară ca vodă prin lobodă”, nu fără a trece, de mai multe ori, frontiera de Est, și că locuia la Buftea, adăpostit de Barbu Știrbei. Scriitori de prestigiu sunt demitizați. Memorialistul citează afirmația unui jurnalist moscovit, potrivit căreia romanul Pe Donul liniștit nu ar fi
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
rubrici care beneficiază de o prezență continuă: „Carnet bucureștean”, susținută de V. Cristian, „Cinematograful”, la care scrie Sorin Mladoveanu, „Cronica fantezistă”, semnată de Ștefan Tita, „Din lumea tribunalului” a lui Aurel I. Ispir, „Pernița cu ace”, asigurată de ziaristul F. Lobodă. Poezia este inclusă în sumar cu totul accidental și nesemnificativ. Câteva nuvele originale au ca autori pe V.A. Munteanu, Alexandru Vaciu, Dan Athanasiu, Ștefania Raiciu. O bogată activitate de reporter (De-a lungul văii Buzăului) și îndeosebi de cronicar
MONDIAL MAGAZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288235_a_289564]
-
să m-apuc dă plugărie. Bietu ta-su, săracu, era orb și avea șase pogoane de pământ, nu era nici mult, nici puțin, da’ munceam doi și mâncam șapte, așa că niciodată nu s-ajungea până În martie când ieșeau urzicile și loboda și te amăgeai cu un pește că mă duceam io să-l prinz. Ori ieșeai la fumat, ori mureai dă foame. Și, hodoronc-tronc, mă trezesc că-mi vine ordin dă Încorporare, da’ dân tot leatul meu numa’ mie dân tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mă întrerupeam din poveste și strigam: ciorbă! Dacă încă era în casă, ea-mi răspundea: ciolan! Era metoda folosită de Ion Creangă la Școala de popi de la Fălticeni. Sâmbăta făceam piața împreună, după care ea gătea o ciorbă cu multă lobodă, iar eu strângeam din casă șosetele și tampoanele aruncate după canapele și șifoniere, spălam geamurile, aspiram gândacii și limacșii uciși de stresul provocat de muzica lui Wagner. Mâncam și făceam somnic. Ne trezeam, jucam o partidă de sex, mâncam, făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
iubit la fel, de aceea rămâne pe gânduri: „Aș sta în apartament, la căldură, dar n-aș mai putea privi scânteile focului din șatră, seara. Aș avea pe masă de toate, dar mi-ar fi dor de ciorba de urzici, lobodă și dragavei și de mersul desculță prin livezi ca să le culeg cu Izaura, Păun, Rozmarin. Unde voi cânta eu c-an șatră, cât mă ține gura? În apartament? Să-l asurzesc pe boier și pe cucoană? Să mă bată vecinii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
rămânând doar puțină tărâță, pe când celelalte râșnițe scoteau o făină aspră, pe care unele femei nici nu o mai cerneau și făceau turtele, pâinea sau mămăliga cu tot cu tărâță. În primăvara cu foamete, erau căutate urzicile, alte buruieni cum ar fi loboda pentru borș, ștevia și foile de ceapă verde. Dacă în anul secetos gârla Crasnei aproape secase, în anul foametei, datorită ploilor, începuse să-și recapete debitul și în amonte se mai rupeau iazuri, și apa aducea și pește pe care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Sub ochi, mandibulele și maxilele, căngi și cleștișori minusculi, se tot mișcau cu foame. Cleștii cei mari articulați forfecau greoi în aer. Se trânti cu greu peste tăblia camionului și-o luă la goană, lateral, pe picioarele subțiri, dispărând după lobodele din fundul grădinii. Din oul lui Ester ieși vedenia cea mai hâdă. Era scheletul unui cal călărit de scheletul unui călăreț. Bucăți de carne putredă, fâșii de piele, tendoane uscate le mai atârnau de oasele galbene. Rînjindu-și dinții, cu ochii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Paștele? Eu, când eram de vârsta ta, așteptam cu nerăbdare venirea Paștelui. În familia noastră postul era ceva sfânt, așa că 7 săptămâni mâncam doar fasole, cartofi, mazăre și bineînțeles cum era primavara și ieseau tot feluri de verdețuri (stevie, urzici, loboda) mâncam borșuri din ele. În Săptămâna Mare, mergeam în fiecare seară la Biserică o ajutam pe mama la curațenie, și să facă ouă roșii, cozonac, pască. În noaptea învierii, toată familia mergea la Biserică pentru a lua Lumină. Mama dădea
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
a simțit mândru auzind această apreciere și, ca să nu lase constatarea situației la jumătate, a completat-o cu încă una: L-am văzut și pe militarul observator. Poartă pe cască o pădure de crengi, dar se mișcă precum vodă prin lobodă... Locotenentul a privit spre grupul de copaci, evitând un răspuns. S-a gândit, însă, că trebuie să fie mai atent, 37 fiindcă în fața inamicului nu merge cu „ las-o, că mergeașa”. N-ai fost atent, ai mierlit-o! Și asta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
bulbifere (ceapă, usturoi); tuberculiere (cartofi); vărzoase (varza albă, varza roșie, varza creață, varza de Bruxelles, conopida) fructoase (roșii, vinete, ardei, castraveți, dovlecei, dovleac, pepeni); păstăioase, leguminoase (fasolea verde, mazărea verde, leguminoase uscate, soia); frunzoase (spanac, salată verde, cicoare de grădină, lobodă, măcriș, ștevie); ciupercile comestibile. Separat, aș îndrăzni să le trec pe cele folosite ca și condimente de obicei, cum ar fi: mărarul, pătrunjelul, țelina, cimbrul, tarhonul, hreanul, ghimbirul, ardeiul iute, piperul etc. Această clasificare nu este neapărat cea mai corectă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
trei copii dar i-a dat soarta de-a dura din nalba curții până pe deasupra norilor. Și cum să nu-i dea dacă, zi de zi, ne borșăream de se acrea sufletul: borș de cartofi, de sfeclă, de știr, de lobodă, de ștevie, de urzici. Toate borșurile neapărat cu mămăligă de porumb, apoi de orz. Carnea apărea rar pe masă și dispărea și mai repede. La școală mi-am descoperit învățătorul și poate eroul, modelul vieții în persoana lui Ștefan Nicolau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și monoton ca o apă de ploaie la o temperatură mediocră, în loc să treci prin zi și prin timp ca mîța prin borș, ca gîsca prin apă, ca acul în carul cu fîn, mai bine alegi să treci ca vodă prin lobodă, ca lumina prin ocean, ca pruncul prin leagăn... mai bine alegi să fii atent și miraculos, entuziasmat și alert, intens și însorit, să simți și să vrei mereu altceva, mereu mai mult, mereu mai aproape de fericire, să dorești și să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mărturisiri, la revelații, simțeam că e un balon suprasaturat cu informații, gata să plesnească. S-a abținut. Nu mi-a spus absolut nimic, nu m-a atins, nu m-a mângâiat. A spus doar: - Dacă fac acum o ciorbă de lobodă, o mănânci? Am spus: - O mănânc diseară. Acum trebuie să mă duc la servici. * persoana își pierde simțul mirosului și eu o ajut, pe urmă gustul, nu mai e nimic. gătește prost. BIXTONIM ZYX Pe linie maternă, oamenii din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să curgă. O presimțire de primăvară a Început să adie prin București În acel sfârșit de februarie. În Obor, unde mă duceam adesea să‑mi fac cumpărĂturile, simțeam din ce În ce mai tare impulsul să mușc ridichile roșii și crocante, legăturile vesele de lobodă și de ceapă verde dispuse cu mare artă În grupe de câte trei sau cinci pe tarabe, care mă Îmbătau cu mirosul lor crud, să beau borșul din sticlele babelor sau să o iau la fugă cu un buchet de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să curgă. O presimțire de primăvară a început să adie prin București în acel sfârșit de februarie. În Obor, unde mă duceam adesea să-mi fac cumpărăturile, simțeam din ce în ce mai tare impulsul să mușc ridichile roșii și crocante, legăturile vesele de lobodă și de ceapă verde dispuse cu mare artă în grupe de câte trei sau cinci pe tarabe, care mă îmbătau cu mirosul lor crud, să beau borșul din sticlele babelor sau să o iau la fugă cu un buchet de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aveam vagi relații îmi examinau acum cu atenție nu numai trandafirii, ci și cele trei specii vegetale plantate de mine în interiorul parcelei. Cele patru sau cinci pîlcuri de roșii nu puneau nicio problemă de identificare, mai greu era însă cu loboda și cu leușteanul care păreau niște plante misterioase, necunoscute în Franța. — Le folosiți efectiv pentru supă ? mă întrebă cineva, un tip despre care nu știam decît că îl chema Bragovski. — eu am și avut plăcerea să gust din aceste ingrediente
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ținea în mînă o farfurie adîncă plină cu alune din care ciuguleau cu poftă toți cei adunați în jurul lui. — sunt ingrediente de ciorbă, tipic românești, explica bărbatul cu voce de bariton. La noi este inimaginabilă o ciorbiță de legume fără lobodă și leuștean. între timp mătușa masek și domnul Bruno reușiră să aprindă cărbunii pentru grătar, iar o anumită doamnă Warnotte îmi ceru cu infinită delicatețe să-i dau voie să culeagă din grădina mea și cîteva roșii. — nu știu cum se face
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
amenințător și parcă i se făcea frică. De la rampă picura mirosul gunoaielor încinse. Prin iunie înfloreau mărăcinii. Buruiana avea o tulpină lemnoasă, verzuie. Făcea la cap o gogoașă roșie, plină de spini, care se umfla ca un cimpoi. Alături creșteau loboda și pelinul argintiu. Pe frunzele lui se oglindea nopțile luna știrbă a Cuțaridei. Pământul mișuna de gâze albastre, împodobite cu aripi străvezii. Fata tramvaistului cunoștea cărăbușul greoi de gunoi, care abia se mișca sub zaua lui neagră, și lungile mustăți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]