230 matches
-
o idee acceptată de mulți gânditori, și anume că varietatea structurilor de tip comunitar impune ca o definiție a comunității să fie independentă de structuri particulare. Există, pe de o parte, dezbaterea cu privire la definițiile structurale ale comunității, cu raportări la localism și etnicitate, iar pe de altă parte, o modalitate care caută să le subordoneze pe acestea două față de forțe macrosociale cum ar fi clasele sociale, procesul de raționalizare sau abordarea de factură universalistă. Concentrarea pe dimensiunea esențialmente simbolică a comunităților
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
indivizi se constată o apropiere puternică de o comunitate (în sensul mai puternic pe care îl dau eu termenului, în care apartenența la o comunitate este o sursă de asociere transcendentă cu ceilalți) în diaspora" (Frazer, 1999: 142). 4.2. Localism și subsidiaritate Comunitariștii sunt circumspecți față de acuzația de nostalgie, că ar propune o întoarcere la o ordine socială în care indivizii sunt membri relativ imobili ai unei comunități centrate pe un spațiu anume. Pe de altă parte, accentuarea importanței locului
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de faptul că cei din sat aveau mai multe contacte cu cei din interiorul localității decât cu cei din afara ei. Pentru acea perioadă, comunitatea ca loc și comunitatea ca experiență erau una. Undeva după aceasta s-a petrecut o schimbare. Localismul era o valoare culturală datorită spiritului pe care îl aduceau cu ei coloniștii britanici. În condițiile în care 9 din 10 englezi mureau pe o rază de 10 mile de locul de naștere, este de înțeles de ce s-au păstrat
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
secolului al XIX-lea indivizii să se mute din comunitate în comunitate, viața locală nu și-a pierdut forța și vitalitatea imediat și direct, baza locală a comunității păstrându-se. Dezvoltarea ariilor metropolitane, deși pe termen lung a afectat puternic localismul, pe termen scurt l-a întărit. În perioada cuceririi vestului instituțiile naționale au ajutat integrarea, construcția comunităților locale. "Rolul Bisericilor, partidelor politice și altor asociații voluntare a fost crucial în construirea comunităților" (Bender, 1991: 96). În a doua jumătate a
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Familia Gheorghiu va fi și ea lovită de aceste evenimente, dar va reuși să le înfrunte așa cum a înfruntat celelalte nenorociri, iar prin Săndel își va realiza continuitatea în noile condiții de după 1944. în ansamblul său romanul aduce în peisajul localismului creator, un aspect inedit despre oameni și locuri. Profesor Dan Răvaru De la cei ce au fost, Pentru cei ce vor veni Ștefan Boboc-Pungeșteanu Dragă cititorule ! Autorul acestor rînduri înscrise în cartea de față, dorește să-și aducă contribuția la răspândirea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
prostia, nu tipul, ci categoria -, Caragiale produce „un teatru cu «tipuri de vicii»” , nici tipuri umane, nici tipuri „naționale”, ci „abstracțiuni morale, angrenate în situații cu adânc înțeles uman și cu o valabilitate estetică ce depășește cu mult sfera unui localism restrâns și efemer.” Într-un fel, Radu Stanca încearcă să atenueze pronunțata marcă balcanică, evidentă, eliminând sau minimalizând bagajul mentalitar al personajelor și implicit caracterul lor tranzacțional ca elemente vexante ale specificului național. Radu Stanca purifică această lume amestecată de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
siguranță da, dar imediat le decretează parohiale, ele sunt accesibile „sufletului nostru”, prin urmare corespund unei sensibilități românești, fără a se ridica la puterea ideii, a paradigmei culturale care să le facă transmisibile. Teatrul lui Caragiale ar reflecta doar un localism, amprenta sa estetică nereprezentând decât relieful lumii românești și doar atât : o psihologie, o provincie. Nu va deveni nici- odată clasic pentru că nu posedă „marile dimensiuni ale moralului, - tragicului - sublimului - religiosului - misti- cului” . Explicația cuprinde un profil identitar al sufletului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
au participat cu adevăratca parte contractuală. Iar dacă feminismul a fost cât de cât reprezentat în politicile de stat, aceasta s-a întâmplat via organizații internaționale. Pe fundalul tranziției, feminismul est-european a plonjat în pline vremuri postmoderne: vremuri ale diferențelor, localismului, multiculturalismului, micropoliticilor. Cu alte cuvinte, a ajuns direct în etapa consecințelor adoptării agendei aflate sub lozinca „ceea ce este personal este politic”. Când teoreticienele est-europene au revizitat abordările actuale ale puterii, nimic nu le-a încurajat să vadă conflictul și competiția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
împotriva confraților, să devii "omul de casă" al unui editor, sau să te pronunți programatic în răspăr cu opinia cvasicomună de la bursa autorilor, numai din egocentrism ori din mania insolitării în peisaj, atunci ai murit ca evaluator estetic. În sfârșit, localismul, patima circumscrierii într-un areal limitat. Pro-vincialismul derivă adeseori din resemnare: conștient că nu poți izbândi la Centru, campezi definitiv în orașul de baștină, comentezi superlativ mediocrități, tragi cu tunul în vrăbii, te prăbușești în libații și spumegi, când și
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Viața românească” ș.a. Este membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Nu atât valoarea versurilor lui T. a făcut ca numele său să fie reținut de istoria literară, cât mai ales devoțiunea cu care a ilustrat fenomenul denumit de Al. Dima „localismul creator”. Asemenea poetului provensal Frédéric Mistral (mult admirat de confratele român), el a crezut în ideea provinciei creatoare, unde talentele să se poată manifesta în cadrul unui cenaclu - cum era acela al Academiei Bârlădene - și scriitorii să fie găzduiți în periodice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
în sociologia educației cu teza Sociologia și pedagogia satului sub bagheta profesorului D. Gusti. Dintre lucrările sale de sociopedagogie, cele mai reprezentative sunt: Curente noi în pedagogia contemporană (în colaborare cu Iorgu Stoian, 3 ediții: 1931, 1932, 1939), Din problemele localismului educativ (3 ediții: 1931, 1932, 1938), Reforma învățământului primar (1933), Copilul în literatură, în paralelă cu dezvoltarea psihologiei (1934), Școala superioară țărănească (1938), Probleme de ieri și de azi ale pedagogiei românești (1942), Sociologia și pedagogia satului (1943), Procesul educativ
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
personalității umane - ereditatea, mediul natural și social, educația prin cultură, nu sunt considerați imuabili, fiecare dintre ei influențând într-o măsură sau alta devenirea paideutică a copilului sau tânărului. Pedagogul bucureștean a militat în câteva lucrări de maturitate pentru teza ,,localismului educativ”, sintagmă ce-și avea sorgintea în principiul școlii active, pe care autorul l-a îmbrățișat întrutotul. Asemenea principiu nu se poate aplica, în esența sa, decât atunci când se pornește ,,de la realitatea cunoscută de copil, cu alte cuvinte de la localitatea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de la localitatea sau regiunea respectivă. Pentru aceasta pledează și psihologia, dar mai ales sociologia, care ne învață că omul, desfăcut de mediul său, nu reprezintă nimic (...). În felul acesta, școala nu va mai lucra cu abstracțiuni, ci cu realități.” Principiul ,,localismului educativ” era considerat drept un mod de atașare sau de integrare activă a copilului la viața reală și concretă, dar nu sub forma unei izolări sau claustrări locale sau regionale, ci ca un corolar al ,,principiului intuiției”, respectiv afirmarea ,,localismului
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
localismului educativ” era considerat drept un mod de atașare sau de integrare activă a copilului la viața reală și concretă, dar nu sub forma unei izolări sau claustrări locale sau regionale, ci ca un corolar al ,,principiului intuiției”, respectiv afirmarea ,,localismului educativ” nu numai la nivelul individualității, ci și la nivelul instituției școlare-locale. În acest caz Stanciu Stoian a elaborat o programă analitică specială, structurată pe obiecte de învățământ și pe ,,centre de viață” sau ,,centre de interese”. O altă direcție
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și tendințe de inspirație sociologică în investigarea fenomenului educativ. În volumul Curente noi în pedagogia contemporană sunt abordate două probleme speciale, prima teoretizează metoda ,,centrelor de interes” a lui Ovide Decroly, iar cea de-a doua se referă la abordarea ,,localismului educativ”. Școlile normale care au funcționat în perioada interbelică au pus practic bazele acestui obiect de studiu, pedagogia, au elaborat manualele de specialitate adaptate la nevoile reale ale școlii și tot prin intermediul lor s-a format corpul didactic de specialiști
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Prieteni și contemporani”, „Zori noi”, 1987, 11596; Ioan Holban, Despre „prieteniile” lui Eminescu, CRC, 1987, 3; Nicolae Manolescu, Poeți de altădată din Câmpulung Moldovenesc, RL, 1995, 40; Cornel Cotuțiu, „Câmpulung Moldovenesc. Istoric-cultural-turistic”, „Minerva” (Bistrița), 1995, 48-49; Mircea A. Diaconu, Vitalitatea „localismului creator”, „Crai nou”, 1997, 1900; Constantin Cubleșan, Investigații tematice și zonale, CRC, 1997, 4; Constantin Cubleșan, „M. Eminescu și Ardealul”, ST, 1999, 1; Ion Buzași, O nouă carte despre ardelenismul eminescian, „Preocupări didactice” (Suceava), 1999, 1-2; Datcu, Dicț. etnolog., II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287677_a_289006]
-
Societății Scriitorilor din Basarabia, Pan Halippa, ales președinte, revine asupra aportului literar al Basarabiei, care „n-a fost un pământ sterp spiritualicește și a rodit destulă holdă literară românească”. Semnificativ este că de la început V.B. nu intenționează să cultive un localism fără orizont, ci aspiră ca scriitorii pe care îi va găzdui „să răzbată în lumea largă a literelor românești”. Sub deviza „Cunoașteți adevărul și adevărul vă va slobozi”, care animase și publicația „Cuvânt moldovenesc” condusă tot de Pan Halippa, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290517_a_291846]
-
și ștergere a specificităților, de desființare o oricăror demarcații de ordin fizic sau cultural. Este o ipostază negativă de impunere cu forța a globalizării, de impunere a strategiilor uniformizatoare și destructurante. Pe de altă parte, globalizarea nu exclude particularismul sau localismul; dimpotrivă, le trezește, le stimulează. Odată declanșat fenomenul omogenizant de globalizare, se naște o mișcare contrarie, de „apărare”, respectiv de descoperire a unor expresii particularizante, de accentuare a unor trăsături „secundare”, adormite (în mai toate țările mari, asistăm la o
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
specialitate (atît cît ea există) pare mai curînd refractară la acest gen de apariții tipografice. Volumul Studii de anglistică și americanistică nu vine așadar numai să umple un gol analitic, ci să și provoace la "ieșirea" din înclinația noastră spre localismul pernicios intelectual. Mai mult, el propune o interacțiune directă, deopotrivă mentală și metalitară, cu marea literatură a lumii și, în mod deosebit, cu literatura anglofonă. În ce măsură reușește să realizeze aseme-nea obiective, rămîne să fie stabilit de fiecare cititor în parte
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
comunismului, pradă încă sechelelor cum ar fi mentalitatea rurală "de lăutar bun numai pentru "bătuta locală"" (...): Poți fi pitoresc, poți smulge aplauze, dar a doua zi ai fost uitat pentru că tu confuzi Călușul cu Divina Comedie (...). Căci nu e totuna localismul lui Moromete extraodinar pentru că e tipic , cu acela al lui Aschenbach: le desparte oceanul izolării și vai! al mândriei nătânge față de această izolare: cam asta înseamnă ruralism". Gelu Ionescu simte nevoia să-și contureze cât mai exact vocația prieteniei (prieteni
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
șina tramvaiului, determinîndu-l pe un ins „galant" a-l extrage din „capcană" și a-l oferi proprietarei „ca pe-o floare". În unele locuri (nu puține) se insinuează un văzduh matein, purtător al unui mister ce preia și totodată transcende „localismul" balcanic prin factura visător-detracată a materiei sale translucide. E adnotată „mîntuitoarea hoinăreală pe străzile reci, sub lună, în aerul ca-n Cîntarea Cîntărilor, înmiresmat cu smirnă și fel de fel de prafuri aromate" a unui grup de noctambuli pe numele
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
a avut o gîndire politică. A fost, din acest punct de vedere, un liberal și un prooccidental. Și-a imaginat istoria modernă a României ca pe o luptă între forțele reacționare, de sorginte est-europeană și autohtonă, puternic ancorate în tradiție, localism și ortodoxie, și forțele revoluționare, de sorginte occidentală, franceză îndeosebi, capabile să introducă și la noi, deși cu întîrziere, spiritul înnoitor și luminat al capitalismului. Civilizația română modernă ar reprezenta triumful europenității asupra autohtonității, al culturii majore (în sensul lui
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
implică asimilare culturală - cât printr-un one man show de televiziune care i-a creat reputația de rasist. Ideologia lui Zemmour e o reacție paradoxală la globalizare, proces care, în opinia lui, nu s-ar realiza prin universalitate, ci prin localism. Cu alte cuvinte, nu universalul ar trebui să asimileze particularismele, ci invers. Iar o adevărată integrare a imigranților în cultura țărilor lor de adopție ar fi împiedicată tocmai de promovarea diversităților originare. Problema nu e că Zemmour gândește prin reacție
„În numele poporului” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6366_a_7691]
-
nu e mai niciodată rostită în gol. A-i reproșa, prin urmare, într-un corpus de texte atât de dens și de profund, inaderența la tiparul matein ar fi o obtuzitate. A-l acuza, pe de altă parte, de un localism suspect, care-l face să exceleze tocmai în chestiunea relațiilor lui Caragiale cu Ploieștiul ar fi de-a dreptul un semn de rea-credință. Urmând, ce-i drept, îndeaproape modelul - erudit și totodată suplu - instituit de Cioculescu, Însemnările caragialiene sunt aproape de
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
de care, pe planul acțiunii practice, societatea română de la sfîrșitul secolului ar trebui să fie scutită. Prea puțin pot folosi drept îndrumar teoriile privind "boicotul istoriei" unei societăți robuste, progresiste, tolerante, în pragul secolului al XXI-lea. Iar saltul de la localism la universalism, fără intermedierea europeană, iluminist-civilizatoare, este tocmai lucrul de care nu are nevoie România în secolul XXI (după cum nu avusese nevoie de astfel de poziții anistoriste nici în secolele XIX și XX"). Din această sferă de preocupări este și
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]