164 matches
-
formarea unui comitet (alcătuit din soțiile, mamele și fiicele celor mai importanți lideri politici) însărcinat cu strângerea de fonduri pentru ajutorarea săracilor 472, în al doilea caz guvernul emitea o lege prin care completa efectivele armatei cu voluntari 473. Decizia Locotenenței Domnești de consultare a populației privind alegerea lui Carol I ca domnitor al României agita din nou apele politicii românești, dar pentru o scurtă perioadă de timp. Solidaritatea dintre autorii actului de la 11 februarie se resimțea imediat după izbucnirea mișcării
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
ministrul de interne, situația găsită în localitate și sesiza numărul mare al antiunioniștilor, criza financiară, dezorganizarea administrativă, considerându-i pe evrei principalii responsabili pentru manifestările ostile guvernului. Lipsa banilor și haosul din administrație se regăseau în toate rapoartele trimise către Locotenența Domnească 484. Inexistența unor informații precise privind acceptarea sau refuzarea tronului de către Filip, urmată de ezitările lui Carol, remarcate și de presă, contribuiau și ele la aceste agitații. Sosirea la Iași a doi membri ai Locotenenței Domnești, L. Catargiu și
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
toate rapoartele trimise către Locotenența Domnească 484. Inexistența unor informații precise privind acceptarea sau refuzarea tronului de către Filip, urmată de ezitările lui Carol, remarcate și de presă, contribuiau și ele la aceste agitații. Sosirea la Iași a doi membri ai Locotenenței Domnești, L. Catargiu și N. Haralambie, pe 1 aprilie, cât și prefigurarea venirii lui Carol provocau în rândurile separatiștilor o anumită derută, observată de Ștefan Golescu la 2 aprilie 1866485. Pregătirea plebiscitului asupra principelui străin îi determina pe nostalgicii situației
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
continuare proiectul Unirii Principatelor dacă în fruntea acestora era ales un prinț indigen. După intervenția lui Christian Tell, care spunea la 1 mai 1866 că "mă pronunț cu națiunea"514, fără a fi fost însă mulțumit de textul propus de Locotenența Domnească, Nicolae Ionescu afirma, după ce-și exprima convingerea asupra caracterului irevocabil al Unirii, că momentul proclamării unui alt principe, pământean sau străin, trebuia amânat pentru a fi în acord cu dorințele Europei. Misiunea Adunării era, în opinia sa, doar
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
de origine latină. Efectul acestei declarații era nul asupra deputaților "Fracțiunii libere și independente din Moldova", care se abțineau de la votarea apelului nominal privind proclamarea prințului Carol ca domn al României. Cu toate acestea, în proiectul de răspuns la mesajul Locotenenței Domnești, subscris de 101 deputați, se afirma susținerea în continuare a principiilor enunțate de Divanurile ad-hoc de la 1857 și de Parlament la 11 februarie 1866. În contextul internațional cunoscut, autorii documentului aprobat cu 109 voturi (6 abțineri) țineau să afirme
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
dar îi arăta și faptul că el fusese singurul proprietar din Fălciu care semnase pentru aducerea unui prinț străin 683. Nemulțumindu-se doar cu epistola trimisă liderului politic amintit, Mihail Kogălnicenau expedia, în primăvara aceluiași an, un nou protest către Locotenența Domnească în care-și exprima indignarea față de abuzurile electorale comise de prefect, dar și pentru nepublicarea listelor alegătorilor și nici a candidaților fapt care contribuise din plin la creșterea confuziei publice 684. Dincolo de subiectivismul celui care fusese primul sfetnic al
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
al statului român stă principiul separării puterilor, ca o garanție împotriva oricărui abuz și oricărei violențe 1. Asupra incompatibilității dintre funcția de patriarh și cea de membru al regenței s-a pronunțat și Ministerul Cultelor care a decis înființarea unei locotenențe patriarhale care să gireze afacerile Patriarhiei pe tot timpul cât Înaltul Ierarh al Bisericii Ortodoxe va împlini funcția de factor constituțional. Imposibilitatea Patriarhului-Regent rezidă tocmai în contradicția dublei sale ipostaze: pe de o parte, deținător al prerogativelor regale, deasupra autorității
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
iar pe de altă parte, arhiepiscop, mitropolit și patriarh, sub această autoritate 2. Ministerul Cultelor, recte Guvernul, credea că putea ocoli această situație gravă care atingea chiar principiul separării funcțiunilor factorilor constituționali, preluând atribuțiile administrative ale patriarhului și transmițându-le locotenenței patriarhale. Această soluție guvernamentală nu rezolva dificultatea constituțională, adâncind dimensiunea bisericească a problemei extrem de semnificative. Așa cum observa Nae Ionescu, exercitarea atribuțiilor absolut personale ale unui patriarh nu putea fi realizată de o locotenență pluricefală, fie ea chiar condusă de un
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
atribuțiile administrative ale patriarhului și transmițându-le locotenenței patriarhale. Această soluție guvernamentală nu rezolva dificultatea constituțională, adâncind dimensiunea bisericească a problemei extrem de semnificative. Așa cum observa Nae Ionescu, exercitarea atribuțiilor absolut personale ale unui patriarh nu putea fi realizată de o locotenență pluricefală, fie ea chiar condusă de un mitropolit. Soluția locotenenței patriarhale intra atât în contradicție cu aspectul canonicității, cât și cu posibilitatea ei practică de funcționare. Pe de o parte, nu exista nici un argument în drept sau în fapt care
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
soluție guvernamentală nu rezolva dificultatea constituțională, adâncind dimensiunea bisericească a problemei extrem de semnificative. Așa cum observa Nae Ionescu, exercitarea atribuțiilor absolut personale ale unui patriarh nu putea fi realizată de o locotenență pluricefală, fie ea chiar condusă de un mitropolit. Soluția locotenenței patriarhale intra atât în contradicție cu aspectul canonicității, cât și cu posibilitatea ei practică de funcționare. Pe de o parte, nu exista nici un argument în drept sau în fapt care să pledeze pentru admiterea unui vicariat prelungit la arhiepiscopie, mitropolie
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o parte, nu exista nici un argument în drept sau în fapt care să pledeze pentru admiterea unui vicariat prelungit la arhiepiscopie, mitropolie și patriarhie - patriarhul ar fi trebuit să lipsească de la îndatoririle sale bisericești paisprezece ani -, pe de altă parte, locotenența patriarhală sporea haosul canonic în interiorul Bisericii, prin amestecul grav dintre lumesc și religios. Filosoful român numește locotenența patriarhală, o soluție hibridă și inadmisibilă, o consecință a unor întâmplări mai grave, una dintre ele fiind consimtământul patriarhului de a figura în
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
vicariat prelungit la arhiepiscopie, mitropolie și patriarhie - patriarhul ar fi trebuit să lipsească de la îndatoririle sale bisericești paisprezece ani -, pe de altă parte, locotenența patriarhală sporea haosul canonic în interiorul Bisericii, prin amestecul grav dintre lumesc și religios. Filosoful român numește locotenența patriarhală, o soluție hibridă și inadmisibilă, o consecință a unor întâmplări mai grave, una dintre ele fiind consimtământul patriarhului de a figura în Consiliul de Regență. Incompatibilitatea dintre funcția de membru regent și calitatea de Patriarh este serios argumentată de
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
à la culture des masse, in André Burguière, Jacques Revel, Histoire de la France. Choix culturels et mémoire, Paris, Seuil, 2000, pp. 183-232. 1 Nae Ionescu, Legea, în "Cuvântul", an III, nr. 818, 24 iulie 1927, p. 1. 2 Nae Ionescu, Locotenența patriarhală, în "Cuvântul", an III, nr. 822, 29 iulie 1927, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, ediție, introducere și note de Dora Mezdrea, Sibiu, Editura Deisis, 2003, p. 119: Constatăm numai că intrarea Î. P. S. Patriarh în
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
român, a unei gramatici a limbii române și a unor traduceri din clasicii Antichității. Cele două fonduri - „Cuza” și „Zappa” - au constituit, de altfel, baza materială a viitoarei societăți academice. Prin decretul nr. 582 din 1/13 aprilie 1866 al Locotenenței Domnești, lua ființă la București Societatea Literară Română, a cărei principală menire era de a alcătui dicționarul și glosarul limbii române, „acele două colonade ale templului său literariu”, precum și de a stabili normele ortografice ale limbii. Societatea urma să fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
edita scrierile. În mișcarea de la 1848 R. joacă un rol de frunte. Face parte din Comitetul revoluționar, din Comisia executivă, unde îl suplinește pe Ion Ghica, fiind numit prefect al Poliției și avansat, în noul guvern, secretar de stat. În timpul Locotenenței Domnești îndeplinește funcția de director în Ministerul Dinăuntru. În exil, la Paris, face parte din conducerea emigrației. Cu N. Bălcescu și N. Golescu, semnează un Apel către români, iar împreună cu I.C. Brătianu un catehism pentru săteni. După o infructuoasă misiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
armate în cazul unui atac străin, cere în ședințele Guvernului Provizoriu împroprietărirea țăranilor prin despăgubiri, eliberarea țiganilor robi, votul universal și direct. În același scop, colaborează la redactarea ziarelor „Învățătorul satului” și „Popolul suveran”. După înlocuirea Guvernului Provizoriu cu o Locotenență domnească, B. este propus în deputăția care va pleca la Constantinopol pentru a obține recunoașterea unor reforme. Misiunea eșuează, ca și întreaga mișcare, și apelurile sale pentru o mobilizare armată rămân zadarnice. Întors în țară la 13 septembrie, este arestat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
extern, Al. I. Cuza s-a declarat de acord cu ideea aducerii unui prinț străin pe tron și a abdicat fără a se opune. După abdicare, între februarie și mai 1866 (vezi Monstruoasa Coaliție), țara a fost condusă de o locotenență domnească, formată din trei persoane. La 10 mai 1866, principele Carol (vezi Carol I, regele României) a preluat conducerea țării. Noua Constituție, adoptată în 1866, numea noul stat România, recunoscut fiind de Puterea Suzerană și de Puterile Garante. România va
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
încredințat, a fost profesor și director al liceului din Beiuș, cenzor și revizor al cărților românești pe lângă Tipografia Universității de la Buda (1842). După revoluția de la 1848, va fi translator la „Foaia legilor” din Pesta, iar după aceea translator român pe lângă Locotenența imperială din Buda. În 1855 se afla canonic și rector la seminarul român din Oradea, iar în 1857 - prepozit capitular la Lugoj. Lui A. i se datorează mai multe cărți religioase, dar și pedagogice. Astfel sunt Catihetica practică (1843), Cuvântări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
căci numai un principe străin, după a mea părere, poate chezășui viitorul României...” La 10 mai 1866, Carol a fost primit la București cu cele mai înalte onoruri în entuziasmul mulțimilor ce invadaseră străzile. Apoi, în prezența Adunării Deputaților, a Locotenenței Domnești și Guvernului, a depus următorul jurământ de credință: „Jur a fi credincios legilor țării, a păzi religiunea românilor, precum și integritatea teritorială și a domni ca domn constituțional” La un an de la acel eveniment (20 aprilie 1867), Principele Cuza îi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trebuia impulsionată dezvoltarea statului, trebuia asigurat un nou cadru politic pentru a fi posibilă desăvârșirea operei generațiilor de la 1848 și 1859, prin aducerea unui prinț străin și Îndrumarea țării spre neatârnare. După 11 februarie 1866, a fost numit secretar al Locotenenței Domnești, drept „recompensă” pentru participarea la detronarea lui Cuza, fiind trimis ulterior la Paris (nu În calitate oficială), pentru a sonda terenul și a studia atitudinea Împăratului Napoleon al III-lea față de aducerea În țară a unui prinț străin din
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
două ori, dar a treia oară, dându-și seama că nu se mai poate evita plecarea unui chiriarh cu prea multe păcate, a pus următoarea rezoluție pe cererea de demisie: „Se primește demisia. Dl Ministru Brăileanu va face propuneri pentru locotenență”. Gândul nostru era să sprijinim pentru scaunul de patriarh pe fostul director al Seminarului de la Cernica (al cărui nume îmi scapă acum), o figură de înaltă valoare morală și intelectuală, alegerea fiind cu totul imparțială, deoarece nu era legionar. Din
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
este director al Arhivei Țării Românești. În preajma evenimentelor de la 1848 se alătură comitetului revoluționar, participă direct la toate acțiunile (Proclamația de la Izlaz este, în cea mai mare parte, redactată de el), e ales ministru în Guvernul Provizoriu, apoi membru al Locotenenței Domnești împreună cu Nicolae Golescu și Christian Tell. Adept al acțiunilor moderate, în opoziție cu aripa radicală a revoluționarilor, s-a pronunțat împotriva împroprietăririi clăcașilor, pentru o înțelegere cu Turcia și pentru o desprindere totală de sub protectoratul Rusiei. După înfrângerea revoluției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
fiind însoțit pe tot teritoriul țării noastre de Mihail Kogălniceanu (MOF., 8/20 decembrie 1877, pp. 7154-7156). 168. Generalul Nicolae Golescu (n. 1810), fruntaș politic liberal, fusese membru al Guvernului provizoriu în timpul Revoluției din 1848 din Țara Românească, precum și al locotenenței domnești din 1866, după detronarea lui Al.I. Cuza; în cuvântul omagial rostit de Mihail Kogălniceanu în Adunarea Deputaților la 12/24 decembrie 1877 Nicolae Golescu era caracterizat succint și exact: „Numele său înseamnă naționalitate, constituțiune, democrație“ (Anastasie Iordache, Goleștii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
provizoriu, se va deplasa la Giurgiu și își va folosi toată influența de care dispunea pentru a asigura succesul negocierilor. După sosirea lui Suleiman Pașa la București, Colquhoun și-a intensificat contactele cu ambele părți. Se poate spune că instituirea Locotenenței domnești într-o formulă care i se părea diplomatului britanic ideală, era expresia acestui compromis făcut posibil și prin medierea sa. îndepărtarea guvernului provizoriu elimina, în opinia sa, orice pretext pentru o intervenție țaristă, făcând, în același timp, posibilă modernizarea
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
legi în legătură cu drepturile presei. Va fi evitată chestiunea mănăstirilor care depind de Locurile Sfinte în prezent. Se vor da legi asupra regularizării relațiilor dintre proprietar și țăran, de către Adunarea Generală”. Colquhoun a fost și primul consul străin acreditat pe lânga Locotenența domnească, prilej cu care descrie primirea cu mare pompă care i s-a făcut. Din partea autorităților muntene a luat cuvântul Heliade-Radulescu. Colquhoun reda și rezistenta unei părți a marii boierimi conservatoare la reforme. El relatează, cu satisfacție, primirea rece pe
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]