190 matches
-
-l trimită la dracu’ pe marele și zâmbărețul Conducător. Se Întoarse brusc pe călcâie când auzi În spatele lui un glas pe care Îl cunoștea prea bine de pe vremea când fusese militar. Foameangât avea acum pe umăr cele trei steluțe de locotenent-major și comanda un pluton de răcani la fel de Înspăimântați ca și el. Stătea trântit pe burtă lângă șenila unui tanc și urla Întruna către soldați să nu risipească muniția. Însă el Însuși se lăsa stăpânit de groază și slobozea rafale scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Turela se roti, țeava păru că șovăie puțin, apoi rămase neclintită, Îndreptată către cupola bibliotecii. Urmară o bubuitură, un vuiet și din clădire se Înălțară flăcări aproape nesfârșite. „He-he! Dracu’ i-a luat!” auzi Monstrulică un glas Încântat. În spatele tancului, locotenentul-major Foameangât leșinase de durere, cu un picior prins Între fioroasele angrenaje de oțel ale șenilei. Monstrulică se cățără pe turelă și bătu cu pumnul. Le spuse celor dinăuntru să nu mai miște hărăbaia, apoi sări și se Îndreptă către rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmărească degetele și unghiile de la picioarele concurenților și să amendeze orice desprindere neregulamentară de mozaicul din dotare. în cazul particular al concursului de la Pitești, factorul uman se numește Gheorghe Perjaru și e arbitru general. Probabil că a fost caporal, sergent, locotenent-major, căpitan, colonel și a fost avansat. Nimic anormal, putea fi, după caz, comisar sau chestor-șef. În fața lui Beatrice Câșlaru s-a comportat ca un comandant de regiment care a prins bucătarul că doarme călare pe trompetă, cu drapelul de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
suntem militari cu experiență, veniți și stați aproape de noi. Și atunci când trecem noi la acțiune, veniți și voi, iar eu am să vă direcționez când și cum să deschidem focul". S.B.: Ce grad aveați atunci, la Revoluție? I.A.: Eram locotenent-major. S.B.: Dar nu erați la infanterie, că eu vă țin minte că erați cu roșu? I.A.: Eram la infanterie. S.B.: Când ați venit la Regimentul de tancuri 01060 din Pantelimon? I.A.: În 1983. S.B.: Domnul maior Mureșan v-
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
de mitralieră? I.A.: Nu. S.B.: Dar cu militarii ați avut incidente? I.A.: Nu, n-am avut incidente. Soldații ăia mă ascultau ca pe Dumnezeu. Pe 5 ianuarie, când am ajuns în unitate, stupoare! Toți erau avansați, numai eu... locotenent-major. S.B.: Povestea domnul Mureșan că în noaptea de Anul Nou, când a ajuns în unitate, l-a sunat comandantul Costache și a dat o listă cu avansați. I.A.: "Bine, domnule, eu stau și apăr Comandamentul și nu sunt avansat
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
din sursele existente oficial. Chiar dacă mai aflam câte ceva, țineam informația pentru noi. S.B.: În aprilie 1989 s-a terminat de achitat datoria externă, țin minte că aveam magazie undeva în poziție spre Bateria I, spre gardul cu cimitirul, și atunci locotenentul-major Marinel a venit și ne-a dat vestea și s-a stârnit așa un entuziasm că lucrurile vor intra în normal și ne va fi mai bine tuturor. Dumneavoastră cum ați primit vestea în Regiment? I.T.: Nu pot să spun
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
D.P.: Da, când erau manifestațiile de sprijin. Eu am văzut trei coloane, două pe partea cu "Semănătoarea", pe partea lor, și una peste Dâmbovița, pe partea Institutului. Oamenii aceia nu aveau nicio treabă, nu aveau muniție asupra lor. Era un locotenent-major de infanterie care nu și-a bătut prea tare capul, că a văzut că vin oamenii. Manifestanții au luat pancartele de pe drum, le-au aruncat în Dâmbovița și și-au continuat drumul mai departe. Nu am văzut nicio încăierare, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
ușă. O ușă cu geam. Păi, dobitoc să fi fost și tot îți dădeai seama, dacă erai afară și vedeai fișetul în ușă, că cineva se ascunde acolo. Eu când am văzut una ca asta i-am spus comandantului adjunct, locotenentului-major Bușu, că ne vor face fărâme oamenii de afară. Și el m-a întrebat atunci ce se putea face la care eu am spus că aveam de gând să ies în curte. Mi-a răspuns că nu mă crede. Eu
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
M.: Când am absolvit școala în 1970, am fost șef de promoție. Majoritatea celor care au fost numiți erau plasați pe primele locuri la absolvire. În 1978, am terminat primul Academia Militară, la Facultatea de Arme Întrunite și Tancuri. Eram locotenent-major. Apoi m-au repartizat la Cluj și am lucrat la Secția Operații a Armatei. Întocmeam aplicații, participam la aplicații la nivel de Armată, făceam ceva important. Și probabil că s-a luat în calcul chestiunea asta. Eu am făcut, să
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
ați descurcat cu subordonații? M. M.: Vă spuneam că am întâlnit numai locotenenți-colonei. Sigur că în câteva săptămâni m-am documentat și când generalul Velicu m-a întrebat dacă am probleme am solicitat să fiu ajutat să numesc pe funcții locotenenți-majori sau căpitani. Domnule, m-a înțeles. Mai puțin la primul batalion, era la noi un locotenent-colonel Panaitescu Jan, un băiat jos pălăria. La Batalionul II am numit un locotenent-major, Ștefan; la Batalionul III, un căpitan, Țenea; locțiitor tehnic, locotenent-major subinginer
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
am probleme am solicitat să fiu ajutat să numesc pe funcții locotenenți-majori sau căpitani. Domnule, m-a înțeles. Mai puțin la primul batalion, era la noi un locotenent-colonel Panaitescu Jan, un băiat jos pălăria. La Batalionul II am numit un locotenent-major, Ștefan; la Batalionul III, un căpitan, Țenea; locțiitor tehnic, locotenent-major subinginer Vasilescu; locțiitor pentru logistică, un locotenent-major, Saca. S. B.: Ați venit cu garnitura dumneavoastră. M. M.: Nu, nu! Toți erau deja acolo. S. B.: Erau acolo, dar practic erau
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
funcții locotenenți-majori sau căpitani. Domnule, m-a înțeles. Mai puțin la primul batalion, era la noi un locotenent-colonel Panaitescu Jan, un băiat jos pălăria. La Batalionul II am numit un locotenent-major, Ștefan; la Batalionul III, un căpitan, Țenea; locțiitor tehnic, locotenent-major subinginer Vasilescu; locțiitor pentru logistică, un locotenent-major, Saca. S. B.: Ați venit cu garnitura dumneavoastră. M. M.: Nu, nu! Toți erau deja acolo. S. B.: Erau acolo, dar practic erau cel puțin de un grad cu dumneavoastră. M. M.: Da
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
înțeles. Mai puțin la primul batalion, era la noi un locotenent-colonel Panaitescu Jan, un băiat jos pălăria. La Batalionul II am numit un locotenent-major, Ștefan; la Batalionul III, un căpitan, Țenea; locțiitor tehnic, locotenent-major subinginer Vasilescu; locțiitor pentru logistică, un locotenent-major, Saca. S. B.: Ați venit cu garnitura dumneavoastră. M. M.: Nu, nu! Toți erau deja acolo. S. B.: Erau acolo, dar practic erau cel puțin de un grad cu dumneavoastră. M. M.: Da. Și erau și oameni deștepți. S. B.
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
antiaeriană (dar nu era al Diviziei de Tancuri, ci al Diviziei Mecanizate), Compania de aprovizionare și transport a Diviziei de Tancuri, în clădire cu dumneavoastră, la Divizion și Batalionul 35 Geniu al Diviziei de Tancuri. Acolo era un tinerel, era locotenent-major, Dumitrescu. S. B.: Eu l-am prins căpitan. M. M.: E pe la Câmpulung Moldovenesc acum. Un ofițer jos pălăria. S. B.: La Divizion cine era când ați venit dumneavoastră, în 1985? M. M.: Blănaru! După aceea a venit Țilimpea. S.
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
B.: Noi stăteam vreo trei săptămâni. M. M.: Noi mergeam în poligoane la Babadag la aplicații. Și doctorul ăsta, pentru orice boală le dădea câte o aspirină. După el a venit un doctor teribil și ăsta e un moment important: locotenentul-major Toma Augustin. Tatăl lui era șeful secției Anestezie și Terapie Intensivă la Spitalul Militar, un doctor eminent. Ăsta, un copil jos pălăria, dornic de muncă, și era căsătorit cu fiica lui Marin Ceaușescu. I-am zis: "Clădirea e veche, dărăpănată
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Divizion, tot timpul ni se părea că la Regiment e viață mai bună decât la noi. M. M.: O să vă dau două explicații. La un pluton erau trei tancuri. La tancul comandantului de pluton era: comandantul de pluton (locotenent sau locotenent-major), un subofițer și doi soldați. Patru oameni. Dă jos șenilele, curăță-le, curăță tunul... Patru oameni, dintre care doi erau cadre. Mai puțin la tancul trei, că acolo erau patru soldați, că erau caporali, comandantul și mecanicul. Viață grea. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
ca să poată lua decizia. M. M.: Nu era nimic automatizat, absolut totul se făcea manual. S. B.: Da. Mai greu era, totuși, de cei de la bateriile de tunuri. La Divizion era Bateria I, cu tunurile de calibrul 50, comandată de locotenent-major Preda. La Bateria a II-a erau rezerviști, care veneau rar. Se ocupa de ei locotenet-major Șchiau. M. M.: Da, Șchiau era un bun ofițer. S. B.: L-am prins comandant de baterie, din iarnă până în vară, până a venit
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Kemenici. La Târgoviște, pe clădire, știți ce scrie? Că este mare diferență între a fi cavaler și cavalerist. Ei aveau o poziție mai puternică, aveau rachetele acolo. S. B.: Și noi aveam o singură baterie de rachete, a VII-a. Locotenent-major David era comandant, cel care s-a sinucis în zilele Revoluției. M. M.: Erați un Divizion cât un Regiment. S. B.: Și mai era Bateria a IV-a, al cărei comandant era locotenent-major Florea, cel care avea un ochi de
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
singură baterie de rachete, a VII-a. Locotenent-major David era comandant, cel care s-a sinucis în zilele Revoluției. M. M.: Erați un Divizion cât un Regiment. S. B.: Și mai era Bateria a IV-a, al cărei comandant era locotenent-major Florea, cel care avea un ochi de sticlă. Îl poreclea lumea "Coco". Era un tip ciudat tare, cel mai absurd ofițer, dar știți până când? Până în ziua în care a fost făcut căpitan. Din momentul acela s-a schimbat. Probabil avea
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
general Gabor. S. B.: Nu. Fiecare baterie avea transmisionistul ei dar în cadrul Bateriei Comandă era un pluton de transmisiuni. Erau telefoniști și telegrafiști. La telefoniști era Bocăneală Tache Nicu, la telegrafiști era Iancu. Erau locotenenți amândoi. După Revoluție, au devenit locotenenți-majori. Erau tineri, la început de carieră. Iar la plutonul Cercetare era Șchiau, iar după ce Șchiau a plecat la el la baterie a venit tânărul locotenent Iordache, care abia terminase școala. M. M.: Cine știe pe unde-or mai fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
au adus înapoi în arest. Băiatul acela era numai vână, era numai mușchi, a fost legat pe "țambal", pe patul acela de scândură, legat cu fața în jos și toată noaptea a fost bătut. Toată noaptea. A venit și un locotenent-major care era ofițer de serviciu la Regiment, nu mai țin minte cum se numea, unul cu ochi mari, albaștri, și i-a zis: "Băi, tu știi că ofițerul acesta era să moară din cauza ta? Ăsta are copil acasă". I-a
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
oameni plătiți pe funcții, secretari, adjuncți, instructori care veneau și controlau unitățile. Ăștia de la unități erau ai unității. Deci, era mare diferență față de structura de bază. Ca într-o fabrică. S. B.: La noi la Divizion, secretar de partid era locotenent-major Bratu, altul decât cel de la Bateria a III-a. Era ofițer în Comandament, un tip mai discret. Mai vizibil era instructorul cu propaganda, căpitanul Badea. M. M.: Îl știu pe Badea. S. B.: El era purtătorul imaginii partidului prin unitate
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
în alte chestiuni, niciodată. Era un filtru extraordinar: CI-ul și partidul. Nu ne interesau treburile politice. N-aveam nici surse de informare, eram și bine verificați de contrainformații, să fie clară problema. La noi era Friptu, unul micuț, un locotenent-major infanterist. Neacșu era al Divizionului. S. B.: Ceea ce încerc eu să văd este cam cât ajungea și sub ce formă trecea de filtrul de care vorbeați dumneavoastră, de plasa țesută de CI-ști. Ascultați Europa liberă pe atunci? Nu comentați cu
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
din interior. Deci, asemenea temă tactică, să-i spun, n-am avut niciodată. Nici măcar la pregătire. S. B.: Știți de ce tot întreb? Mi-aduc aminte că, după ce a fost alarma, după ce s-a dat indicativul "Radu cel Frumos", a venit locotenent-major Iancu, cel de la Transmisiuni, și ne-a spus: Aveți grijă cu ungurii!" Noi aveam camarazi unguri, cu care eram în relații foarte bune. Acolo nu conta etnia. Erau niște oameni normali, ca fiecare. M. M.: Eu sunt trăit în Ardeal
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
mai țin minte. S. B.: Eu știu și vă spun de ce: pentru că a coincis cu ieșirea de la masă. M. M.: Eram acasă și a venit agentul meu cu un camion, trimis de Ilioiu, și a zis: "M-a trimis tovarășul locotenent-major Ilioiu că s-a ordonat "Radu cel Frumos". Și vă întreabă ce să facă". "Cum măi, "Radu cel Frumos"!? Măi, nu-i alarmă de exercițiu?" Zice: "Nu știe ce să facă". "Măi, ce ți-a mai spus?" Era un caporal
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]