133 matches
-
l-a informat pe Carleton că sunt 200 de oameni pe malul sudic al râului gata să-i atace pe americani. Aceștia, dar și alții, au fost mobilizați pentru a ataca bateria americană de la Point Levis, dar avangarda acestei miliții loialiste a fost învinsă în martie 1776 în bătălia de la Saint-Pierre de un detașament de miliții locale proamericane. Când a sosit generalul Thomas, situația din tabără l-a făcut să tragă concluzia că asediul nu poate fi menținut și a început
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
Axă. Parașutiștii germani au reușit să-l localizeze și mai apoi să-l elibereze pe Il Duce. Mussolini a înființat cu ajutorul germanilor un stat efemer - Republica Socială Italiană (RSI). Forțele armate ale RSI erau o combinație dintre unitățile paramilitare ale loialiștilor fasciști, unități proaspăt recurtate din zona de nord a Italiei și unități germane. În aprilie 1945, partizanii l-au capturat pe Mussolini și pe unii dintre colaboratorii săi. Pe 28 aprilie, Mussolini, amanta lui și alți 15 colaboratori fasciști au
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
cu ceai în mare.Parlamentul britanic a răspuns prin închiderea comerțului din Boston. Mai puțin spectaculoasă, dar probabil mult mai decisivă, a fost preluarea graduală în milițiile coloniale ale unor ofițeri care simpatizau cu cauza revoluționară americană , înlocuindu-i pe loialiștii pro-britanici. Milițiile erau politizate, în așteptarea unui război revoluționar. Dar, un număr uriaș de coloniști americani obișnuiți rămâneau loiali coroanei britanice și nu erau câtuși de puțin interesați de luptă. În 1775. revoluționarii au preluat controlul guvernelor fiecăreia dintre cele
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]
-
din sudul Chinei, cărora li s-a refuzat statutul ereditar al întinselor lor fiefuri, acordate de împăratul predecesor. În 1683, Qing a organizat un asalt în sudul Taiwanului, înăbușind rebeliunea statului „Marele Ducat de Tungning”, care a fost fondat de către loialistul Ming Koxinga în 1662, după căderea Mingului de Sud și a servit ca bază pentru continuarea rezistenței Ming în sudul Chinei. Până la sfârșitul domniei Qianlong, Imperiul Qing era la apogeu. China conducea mai mult de o treime din populația lumii
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
că americanii au avut „30 de soldați și 14 ofițeri morți”; Henry B. Dawson scrie despre 10 ofițeri și 30 soldați morți,; în vreme ce Edward G. Lengel dă numărul total al victimelor la 25 de morți și 40 de răniți. Ziarul loialist "New York Gazette and Weekly Mercury" a relatat la 17 ianuarie 1777, că pierderile americanilor la Princeton au fost de 400 morți și răniți. După ce au intrat în Princeton, americanii au început să prade orașul și carele britanice de provizii. Întrucât
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
formează o alianță temporară pentru a omorî un Templier. Mai târziu, Haytham descoperă o scrisoare în care se detaliază planul lui George Washington de a elimina populația indigenă, inclusiv tribul lui Connor, de la Frontieră pentru a preveni susținerea acestora pentru Loialiști. Connor se întoarce în satul său și află că Lee a recrutat mai mulți războinici mohicani pentru a se împotrivi Patrioților trimiși să-i omoare. Connor îi omoară pe acești mohicani, inclusiv pe prietenul său din copilărie, Kanen'tó:kon
Assassin's Creed III () [Corola-website/Science/327951_a_329280]
-
a avut o influență importantă procesul de democratizare al țării de la sfârșitul deceniului al optulea. Mulți dintre generalii care au fost implicați în tentativa de lovitură de stat din 23 februarie 1981, atât de partea complotiștilor cât și de partea loialiștilor, fuseseră mambri ai Diviziei Albastre în cel de-al doilea război mondial. În anul 2004, guvernul spaniol a returnat orașului de origine crucea Catedralei Sfânta Sofia din Veliki Novgorod. Crucea căzuse în timpul unuia dintre bombardamentele asupra orășului, în acea perioadă
Divizia Albastră Spaniolă () [Corola-website/Science/307656_a_308985]
-
centrală din jurul Madridului. Cu excepția Asturiei, Cantabriei și a unei părți din Țara Bascilor, naționaliștii au preluat mare parte din nordul și nord-vestul Spaniei și o zonă din sud, și anume centrul și vestul Andaluziei, împreună cu orașul Sevilla. Republicanii (denumiți și "loialiști spanioli") au primit arme și voluntari din Uniunea Sovietică, Mexic, de la Internaționala Socialistă și de la Brigăzile Internaționale. Republicanii erau o alianță largă, cuprinzând de la centriști care susțineau o democrație liberală capitalistă moderată până la revoluționari anarhiști și comuniști; baza lor umană
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
democrație liberală capitalistă moderată până la revoluționari anarhiști și comuniști; baza lor umană era mai ales urbană și seculară, dar conținea și țărani fără pământ, și era deosebit de puternică în regiunile industriale ca Asturia și Catalonia. Această facțiune a fost denumită "„loialiștii”" de susținătorii săi, "„republicanii”", "„Frontul Popular”" sau "„Guvernul”" de toate părțile, și "„roșiii”" de dușmani. Țara Bascilor, regiune conservatoare, catolică, împreună cu Galicia și cu Catalonia, care înclina mai mult spre stânga, doreau o autonomie mai largă sau chiar independența de
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
Fișier:Alexander II (Alba) i.JPG|thumb|200px|thumb|left|Alexandru al II-lea al Scoției]] În 1215, la un an după aderarea sa, clanurile Meic Uilleim și MacHeths, dușmani înverșunați ai coroanei scoțiene, au intrat în revoltă însă forțele loialiste au înăbușit rapid insurecția. În același an, Alexandru s-a alăturat baronilor englezi în lupta lor împotriva lui [[Ioan al Angliei]] și a condus o armată în Regatul Angliei pentru a suporta cauza lor. Această acțiune a dus la devastarea
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
în curând la Declarația de indepedență față de Spania. În alte regiuni s-au păstrat autoritățile coloniale și continuau să recunoască puterea regală. Această situație a condus în mod invitabil la război civil între venezuelanii care erau în favoarea juntelor autonome și loialiștilor coroanei spaniole. La scurt timp după ce s-a format junta, s-a întors din exil Francisco de Miranda, care era "persona non grata" în Venezuela datorită încercării lui eșuate de a elibera Venezuela. Miranda s-a folosit de climatul politic
Războiul de Independență al Venezuelei () [Corola-website/Science/327990_a_329319]
-
reafirmau intenția de a păstra integritatea teritorială a Imperiului Otoman în Balcani susținând Poartă, legea islamică Sharia, si de „a lupta cu arma în mână pentru a apăra integritatea teritoriilor Albaniei”. Articolul 6 al aceluiași document reafirmă ostilitatea albanezilor, ca loialiști otomani, față de independența Bulgariei și Șerbiei. „Nu trebuie să lăsăm armate străine să calce pământul nostru. Nu vom recunoaște numele Bulgariei. Dacă Șerbia nu pleacă pașnic din țările ilegal ocupate, trebuie să trimitem (akingii) și să luptăm până la capăt pentru
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
nu modifice măsurile legislative bune și populare luate de laburiști (v.infra), cu excepția reprivatizării industriei siderurgice și a transportului feroviar. În aceeași perioadă se confruntă în politica externă britanică cu gravele tulburări provocate de luptele intestine din Kenya între triburile loialiste Kikuyu și așa-numiții teroriști Mau-Mau. A fost Churchill un "imperialist", așa cum îl califică unele lucrări de istorie? Da și nu. Nu a fost imperialist atunci cînd, în calitate de ministru al Coloniilor, s-a numărat printre cosemnatarii Tratatului Anglo-Irlandez din 1921
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Germania Facțiunea Armata Roșie Germania Frontul de Luptă a Popoarelor Revoluționare Grecia Organizația Revoluționară "17 Noiembrie" Grecia Frontul Patriotic Moranzanist Honduras Frontul pentru Eliberarea Palestinei Irak Organizația Mujahedin-e Khalq Iran Adevărata I.R.A. Irlanda de Nord Armata Republicană Irlandeză (I.R.A.) Irlanda de Nord Forța Voluntarilor Loialiști Irlanda de Nord Khach și Kahane Chai Israel Brigăzile Roșii Italia Armata Roșie Japoneză Japonia Aum Shinriko Japonia Chukaku-Ha Japonia Consiliul Revoluționar Fatah (Organizația Abu Nidal) Liban Hezbolah Liban Harakat ul-Mujahedin Pakistan Hizb ul-Mujahedin Pakistan Jamaat ul-Fuqra Pakistan Lashkar-e-Toiba Pakistan Fatah Tanzin
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
grupări, dintre care una a optat pentru nonviolență, aproape încetându-și activitatea, motiv pentru care Provisional IRA a ajuns să fie identificată cu IRA. Obiectivul acestei organizații este scoaterea Irlandei de Nord de sub jurisdicția britanică, irlandezii republicani catolici opunându-se loialiștilor protestanți, probritanici. Deși aripa politică a IRA, Sinn Fein, a fost cooptată în administrația locală nord-irlandeză, facțiuni radicale ale organizației continuă să respingă termenii acordurilor de încetare a focului, refuzul IRA de a-și preda întregul arsenal militar fiind principalul
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
sesiunea din toamnă opoziția puritană s-a impus, refuzând orice finanțare a campaniilor regale, iar regele a refuzat să mai convoace parlamentul, timp de peste un an. Strategia politică a lui Danby era să folosească acest răstimp pentru a organiza forțele loialiste și a pregăti un parlament mai docil, prin noi alegeri. În acest timp regele a obținut bani din subvențiile franceze, iar opoziția deconcentrată a pierdut teren în fața lui Danby care, fiind la guvernare, a obținut majoritate în Camera Lorzilor. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
guvernul provizoriu pe care-l conduce și, pe 21 aprilie, generalul Badoglio face același lucru în Italia. Pe 2 septembrie, comuniștii intră în guvernul grec, iar pe 24 septembrie, în cel belgian. Asta nu înseamnă că se instituie vreo politică loialistă. PCI* pare să urmeze calea cea mai prudentă după ce, pe 3 martie, Togliatti a fost primit la Moscova de către Stalin, care-i cere să se arate conciliant. Dimitrov rezumă astfel întrevederea: „în momentul actual, să nu cereți abdicarea imediată a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai ales în Franța, Italia, Cehoslovacia și Iugoslavia. Rămâne cel de-al treilea factor: natura Rezistenței. în țările ocupate, unde apărarea independenței naționale trece prin susținerea față de guvernul legitim din exil care însuflețește lupta patriotică - Belgia, Olanda, Norvegia, Polonia -, Rezistența loialistă nu poate decât să limiteze dezvoltarea forțelor comuniste. Faptul acesta este deosebit de evident în Polonia, unde Rezistența comunistă este foarte slabă în raport cu Rezistența naționalistă. Nu așa stau lucrurile, în schimb, în țările unde Rezistența se confruntă cu o putere colaboraționistă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vedere demografic. Puternică lor implantare în Ulster a constituit principalul avantaj în lupta împotriva autonomiei. Chiar și înaintea primului proiect al legii autonomiei din 1886, existau temeri privind izbucnirea unui război în Ulster. A fost formată o Uniune Patriotică și Loialista, care a cerut arme pentru a apăra uniunea. Guvernul englez avea rapoarte despre instrucții militare mai mult sau mai putin legale. Lordul Randolph Churchill, tatăl lui Winston Churchill, declară că "Ulsterul va lupta și Ulsterul va avea dreptate" (Ulster Will
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Indiferent de versiunea legii autonomiei, una dintre părți ar fi fost nemulțumită. Guvernul britanic a beneficiat de patriotismul ambelor părți. După declarația de război a Mării Britanii din 4 august 1914, Carson a asigurat guvernul britanic de întregul sprijin al loialiștilor din Ulster. Aceeași atitudine a avut-o și John Redmond. Ambii lideri sperau că susținerea Mării Britanii în timpul războiului le va oferi atuuri în noile negocieri de la sfîrșitul conflictului. Istoricul L. de Paor scria, în cartea sa Popoarele Irlandei, ca
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
unionista a profitat de acest prilej pentru a-i face martiri pe soldații uciși de rebeli, care, se presupunea, fuseseră omorîți cu mai multă cruzime decît o făceau dușmanii germani de pe frontul de vest. "Națiunea plînge după răzbunare." Nici un ziar loialist din Ulster nu a făcut legătura între înființarea organizației paramilitare Ulster Volunteers Force în 1913 și amenințarea unei rebeliuni protestante și evenimentele care au avut loc în 1916. Rebeliunea era folosită pentru a accentua și evidenția loialitatea Ulsterului. În Fermanagh
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Fein a cîștigat 74 de locuri din cele 104 cîte reveneau Irlandei, restul fiind ocupate de unioniști (26) și autonomiști (6). Alegerile au dovedit încă o dată existența celor două Irlande, cea catolică., naționalistă și republicana, și cea protestanta, unionista și loialista.66 În Nord au fost aleși 21 de unioniști, 5 autonomiști și 3 republicani. Un numar de factori au favorizat victoria zdrobitoare a Sinn Fein. Partidul Autonomist se află pe poziții defensive încă de la început. Lipsită de un lider de
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
de batalioane, în iulie 1920 se aflau în insula 40 de batalioane de infanterie și 8 regimente de cavalerie. Trupele erau folosite în principal pentru a organiza patrule, pentru a menține securitatea drumurilor, pentru a proteja sediile administrației, închisorile, casele loialiștilor sau, în timpul raidurilor, pentru a căuta armele ascunse de populație. În 1920, opinia publică britanică a intrat în fierbere atunci cînd britanicii au găsit un document al ÎRA în care se lua în considerare posibilitatea unor atacuri chimice asupra soldaților
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Irlanda, fie că este vorba de Poliția Regală Irlandeză, Armata Britanică, cele două forțe paramilitare recrutate de Londra și trimise în Irlanda pentru a instaura liniștea (Corpul Auxiliarilor și Corpul Black and Tans) sau de forțele paramilitare protestante din Nordul loialist. Inițial ÎRA era alcătuită din cîteva sute de voluntari naționaliști-radicali care participaseră la Rebeliunea din aprilie 1916 și care fuseseră ulterior încarcerați în Țară Galilor. Guvernul de la Londra i-a eliberat treptat de-a lungul anilor 1917 și 1918, crezînd
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
au dus la rănirea a 11 polițiști și a 77 de protestari.152 Un alt marș a fost organizat de NICRA în ianuarie 1969 între cele mai importante orașe din Irlanda de Nord, Derry și Belfast. Manifestanții catolici au fost atacați de către loialiști, iar la scurt timp întregul oraș Derry era cuprins de violențe intercomunitare între manifestanții catolici obișnuiți și forțele de poliție și loialiștii protestanți. De subliniat că ÎRA, după multe decenii în care fusese principala protagonista a tuturor confruntărilor violente din
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]