131 matches
-
în Boemia în anul 9, sub conducerea regelui Maroboduus. O parte a celților a migrat către sud, în vreme ce restul lor a fost asimilat de marcomani. În anul 568, cea mai mare parte a marcomanilor, însoțiți de membrii altui trib germanic, lombarzii, au migrat spre sud. Marcomanii rămași au fost asimilați de slavii apuseni, care au invadat regiunea. Tribul slav ceh a sosit în regiune, în secolul al VII-lea. În conformitate cu o legendă a întemeierii națiunii cehe, regina Libuše s-a căsătorit
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
și faptul că vistieria imperială era secătuită), Iustin a trebuit să facă față unui război aproape continuu de-a lungul întinselor frontiere ale imperiului. Cel mai important eveniment extern din timpul domniei sale a fost invadarea în 568 a Italiei de către lombarzii conduși de către Alboin; în câțiva ani aceștia au ajuns stăpâni pe aproape întreaga Italie, exceptând sudul acesteia. Atenția lui Iustin a fost distrasă de la Italia de către noile invazii de la frontierele de nord și de est ale imperiului. Astfel, după refuzul
Iustin al II-lea (împărat) () [Corola-website/Science/306615_a_307944]
-
lesne de înțeles știind că după 1186, imperiul nu mai controla efectiv decât teritorii populate majoritar de etnici greci, anume cu precădere coastele Anatoliei, actuala parte europeană a Turciei, și actuala Grecie. În secolele care au urmat cuceririlor arabe și lombarde din secolul al VII-lea, natura multietnică a imperiului (dar nu multinațională în sensul actual al cuvântului) a rămas prezentă, în timp ce regiunile lui litorale și orașele din Balcani și din Asia Mică aveau o populație preponderent elenizată. Minoritățile etnice, importante
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a ordonat deschiderea porții, și soldații, care se aflau în garnizoană Cravant-ului, au lovit în spatele asediatorilor. Prinși într-o menghină între englezi și oraș, francezii s-au retras, iar primii care au lăsat câmpul de luptă au fost mercenarii spanioli, lombarzi și gasconi. Autorul anonim al "Cronicii unei Virgine", de asemenea, a remarcat faptul că ""mareșalul Severac, messire-ul Robert de Leer și alții au fugit rușinos în detrimentul mare al regelui francez, ne rămânând pe câmpul luptei și făcîndu-și datoria, așa cum era
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
din Pisa, „Rivista Italiana de Trachoma e di Patologia Oculare virale ed esotica” din Catania, „Ophthalmic Literature” din Londra, Revista de Oftalmologie din București. A fost membru al Societăților franceză, germană (din Heidelberg), italiană de oftalmologie (din Roma), al societății lombarde de oftalmologie din Milano, Blatt a publicat 373 de lucrări științifice în diferite jurnale de Oftalmologie internaționale, majoritatea fiind bazate pe cercetările sale. O parte din aceste lucrări au fost republicate in “Cercetări și Studii Oftalmologice.”, Monitorul Oficial și Imprimeriile
Nicolae Blatt () [Corola-website/Science/333860_a_335189]
-
și a regatelor nou înființate ale ostrogoților în Italia, vizigoților în Spania și Portugalia, francilor și burgunzilor în Galia și Germania răsăriteană, și saxonilor în Anglia. Aceste regiuni au rămas creștine, iar cuceritorii lor arieni au fost convertiți (vizigoții și lombarzii) sau cuceriți (ostrogoții și vandalii). Francii s-au convertit direct de la păgânism la creștinismul catolic sub Clovis I. Interacțiunea dintre cultura nou-veniților, tradițiile lor de cete războinice, rămășițele culturii antichității clasice și influențele creștine a creat un nou model de
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
cete războinice, rămășițele culturii antichității clasice și influențele creștine a creat un nou model de societate, bazat parțial pe obligațiile feudale. Sistemele administrative centralizate ale romanilor nu au făcut față schimbărilor, și sprijinul instituțional pentru sclavie a dispărut aproape complet. Lombarzii, care au intrat pentru prima oară în Italia în 568 sub Alboin, au creat un stat în nord, cu capitala la Pavia. Inițial, ei nu au reușit să cucerească Exarhatul de Ravenna, "Ducatus Romanus", Calabria și Apulia. Următoarele două sute de
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
de la Imperiul Bizantin. Statul lombard era diferit de statele germanice precedente din Europa occidentală, fiind considerat cu adevărat barbar. Inițial, era puternic descentralizat, ducii având suveranitate practică în ducatele lor. Timp de un deceniu, după moartea lui Cleph în 575, lombarzii nu au ales un rege. Primul cod de legi scris a fost scris într-o latină stricată în 643: "Edictum Rothari". Era în primul rând o codificare a tradițiilor orale a poporului. La sfârșitul domniei lui Liutprand (717-744), statul lombard
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
cel Mare în 774. Regatul lombard a fost înlocuit de stăpânirea francă. Prin Donariul lui Pepin, regele franc Pepin cel Scurt i-a oferit papei "Statele Papale". Teritoriul aflat la nord de acestea a fost condus în principal de vasali lombarzi și franci ai Sfântul Imperiu Roman (Lotharingia, înainte de înființarea acestuia), până la ascensiunea orașelor state în secolele ale unsprezecelea și al doisprezecelea. În sud a început o perioadă de anarhie. Ducatul de Benevento și-a păstrat suzeranitatea atât în fața Imperiului Bizantin
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
bine de 10 ani, în 1181, în dieta de la Erfurt, se arunca la picioarele împăratului depunând armele. Anul 1184 îl găsea pe Barbarossa în plină glorie, stăpân peste Germania pe deplin pacificată. Victoria o serba în Italia, la Milano, unde lombarzii, dușmanii lui de odinioară, îi făceau o primire dintre cele mai fastuoase și ofereau fiului său, Henric, coroana de fier a regilor longobarzi. Tot atunci s-a celebrat cu mare pompă căsătoria aceluiași Henric cu Constantia, moștenitoarea unică a regatelor
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
1164), avea o importanță majoră pentru ambele părți. După o iarnă petrecută sub zidurile orașului, soldații au săpat un tunel sub ziduri și au atacat de Paști. Într-o luptă aprigă, atacul lor a fost respins. Avertizat de apropierea armatei lombarde, Frederic a fost nevoit să ridice asediul și să se retragă la Pavia, pentru a-și aduna trupele. La 16 aprilie 1175 Frederic sa întâlnit cu ambasadorii Ligii Lombarde în Castelul de Montebello din Bellinzona, pentru tratative de pace. Însă
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
luptă aprigă, atacul lor a fost respins. Avertizat de apropierea armatei lombarde, Frederic a fost nevoit să ridice asediul și să se retragă la Pavia, pentru a-și aduna trupele. La 16 aprilie 1175 Frederic sa întâlnit cu ambasadorii Ligii Lombarde în Castelul de Montebello din Bellinzona, pentru tratative de pace. Însă negocierile au eșuat, și ambele părți au continuat războiului. La sfârșitul lunii, Frederic a fost anunțat despre sosirea întăririlor venite din Germania. Pornind din Pavia spre întăririle venite, Frederic
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
cavaleriști și 2050 infanteriști, fiind prezentă și căruța militară sfântă, numită Carroccio) pentru a bloca drumul spre Pavia. Printre lombarzi era o unitate de infanterie de elită denumită „Compania Morții”, condusă de Alberto da Giussano. Ocupând o poziție lângă Legnano, lombarzii au așteptat apariția lui Frederic. În dimineața zilei de 29 mai lombarzii au trimis 700 de cavaleriști să exploreze pozițiile la nord de ei. Cavaleria a întâlnit avangarda lui Frederic, având loc scurtă încăierare. Când pe câmpul de luptă au
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
pentru a bloca drumul spre Pavia. Printre lombarzi era o unitate de infanterie de elită denumită „Compania Morții”, condusă de Alberto da Giussano. Ocupând o poziție lângă Legnano, lombarzii au așteptat apariția lui Frederic. În dimineața zilei de 29 mai lombarzii au trimis 700 de cavaleriști să exploreze pozițiile la nord de ei. Cavaleria a întâlnit avangarda lui Frederic, având loc scurtă încăierare. Când pe câmpul de luptă au ajuns principalele forțe imperiale, lombarzii s-au retras. Frederic a continuat drumul
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
Frederic. În dimineața zilei de 29 mai lombarzii au trimis 700 de cavaleriști să exploreze pozițiile la nord de ei. Cavaleria a întâlnit avangarda lui Frederic, având loc scurtă încăierare. Când pe câmpul de luptă au ajuns principalele forțe imperiale, lombarzii s-au retras. Frederic a continuat drumul spre pozițiile cheie ale lombarzilor, în apropiere de Legnano. Frederic a început atacul general asupra pozițiilor lombarzilor. Cavaleria sa a împrăștiat cavaleria italiană și a început atacul asupra infanteriei aranjate în jurul "Carroccio"-ului
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
în toate relatările călătorilor. Sfântul Augustin reproșează zadarnic donatiștilor că adoră țărâna luată de acolo; pelerinii cară cu ei peste tot vase de plumb conținând uleiul ars în fața marelui sanctuar palestinian. Aceste relicvare portabile, păstrate azi mai ales printre comorile lombarde de la Monza și Bobbio, prezintă, datorită desenelor gravate pe fața lor superioară, o culegere iconografică, e adevărat, cam schematică, a principalelor monumente ale Pământului Sfânt. Perioada sa întunecată începe în veacul al VII-lea, fiecare secol fiind după aceea decatastrofe
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
o poezie care depășește lirismul, fără a-l exclude cu totul, reușind să îl transfere în dimensiunea cotidiană a trăirii. Pe de altă parte, asemenea strategii - detectabile, de altfel, nu numai în scrierile reprezentanților neoavangardei italiene, ci la câțiva poeți lombarzi din deceniul al șaptelea 279 - favorizează confruntarea și, în ultimă instanță, fuziunea dintre limbajul literar și cel cotidian, dintre stilul „înalt” și cel „plebeu”. În prelungirea experimentelor amintite - îndeajuns de diferite, dar având ca fundal aceeași obsesivă preocupare față de posibilitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pe timpul transportului 36. Împărțirea profiturilor și riscurilor va fi o practică prezentă permanent în afacerile lumii capitaliste. Discutând despre secolele XI-XIV, Le Goff enumeră 37 și enunță complexitatea schimburilor și activităților comerciale. Este perioada în care apare negustorul flamand itinerant; lombarzii sau cahorsinii împrumută sume de bani pe amanet; cămătarii practică împrumutul pe termen scurt. Cămătarii își practică meseria în spatele unei tejghele, fie a unei bănci (la propriu), fie în spatele unei mese, sau chiar în aer liber. În epocă agenții de
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
problematică după 1300. Hărțuiți fără răgaz, ei fug În Sicilia sau se pierd În Alpii piemontezi. După 1412 nu se mai vorbește despre ei79. Jean Duvernoy vede o legătură Între emigrarea catharilor spre Lombardia și apariția bruscă a faimoșilor bancheri lombarzi din secolul al XIV-lea80. 7. Gnosticism iudaic? Una dintre ideile preferate ale lui Gershom Scholem a fost aceea că mistica iudaică timpurie este o formă de gnosticism 81. Este evident că lucrurile nu stau așa: Înmulțirea numărului de Îngeri cerești
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ei prea multe, nu conține nici un element de dualism radical, ca să nu mai vorbim de măreția sumbră a subtilităților speculației lui Ioan de Lugio. Cei doi Authié nu sînt defel moștenitorii Înaintașilor lor provensali, albigenzii, ci ai Învățăturilor unei biserici lombarde de la sfîrșitul secolului al XIII-lea, În care Îi recunoaștem ușor pe „francezi”, alias „Sclavini” - discipolii lui Caloiannes, sau pe bagnolezii de care vorbesc ereziologii de mai tîrziu. În general, doctrina profesată de cei doi Authié poate fi definită drept
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
iar c?lu-g?rul Raoul Glaber scrie, �n 1048: ��n anii de dup? anul 1000 am asistat la reconstruirea bisericilor �n aproape �ntreg universul, dar mai ales �n Italia ?i �n Galia�. Prima epoc? romanic? (secolul al XI-lea) Constructorii lombarzi, reputa?i �nc? din Antichitate, contribuie, �n secolul al XI-lea, la o rapid? reconstruire a bisericilor din Italia de Nord, distruse de unguri �n secolul al X-lea. Aceste biserici au �n general trei nave care se termin? cu
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
friz? de arcuri ornamentale. Acoperi?ul este, �n general, cu ?arpant?, ca �n Șan Paragorio, Noli, 1040 1060; �n vreme ce la Santa Maria Magiore din Lomello (1025-1040) colateralele ?i absida au bol?i cu muchii. Datorit? faimei lor, constructorii lombarzi vor lua locul ateliere-lor r?sp�ndite peste tot, din Catalonia p�n? �n Proven?a ?i p�n? �n Burgundia ?i Renania. Stau m?rturie, �n Burgundia, colegiul de la Chatillon-sur-Seine, �ntemeiat? c?tre 1015, sau aba?ia Saint-Philibert de la
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
i flancat? de dou? clo-potni?e, este de tradi?ie local?. La Tahul, �n Catalonia, Saint-Clement ?i Santa-Maria, sfin?ițe �n 1123, atest?, prin volumetria dominat? de o campanil? lateral?, bogat ajurat?, ?i prin rusticitatea con-struc?iei, influen?a modelelor lombarde, evident?, de ase-menea, ?i la Saint-Vincent de la Cardona (mijlocul secolului al XI-lea), �n �ntregime cu bol?i de piatr?: bolț? cu arc dublant �n relief, bol?i cu muchii, cupol? pe trompe. Naosul ?i galeria exterioar? a fostei aba
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
este locul �n care spiritul umanist este cel mai bine perceput ?i asimilat. �n cursul campaniilor lor militare �n Italia de Nord (1495-1525), regii Fran?ei ?i cur?ile lor s�nt sedu?i de decorul str?lucitor al arhitecturii lombarde, dar ignor? rigoarea florentin? ?i grandoarea român?. �n consecin??, aceast? admira?ie exagerat? introduce fine ornamente italienizante pe volumele ?i compartiment?rile gotice ale castelelor din regiunea Loarei, seduse de simetrie: castelul Chenonceaux (prima construc?ie, 1515); aripa Francisc I
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
peninsulei, spre deosebire de restul Italiei, statele mici, orașele libere sau principatele sînt cele care stăpînesc. încă de la începutul secolului al XII-lea, împărații au trebuit să înfrunte mișcarea comunală. Au rămas mai ales în memorie peripețiile luptei lor împotriva Ligii orașelor lombarde. Pînă la începutul secolului al XIV-lea, istoria Italiei de nord se confundă cu cea a raporturilor dintre cler și Imperiu, peninsula constituind miza teritorială a conflictului dintre cele două puteri, în același timp, în cadrul fiecărui oraș, o luptă permanentă
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]