721 matches
-
565, iar succesorul său, Iustin al II-lea va perde două treimi din Italia în fața invaziei longobarde din 568. În anul morții împăratului, Papa Ioan a încurajat creștinii din Italia care erau decimați de ciumă. După trei ani, în 568, longobarzii ariani veniți din Panonia în 568 au atacat și au jefuit Italia, iar Roma a fost sufocată de mizerie și ciumă. Când, în 572, regele lombarzilor, Alboin, a fost asasinat printr-o conspirație, a urmat o perioadă de anarhie în timpul
Papa Ioan al III-lea () [Corola-website/Science/305407_a_306736]
-
în 568 au atacat și au jefuit Italia, iar Roma a fost sufocată de mizerie și ciumă. Când, în 572, regele lombarzilor, Alboin, a fost asasinat printr-o conspirație, a urmat o perioadă de anarhie în timpul căreia treizeci de duci longobarzi se luptau pentru putere. A fost o perioadă întunecată pentru biserică, mulți creștini au fost martirizați, mănăstirea din "Monte Cassino" a fost distrusă, iar multe biserici au fost prădate. Papa a ales să fugă la Napoli, pentru a cere ajutorul
Papa Ioan al III-lea () [Corola-website/Science/305407_a_306736]
-
a fost unul dintre marile ducate teritoriale ale longobarzilor stabiliți în Italia, fiind totodată și primul întemeiat. El a reprezentat un veritabil stat-tampon între Regatul longobard, pe de o parte, și slavi și avari pe de alta. El a constituit componenta central] a ceea ce s-a numit Austria longobardă
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
a fost unul dintre marile ducate teritoriale ale longobarzilor stabiliți în Italia, fiind totodată și primul întemeiat. El a reprezentat un veritabil stat-tampon între Regatul longobard, pe de o parte, și slavi și avari pe de alta. El a constituit componenta central] a ceea ce s-a numit Austria longobardă din cadrul Langobardia Major. Alături de ducii longobarzi de Spoleto, Benevento și Trento, conducătorii ducatului de Friuli au căutat
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
și primul întemeiat. El a reprezentat un veritabil stat-tampon între Regatul longobard, pe de o parte, și slavi și avari pe de alta. El a constituit componenta central] a ceea ce s-a numit Austria longobardă din cadrul Langobardia Major. Alături de ducii longobarzi de Spoleto, Benevento și Trento, conducătorii ducatului de Friuli au căutat în repetate rânduri să își manifeste independența față de puterea centrală a regilor de la Pavia. Friuli a fost prima provincie din Italia cucerită de către longobarzii de sub comanda regelui Alboin, în
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
din cadrul Langobardia Major. Alături de ducii longobarzi de Spoleto, Benevento și Trento, conducătorii ducatului de Friuli au căutat în repetate rânduri să își manifeste independența față de puterea centrală a regilor de la Pavia. Friuli a fost prima provincie din Italia cucerită de către longobarzii de sub comanda regelui Alboin, în anul 568. Înainte de a-și continua înaintarea în Italia bizantină, Alboin a plasat guvernarea acestui district în sarcina nepotului său de frate Gisulf I, căruia i s-a permis să își stabilească familiile nobile cărora
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
Aripert al II-lea (de asemenea, Aribert) (d. 712) a fost duce longobard de Torino și apoi rege al longobarzilor din Italia din anul 701 și până la moarte, fiind ultimul suveran al acestora din dinastia bavareză. Duce de Torino și fiu al regelui Raginpert al longobarzilor, Aripert a fost asociat la conducerea regatului de către tatăl său încă din anul 700
Aripert al II-lea al longobarzilor () [Corola-website/Science/325046_a_326375]
-
asemenea, Aribert) (d. 712) a fost duce longobard de Torino și apoi rege al longobarzilor din Italia din anul 701 și până la moarte, fiind ultimul suveran al acestora din dinastia bavareză. Duce de Torino și fiu al regelui Raginpert al longobarzilor, Aripert a fost asociat la conducerea regatului de către tatăl său încă din anul 700. El a fost înlăturat de către fostul rege, Liutpert, care a preluat succesiunea de la Raginpert, însă Aripert a înfrânt atât pe Liutpert la Pavia, cât și pe
Aripert al II-lea al longobarzilor () [Corola-website/Science/325046_a_326375]
-
Ravenna, însă Aripert a refuzat să îi acorde sprijin vasalului său, dat fiind că intenționa să mențină bunele relații atât cu papalitatea cât și cu Imperiul Bizantin. În paralel, el căuta să își impună o mai mare autoritate asupra conducătorilor longobarzi din ducatele din Langobardia Minor (sudul Italiei): Spoleto și Benevento. Aripert a căutat să câștige prietenia papei Ioan al VI-lea, donând Sfântului Scaun unele pământuri montane din Alpii Cotici. Această amiciție nu i-a ajutat prea mult, domnia sa fiind
Aripert al II-lea al longobarzilor () [Corola-website/Science/325046_a_326375]
-
treacă în Galia în timpul nopții. S-a înecat însă în râul Ticino, iar Ansprand a fost aclamat ca suveran. Aripert al II-lea a fost ultimul membru al dinastiei bavareze (familiei Agilolfingilor) care a purtat Coroana de fier a regilor longobarzi.
Aripert al II-lea al longobarzilor () [Corola-website/Science/325046_a_326375]
-
Agilulf (d. 616) (supranumit "Thuringianul") a fost duce longobard de Torino și apoi rege al longobarzilor de la 591 până la moarte. Rudă a predecesorului său Authari (probabil, văr al acestuia), Agilulf a fost ales rege la sfatul reginei văduve a acestuia, Theodelinda, cu care apoi s-a căsătorit. Deși a preluat demnitatea regală la începutul lui noiembrie
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
a fost ales rege la sfatul reginei văduve a acestuia, Theodelinda, cu care apoi s-a căsătorit. Deși a preluat demnitatea regală la începutul lui noiembrie 590, el a fost ridicat pe scut -- învestirea ceremonială a acestui titlu -- de către războinicii longobarzi la Milano în mai 591. Agilulf a fost botezat în rit catolic pentru a mulțumi pe soția sa Theodelinda, cu toate că longobarzii îmbrățișaseră creștinismul de rit arian. În 603, sub influența soției sale, el a abandonat cu totul arianismul în favoarea catolicismului
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
regală la începutul lui noiembrie 590, el a fost ridicat pe scut -- învestirea ceremonială a acestui titlu -- de către războinicii longobarzi la Milano în mai 591. Agilulf a fost botezat în rit catolic pentru a mulțumi pe soția sa Theodelinda, cu toate că longobarzii îmbrățișaseră creștinismul de rit arian. În 603, sub influența soției sale, el a abandonat cu totul arianismul în favoarea catolicismului și de asemenea l-a botezat și pe fiul său, Adaloald al longobarzilor. Agilulf și Theodelinda au înzestrat catedrala din Monza
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
pentru a mulțumi pe soția sa Theodelinda, cu toate că longobarzii îmbrățișaseră creștinismul de rit arian. În 603, sub influența soției sale, el a abandonat cu totul arianismul în favoarea catolicismului și de asemenea l-a botezat și pe fiul său, Adaloald al longobarzilor. Agilulf și Theodelinda au înzestrat catedrala din Monza, acolo unde Coroana de fier a regilor longobarzi este conservată și astăzi și unde coroana lui Agilulf, dedicată Sfântului Apostol Ioan există, purtând inscripția "rex totius Italiae" (rege al întregii Italii), după cum
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
sub influența soției sale, el a abandonat cu totul arianismul în favoarea catolicismului și de asemenea l-a botezat și pe fiul său, Adaloald al longobarzilor. Agilulf și Theodelinda au înzestrat catedrala din Monza, acolo unde Coroana de fier a regilor longobarzi este conservată și astăzi și unde coroana lui Agilulf, dedicată Sfântului Apostol Ioan există, purtând inscripția "rex totius Italiae" (rege al întregii Italii), după cum Agilulf se autoproclamase. Domnia sa a fost marcată de încheierea războiului contra francilor, al cărui principal protagonist
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
a pus capăt pentru moment celor 30 de ani de teroare longobardă asupra "Ducatus Romanus". Ca urmare, Agilulf și-a canalizat cea mai mare parte a energiei sale războinice împotriva amenințării bizantine. În acel an, el a consolidat puterea Regatului longobard, prin extinderea stăpânirilor ca urmare a cuceririi Sutri și a Perugiei, pe lângă alte orașe din Umbria aflate până atunci sub stăpânirea Exarhatului de Ravenna, în paralel cu menținerea de bune relații cu bavarezii. De asemenea, el a luptat împotriva avarilor
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
el a luptat împotriva avarilor și slavilor și a încheiat un armistițiu cu împăratul Mauriciu al Bizanțului în 598, prin intermedierea papei Grigore I "cel Mare". În anul următor, exarhul Callinic de Ravenna a încălcat armistițiul prin răpirea fiicei regelui longobard. Războiul a reizbucnit astfel și în 602, împăratul Focas al Bizanțului a pierdut Padova, pe care Authari o despărțise de Ravenna cu un deceniu înainte. Pierderea Padovei, la rândul ei, a tăiat legătura cu Mantova, care, înainte de a se încheia
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
a avut niciun succes, necunoscându-se nicio informație despre vreo posibilă confruntare, cu excepția locului său de desfășurare, undeva în apropiere de Narbonne. În 605, Agilulf a fost recunoscut de către împăratul bizantin Focas, care a fost nevoit să plătească despăgubiri regelui longobard și să îi cedeze Orvieto, alături de alte orașe. Contextul războaielor cu persanii îndrepta atenția Bizanțului către Orient, oferindu-i lui Agilulf o pauză necesară. El trebuia să pună capăt unor rebeliuni interne, iar avarii nu încetau să invadeze Friuli, unde
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
să invadeze Friuli, unde l-au ucis pe ducele Gisulf al II-lea de Friuli, în 610. Altminteri, domnia lui Agilulf s-a încheiat în mod pașnic și el a murit în 616. Agilulf a fost succedat ca rege al longobarzilor de către Adaloald, fiul său și al Theodelindei, care era încă la vârsta adolescenței. Pe lângă Adaloald, Agilulf a mai avut o fiică, Gundeberga, care se va căsători cu Arioald, de asemenea viitor rege al longobarzilor.
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
a fost succedat ca rege al longobarzilor de către Adaloald, fiul său și al Theodelindei, care era încă la vârsta adolescenței. Pe lângă Adaloald, Agilulf a mai avut o fiică, Gundeberga, care se va căsători cu Arioald, de asemenea viitor rege al longobarzilor.
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
împărat de origine barbară și primul din șirul “împăraților soldați”) adusese anarhia militară (253- 285). Aceasta a fost o situație propice pentru migratorii germanici. Goții prădau în masă Dacia, alemanii și francii devastau Galia, vandalii pustiau Pannonia, iar gepizii și longobarzii jefuiau Helvetia și Rhaetia. Aurelianus (270- 275), din cauza atacurilor perșilor din Iran, hotărăște să retragă armata și administrația din Dacia, care este cedată goților. Goții de apus (vizigoții) s-au stabilit în Muntenia și Bugeac, iar cei de răsărit (ostrogoții
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Tours și Poitiers (732). Nepotul său, Carol cel Mare (fiul lui Pepin cel Scurt a unificat provinciile france, a făcut cuceriri ample și s-a proclamat împărat în anul 800. În sec. V-lea, la fel ca majoritatea germanicilor, lombarzii (longobarzii, langobarzii) erau supuși hunilor. În sec. al VI-lea, lombarzii au colonizat sudul Pannoniei și, sub regele Wacho (sau Waccho, din neamul Lithingilor) (510-540) a înființat un stat. Lombarzii făceau mereu incursiuni în regatul altui popor germanic, gepizii. În 568
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
sau de Italia a fost unul dintre centrele puterii bizantine din Italia, de la finele secolului al VI-lea până la anul 751, atunci când ultimul exarh a fost executat de către invadatorii longobarzi. Ravenna a devenit capitala Imperiului Roman în anul 402, în vremea împăratului Honorius, datorită portului său bine amplasat, cu acces la Marea Adriatică, și a poziției sale defensive ideale, fiind situat în mijlocul mlaștinilor. Orașul a rămas capitală a Imperiului până la disoluția
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
răsărit Belisarie. După acest eveniment, orașul a devenit sediul guvernatorului provincial. După "recucerirea justiniană", stuctura administrativă a Italiei a urmat, cu câteva mici diferențe, vechiul sistem instaurat de împăratul Dioclețian și menținut de Odoacru și de regii goți. În 568, longobarzii conduși de regele Alboin, împreună cu alți aliați germanici, au invadat Italia de nord. Regiunea fusese complet pacificată cu doar câțiva ani înainte și suferise din plin în timpul îndelungatului "război gotic". Forțele locale romane erau slabe, așa încât, după ce deja cuceriseră câteva
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
Alboin, împreună cu alți aliați germanici, au invadat Italia de nord. Regiunea fusese complet pacificată cu doar câțiva ani înainte și suferise din plin în timpul îndelungatului "război gotic". Forțele locale romane erau slabe, așa încât, după ce deja cuceriseră câteva așezări mai mici, longobarzii au putut cuceri Milano în 569. De asemenea, ei au capturat Pavia în 572, după un asediu care a durat trei ani de zile, după care au transformat-o în capitala lor. În anii următori, Toscana a fost și ea
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]