KorAP: Find »[drukola/base=longobard & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...29 >

721 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

se întipărise moartea și încerca să-i alunge pe preoții care voiau să-l îndepărteze. - Opriți-vă, spunea cu glas tremurător. Opriți-vă. Ce-aveți de gând să faceți? Centurionul a făcut o plecăciune și a bâiguit ceva despre trădători longobarzi care voiau să-l omoare pe solul exarhului. Cu o sforțare neomenească, am strigat: - Uită-te ce-i afară, slujitor al lui Hristos, și o să fii numit de toată lumea Iuda! O lovitură de spadă primită-n cap m-a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
te-ntorci la domeniu. Spune-i lui Faroald că dacă cineva va încerca să se atingă de exarhat sau de acest oraș, viitorul duce de Brescia va fi omorât în cele mai crunte chinuri. El și încă zece alți tineri longobarzi. Dacă timp de un an de zile va fi respectată pacea, vor fi eliberați. O întrebare îmi stătea pe buze: „La ce bun acest măcel?“. Doar ura și cruzimea nu îl pot justifica. Andras se uita la mine cu dispreț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
pe un copil spunând: - Uită-te, e plin de sânge pe haine. Calul, vlăguit și cu botul plin de spumă, înainta încet, oprindu-se când și când pentru a-și trage sufletul. Am rămas ca o statuie sub stejar, în vreme ce longobarzii s-au apropiat de mine, muți. A venit și Faroald, și atunci am descălecat, am desfăcut armele romanului de pe șa și le-am depus în fața lui. - Este tot ce-am izbutit să fac, i-am spus. N-are rost să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
ce crezi tu. - N-are importanță, Dumnezeul nostru e același. Păstreaz-o! A luat-o cu două degete, ca și cum ar fi fost murdară. - Am s-o folosesc pentru cei săraci, și ei vor înălța tot ce trebuie, spre mulțumire. La curte, longobarzii erau toți adunați sub stejar. Vipera de aur atârnată de nuc mi-a dat de înțeles că întrunirea era importantă. Fără să zic ceva, m-am dus în odaia mea și am început să desfășor o bucată de pergament pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Ce mă interesau pe mine un tânăr înfumurat și un popor care nu era al meu? În clipa aceea mi-am citit limpede în inimă: Rotari a fost unicul bărbat dispus să-mi ofere în chip spontan prietenia lui, iar longobarzii nu m-au tratat nicicând ca pe un intrus apatrid. Am plâns așa cum plângem doar în singurătatea propriei case: cu disperare. Rodoald mi-a relatat ce s-a hotărât la adunare. Cinci oameni trebuiau să plece, el, Ariald, Gundo, eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
au apucat palpitațiile. Mi-a cerut să intervin chiar regele în persoană. - Tu, m-a apostrofat el, ești împuternicitul ținutului lui Faroald? Da, tu ești. Era întunecat la față, după care, pe neașteptate, a început să râdă. - Așa e, tu, longobardul cel negru. Dar nu ești atât de negru cum mi s-a spus, ai putea fi unul din Benevento, cu o mamă târfă printre strămoși. Am roșit, dar n-am fost jignit de ofensa gratuită, căci niciun longobard n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
privire cruntă: - Ai încredere în evrei? În oamenii ăia perfizi? Faroald a intervenit în apărarea mea: - Adaloald, se spune că tu ai încredere în romani. Sunt ei oare mai puțin perfizi? S-a auzit un murmur de aprobare în rândul longobarzilor și al clerului arian. - Mama ta, a continuat căpetenia, chiar ea a spus că ar fi mai bine pentru poporul nostru să plătească tribut Bizanțului. Îl văd la dreapta ta pe Pietro, fiul lui Paolo, un roman, și-l mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
și doi servitori au fost la dispoziția mea. Odată îmbăiat și odihnit, am fost poftit în sala mare, unde m-a așteptat pentru cină toată familia, după obiceiul roman: bărbați și femei luau masa împreună. La Cividale și în casele longobarzilor femeile și copiii mâncau separat, înaintea bărbaților. Am fost prezentat soției lui Gisulf, Romilde, o femeie frumoasă și elegantă. Plecându-mă în fața ei, mi-am închipuit-o ca desprinsă dintr-un mozaic bizantin. Nu eram prea departe de adevăr: își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
izbutit să construiască. Am fost condus în sala tronului și, cu desăvârșire nebăgat în seamă, m-am postat în spatele lui Gisulf, aproape ascuns de el, lăsându-mă furat de picturile preferate ale Teodolindei. Reprezentau evenimentele cele mai importante ale istoriei longobarzilor; mă aflam chiar sub Alboin, care, de pe Monte Re își privea poporul coborând spre câmpia italiană cu care și turme. Adaloald vorbea cu demnitarii în șoaptă, așezat pe un mic tron de lemn, decorat cu intarsii, fildeș și muchii aurite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
care aștepta la locul obișnuit. În urma acestor fapte, în a douăzeci și treia zi a lunii august din anul 625 d.Hr., la judecata de la Verona, s-a decretat mazilirea lui Adaloald de la tron și alegerea unui nou rege al longobarzilor în persoana lui Arioald din Torino. Chiar în zilele acelea Adaloald a fugit la Ravenna, unde a fost adăpostit împreună cu mama sa. Negustorii cu care am discutat ulterior mi-au povestit că era însoțit de câțiva membri ai familiei, precum și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
șaizeci de zile pentru a obține un rezultat, altfel armata longobardă, sub comanda lui Sundrario, urma să nimicească Oderzo, și apoi să atace Ravenna. A doua sa hotărâre a fost cea de a proclama arianismul drept unică religie a poporului longobard, interzicând pentru totdeauna episcopilor catolici din regat, precum și prelaților lor să exercite, așa cum făceau de veacuri, oficiile unor funcționari imperiali. V Planul meu s-a conturat imediat ce m-am întors la curte. Faroald a hotărât ca un longobard să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
copitele cailor au răsunat pe caldarâm ca într-o cameră goală. Porțile ieșite din țâțâni de la casele de pe drumul mare se deschideau una după alta, și, din beznă, se iveau copii slăbănogi cu haine zdrențuite. De îndată ce vedeau uniformele și armele longobarzilor, se ascundeau înspăimântați. Adulții care le luau locul, fie bărbați sau femei, se uitau la noi cu ură. În piață am dat doar de cerșetori, care n-au cutezat să întindă mâna spre noi, și de trei bivolițe slăbănoage acoperite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
ar fi dezlegat o taină, a spus: - Deci într-acolo mergeți. De ce n-ați luat-o pe drumul mare? De ce v-ați deghizat? Gundo s-a întors încruntat spre el, repezindu-l: - Băiete, lucrurile astea nu te privesc! Am adăugat: - Longobarzii nu sunt bine primiți la Ravenna. A consimțit nepăsător, spunând: - Nu toți. Am văzut câțiva trecând printr-un sat din apropiere de Adria. Escortau un bărbat înalt, un roman îmbrăcat în negru și cu o față care te-ngrozea. - Andras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
că a cheltuit o parte din banii noștri pentru aprobarea unor credite pe care comunitatea sa trebuia să le obțină din partea unor sfetnici ai exarhului, dar rezultatele nu erau foarte bune. Au fost debarcați în port o seamă de prizonieri longobarzi și au trecut prin Ravenna pe la sfârșitul lui iulie, puși în lanțuri. Printre ei se afla și un tânăr foarte înalt, a cărui descriere corespundea cu cea a lui Rotari. S-au oprit doar două zile în oraș, după care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
mele, a izbucnit nestăpânit: - Ei bine, oricui, dar nu aceluia trebuie să-i dai obolul. - De ce, reverendissime? După un moment de ezitare, înfricoșat de ceea ce tocmai era gata să dezvăluie, mi-a spus: - Fiindcă pușcăriașii lui de la Muta sunt chiar longobarzi. Asta știu sigur. L-am văzut pe Gundo aprinzându-se și căutându-și pe sub mantaua dublă de lână pumnalul. L-am potolit, făcându-i semn cu ochiul. M-am adresat preotului cu tonul cel mai neîncrezător din lume, cu toate că inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
acele burdufuri preluate de veteran și de camaradul care-l slujea. În timp ce intram în clădirea cazărmii, am auzit vaiete venind dinspre temniță. M-am prefăcut surprins și am întrebat: - Ce-a fost asta? Soldatul a mormăit nepăsător: - Grohăieli de porci longobarzi. Gundo s-a stăpânit cu greu, albindu-se la față. Am mâncat azimă cu șuncă sărată. Am băut și o jumătate de cană de vin, ca să-i asigurăm că era bun și curat. După care ne-am tolănit pe jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
câte avuseseră loc cât timp el lipsise. Am încheiat cu o făgăduință: - Mai devreme sau mai târziu, dacă izbutim să ajungem acasă, Taso și Kakko vor fi răzbunați. Ne-am întors la colibă, unde ne-aștepta Gundo. Tăcut, în mijlocul tinerilor longobarzi, supărat din pricina indiferenței lui Rotari. Când acesta a venit lângă el și i-a trecut un braț pe după gât, a surâs mânzește. A ascultat povestea, devenind tot mai mânios, dar, în cele din urmă, mâhnirea i-a trecut. Spre surprinderea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
drept despăgubire: sunt atâția soldați în jur, că nu reușesc să mărit nici măcar doi desagi de sare. L-am liniștit: - Când vom ajunge la Adria, o să-ți dau moneda. Îți pot garanta și imunitatea pentru cele săvârșite odinioară în ținutul longobard. A râs, ca și cum aș fi spus o tâmpenie, întorcându-mi-o: - Cu aurul sunt de acord, imunitatea însă ține-o pentru tine. Cu totul altceva ar fi dacă ne-ai garanta c-o să putem trăi fără să facem contrabandă. Marcello

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
am pus viața în joc. X Nu voi scrie aici despre laudele și mulțumirile pe care le-am primit, ci mai curând despre onoarea cu care m-au răsplătit. Am fost adoptat de Gundo ca fiu și, cu încuviințarea tuturor longobarzilor, mi s-au încredințat armele și mi-au tăiat părul, primit fiind, cel dintâi între nelongobarzii din Italia, în rândurile armatei longobarde. Regele, informat de Grasulf despre aceste lucruri, a aprobat hotărârea luată. Un fapt asemănător, a spus el, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
întrebat dacă voia să-l învăț să scrie, și el, renunțând brusc să mai facă pe îndărătnicul, mi-a spus că da. În seara aceleiași zile am vrut să fac o baie caldă, folosind o cadă. Mă făcusem de-acum longobard și prin comportări, și nici măcar nu mi-am dat seama că o tânără femeie turna apă peste mine. Vibana n-a rămas nepăsătoare văzându-mă gol și, în seara respectivă, a venit în odaia mea spunând că vois să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
stejar ce rezistaseră cât putuseră. Pierind de-acum culoarea ierburilor din pricina chiciurii, câmpiile și pădurea au încremenit, și, drept fundal, arcada munților a apărut în toată candoarea ei. Țăranii înfrigurați colindau cu capcanele lor pentru prins păsări și iepuri. Și longobarzii au inaugurat vânătorile de iarnă, eu însumi omorând cu sulița doi dami și un cerb. Faroald și Rotari se întreceau în vânătoarea cu șoimul sau își spuneau cuvinte încifrate, stând pe niște pietre mari într-o poiană nu foarte îndepărtată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
o dimineață, când zăpada troienise tot ținutul, împovărând crengile copacilor, Faroald nu s-a mai trezit. Murise în patul său, fără să dea vreun semn. Fața îi era împăcată, ca cea a unuia care doarme. În chip de doliu, toți longobarzii au frânt câte o săgeată și toate femeile și-au tăiat o șuviță de păr și au ars-o. Rachti a rostit rugăciunile către zei și a cântat cântecul morților ce vorbește despre trei femei numite Norme, care trăiesc între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
tu, Faroald, rămâi în codrul fără de sfârșit al Walhallei și nu ne mai călca locuințele, să nu cumva să vii să ne arăți cum se destramă carnea pe tine! Fiecare luptător și-a aruncat săgeata frântă pe mormânt. Au venit longobarzii și din ținuturi îndepărtate zile-n șir să-și arunce săgețile. După care, deasupra mormântului au înălțat o casă, semănând cu ultima în care locuise, dar nu mai mare decât un sarcofag obișnuit. După opt zile, într-o adunare care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
plin de respect și de onoare. Chiar dacă mai erau unii oșteni de vază care nu se bucuraseră de șansa mea, nici unul n-a îndrăznit să întoarcă spatele banchetului organizat în cinstea noastră și la care au luat parte toți nobilii longobarzi. Până și Grasulf m-a felicitat, Gisulf m-a lăudat în fața tuturor pentru curaj și iscusință, declarând că mă voia în consiliu. Eu, care preferam să nu-mi fac dușmani în nicio tabără, am refuzat, scuzându-mă că misiunea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
doi tineri de vârsta lui. Mă refer la Rodoald și la Grimoald, nepoții lui Gisulf. Dar și mai hotărâtor a fost că inima lui s-a neliniștit ca un mânz primăvara atunci când a văzut-o pe Gaila. Ca toți băieții longobarzi, și el a fost îmboldit să se împreuneze cu sclave, imediat ce a ieșit din pubertate, însă nu s-a îndrăgostit niciodată. Încât aerul său serios și purtarea severă se îmblânzeau și se preschimbau în voioșie în tovărășia verilor, dar dispăreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]