212 matches
-
și leziuni ușoare. Nenorocos fusese însă comandantul cavaleriei noastre, prietenul Birino: o suliță înșelătoare îi sfâșiase o parte din brațul drept, care a trebuit amputat de tot. Rândașul meu, un tânăr numit Vaio, i-a adus la mine pe câțiva longobarzi care mă căutau, fiind singurul în măsură să-i ascult: regele era ocupat în cortul său cu o fată, iar generalii săi puneau la cale noi strategii. Unul dintre ei mi-a spus: - Biserica din acest oraș are porțile închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
comun dinaintea acelei uși. Atârnat la centură aveam scramasaxul. L-am scos din teacă și după ce am tras zăvoarele și am ridicat drugii, am deschis ușa și am scos afară un braț făcând semn soldaților să se apropie. Cei opt longobarzi pe care i-am băgat înăuntru mi-au fost suficienți ca să le poruncesc preoților să deschidă portița. Au îngenuncheat invocându-l pe Mântuitor și spunând că nu le stătea în putință să facă acel lucru, deoarece portița, când se deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
facă acel lucru, deoarece portița, când se deschidea aici, se închidea de partea cealaltă. I-am amenințat că aveau să fie uciși pe loc, dar ei au continuat să repete că era cu neputință să-mi îndeplinească porunca. Unul dintre longobarzi și-a strecurat pumnalul în crăpătura dintre ușă și zid, după care a spus: - E-adevărat, de partea cealaltă e-nchisă. Dacă mă lași să încerc, cred că până la urmă o s-o deschid. Îi luceau ochii, era convins că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am izbutit să scot mai mult din gura lor. În cele din urmă, după un declic metalic, poarta s-a deschis. În spatele ei era o scară săpată în stâncă, ce cobora în beznă. Am ordonat ca un număr de cinci longobarzi să stea de pază, amenințându-i că vor fi aspru pedepsiți dacă se vor atinge de vreuna din fete. Eu, împreună cu ceilalți, la lumina unor torțe luate din biserică, am început să coborâm scara. Părea nesfârșită, ascunsă în întuneric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ceilalți să se predea. Înainte de a se fi simțit în primejdie, unul dintre ei a apucat să ne spună: - Sunt jos să aștepte barca. I-am dezarmat și i-am înghesuit într-un colț, lăsându-i sub paza a doi longobarzi din cei trei. Am coborât o a treia scară, foarte abruptă, ajutați să înaintăm în beznă de o vagă lumină venită parcă tocmai din fundul pământului. Auzeam valurile spărgându-se zgomotos de stânci. Ne-am trezit într-o grotă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a așezat, ca și cum ar fi urmat o flecăreală între doi prieteni, pe scara din jurul altarului, de care și-a sprijinit spinarea. Nu mai era omul nepăsător de la început. - Ai rămas tot un negustor sirian, degeaba vrei tu să treci drept longobard. Ei bine, Stiliano, viața lui Rotari se află în secretul pe care îl am aici. S-a bătut în piept cu pumnul mâinii drepte. - Aici, în inima pe care, dacă ai s-o oprești, n-o să-l afli niciodată. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de rău pe cât mă crezi. Tu omori oameni, iar eu dau ordin să fie omorâți, care e deosebirea dintre noi? Nici una. Amândoi luptăm pentru Adevărul lui Hristos, slujindu-ne de puterea ce-o avem asupra oamenilor. Tu te folosești de longobarzi, eu de romani. Singurul lucru care ne desparte cu adevărat este că tu crezi în Cel Înviat din Morți, și eu în Cel Niciodată Mort, tu în cruce, iar eu în arborele nicicând tăiat din care va fi făcută. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Poți să găsești pulberea cu pricina în odaia lui Annio și să-l silești să vorbească, amenințându-l că i-o vâri toată pe gât. Vorbește sau moare: în ambele cazuri, vei avea dovada de care ai nevoie. Unul dintre longobarzi a venit înspre noi și mi-a spus: - Barca s-a oprit și așteaptă cam la un sfert de milă. Ce să fac? Încercam să citesc ceva în ochii pe neașteptate goi ai lui Andras și i-am răspuns fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
binecuvântat, ducându-i resturile în biserica Gruse. Mai erau două zile până la calendele lui decembrie, anul 643, și Rotari, chiar în aceeași zi, și-a promulgat în chip solemn edictul privind codexul de legi, de față cu o mulțime de longobarzi înarmați. În a treia zi după echinocțiul de primăvară am plecat spre Cividale cu o escortă de doisprezece oameni comandați de vasalul Ariberto. La intrarea în oraș, ne-a preluat ducele Grasulf. Avea aproape șaptezeci de ani și era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am asigurat că aveam la dispoziție o armată puternică, dar dacă ei făgăduiau să se-ntoarcă în ținuturile lor, aveau din partea noastră toată libertatea s-o facă. În caz contrar, Grimoald i-ar fi atacat în timp ce Grasulf, cu armata de longobarzi, ar fi năvălit asupra caselor lor, măcelărindu-le nevestele și copiii lăsați în părăsire. Slavii șovăiau, dar pe mine mă interesa să câștig cel puțin o noapte de răgaz, drept care am spus că ne vom întoarce a doua zi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
postați în fața cavalerilor longobarzi. Dacă banii nu-i convingea prea mult, ne-am gândit noi să-i ținem în avanposturi sub amenințarea sabiei. Când, împreună cu Grimoald, ne-am apropiat de corturile slave, am văzut că ne așteptau cam treizeci de longobarzi dezarmați, făcând cerc în jurul cadavrului despuiat al lui Aio. Dragostea acelor oameni pentru propriile familii și faima îngrozitoare pe care o avea Grasulf în rândurile lor, așadar, cele două lucruri pe care le invocasem, au dat rezultate. După ce cadavrul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
implicându-l cât mai mult cu putință pe Rodoald; eu nu făceam altceva decât să-i supraveghez cât se poate de discret. Într-o seară însă chiar Rodoald m-a silit să zăbovesc acolo până mai târziu: cerea pedepsirea unui longobard din pătura de jos care îl înfruntase cu semeție, pălmuindu-l pe motiv că-i sedusese fata. Respectând dorința lui Rotari, care se săturase deja de ciocnirile cu fiul său, care-i semăna leit ca fire, încercam să-i scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am plâns toată noaptea de dureri de oase, dându-mi seama că îmbătrânisem. A doua zi de dimineață nici măcar nu se cunoștea mormântul lui Romilde, și lutul se uscase ca înainte. Afară, la ușa bisericii, mă aștepta un tânăr, un longobard călare. Nu știam ce era cu el, dar el mă cunoștea și mi-a spus, privindu-mă cu o curiozitate prost ascunsă: - Stiliano, te-am așteptat toată noaptea. L-am recunoscut în schimb pe cel care se afla la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
construită anume fără risipă de ferestre, astfel că până și de-afară să se știe că aici zace un muribund în rugăciune. Aici se sfârșesc însemnările lui Stiliano, fiul lui Evangrio din Cecla Siriei, notar și grefier prin meritul său, longobard prin voința sorții, demnitar al palatului din dorința regelui Rotari cel mare și acum neînsemnat preot al bisericii ariene din pricina preoților catolici. Amin. Jeluire Prea grabnic încheiasem această carte. A trebuit să descos din sul foile de pergament ca să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fur, fuseseră adjudecate de tezaurul bisericii, în loc să fie nu repuse pe trupul lui Rotari și pe al Gailei, a fost dat afară. Dar lucrul cel mai oribil s-a petrecut în al treilea an al domniei lui Ariberto. Un nobil longobard îndatorat până-n gât s-a prezentat la noii custozi de la San Giovanni ca să-i fie oprit un loc de veci în criptă. Preoții i-au cerut două uncii de aur, drept care el a refuzat, căci nu mai avea decât ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
luminate de torțe. Exista în Gargano un munte numit Drion, adică stejar. De-o parte se mărginea cu orașul Siponto, iar de cealaltă, cu codri întunecoși; acum toată lumea îi zicea Monte Sant’Angelo, deoarece găzduia un loc considerat sfânt de longobarzi și de romani. Faima sa începuse prin anul 490, când unui negustor de vite care-și căuta pe acel munte un taur rătăcit i s-a întâmplat un lucru deosebit de ciudat. Ajuns în preajma unei biserici străvechi cu hramul apostolului Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai profane, s-au rupt temporar de Antichitate. La sfârșitul secolului al VIII-lea, Carol cel Mare (768-814) a restabilit în cea mai mare parte vechiul Occident roman, mai puțin insulele britanice, Spania musulmană și Italia de sud rămasă sub longobarzi și bizantini. La mijlocul secolului al IX-lea, Imperiul carolingian s-a divizat în statul franc de apus și statul franc de răsărit, devenite ulterior regatul Franței și regatul Germaniei. Iar între ele, Lotharingia în continuă fărâmițare. În 962, Otto I
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Pannonică. Sub conducerea lui Attila organizează campanii de pradă. După moartea acestuia puterea hunilor va slăbi. Ei vor fi Învinși de gepizi În 454. 3. Gepizii, de neam germanic, stăpânesc Transilvania și Banat (necropola de la Apahida); Înfrânți de avari și longobarzi, În 567, gepizii se Împrăștie și sunt asimilați de autohtoni. 4. Avarii, originari din Mongolia, va domina Europa Centrală până la sfârșitul secolului VIII, când sunt alungați de bulgari și slavi. 5. Slavii trec pe teritoriul țării noastre Începând cu secolul
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
din urmă limbile proprii, ca urmare a procesului de bilingvism; unele dintre aceste împrumuturi s-au transmis, prin intermediul latinei, și limbilor romanice. Precizez că nu trebuie confundat termenul germanic cu german. Primul termen se referă la populațiile migratoare (goți, vizigoți, longobarzi), dinaintea constituirii limbilor germanice actuale, în timp ce german se referă la poporul german și limba lui actuală. Pe de altă parte, elementul germanic reprezintă superstratul limbilor romanice occidentale. Pentru română, acest rol l-a avut influența veche slavă. În stadiul actual
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
aduse „cuvinte latine pe care limba italiană nu le cunoaște deloc, iar în limba moldovenească se găsesc până astăzi”, explicația fiind că „limba moldovenească nu cunoaște nici un fel de nume și verbe venite din limba italienilor de la goți, vandali și longobarzi” (Ib.). Pentru a proba acest lucru, Cantemir citează pe lat. incipio, pe care „italianul îl redă prin cuvântul barbar commincio, pe când moldoveanul prin cuvântul continuat din limba latină alterată încep. În aceeași situație s-ar afla albus/alb față de it
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acela, de exemplu, al reginei Brunhilda, pe care rivala sa Fre-degonda a legat-o de coada unui cal). Fac excepție de la această galerie de portrete sinistre Gontran, rege al Burgundiei din 561 pînă în 593, cel ce-i învinge pe longobarzi, vizigoți și basci, și, mai ales, Dagobert, care din 620 pînă în 639, reunește sub autoritatea sa cele trei regate france și le guvernează, pare-se, cu înțelepciune (cel puțin după spusele legendei născute în mănăstirea Saint Denis, al cărei
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
va realiza sub semnul lui Pepin cel Scurt. Cel de-al treilea val de migratori (secolele VI-VII) Instalarea regatelor gotice și france în Europa de Vest este concomitentă cu cel de-al treilea val de năvălitori. Este vorba, mai întîi, de longobarzi, care, veniți din Panonia, forțează, în 568, întăririle romane de la Friuli și năvălesc în Veneția sub conducerea regelui lor, Alboin. Originari și ei, probabil, din Scandinavia, au apărut încă din secolul I pe cursul inferior al Elbei, apoi, în secolul
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și afirmîndu-și vocația de păstrător al adevăratei doctrine. Grigore cel Mare este, însă, mai ales apostolul convertirii și al evanghelizării barbarilor. În Spania vizigotă, regele Reccared abjură arianismul încă din 587, sub influența episcopului Leandru de Sevilla. În Italia, regele longobard Agilulf, soț al unei prințese bavareze catolice, se convertește, în 603, la credința romană și-și botează fiul. În Anglia, Grigore trimite un grup de călugări, conduși de Augustin, care să evanghelizeze populațiile anglo-saxone, rămase păgîne. Augustin întemeiază o biserică
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cade și ea, în 540. Va trebui așteptat anul 552, însă, pentru ca, după contra-ofensiva regelui ostrogot Totila care se reimpune pentru un timp la Roma -, Narses, trimis în ajutor cu o armată alcătuită mai ales din contingente barbare (huni și longobarzi) să pună, în sfîrșit, capăt rezistenței gote și să ocupe întreaga Italie. Cu puțin timp înainte, o expediție bizantină, chemată de un principe vizigot, debarcă în Spania și ocupă sud-estul țării și Baetica, pînă la Cordoba. în cele din urmă
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
vor fi învinși de noul rege care îl recunoaște pe Papă ca moștenitor legitim al împăraților romani din Occident. ▪ Carol cel Mare, fiu al lui Pepin, se aruncă, de la începutul domniei sale (771), într-o serie de cuceriri: îi zdrobește pe longobarzi și se proclamă rege al lor, cucerește Bavaria și Saxonia, îi învinge pe frizoni și-i supune pe avari, creează mărci care să apere Imperiul la frontiera cu Spania, Bretania și Normandia. Instalat la Aix-la-Chapelle, el este protectorul Papei de la
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]